.
Citeste tot...
luni, 30 aprilie 2012
duminică, 29 aprilie 2012
Precum ploaia care cade otova din cer
Din tot ce am vǎzut pînǎ acum, el este cel mai aproape de acea atitudine.
Precum sabia, precum firul de iarbǎ, precum fulgerul, precum calul sau tigrul sau broasca.
:bow:
Sensei este precum ploaia care cade otova din cer peste cîmpul acoperit de iarbǎ.
De înțelege ori ba, asta este treaba celui ce primește învǎțǎtura.
Onegai shimasu!
Morito Suganuma Shihan.
Precum ploaia care cade otova din cer...
:bow:
Citeste tot...
Creștineascǎ milǎ
Mǎ uit acum la U Cluj vs RC Timișoara, pe rugbytv.ro.
Mǎcel curat, timișorenii spalǎ pe jos cu clujenii, nici nu s-a terminat bine prima reprizǎ și le-au dat deja patru eseuri. Altǎ clasǎ, trec pe lîngǎ ei ca trenul prin garǎ.
Și îmi dau seama încǎ o datǎ de valorile distilate în acest joc. De exemplu, în placaj. Ai placat omul, e jos, îi dai drumul, te îndepǎrtezi, nu te mai implici. Omul cǎzut jos îl lași în pace.
Ce milǎ creștineascǎ! Cîtǎ considerație pentru biata victimǎ! Cîtǎ dreptate metafizicǎ... Ce oameni simțiți. Cîtǎ blînzenie...
Deci crouch. Deci pause. Deci pe ei, pe mama lor :)
PS: De la orele 15:00 voi fi alǎturi de cei care se pricep cu adevǎrat la rugby pentru a comenta derby-ul Steaua – Farul Constanța din cadrul Superligii. Deci ne auzim la 15:00 pe GSP TV, da?
.
Citeste tot...
vineri, 27 aprilie 2012
joi, 26 aprilie 2012
miercuri, 25 aprilie 2012
Mi-e cam dor, drept sa va spun
Va mai aduceti aminte de parfumul lor?
De ce toata lumea fumeaza paie innecacioase zilele astea?
De ce e lucrurile nashpa pe lumea asta?
De ce nu se mai gasesc Lucky Strike fara?
De ce nu se mai face contrabanda cu tutun adevarat?
De ce sintem inconjurati numai de mamarutze si papagalozauri?
De ce, Doamne, de ce? Nu-ti iubesti supusii deloc, Doamne...
:(
:(
.
Citeste tot...
luni, 23 aprilie 2012
The stuff the dreams are made of
Unul din meciurile de legenda ale rugbyului. Cum are zice Humphrey, cind se termina filmul: The stuff the dreams are made of.
All Blacks vs Wales, Rugby World Cup 2003
Enjoy!
.
duminică, 22 aprilie 2012
Shane on you, small Welsh diamond!
Fabulos documentar. Pentru toti cei care inca mai cred in lucrurile frumoase in mijlocul fetzelor urite, inca mai cred in normalitate in mijlocul isteriei si in merit si talent in mijlocul mediocritatii agresive.
Thanks, Shane, fer making our lives brighter with your devilish sidesteps :)
.
Citeste tot...
joi, 19 aprilie 2012
Nu e prostie, e dezechilibru in raportul de putere
O analiza excelenta, necrutatoare si pertinenta. O aplicatie stralucita a teoriei analizei tranzactionale in viata de zi cu zi, in relatiile cotidiene. Omul asta trebuia sa se faca psiholog, prea vorbeste bine in proza fara sa stie... :)
* * *
Si astfel, initial mai mult in gluma, iar apoi din ce in ce mai serios, am incercat o alta ipoteza. Care dintr-o data a facut lumea mult mai clara si explicatiile mult mai plauzibile (desi ceva mai greu de obtinut): NU EXISTA PROSTIE. Cu cateva posibile exceptii patologice, orice caz pe care ne place sa-l explicam prin prostie este in realitate un amestec de nesimtire si rautate.
In primul rand, orice clarificare creaza un dezechilibru in raportul de putere. Cel care explica este avantajat. Avantaj pe care celalalt nu vrea sa-l ofere. Nu conteaza cine are dreptate. Cand cineva are o treaba de facut si nu o face, va afirma tot timpul ca nu a priceput. Oricate explicatii i s-ar da, situatia va ramane aceeasi, acceptarea explicatiei il dezavantajeaza clar, trebuie sa recunoasca ca a gresit pana in momentul acesteia si sa isi schimbe atitudinea de atunci incolo.
Orice explicatie acceptata este privita ca o infrangere si este contabilizata ca atare. Mai mult, daca la un moment dat cineva accepta o explicatie, va reveni asupra ei cu prima ocazie spunand ca “nu asa a inteles de fapt” si ca in ultima instanta “nu asta a acceptat”. Acceptarea unei clarificari nu conduce catre acceptarea automata a consecintelor acesteia.
Nu are importanta nici macar daca este in interesul lor. Interesul lor nu este cel care pare evident. Interesul lor este sa se inconjoare cu o ceata groasa, in care nimic nu mai e clar si evident, in care nimic nu e fundamental gresit si nici un repros nu e altceva decat o banala diferenta de punct de vedere. Totul este un joc de putere. Este mult mai importanta scaderea probabilitatii unui dezastru decat intelegerea.
Ne alintam presupunand ca daca acumulam suficiente argumente, celalalt va trebui sa accepte viziunea noastra. Ei bine, nu. Nu va accepta. Fie si numai pentru ca nu vrea sa ne dea castig de cauza. Nu stie de ce si nu-l intereseaza. Mai mult, cu cat argumentele noastre sunt mai multe, cu cat sansa de a-i “scutura lumea” celuilalt este mai mare, cu atat sansele de a fi acceptate sunt mai mici.
[...] In concluzie, nu mai cred in prostie. Nu mai accept prostia ca scuza din partea nimanui. Nu cred ca oamenii sunt incapabili sa priceapa, cred ca nu vor sa o faca, cred ca rezista cu toata fiinta lor, pentru ca privesc “intelegerea” ca pe o cedare. Ca pe o infrangere. Sau ca pe o victorie de-a celuilalt.
Sigur, in felul acesta isi vor petrece intreaga viata in aceeasi supa, care va deveni din ce in ce mai alterata, in lipsa corectiilor din exterior. Nu vor intelege mare lucru din propria lor existenta, caci, cum poti sa intelegi ceva daca ai impresia ca stii deja tot ce iti trebuie? Dar se vor simti in siguranta si vor avea satisactia suprema ca “pe ei nu i-a condus nimeni”.
Unii vor spune ca asta este definitia prostiei. Ca oamenii prosti sunt in realitate “incuiati” din diverse motive. Pot accepta acest lucru. Ce nu pot sa accept insa este lipsa vinei. Oamenii acestia sunt vinovati. Nu sunt pur si simplu lipsiti de mijloace din vina altcuiva. In fata unei lumi de o frumusete si de o complexitate uluitoare, singura atitudine corecta e sa accepti ca nu pricepi mare lucru si ca orice informatie care vine spre tine, de oriunde, are cel putin o sansa sa iti schimbe complet modul de gandire.
Sorin MILUTINOVICI, "Despre cum am incetat sa cred in prostie"
.
Citeste tot...
sâmbătă, 14 aprilie 2012
vineri, 13 aprilie 2012
joi, 12 aprilie 2012
miercuri, 11 aprilie 2012
Epic
In general, nu musc momeala si nu ma viralizez prea repede. Traiesc in buna masura in marea infestata de marketeri si stiu despre ce e vorba, sint vaccinat.
Dar la asta mi-am pierdut toate mijloacele de aparare. Trebuie s-o vedetzi... :)
:)
Citeste tot...
marți, 10 aprilie 2012
luni, 9 aprilie 2012
SocioPol: 2012 03
PS: Atentie! Vot parlamentar. Adica vot politic. A nu se confunda cu votul pt primari.
.
Citeste tot...
duminică, 8 aprilie 2012
A taste of honey
Cînd Ion Bǎieșu își dǎ mîna cu albinuța
și mistrețu prin noroi se dǎ huța,
se cheamǎ cǎ plouǎ afarǎ
și cǎ e mare veselie în țarǎ.
Vin alegerile, bre cinicilor bre :)
Courtesy of Richard.
:)
.
Citeste tot...
sâmbătă, 7 aprilie 2012
The rest is silence
Something has changed. Somn usor, Turambar. Good bye, sweet prince.
The rest is silence.
.
Citeste tot...
Corentu, maica, corentu
[...] M-am gîndit de multe ori la această „boală naţională“, dar nu m-am întrebat niciodată de unde ni se trage. Povestea fetei întoarse din Canada mi-a trezit însă nu numai amintiri „de teren“, ci şi de bibliografie.
În cazul de faţă, referinţa la îndemînă se cheamă child rearing/training şi se referă la studiile comparate referitoare la tehnicile culturale de creştere şi educare a copiilor, care au constituit unul dintre principalele mijloace de analiză ale culturalismului american în perioada şcolii numite Culture and Personality.
Despre ce este vorba?
La intersecţia dintre antropologia culturală şi psihanaliză, promotorii acestei şcoli erau foarte interesaţi de tot ce se întîmplă în frageda copilărie şi tot ceea ce poate rezulta de aici pentru personalitatea „tipică“ a unei societăţi sau alta (influenţa lui Freud).
Alăptatul şi înţărcatul, înfăşatul, tehnicile de purtare a copiilor, regulile de hrănire şi controlul „nevoilor omeneşti“, toate acestea constituie strategii culturale prin care copiii sînt învăţaţi să devină membri deplini – şi conformi – ai societăţii lor. Şi fiecare societate are micile ei particularităţi în imaginarea acestor practici de creştere a copiilor – prin care îşi reproduce şi propriile particularităţi culturale.
În cazul României, studiul „de la distanţă“ realizat de Ruth Benedict în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial i-a revoltat puţin pe concetăţenii noştri atunci cînd a fost tradus, recent, şi la noi în ţară. Ca de obicei, s-a considerat că ne cam „şifonează“ imaginea în lume. A trecut însă neobservată insistenţa antropoloagei americane asupra tehnicilor de înfăşare la români. „Păi, nu aşa se face?“ – ne putem întreba. Mda, se poate şi aşa...
Se poate şi aşa, dar nu toate societăţile îşi împachetează copilaşii ca pe un salam şi îl ţin aşa, strîns înfăşat, pînă hăt tîrziu. Iar cînd, în sfîrşit, nu mai încap în scutece, îi trag căciuliţa de lînă pe cap şi îi pun botoşeii în picioare ca să nu răcească.
Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinţi grijulii (sau bunici şi mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii paşi, înspăimîntaţi să nu le cadă căciuliţa de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc şi a numărat copiii şi adulţii: erau între doi şi trei bunici la un copil!
Pe de altă parte, îmi aduc aminte de prima dată cînd, la un congres, am văzut în fundul sălii o colegă din Statele Unite alăptîndu-şi copilul de doar cîteva luni, doar cu un pantalonaş şi o bluziţă pe el. Mai mult, venise cu el, în avion, de la celălalt capăt al lumii, în loc să stea acasă cu copilul pînă ce creşte şi el mai mare.
Ţin minte şi acum revolta mea şi faptul că m-am abţinut cu greu să nu merg la ea, să o iau de păr şi să o duc la poliţie: „mamă iresponsabilă ce eşti!“ – îmi venea să-i strig în faţă. Cred că de atunci am rămas cu impresia greu de zdruncinat că americanii ăştia nu sînt tocmai întregi la cap...
Comparaţi acum tehnicile supraprotective de creştere a copiilor de către mămicile noastre cu cele mult mai (voit) „naturale“ şi „libere“ ale americancelor (şi nu numai). Mame şi unele, şi altele, la fel de iubitoare ale propriilor copii, dar care îşi manifestă „grija“ în moduri diferite.
Dincolo de efectele psihologice asupra personalităţii viitorilor adulţi, există şi o implicaţie mai „fiziologică“. Înfăşaţi şi înfăşuraţi compulsiv cît mai mult timp cu putinţă, feriţi de orice adiere, copiii noştri sînt mai puţin „căliţi“ şi mai îngrijoraţi de ce li se poate întîmpla dacă se expun aşa, neprotejaţi, ameninţărilor „naturii“. Învaţă să răzbească în viaţă, să asude muncind din greu, dar rămîn cu o problemă: îi trage corentu’!
Şi mai este ceva, la pachet cu „corentu’“: înfăşatul ăsta prelungit şi practicile supraprotective ulterioare îi lasă individului o nostalgie mai puternică după edenul protejat al copilăriei şi o dificultate sporită de maturizare autonomă. Românul iese greu din scutece. Iar cînd iese, înjură de mamă...
Vintilă Mihăilescu, "Scutecele naţiunii" (Dilema Veche)
Citeste tot...
vineri, 6 aprilie 2012
Cîntǎ, zeița, mînia ce-aprinse pe Luscinia megarhynchos
De o ora, de la patru jumate, de cind m-am sculat, ascult cu fereastra deschisa privighetoarea. E fabuloasa. E inepuizabila. E fara de oboseala si fara de terminare si fara de cusur.
Pe linga ea, masinile au inceput sa foshneasca.
A venit primavara, mai animalelor mai... :)
.
Citeste tot...
joi, 5 aprilie 2012
miercuri, 4 aprilie 2012
marți, 3 aprilie 2012
Joi, cind va astept sa discutam Sondajele de Apoi
Joi 5 aprilie de la orele 11:00 va astept pe site-ul Ziare.com pentru a discuta despre sondaje, politica, rugby, aikido si despre sensu vietii. Dar mai ales despre sondaje si politica. Cravata si fracul obligatorii, intrebarile rautacioase optional.
:)
.
Citeste tot...
Mintea romanului cea de pe urma
Din pacate, se pare ca e nevoie sa moara copii pentru a ne da seama de care parte a carnii ne sta fidelitatea pina la urma.
Cu cine tinem mai mult: cu canidele sau cu primatele? Cu cei de-o gena cu noi, de-o specie cu noi, sau cu animalele de companie, inteligente, remarcabile, dar de alta specie si totusi in unele situatii adversari in acest ecosistem cu reguli premoderne, naturale simple: musca sau vei fi muscat, omoara sau vei fi omorit, maninca sau vei fi mincat?
La marginea cimitirului, un copil a fost omorit de ciini. Acum, in al treispelea ceas, s-a dat drumul la impuscarea maidanezilor. Ar fi simbolic si demn de scris editoriale savante, de n-ar fi atit de prozaic si de limpede.
Doamne, ce prosti putem fi. Prosti si multi, din pacate... :(
.
Citeste tot...
luni, 2 aprilie 2012
Winter is coming!
A inceput sezonul 2. Nu am apucat sa-l vaz. Il am in calculator si nu am timp.
Aaaaargh!
.
Citeste tot...
Capital, da?
“Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.”
Nicolae Steinhardt
.
Citeste tot...
duminică, 1 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
