.
Citeste tot...
miercuri, 31 octombrie 2012
luni, 29 octombrie 2012
miercuri, 24 octombrie 2012
marți, 23 octombrie 2012
O dimineațǎ seninǎ, dar friguroasǎ de toamnǎ din 2012
It was a bright cold day in April, and the clocks were striking thirteen. Winston Smith, his chin nuzzled into his breast in an effort to escape the vile wind, slipped quickly through the glass doors of Victory Mansions, though not quickly enough to prevent a swirl of gritty dust from entering along with him.
The hallway smelt of boiled cabbage and old rag mats. At one end of it a coloured poster, too large for indoor display, had been tacked to the wall. It depicted simply an enormous face, more than a metre wide: the face of a man of about forty-five, with a heavy black moustache and ruggedly handsome features.
Winston made for the stairs. It was no use trying the lift. Even at the best of times it was seldom working, and at present the electric current was cut off during daylight hours. It was part of the economy drive in preparation for Hate Week. The flat was seven flights up, and Winston, who was thirty-nine and had a varicose ulcer above his right ankle, went slowly, resting several times on the way. On each landing, opposite the lift-shaft, the poster with the enormous face gazed from the wall. It was one of those pictures which are so contrived that the eyes follow you about when you move. BIG BROTHER IS WATCHING YOU, the caption beneath it ran.
Inside the flat a fruity voice was reading out a list of figures which had something to do with the production of pig-iron. The voice came from an oblong metal plaque like a dulled mirror which formed part of the surface of the right-hand wall. Winston turned a switch and the voice sank somewhat, though the words were still distinguishable. The instrument (the telescreen, it was called) could be dimmed, but there was no way of shutting it off completely.
Citeste tot...
luni, 22 octombrie 2012
sâmbătă, 20 octombrie 2012
vineri, 19 octombrie 2012
miercuri, 17 octombrie 2012
marți, 16 octombrie 2012
Felicitare pe un caiet de matematică
În dimineața asta, chiar înainte să mă trezesc să duc fetele la școală, am visat-o pe Mami, bunică-mea cea de zece ani moartă și care m-a crescut, că îmi trimitea un soi de carte poștală, de felicitare, în fapt un caiet școlar care la mijloc avea imprimată direct pe paginile caroiate mărunt, ca la caietul de matematică, o fotografie ștearsă, cu ea, cu maică-mea și cu mătușa Aglăița, sora maică-mii.
Fotografia era făcută în mijlocul camerei casei de sus, de pe deal, unde am copilărit, în camera care între timp a suferit modificări mari, de aproape că nu o mai recunosc. Și camera și casa erau dărăpănate, cu pereții sparți și dărîmați, și din ea dădeai de fapt direct afară, în curtea îngustă laterală, ca un soi de coridor, între casă și zidul care ține malul și pe care crește o boltă de vie din aia țărănească, căpșunică fără nici un fel de fason de noblețe.
Și camera și curtea erau tot una, otova și dărîmate și ușor umede și umbrite, și de colo colo era mare petrecere, neamurile de la Moldova și vecinii și cei morți și cei vii și babele și moșii și tot neamul meu cel amestecat, cum amestecate sînt toate neamurile lumii acesteia corcite.
Și mare petrecere și bucurie și dans și nuntă era, și unchiul Mihai se bucura alături de ficiori-so Ionuț, care acum este în Anglia, și lîngă ei era unchiul Valerică, fratele geamăn al Aglăiței, și printre ei lume, soldați, cetățeni, oameni. Toți cumsecade și toți veseli și unii morți și alții vii.
Și am luat felicitarea în formă de caiet școlar și era și o urare pe ea, o poezie din acelea naive de care scriam prin oracole, ceva de bine evident, n-am reținut versurile, chiar mi-aduc aminte că n-am reușit în vis să citesc versurile, m-am străduit dar n-am înțeles decît frînturi, sînt dintre cei care țin minte figuri și emoții din vis, iară nu cuvinte, știu însă clar că era de bine, o urare pentru nepotul ei care de fapt i-a fost copil, pe care l-a crescut, și alături celelalte două mame, maică-mea Nina și mătușă-mea Aglăița, și era de bine, era o urare și un mesaj de continuitate, și morții și viii se bucurau împreună.
Să-ți fie bine, maică, ține-o tot așa, sînt alături de tine, din mormînt sînt alături de tine, și cei morți și cei vii sînt alături de tine și te iubim și te înțelegem și ești și tu alături de noi, chiar dacă ești departe, pentru unii imposibil de departe. Dar avem unde ne întîlni, ne întîlnim în vis, și roagă-te să-ți amintești visele cînd te trezești.
Și nu știu cum va fi mai încolo, dar acum știu că e bine, sînt pe calea cea dreaptă. Și întorcîndu-mă de la școala unde am dus-o pe Andra, fata noastră cea mică, intrată anul acesta în clasa întîi, mi-a țîșnit fără efort în minte și fraza și imaginea și persoana și înțelesul: ikiru. Un film pe care nu l-am mai văzut de 20 de ani și care a țîșnit cu forța prezentului și a necesității și a inevitabilității. Domnul Watanabe în pragul morții, și totuși atît de împăcat cu viața.
Ikiru. A trăi, măi nuntași bre. A trăi. Ikiru.
Și restul e tăcere. Și chatarsis. Și valuri, fiori, fierbințeli.
Gata. Onegaeshimasu! Shitsureshimasu, că trebuie să plec la treabă, la întîlniri, la viață.
Să nu uitați: Ikkiru, bre nuntași bre.
V-am spus că într-o altă viață am fost japonez?
V-am spus că mi-e dor de Mami, de bunică-mea?
. Citeste tot...
joi, 11 octombrie 2012
marți, 9 octombrie 2012
luni, 8 octombrie 2012
Ocupații
Mie de data asta cel mai mult imi place "expert de mediu / astrolog".
Nu, nu ma intrebati. Avem operatori care pur si simplu consemneaza ad literam ce zic serpilienii nostri de respondenti :)
ANALIST DE FRAUDA
AMBULANTIER
ARHEOLOG
BOSCHETAR
CINTARET
CONSILIER PROPRIETATE INDUSTRIALA
DOCUMENTARIST DE RADIO
EXPERT DE MEDIU / ASTROLOG
GRAFICIAN
KINETOTERAPEUT
MAGISTRAT
MANICHIURISTA
MODERATOR TV
OFICIANT SUPERIOR POSTAL
OPERATOR UNIVERSAL
PATRON MAGAZIN DE OCHELARI
REFEREND LIDER DE SINDICAT
RESTAURATOR MONUMENTE ISTORICE
SPECIALIST TAXE SI IMPOZITE
.
Citeste tot...
sâmbătă, 6 octombrie 2012
vineri, 5 octombrie 2012
Uităm prea repede
În vîltoarea asta aspră și rea, cum lungă și aspră și stearpă și rea este șoseaua vieții, cu excepția momentelor cînd este scurtă și plăcută și frumos amintitoare,
tindem să uităm atît de repede de lucrurile care atunci, cîndva, ne-au zdruncinat iremediabil dar și impardonabil de uitilizabil mintea.
Cele proaspete de la 5 ani. Cele proaspete de la 15 ani. Cele proaspete de la 55 de ani, din ce în ce mai veștede în prospețimea lor stearpă și vîlcedă, ce vor să vie, mama lor de viitoreli.
Cele proaspete de cînd erau lucrurile lucruri și ploaia în Macondo încă dulce la gust de cît de proaspătă curgea prin șanțul începutului de lume.
Iubiți frați, prea frumoase și iubite surori. Să bem cu ochii. Și să ne aducem aminte de cele proaspete și atît de uitibiloase. Mi-e dor de Macondo. De gustul de cuțit de prima dată cînd am citit Borges. De fiorul de groază că Steinbeck scrie prea bine pentru un simplu muritor, mama lor de scriitori care păcălesc poporul cu vorbilitorul.
Mi-e dor de Macondo. E dulce ploaia în Macondo, precum lumina văzută prima dată de ochii de oarbă, căzînd pe petale de floare, din mînă de cerșetor.
Mi-e dor de cerșetor. Să-mi fie rușine că l-am uitat.
Să bem cu ochii, zic. Mi-e dor să simt întîiași dată pentru prima oară.
Cu ochii.
.
Citeste tot...
joi, 4 octombrie 2012
luni, 1 octombrie 2012
Cine scapǎ, scapǎ
Voi adopta o atitudine contrarianǎ și voi afirma cǎ deși pe termen scurt îi face bine, pe termen mediu și lung Dan Diaconescu pierde din tot circul actual, pur și simplu accelerînd un proces inevitabil de dez-vrǎjire, dez-amǎgire, scǎdere a credibilitǎții, proces prin care fiecare partid populist / anti-sistem trece, indiferent de țarǎ sau de moment istoric. Singurul lucru care conteazǎ este cît timp reușești sǎ-i ții calzi, sǎ-i ții într-o stare de gulibilitate, reperul de aur fiind “sǎ mǎ creadǎ pînǎ a doua zi dupǎ alegeri, cǎ dupǎ aia oricum nu mai conteazǎ”.
Ei bine, aici intervin cu motivația contrarianǎ și, spre deosebire de mulți alții care considerǎ cǎ a fost o mișcare de geniu, eu personal cred cǎ DD a ars artificiile mult prea repede, epuizîndu-și resursele de quick magic and trickstery, praful de zîne necesar pentru a transforma verbozitatea în voturi bǎgate în urnǎ.
Evident cǎ pe termen scurt e foarte de bine pentru el și tabǎra sa. Deși nu am terminat încǎ sondajul periodic pe care îl facem chiar zilele acestea, SocioPol-ul de septembrie care iatǎ cǎ a ajuns deja sǎ își întindǎ culegerea de date și în primele zile ale lui octombrie, intuiția mea de sociolog care poate cǎ s-a și uitat totuși prin datele intermediare îmi spune cǎ PP-DD beneficiazǎ zilele acestea de tot tam-tam-ul, întorcîndu-se undeva spre acel 15% la care se cantonase în vremurile sale de glorie, în 2011, înainte ca USL sǎ concentreze atenția electoralǎ prin mișcǎrile de stradǎ post-Arafat.
Doar cǎ feelingul meu este cǎ acest bagaj se va eroda într-o lunǎ, o lunǎ și jumǎtate, mai ales dacǎ USL reușește sǎ iasǎ din torpoare, cum a început sǎ dea deja semne cǎ o face, și sǎ mai și dea în loc doar sǎ încaseze, dupǎ cum deja am vǎzut cǎ a fǎcut Ponta în seara asta. S-ar putea sǎ mǎ înșel, cǎ așa sînt sociologii, le vine greu sǎ facǎ predicții, mai ales despre viitor. Însǎ știu cǎ în alte estimǎri în ultimul timp am fost suficient de aproape de realitate încît sǎ am încredere în nasul meu plin de praf de procente.
Știu la fel de bine și despre atitudinea defetist-mioriticǎ ce zace în ambele tabere politice. Pe dinspre partea dreaptǎ, unii portocalii sînt cvasi-paralizați de fricǎ, de rezultatul alegerilor, de maniera nedreaptǎ dupǎ pǎrerea lor în care istoria vine sǎ le dea cu pendulul peste dinți. Sǎ fugim, ne mǎnîncǎ! Ia uite cu cine ne încîrduim! Sǎ vezi ce soartǎ de PNȚ-CD din 2000 o sǎ avem noi. În loc sǎ ne concentrǎm pe lupta pentru supraviețuire, noi ne certǎm ca chiorii cine sǎ stea mai în fațǎ la plutonul de execuție electoral.
Dinspre partea cealaltǎ, a roș-albaștrilor de la USL, și pe acolo sînt mulți care l-au luat pe Vǎleu! în brațe. Sînt mulți dintre cei care se tem de rezultatul alegerilor și acolo. Sînt dintre cei care nu îl cred pe Ponta în stare de acele bǎțoșenii pro-active și agresiv-acționale care sǎ ținǎ eroziunea guvernamentalǎ în frîu.
Sînt voci care deplîng deja soarta drobului de sare. Ah, Fǎnicǎ, simt cǎ mǎ ia cu greațǎ la linguricǎ, n-o sǎ facem 50%, sǎ vezi ce-o sǎ ne facǎ dictatoru’, iar o sǎ ne-o tragǎ chioru și o sǎ ne lase cu buza spartǎ și cu rozeta zdrențuitǎ. Sǎ vezi ce-o sǎ ne treacǎ pe la nas din nou guvernarea și puterea și cele 10 mii de virgine pe care fiecare activist politic ar trebui sǎ le primeascǎ dupǎ ce vom cuceri alegerile. Ah, dar n-o sǎ le cucerim. O sǎ ne-o tragǎ chioru’ din nou. Uite ce face cu Dan Diaconescu. Uite ce papițoi sîntem și lǎsǎm oportunitatea sǎ ne treacǎ pe lîngǎ cot. Ah, ce soartǎ grea.
Evident cǎ înaintea confruntǎrii electorale lumea devine nervoasǎ. Ca înaintea luptei, soldații sînt tensionați, simt mirosul de sînge și de moarte, încearcǎ sǎ se pǎcǎleascǎ cu vorbe, cu rugǎciuni și cu mult, mult alcool. Pe cei mai slabi de înger îi vezi imediat, dupǎ cît de albi sînt la fațǎ. Și, de regulǎ, aceia mor primii, doar dacǎ nu sînt suficient de lași sǎ se ascundǎ prin tufișuri ori sǎ întoarcǎ armele. Restul, armatele disciplinate, își suflecǎ mînecile, scuipǎ în palme, înjurǎ de grijanie și fac pasul înainte. Cine scapǎ scapǎ. Hai și-om vedea.
Ne așteaptǎ douǎ luni intense, strǎlucitorilor. Puneți-vǎ cǎmașa roșie și pantalonii maro, scuipați-vǎ în palme și puneți mîna pe topoare. Vin alegerile. Cine scapǎ, scapǎ...
.
Citeste tot...
Stance: Boardwalk Empire (2012)
A început sezonul 3, da? Manny, fǎ-te cǎ-ți pleznește capul. Nucky, fǎ-te cǎ-ți pasǎ...
.
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
