Analiza principalelor tipuri de vot politic: România, 2016

În cele ce urmează, o analiză a evoluției principalelor tipuri de votanți care vor conta săptămîna viitoare, cînd se votează pentru parlamentare.

Analiza e în principiu simplă. Ca la foile de ceapă. Le dăm pe rînd la o parte și le punem sub microscop pe fiecare. Devine complicată cînd intrăm în detalii și în interpretare.

Analiza pleacă de la un grafic sintetic, care prezintă de manieră cît mai simplă și cît mai expresivă evoluția opțiunilor de vot din total populație (ATENȚIE! TOTAL POPULAȚIE!) și continuă cu vorbe, multe vorbe, pe baza acestui grafic.

Grafic: evoluția opțiunilor de vot


Precizare metodologică importantă: baza de calcul
Atenție! Toată analiza se bazează pe procente DIN TOTAL POPULAȚIE, după ce am ținut cont de diferența dintre cei care calculați în țară, în mod oficial (românii cu drept de vot cu domiciliul în România, cei aprox 18,3 milioane care sînt comunicați oficial de către instituțiile statului român: INS, AEP, BEC) și cei care, deși pe hîrtie sînt în țară, de fapt sînt plecați în străinătate, pe motive preponderent de emigrație economică.

Analiza și calibrarea e complicată, face obiectul unui material mult mai elaborat decît acesta. Dacă chiar vreți să vedeți cum se face, vă recomand lucrarea mea de doctorat. O puteți consulta la Biblioteca Națională, conform prevederilor legale :)

Dincolo de detalii, trebuie să rețineți că toate procentele din acest grafic și această analiză sunt calculate din baza oficială de 18,3 milioane de români cu drept de vot. Ca să putem să facem comparații cu rezultatele oficiale.

De aceea veți vedea niște procente mult mai scăzute la PSD sau la PNL decît alea pe care le știți din sondajele comunicate. E altă bază de calcul. Nu sînt procente care adunate dau 100%. Sînt procente care adunate dau prezența oficială la vot.

Nu încurcați borcanele! Nu vă apucați să faceți știri senzaționale din care să rezulte că în adevăratele sondaje PSD are de fapt doar 15% și PNL doar 8% și sîntem păcăliți. Nu, nu sînteți păcăliți. Sînt altfel de procente, ca să avem o bază solidă, comună, de analiză: total populație oficială.

Vin sau nu vin la vot? Prezența la vot
Definiție
La vot, unii vin să voteze, unii nu vin la vot.

Prezentare și discuție metodologică
Prima și cea mai importantă distincție este dacă votează sau nu. Asta e mama separării sociale în analiza electorală. Cei care nu vin să voteze nu influențează structura de vot. Nu ne interesează. Ne interesează doar să-i identificăm suficient de exact încît să nu facem erori cînd îi dăm afară din analiză. Asta e priceperea noastră profesională, metodologică.

Nu vă bat capul degeaba. Pînă acum, cu excepția finalelor de prezidențiale (turul 2), institutele de sondare au estimat suficient de exact la fiecare rînd de alte alegeri (parlamentare, europarlamentare, locale, prezidențiale turul 1) cine vine și cine nu.

Analiză
Și de data asta se va întîmpla la fel: va fi în jur de 40% participare la vot, aproximativ la fel cu rîndurile anterioare de alegeri comparabile, parlamentare: 2008 (39%) , 2012 (42%). Gata. Case closed. Mergem mai departe

Știe cu cine votează sau nu? Voturi explicite vs nehotărâți
Definiție
Vine la vot, știe cu cine votează, respectiv nu știe cu cine votează

Prezentare și discuție metodologică
Buuun. Să zicem că i-am prins, spun că vor veni la vot.

Problema este că omul, fiind o bestie complicată și parșivă, de regulă e greu de prins în căsuțe. Uneori una spune, alta face. Diferența dintre atitudine și comportament, una din vestitele limitări metodologice și ontologice a științelor sociale, atunci cînd se bazează pe culegerea informației științifice pe baza a ceea ce spun oamenii. Dar asta avem, cu asta lucrăm. Materialul clientului.

Nu știm încă cine va veni la vot și ce va face, și atunci folosim o măsură indirectă, îi întrebăm. Astea sînt sondajele de opinie. De cele mai multe ori, estimarea comportamentului electoral pe bază de sondaje a fost suficient de precisă pentru scopurile măsurării (de strategie, de comunicare, chiar de control social).

Repet: cu excepția finalelor de alegeri în doi, cînd rămîn doar doi și cînd diferența e mică (Brexit da sau nu, Ponta sau Iohannis, Trump sau Hillaru), și cînd sondajele încep să dea erori mai mari decît acceptă destinatarii, din cauza distribuției non-neutre a refuzurilor de răspuns, în rest sondajele electorale sînt suficient de precise. Vor fi precise și aceste alegeri.

Cei care declară în sondaje că vin la vot, aproximarea cea mai plauzibilă a celor care vor fi la vot duminica viitoare, se împart în două felii clare: spun cu cine votează sau nu. Nehotărîți sau Hotărîți. Asta este următoarea mare principală feliere care contează în analiza sondajelor de opinie.

De regulă, spusul coroborează cu știutul: spune pentru că știe ce va face în ziua votului, respectiv nu spune pentru că nu știe încă ce va face în ziua votului, nu s-a hotărît. Mai sînt și unii care nu spun pentru că nu vor (vestita spirală a tăcerii), dar aia e o discuție separată. S-au scris cărți întregi despre asta, nu stăm noi acum să despicăm din nou firul în patru, că nu aveți timp.

Nehotărîții
Definiție
Spun că vin, DAR nu spun cu cine vor vota.

Prezentare și discuție metodologică
Fac asta fie pentru că încă nu știu cu cine vor vota, sau pentru că sînt suficient de parșivi și de vicleni încît să declare altfel decît gîndesc.

N-avem ce le face, nu știm să-i separăm. Sînt de două feluri:
- e sincer nehotărît
- minte, și în cazul ăsta sînt și aici două motivații diferite:
- fie din conformism social (de fapt, nu va veni la vot, dar știe că dă bine să spună că vine),
- fie din considerente de stigmă / spirală a tăcerii (consideră că dacă spune cu cine va vota se prezintă de manieră neconvenabilă în fața celui cu care interacționează, drept pentru care își gestionează reputația de imagine prin intermediul unei comunicări alterate – vă place ce complicat vorbesc??)

Dintre aceștia, o parte chiar se vor hotărî cu cine să voteze, pe măsură ce se desfășoară alegerile și găsesc opțiunea cea mai convenabilă lor. Pe ăștia se bat cel mai mult cei care fac campanie politică. Ăștia sînt rezervorul de șansă de expansiune a fiecărui partid, dincolo de bazinul de vot stabil, fidel, captiv, care știe de cînd lumea și pămîntul cu cine va vota.

Cu cît campania este mai convingătoare, candidații mai gustoși, emoția mai puternică, cu atît o parte mai mare de nehotărîți se convertește în votanți. Asta este rezultatul eficienței campaniei, dar și al contextului social al momentului.

Ăștia, însă, sînt partea cea mai mică a nehotărîților. Din contră, cei mai mulți de fapt nu vor veni la vot – cu excepția momentelor cu adevărat remarcabile (de regulă, turul doi la prezidențiale).

În general, estimarea participării la vot pe baza celor care deja știu cu cine vor vota (hotărîții, categoria următoare) este mai exactă, mai aproape de adevărul oficial din ziua votului decît dacă i-am lua la grămadă pe toți care vin la vot, inclusiv această vestită categorie a nehotărîților.

Repet: excepția o reprezintă alegerile de tip finală UEFA, cînd ai doar doi competitori și cînd finala se prezintă ca fiind interesantă, semnificativă pentru societate. Fie doar două persoane, ca la prezidențiale: Ponta cu Iohannis, Trump cu Hillary. Fie doar două idei, ca la referendum: dau sau nu, pentru sau împotrivă: Brexit, de exemplu.

Atunci, lucrurile devin foarte sensibile și nehotărîții încep să conteze și chiar să vină la vot, iar predictorul mai bun este să-i iei pe toți în considerare, și hotărîți, și nehotărîți.

Complicat, nu? Devine și mai complicat cînd, de fapt, trebuie să facem diferența între alegeri unde opțiunea socială este în echilibru, în jurul lui 50%, vestitul fifty-fifty, maximum de incertitudine, caz în care rezultatul este distorsionat de distribuția refuzurilor de vot (aceștia de regulă vor vota de fapt cu challengerul), respectiv alegerile unde opțiunea de vot este clar în favoarea unei opțiuni (referendumul de demitere al lui Băsescu, de ex), caz în care distorsiunea de estimare e dintr-o cauză diferită, a conformismului social, pentru că pe măsură ce e din ce în ce mai clar care e tabăra învingătoare, apar din ce în ce mai mulți oameni care spun că vor vota cu ăia, cu strălucitorii, dar de fapt nu votează, doar vor să dea bine în ochii celor care interacționează.

Analiză
Complicat, nu? Complicat. Hai să mergem mai departe. Să ne uităm la evoluția lor grafică (LINIA GRI).

Lucrul cel mai important pe care îl vedem din șerpișorul gri este că identificăm un nivel relativ ridicat de nehotărîți, asemănător cu cel de la alegerile prezidențiale din 2014 și clar mai ridicat decît cel de la alegerile parlamentare din 2012.

E un semn destul de clar al confuziei de alegere din tabăra anti-PSD și un posibil predictor de rezultate neașteptate în cadrul distribuției voturilor din această tabără.

E foarte posibil să funcționeze principiul vaselor comunicante: votanții pleacă dezamăgiți de la PNL (vezi linia albastră) și, trecând pintr-o stație intermediară de nehotărîre, se îndreaptă spre alternative mai credibile decît Alinuța, Bușoi, Iohannis Cioloș et company, spre alte tipuri de pufoși („adevărații liberali” radicali, respectiv „adevărații liberali” moderați, care sînt nostalgici după USL).

Mai este un element de discutat: a nehotărîților pro-PSD. Adică al foștilor votanți anti-sistem, din seria bine definită valoric și electoral PRM – PNG – PP-DD.

Să vă explic.

Această găleată mare de nehotărîți de care discutăm acum are clar o componentă pro-PSD și una anti-PSD, căci asta este principala falie politică în România.

Componenta anti-PSD este destul de clar identificată, am discutat mai sus despre ea. Se vede că, pe măsură ce PNL scade (linia albastră), nehotărîții cresc (linia gri). Avem un principiu al vaselor comunicante, cu trei găletușe: una din care se pleacă, una în care se varsă, dar și una intermediară, în care se face tranzitarea.

Cînd oamenii își schimbă opțiunea de vot, de regulă ei nu își schimbă căciula direct: gata, m-am supărat pe ăia, votez cu ăilalți.

De regulă ei zic așa, ca să-și gestioneze disonana cognitivă și din considerente de inerție inevitabilă: gata m-am supărat pe ăia (ies din găleata A), încă nu știu cu cine votez (intru în găleata intermediară), probabil voi vota cu alții (trec, în cele din urmă, în găleata B).

La votanții anti-PSD, după cum spuneam, logica e clară. Din diferite motive (fuziune cu care nu sînt de acord între PNL și PDL; prestație necorespunzătoare; criză economică) sînt supărat pe PNL (scade linia albastră). Îngroș inițial rîndurile nehotărîților (crește linia gri). Trec în altă parte (ar trebui să crească linia verde – nu crește deocamdată).

Ce ne facem însă cu votanții PP-DD, principalul bazin electoral din 2012 care trebuie să se mute în altă parte, căci nu mai există PP-DD? Căci, din cîte văd, ăștia încă nu s-au transferat la PSD. PSD, dacă ne uităm la linia roșie, are aproximativ același bazin, în volum absolut, ca și în 2012, atunci cînd exista PP-DD-ul.

Știm că pesediștii sînt dintre cei mai fideli și mai disciplinați votanți. Doar udemeriștii sînt mai fideli și mai disciplinați decît ei. Deci e foarte posibil ca, dacă linia din 2016 este la același nivel cu aia din 2012, să fie cam tot ăia.

Bine, bine, atunci unde sînt PP-DD-iștii? Că undeva trebuie să fie. Înseamnă că aritmetica pe care de regulă o facem în capul nostru de analiști pricepuți, cum că PSD este acum clar peste 40% căci a incorporat majoritatea voturilor anti-sistem PP-DD, se pare că nu este validă.

Din ce văd eu aici în șerpișorii ăștia, PP-DD-iștii sînt încă acolo afară, în frig și ceață, in the wild, outside in the cold, în găleata de nehotărîți.

E clar că nu se vor duce la PNL sau la partidele sale satelit: USR, PMP (v-am spus că PMP n-o să intre în Parlament/ nu v-am spus; nici nu vă spun).

E clar că fie nu vor veni la vot, fie se vor duce la PSD sau la sateliții săi: ALDE, PRU. Nu prea văd eu votanții PP-DD votând cu ALDE, e o incongruență valorică și stilistică în această alăturare.

Deci fie vor îngroșa rîndurile PSD, fie pe cele ale PRU. Ce o să fie? Ei, și voi, acum. Prea vreți să le știți pe toate. O să fie. O să fie...

Hotărîții / voturile explicite
Definiție
Spun că vin la vot ȘI spun / știu cu cine vor vota.

Prezentare și discuție metodologică
Ăștia, de departe, sînt aproximarea cea mai bună pe care o avem în sondaje. Ăștia sînt standardul de aur. Pe baza acestora se fac proiecțiile de rezultat în Parlament. Vestitul vot valid. Doar din rîndul ăstora se calculează procentele alea pe care le vedeți voi la televizor și le înjurați, dar le căutați cu gura căscată.

Analiză
Dacă vă uitați pe grafic (LINIA NEAGRĂ PUNCTATĂ), veți vedea că aceștia prezintă niște caracteristici bine definite.

În primul rînd, o variație bine definită, în funcție de momentul ciclului electoral. Sînt mai mulți înainte de alegeri, în campania electorală, căci atunci de regulă se gîndește lumea la vot. Sînt mai puțini în perioadele intermediare, între alegeri.

Mai mult, în perioada dinainte de alegeri (cu cîteva luni înainte), prezintă paliere relativ constante, care vorbesc atît despre gradul de interes la adresa acelor alegeri, cît și despre claritatea de structurare a opiniei de vot.

De exemplu, la alegerile parlamentare din 2012 palierul era relativ constant, în jur de 35-40% (chestiile alea în zig-zag sînt de la măsurarea imperfectă probabilistică pe bază de eșantion, unde intervine zgomotul marjei de eroare). La alegerile prezidențiale din 2014 palierul era tot în zona aia, de 40%. Acum, palierul este ceva mai jos, în zona lui 30%.

Să fie ăsta un semn de interes mai scăzut decît alegerile anterioare? Sau un semn de lipsă de claritate de decizie, datorată ofertei complicate și care ridică probleme de selecție?

Sînt plauzibile ambele variante. În 2012, cei care spuneau cu cine votează reprezentau un predictor decent al participării la vot: mai toți știau deja cu cine votează – efectul USL. În 2014, în schimb, de la palierul ăsta de 40% pînă la participarea de 52% în turul 1 și mai ales de 62% în turul 2, era o diferență de vreo 20 de puncte procentuale, care evident că veneau din bazinul complementar de nehotărîți (vezi mai jos, categoria următoare) și care fac acest predictor mai puțin util.

Tipuri de votanți
Definiție
Vin la vot, declară că votează cu partidul...

Prezentare și discuție metodologică
Cei care vin la vot ȘI știu / declară cu cine vor vota evident că au una din multele opțiuni disponibile.

În România, datorită contextului social și de istorie recentă, cît și datorită distribuției actuale de vot, consider util să analizăm trei tipuri de vot: cele două partide principale, PSD și PNL, și restul, adică alții decît PSD sau PNL.

Știu: ar fi fost util să facem fiecare analiză în parte, la nivel mai fin, mai detaliat. Problema este că avem volume relativ reduse de vot pentru fiecare din aceste categorii mai mici în parte și am fi fost prea afectați de influența măsurării probabilistice, pe bază de eșantion, adică a zgomotului, a marjei de eroare. În plus, nici nu avem timp. În plus, e bine să fie și unele lucruri pe care să le știu doar eu :p

Votanți PSD
Definiție
Vin la vot, declară că votează cu PSD

Analiză
Sar peste prezentare, căci este evidentă: votanții PSD sînt ăia care votează cu PSD-ul, nu e nevoie de nici o altă elaborare ori precizare, și trec direct la analiză.

Identificăm aceleași variații între perioadele de campanie, cînd votanții se mobilizează, și perioadele dintre campanii, cînd votanții sînt mai leneși.

Cea mai importantă concluzie însă este că, în momentul de față, PSD prezintă un nivel de mobilizare electorală specific alegerilor parlamentare anterioare, cele din 2012.

Scurt comentariu metodologic. Da, atunci PSD era în alianță cu PNL și votul era de fapt pentru USL. Dar la vremea respectivă am avut grija și înțelepciunea să pun și întrebarea alternativă, de opțiune de vot dacă ar fi separat PSD și separat PNL, pentru că știm că nici o alianță nu rezistă pe lumea asta de cenușă și de scîrnă și că voi avea nevoie în viitor de asemenea măsurare separată. Iată că a venit timpul.

Repet: votanții PSD acum în 2016 sînt la aproximativ nivel cu cel din 2012 și ceva mai scăzuți decît la prezidențialele din 2014 (același tip de măsurare, vot politic pe partide, să putem compara). E de așteptat ca mobilizarea de acum să fie mai scăzută în mod general, la mai toate partidele, căci prezidențialele de regulă stîrnesc mai multe emoții și aduc mai multă lume la vot.

Se vede o ușoară creștere în ultimele luni, de la începutul toamnei încoace, pe măsură ce s-a intrat în ritm de comunicare de campanie și lumea începe să se mobilizeze.

Nimic nou pînă aici, destul de predictibil. Singura chestie ce ar fi de discutat este cea de mai sus, privind în ce măsură PSD a reușit să incorporeze votanții PP-DD din 2012.

Partea mai puțin așteptată este la PNL.

Votanți PNL
Definiție
Vin la vot, declară că votează cu PNL

Analiză
Și în acest caz sar peste prezentare, căci este la fel de evidentă: votanții PNL sînt ăia care votează cu PNL-ul. Să trecem la analiză.

În 2012, înainte de fuziunea cu PDL, PNL era semnificativ sub PSD, cam la jumătate din acesta. După ce Iohannis a cîștigat alegerile, iureșul de efuziune populară la adresa cîștigătorului, combinat cu fuziunea formală dintre PNL și PSD, au făcut ca PNL să țîșnească spre cer și să depășească pentru prima dată în istoria sa PSD-ul (în acest material avem grafic doar din 2012 încoace, dar strălucitorul de mine are grafice de pe vremea lui Burebista și știu că așa este).

Însă, după acest iureș de la începutul anului 2015, Iohannis a început să se erodeze, căci nu a fost adecvat rolului de președinte. Mai mult, PNL a făcut și el la rîndul lui greșeli pe persoană fizică, separat de prostiile făcute de Iohannis, Alinuța și Bușoi și Pledoiu conducînd partidul pe noi culmi de inadecvare strategică.

În consecință, fuziunea a două partide mari: PNL și PDL, a dus la un partid din ce în ce mai mic. Știți butada că în politică 1 + 1 nu face 2 mereu. În acest caz, 1 + 1 face tot 1, poate chiar 0,8 cîteodată.

Se vede în grafic: necruțător și clar. Spre deosebire de PSD, care prezintă o tendință de creștere și de mobilizare specifică intrării în campanie, PNL prezintă fix tendința opusă, de scădere, de erodare, fix în campania electorală.

E un semn foarte puternic, un predictor foarte plauzibil al unui rezultat electoral slab spre dezastruos sre catastrofal și a unui eșec de strategie politică. În aceste alegeri, nu PSD cîștigă, ci PNL pierde. Și pierde glorios. Să vedeți ce-o să fie pe 12 decembrie...

Buba. Buba mare. Palada, această bestie kaghebistă și nemernică ce minte lumea cu sondajele. Nu uitați: 12 decembrie...

Votanți alte partide decît PSD sau PNL
Definiție
Vin la vot, declară că votează cu alte partide decît PSD sau PNL

Prezentare și discuție metodologică
În această găletușă intră, la grămadă, din considerentele prezentate anterior, votanții tuturor celorlalte partide altele decît PSD sau PNL. Știu, e o categorie eterogenă, care amestecă sateliți PSD și sateliți PNL, cît și voturi etnice dincolo de această dihotomie PSD vs PNL.

Le-am pus la grămadă pentru că mă interesează evoluția volumului lor, în voturi absolute. Concluziile sînt interesante.


Analiză Lucrul cel mai important pe care îl observăm analizînd graficul votanților altor partide (LINIA VERDE) este divergența de structură dintre 2012 și 2016, în doar patru ani de zile, perioadă relativ mică într-o logică de schimbare de atitudine, respectiv de comportament electoral, dacă e să ținem cont că unul din principalii determinanți ai comportamentului uman îl reprezintă inerția.

În 2012, la alegerile parlamentare anterioare, aveam patru categorii relativ egale: PSD, PNL, alții și nehotărîții. Acum, lucrurile sînt mult diferite. PSD a rămas aproximativ la fel. Nehorărîții au crescut – semn de confuzie în rîndul electoratului. PNL scade, deși a făcut fuziunea cu PDL (răutăcioșii ar spune „nu deși, ci pentru că”). Dar și votul pentru alte partide a scăzut, aproape s-a înjumătățit.

Principala cauză a acestei înjumătățiri o reprezintă dispariția PP-DD-ului din 2012 în 2016 și faptul că aceștia sînt încă acolo afară, în frig și ceață, în găleata cu nehotărîți. Ei se vor duce fie la PSD, fie la PRU, fie acasă, dezamăgiți, să-și bage picioarele în el de vot.

Concluzie
PSD e pe cai mari. PNL trece printr-o criză clară. Partidele mici joacă în continuare un rol semnificativ. Cea mai mare necunoscută o reprezintă comportamentul foștilor votanți PP-DD. Participarea la vot va fi asemănătoare cu ale altor alegeri parlamentare, în jur de 40%. Nivelul de nehotărîți e ridicat, semn de confuzie electorală.

Și o altă concluzie, de data asta dincolo de patimile fiecărui partid în parte. O concluzie sistemică.

De ceva timp încoace, de vreo 10 ani pe puțin, România se tot chinuie să simplifice peisajul electoral și să treacă la sistemul de două partide și restul pleavă. Mai cu binișorul, mai cu inevitabilitatea istorică, mai cu forcepsul, cu serviciile, cu băieții de la butoane, se tot împinge electoratul spre această simplificare care, culmea!, eu personal cred că nici nu ar face atîta rău eficienței administrative.

Nu se poate. Mințile de nevăstuică liberă și complicată ale românilor fug în toate direcțiile. În continuare scrie „sistem politic complicat” pe noi, ca în Italia, ca în Israel, ca în Grecia, cu inevitabila consecință a alianțelor rotitoare, pe principiul „scaunelor muzicale”, care încet-încet erodează încrederea în clasa politică, în particular, și în democrație, în general.

Mă rog, sistemul complicat este în bună măsură simplificat de băieții de la butoane, că una votăm, alta este rezultatul votului, dar totuși. Noi ne străduim în continuare să fim balcanici și nevăstuici libere și fîșnețe și isterice și schimbătoare. Linia verde nu scade. Românii vor varietate. În consecință, românii au parte de alianțe și de instabilitate politică.

Niște mediteraneeni, asta sîntem. V-am spus ce cald și frumos e la Mediterana? Nu v-am spus...

.