Sondaje pentru oameni normali la cap

Ia uite aici: sondaj telefonic facut pe 400 de cazuri. Adica marja de eroare de 5%.

Repet, poate n'atzi intzeles: telefonic. Pe volum de 400 de cazuri. Cuuuum? Pe 400 de cazuri? DOAR pe 400 de cazuri? Si la telefon? DOAR la telefon? Si nu s'a crapat cerul? Nu a aparut Tatulici cel spaniol, sau Hurezeanu din Madrid, sau Mircea Badea din Castellon, sa emita judecatzi de valoare crancene la adresa acestei abominatzii cifrice si faptice si mediatice? Cuuuum? Vretzi sa spunetzi ca lumea, totusi, ia in considerare rezultatele sale? Cuuum? Nu se poate! Te pomeneshti ca are si clima bizonica...

Mda. S'a intors lumea cu calcaiele in sus. Au ajuns iresponsabilii de spanioli sa faca sondaje doar pe 400 de cazuri, doar la telefon. Ce tzara, dom'le. Ce tupeu, frate. Ce iresponsabilitate metodologica, Tantzo.

Da, domnilor si doamnelor patafizicieni si sondajologi. Se poate face un sondaj pe 400 de cazuri. E suficient de ok, daca tu, ca si client, te simti bine intr'o aproximare de 10% pe subiectul masurat. Dar asta se poate intampla doar pentru ca e Spania si nu e Romania, doar pentru ca e vorba de o societate normala la cap, linistita, lipsita de isterie si de venin si de conspirita, unde lumea a facut cele 12 clase de matematica si stie artimetica lui plus si minus si ala bala portocala, stie ca 400 de cazuri sunt rezonabil de multe, ca poti avea un esantion pe asemenea volum de persoane si sa obtii date rezonabil - asta este cuvantul magic: rezonabil - de precise. Adica + / 5%. Adica un nor de incertitudine de 10%, daca clientul se simte comfortabil si daca asta au ajuns la concluzia ca este cel mai bun compromis intre efortul logistic, uman si material si acuratetea datelor.

Dar la noi asha ceva este de domeniul filmelor horror porno, doamnelor si domnilor sondajologi. Pentru ca la noi dobitocii pretzioshi ai SPSS-ului meu din Romania, cand aud de un sondaj de 700 de cazuri, sau de 850 de cazuri, sau de 970, imediat stramba din nas cu un aer de dobitoci superiori si intzeleptzi si cu un picior in Academia Olandei, ca nu mai e sondajul reprezentativ. Ca asa stiu ei: ca reprezentativitatea incepe de la 1000 incolo. Fix de la 1000 de cazuri incolo. Cum ar veni: 999 nu e bun, dar brusc 1000 e al naibii de cel mai foarte nemaipomenit. Pentru ca habar n'au despre ce e vorba in propozitie, si nici nu vor sa invetze si sa intzeleaga, pentru ca fie nu au capul necesar, fie le'ar destructura o intreaga istorie personala de relatzie cu natura si cu viata si cu puterea si cu periculoasa cunoastere sociala.

Spun cu tristete asta, pentru ca mi s'a intamplat de multe ori sa am de'a face cu persoane care sa doreasca sondaje, sa comande sau sa discute sondaje, insa habar sa nu aiba despre ce este vorba in propozitie, neavand nici pornire sa asculte pe altii, pentru ca ei nu pot gandi decat in logica lor isterica si otravita si aroganta de feudali ai portofelului ori ai puterii ori ai mintzii din gura, aia fara neuroni, dar cu rating.

In astfel de momente eu trag aer adanc in piept si'mi reprim izbucnirea, cu lashitate de sociolog bland si intzelegator si mielushel de plush. Baaaaa lula baaaa, ba dobitocul Excelului meu, sa stii ca si un esantion de o persoana e reprezentativ, baaa mutzuflendurosule cu spume, daca e selectat cum trebuie, adica la intamplare si aleator. Baaa lula ba, ba tu faci confuzie intre reprezentativitate si exactitate, baaaa amaratule patetic. Ca la fel de bine iti aleg eu un esantion de 15 mii de oameni, sau de 150 de mii de oameni, care sa fie totalmente nereprezentativ, ca ti'i iau pe totzi din Alexandria sau de la coltzul lui B1 TV, de pe Victoriei, si te pisi pe rezultatele sondajului si pe banii prapaditi degeaba, indiferent de volumul tau de mare senior apocaliptic. Ba creier pane si orgoliu lat ba tristule ba...

Mda. Stiu. Sociologii nu vorbesc asa. Ei vorbesc in vorbe aerate si intorlocate si imponderabile si complicate si cu paradigma si cu institutional si cu indubitabil si cu metodologie si cu valori si culturi organizatzionale si cu alte chestii de'astea de jargon de lemn legitimatoriu care trebuie, la fel ca la cabinetul doctorului sau al avocatului sau al bacteriologului, sa paralizeze victima, sa'i inmoaie putirintza si sa o faca se scape pe ea de emotzie somatizanta ca este martora unui asemenea eveniment discursiv incomensurabil.

Dar doamnelor si domnilor, din fericie blogul permite si activarea selectiva a altor paliere semantice si a altor registre lingivstice, ca sa spun asha, daca'mi datzi voie sa folosesc astel de cuvinte misterioase pline de rushinea cunoashterii mistice, a altor maniere retorice si secventze discursive. Pentru ca aici pe blog nu sunt sociolog. Aici pe blog sunt Turambar. Dagnir Glaurunga. Si daca vreau vorbesc si'n islandeza (nu, nu stiu; calmatzi'va; mai am pana sa'l prind pe Borges), si'n tiganeasca, si'n limbaj C plus plus cu stelutza pentru premiantzi.

Deci, ca sa conchidem acest exercitziu de educatzie prin violentza verbala, de mantuire prin injuratura, atzi intzeles despre ce e vorba in propozitie: diferenta dintre reprezentativitate si exactitate. Diferenta dintre Romania si Spania. Diferentza dintre normalitate si isterie paranoida. Diferenta dintre 400 si 850 si 970 si 999 si 1000 si 1007. Diferenta dintre dobitoci glamoroshi si oameni cu artimetica bunului simtz la cap. Diferentza dintre limpezi si neavenitzi.

Deci, ashadar si prin urmare: diferentza, mai cititorilor mai.

Nu'i asha, stimati politicieni si jurnalisti, voi astia stralucitorii si strapriceputzii carele stiti voi cum se fac sondajele, si ca sondajele sunt absolut inutile (asta mi'a spus'o acum ceva vreme M., exact cand ne comanda un sondaj, de la inaltzimea lui de sef de brutarie care le stie pe toate, si mecanica cuantica si metafizica probabilistica si rezistentza materialelor si fundamentele teoretice ale distributiei Peer To Peer), ca nu ai ce face cu ele, ca sondajele sunt manipulatorii si falshe si facute pe coltz de masa? Dar de fapt le comanda si le cer si le vaneaza aparitia ca pe sfiintele moaste?

Mda. De'aia nu are ursul coada si de'aia are Spania rege.

:/