Avem cele patru valuri istorice de canale media, apărute din ce în ce mai repede în acest vîrtej al schimbării tehnologice:
1. Ziarele, primul mediu de distribuție en gros a informației
2. Radio-ul, primul mediu de distribuție en gros a informației care s-a folosit de minunea secolului 19, curentul electric
3. Televiziunea, primul mediu de distribuție en gros a informației care s-a folosit de de transmiterea necodificată (sau mai puțin codificată) a informației vizuale, călărind maniera privilegiată în care ne luăm informația din mediul înconjurător, primate vizuale ce sîntem
4. Internetul, primul mediu de distribuție en gros a informației (mai) democratic și (mai) interactiv
Să vedem: cum mămîncă românii pe pîine fiecare din aceste medii? Există diferențieri de vîrstă în privința intensității de consum a acestora? Unde e schimbare generațională și unde e structură constantă inter-generațională?
Hai, că mă bizui pe capacitatea voastră de decodificare a imaginilor. Dacă tot sînteți primate vizuale, nu mă puneți să vă povestesc graficele. Cine trage concluziile, bine. Cine nu, să deschidă televizorul să afle ultimele știri despre Becali.
Am zis.
.
Marcel Ciolacu știe să scrie…
Acum 2 ore
3 comentarii:
În România consumatorii de ziare sunt dezavantajați de faptul că nu au ce să... consume. Mă rog, nu numai. Poți trăi liniștit fără a consuma media fără pierzi nimic. Erau vremuri când Cațavencii aveau umor, ziariștii transpirau după o informație, regretatul Ioanițoaia și echipa lui scriau despre sport, tocșourile aveau pasiune și sforile „păpușilor” nu erau chiar atât de evidente.
De unde rezulta ca nu trebuie sa se chinuie prea tare politicienii cu campanii electorale online, pentru ca-i ating doar pe aia care voteaza prima oara, exaltatii 18-25. Activii nu conteaza si mosii nu folosesc internetul.
Esti sigur ca internetul e folosit pentru informare?
Ca vazand cum se distribuie curba aia, tare mi-e ca tot pentru entertainment il cauta lumea.
Trimiteți un comentariu