miercuri, 10 iunie 2015

Nu avem încredere în capacitatea noastră de a genera justiție

Pufoșilor,

Un pic de sociologie a moravurilor, adică a valorilor, cum ar spune pedanții.

Într-adevăr, dau dreptate intenșilor părerologi de toate spețele anti-guvernamentale și anti-pontice și anti-pesediste. Nu avem justiție în țara asta.

Dar nu în sensul robespierrean pe care îl clamează ei, ca o bîtă antipesedistă, ci într-un sens mult mai profund.

Nu avem încredere în capacitatea noastră de a genera justiție. Cînd simțim că ni se face o nedreptate, suportăm stoic și balcanic, nu cu țîfnă necesară de om liber, mîndru și care își cunoaște drepturile.

De-un par egzamplu, nu dăm în judecată toți mâncătorii de materii organice care perpetrează toate abjecțiile posibile, toate minciunile, calomniile și nemerniciile.

În multe cazuri, nu poți să-i dai în judecată pentru că se ascund sub faldurile anonimatului online. Dar sînt și situații cînd ai oameni cu subiect și predicat care clamează tot soiul de aberații și tot nu li se întîmplă nimic.

În SUA, țara aia la care visăm cu toții și de la care tot ne dorim să luăm lumină și coordonare de la ambasadori, orice abatere de la adevăr deschide o portiță pentru cel calomniat să acționeze în judecată.

Toată lumea dă în judecată pe toată lumea. Americanii sînt degrabă vărsători de “mă te dau în judecată”.

Drept pentru care părerologii de acolo sînt foarte atenți la ce comit cînd deschid gura, că pe urmă îi doare portofelul sau, chiar și mai și, îi doare la încheieturi, că metalul e rece și nemilos.

Aici la noi, la porțile Orientului, ou tout est pris a la legere, îi doare la bască pe pufoși ce zic și cum spun, că știu că oricum nu există consecințe.

Drept urmare, înflorește o mîzgă nesănătoasă de fecale verbale care nu e curățată de nici un salubrizator social.

Asta e lipsă de justiție, pufoșilor. De-aia sîntem aproximativi.

Niște americani aproximativi, șmecheri doar cînd ne cumpărăm jipane, nu și cînd alții mestecă vorbe despre noi.

Niște europeni aproximativi, numa buni de trași la proțapul unui neocolonialism blînd, cu penetrare lentă, dar plăcută.

Niște democratici aproximativi, care clamăm democrația, dar nu știm să o punem în aplicare.

Hai, democrație!

.