De pîine și de Violeta

Astăzi, în companie selectă (Anca Bundaru, Șuțu, Piticu, Petreanu, Nenea, Book Blog, Irina, Andressa, Tara, Portocala Mecanică, Andreea, După bloguri – ceilalți care nu sunt încă trecuți aici să mă ierte, nu am ținut minte pe toată lumea; pe măsură ce apar nume noi, completez lista), am comis un act de brutăreală blogoferică la Violeta.

Violeta? Cine e Violeta? Cum, nu știți cine e Violeta? Păi Violeta e locul unde se mănîncă unele din mîncărurile cele mai bune, mai sincere și mai mîncăruri adevărate din tot Bucureștiul ăsta.

Uite aici: Violeta’s Vintage Kitchen, în centru, pe Batiștei 23, colț cu Jean Louis Calderon și vis-à-vis de Universitatea Media a lui Sîrbu. La nici 500 de metri de Universitate și de Intercontinental.

Deci, așadar și prin urmare, toți am făcut pîine, la invitația și întru găzduirea Violetei, a soțului său Ediz și a celor două colege de’ale lor.

Pe bune și fără de mișto: ei ne’au pregătit ingredientele la masă, iar noi am făcut ce fac bunicile atunci cînd gătesc cozonaci. Adică am amestecat făina cu drojdie, i’am pus ulei, unt, lapte, un pic de sare, un pic de miere, am adăugat apă, am frămîntat, ne’am nămolit și năclăit, fiecare după pricepere și după încheieturi.

Am lăsat pe urmă la dospit, am fumat așteptînd să crească aluatul (foarte important tutunul în tot acest proces tehnologic artizanal; dacă nu fumezi și nu bîrfești prin socializare, apăi nu crește pita cum trebe sus, pe sobă). Pe urmă i’am fript o porție suplimentară de frămîntat și de împletit și de dat formă, pînă a ieșit o aproximare de pîine din ea.

Pe urmă cu ea la cuptor, unde cu această ocazie am mai fumat o țigară și băut un pahar de vin, pentru că altminterea se stinge focul și nu se face pîinea.

Și uite așa, în două serii a cîte zece, am făcut pîini, ne’am întrecut în forme și în făină, ne’am cunoscut unii cu alții, am mîncat, în așteptarea pîinii, o tocană de iepure formidabilă, am făcut poze, ne’am minunat de namilele de aparate pe care unii din noi (nu spui cine: persoane importante toți) le au atîrnate de gît și, per ansamblu, am petrecut o seară admirabilă, cu prieteni, pîine și bună-dispoziție, în sunet de ploaie și de Bjork și de Gotan Project.

Ceea ce, dragi cititori, vă doresc și domniilor voastre. Pentru că ăsta este doar începutul, pentru privilegiații de blogeri. Urmează ca Atelierul de pîine de la Violeta să se țină lunar. Pe gratis. Nu aveți decît să trimiteți un e-mail, să vă înscrieți și să faceți pîine ca la mama acasă.

Pardon, și mai bine : ca la Violeta acasă.

PS: Poze? N’am. Eu umblu doar cu telefonul la mine pentru făcut poze și, în această seară, mi’a intrat apă în el și cred că l’a luat naiba. Dar nu’i nimic. Au făcut alții poze. Avem de unde fura… :)

PPS: Cine ghiceshte ce vrea sa reprezinte painea mea artistica, ii dau un coltuc. Grabitzi'va: oferta e valabila doar pana maine, cand sigur mi se va face foame si voi manca si coltucul-premiu.

Foto courtesy of Anca Bundaru

Lista de bloggeri brutari


Turambar in actul de panificatzie creativa


Turambar e multumit de rezultat


Juriul delibereaza


Painea lui Turambar
(La prova, a doua paine a lui Sutu, hors-concurs)


Citeste tot...

Vin alegerile!

Citeste tot...

Ce are deosebit aceasta poza?

Bogdan, citind acest post, si-a adus aminte de urmatoarea fotografie:



E cu niste prizonieri germani, facuta cam tot in aceeasi perioada: in 1945, imediat dupa incheierea razboiului. Si'mi trimite Bogdan poza si'mi spune "pune'o pe blog si intreaba'i ce vad ei deosebit, sau in neregula, la aceasta fotografie?"

Ceea ce si fac. Ce vi se pare askew la aceasta poza? Ce puteti sa spunetzi memorabil despre ea? Cel care este cel mai aproape de raspunsul corect primeste stima mea perpetuua si o bere.

Berea o da Bogdan, evident, ca el este the history buff dintre noi doi.

:p


Citeste tot...

Ca de obicei, presa e varză

Avem următoarea situație: un pod care trece peste calea ferată și care, din considerente de loc înghesuit și de bănuți puțini, este proiectat în așa fel încît să treacă razant peste linii, undeva la limita înălțimii dată de normativele tehnice. Dacă s-ar fi înălțat podul cu 50 de cm, ar fi trebuit să i se lungească și picioarele, dar mai ales și mai ales extremitățile, capetele unde șoseaua ajunge la nivelul solului. Alte expropieri, alte răvășeli în infrastructura subterană prost cartată, alt proiect, alte bătăi de cap și întîrzieri. Mult mai simplu este ca cealaltă instituție implicată, chiar și fără voia ei, în proiect, CFR, să mute cei doi stîlpi care susțin linia de înaltă electricitate un pic mai hacana, de-o parte și de alta.

Subiectul, din cîte am înțeles, a devenit foarte cunoscut datorită prezentării sale la Mircea Badea. Nu am văzut emisiunea, în general nu mă uit la Mircea Badea (chiar: cine este Mircea Badea?), dar dacă strălucitorul și karatistul scoate cîteva mii de oameni în parc, la un jogging absolut lipsit de ideologie, înseamnă că o fi ceva de putirința lui de formare a opiniei publice.

Drept pentru care, după ce subiectul apare în presă, mai vine un presar la follow up, că așa scrie la carte, nu? Therefore, un ziarist îi ia un interviu celui care a supravegheat proiectul de construcție, un inginer podar care, printre altele, predă și la facultatea aia a lor de drumuri și poduri.

În interviu, inginerul spune chestii absolut normale: de ce au mers lucrurile cum au mers, ce probleme de proiectare au avut pentru că rețelele subterane nu sunt suficient de corect mapate, cum au trebuit să modifice proiectul de mai multe ori, ce s-ar fi întîmplat dacă s-ar mai fi modificat acesta încă o dată. În cuvinte destul de clare, de o oralitate atinsă de indignare.

Ei bine, aici intervine marea pricepere isterică a făptuitorului de opinie, a strălucitorului de ziarist, care îi trîntește un titlu de coșmar (“Un interviu halucinant”) din care îl scoate vinovat pe drumarul ăla de toate necazurile și bubele în cap de la Decebal și Traian încoace. Dacă ar fi să nu citești interviul și să-ți dai seama despre ce este vorba și să te uiți doar pe titlul de tabloid, ai exclama indignat: Mama lor de nepricepuți! La Bastilia cu ei! Să li se taie capetele! O tiranie ca în Rusia asupra nenorociților de podari care nici ăștia nu mai știu să-și facă treaba.

Dacă însă citești interviul, te potolești și-i dai dreptate omului, inginerului, podarului. Mai te uiți și peste comentarii și vezi că mai sunt și alții cu capul pe umeri și care înțeleg cum stau lucrurile. Problema este însă că cititorii de tabloid de regulă nu fac asta. Ei aruncă o privire distrată peste titluri în metrou și de aici își creează o părere. Aha, mama lor... O tiranie ca-n Rusia le trebuie ăstora.

Și asta pentru că ziariștii nu sunt suficient de responsabili. Pentru că sunt degrabă aruncători de bolovani morali, să rupă dinții cui cred ei de cuviință, uneori pe interese și pe dosare și pe comenzi, alteori pe prostie și nepricepere, că e plină țara asta de jurnaliști și jurnalizde scoși la kil de pe băncile facultății. Ei se uită la Mircea Badea, care face procese în direct, după cum îl taie pe el mintea aia făcătoare de rating, și de acolo trag concluzii pentru anchetele lor. Și, verdictul fiind deja pus, pac la Răsboiu...

Deci, așadar și prin urmare, pe cale de consecință, stimați domni și drage tovarășe de viață: nu vă mai uitați în gura presei ca și cum ar deține adevărul apsolut, pentru că nici pe departe nu este așa. De cele mai multe ori presa este oloagă și blambecă și isterică și degrabă vărsătoare de sînge limpede și în goană după adevăruri facile. Presa este preocupată să facă rating, și au învățat ei din experiența lor multimilenară că ratingul se face cel mai ușor pe tactici oteviste, de tabloid jegos. Și atunci o dau dracului de deontologie și de pricepere și de reținere și de bun simț și se zvîrlă, precum mielul însetat la țîța oii, la concluziile care simt ei că vor avea cea mai mare priză la public.

Și gata: s-a terminat. Inginerii sunt niște dobitoci care ar trebui împușcați, profesorii sunt niște terminați notorii, doctorii sunt niște șpăgari nenorociți și cinici, ăștia care fac sondaje nu știu cum să mai mintă și să mai manipuleze bietele mase de oameni ai muncii, ș.a.m.d. ș.a.m.d.

Dar stai așa. Ce-mi văd mie oare ochii? Hoo'pa. Între timp, tot în paginile aceleiași publicații, citim următoarele rînduri de indignare bine ținută din condei:

Nimic nu poate opri însă setea de nenorocire a sus-zisei prese. Aidoma cutremurologilor de la televiziuni care la ultimul seism obişnuit, fără nici un fel de pagube, tânjeau după dărâmături şi morţi, aceşti porci sălbatici vor panică, vor epidemie în Capitală, vor nebunie şi moarte. Ei sunt răspândacii unei boli mai groaznice decât orice gripă. Îi dispreţuiam pe cei care publicau omagii lui Ceauşescu în presa de dinainte de ’89, dar ce sentiment rămâne pentru jurnaliştii de panică, sânge şi căcat ai zilei de azi?

E vorba, după cum probabil v-ați dat seama din scriitură, despre chiar șeful jurnalistului de mai sus, despre strălucitorul șef Cristian Tudor Popescu, marele priceput și alt formator de opinie de nădejde al patriei noastre Republica Isterică România.

De altminteri, CeTePe-ul spune lucruri cît se poate de normale la cap, despre propriii colegi și despre standardele profesionale în declin din rîndul acestora. Problema este însă că jurnalistul robespierrean și blambec care înfierează pe inginerul proiectant, unu RObert Veress, lucrează chiar la el pe tarla, la dînsul în prăvălie, pe puntea crucișătorului propriu și personal, la Gîndul. Deci pe de o parte, pe pagina din dreapta, ne căinim amarnic despre apocalipsa din presă, iar dinspre partea cealaltă, pe pagina din stînga, un pic mai jos, o comitem la greu, băgăm cărbuni la forja tabloidă.

Păi dragă Fănică, păi măi stimabile, păi așa care va să zică că nu se poate. Ori că că, ori că că. Hai să ne hotărîm care dintre strategii sunt mai potrivite pe vremea asta de foame și de praf și de lipsă de reclamă și de bani și să fim consecvenți în aplicarea lor.

Fie facem pe Mihai Eminescu și rostogolim ultragiați ochii prin spatele capului despre ce vremuri de restriște telectuală și morală trăim noi acum, precum Cicero și ceilalți lăudători ai austerității republicii romane.

Fie ne punem tricoul cu Mircea Badea și începem să-i dăm la ficat, nediferențiat, mama ei de viață și de societate și de ingineri și profesori și brutari și doctori și sociologi și fierar-betoniști și asfaltatori și primari și funcționari publici și tot ce mișcă în țara asta rîu ramu. Și pe urmă ne luăm racheta din cui și plecăm să jucăm doo seturi cu strălucitoru de Mircea Badea, că tocmai am terminat de reparat și azi la țărișoara asta, i-am mai strîns trei șuruburi și o duce ea cumva pînă mîine, sau pînă la următorul editorial.

Deci să ne hotărîm. Ori faci ceva la matale acolo în ograda proprie și personală de pe puntea crucișătorului moral, ori ciocu mic și joc de forșpan, sau cum îi zice la ustensilele alea de tipografie cu plumb care formează cuvinte și idei și stări de opinie. Deci mai ușor cu pianu pe scări, că-l dezacordăm prin dezmembrare.

Deci rămîne cum am stabilit. Deci jurnaliștii este niște nasoi și merită să facă gripă porcină și blenoragie și colesterol. Nu eu am spus-o, ci chiar maximul lor șef de haită și de trib. Și dacă el a spus așa ceva, el care este formator de opinie, laolaltă cu Mircea Badea, înseamnă că musai trebuie să fie adevărat.

Nu-i așa, dragă Elodia? Hai, dragă, spune și tu ceva, să încheiem cu adevărat apoteotic acest editorial de înfierare și de sfîntă mînie proletară...



:/

Citeste tot...

Trăiască lupta pentru pace!

Dragi români,
Stimați balamuciști,

În peregrinările noastre prin pădurea semioticii de lemn de dud și lemn de brad a politicii românești, am întâlnit cu toții, în vajnicile noastre activități lucrativ-nevrotice, felurite feluri de tîmpenie întrupată în vorbă, de îngustime a minții prinsă cu pricepere și sîrguință pionierească între mărginile colilor imperialiste de A4.

Însă nestemată precum cea de mai jos vă garantez eu că nu ați mai degustat de mult, de pe vremurile Conferințelor și chemărilor la întrecerea socialistă și a paginilor din Scînteia de tristă, respectiv veselă amintire (depinde de care parte a vîrstei de 55 de ani se întîmplă să vă aflați în momentul de față).

Drept pentru care degrabă dau să vă aduc spre luare aminte cuvintele înălțătoare ale Biroului de Presă PRM de astăzi, care ne fericește cu relatarea vizitei de lucru a Tovarășilor CeVeTe și BeHeHe în miezul Olteniei, unde pînă și prazul se ofilește de emoție într-un asemenea ceas de realizări mărețe.

Doam… Pardon: dragi tovarăși și tovarășe, să nu precupețim nici un efort în a ne rostogoli pe jos de rîs la citirea acestor pagini. Să acumulăm energiile lăuntrice și să facem totul, totul, tovarăși, să ne căcăm pe noi de rîs în cele 4 minute și jumătate dedicate planului cincinal de prelucrare nocturnă ideologică prin așchiere…

Ședința continuă, tovarăși!
Trăiască lupta pentru pace!


==================================

Craiovenii i-au primit cu entuziasm pe domnii
Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali
Comunicat de Presă

Craiova a fost, marţi, în sărbătoare. Sătui pînă peste cap de prezenţa sufocantă şi de minciunile lui Mircea Geoană sau ale lui Radu Berceanu, locuitorii din Bănie i-au primit pe domnii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali cu sentimente prieteneşti, cu încrederea că ei reprezintă ultima speranţă a românilor în aceste vremuri de cumpănă prin care trec. Cei doi lideri s-au aflat la Craiova în cadrul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare de la 7 iunie a.c., pentru care lista PRM se deschide cu domnul Corneliu Vadim Tudor, urmat de domnul Gigi Becali.

Domnul Corneliu Vadim Tudor a vizitat Piaţa Centrală Agroalimentară din Calea Bucureştilor, cea mai mare din oraş, şi s-a interesat de modul în care este aprovizionată aceasta şi de preţurile care sînt practicate. Tribunul a remarcat, cu regret, alături de numeroşii craioveni aflaţi la acea oră la cumpărături şi care au ţinut să-l salute, că şi aici lipsesc produsele româneşti, ca urmare a neglijării condamnabile, din partea autorităţilor, a micii gospodării ţărăneşti, capabilă să producă atît pentru nevoile proprii, cît şi pentru piaţă. Preşedintele PRM le-a oferit celor prezenţi cărţile sale, cu autograf.

Domnii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali au depus o coroană de flori cu panglică Tricoloră la Statuia Ecvestră a lui Mihai Viteazul, marele nostru domnitor întregitor de neam. O mulţime de oameni au asistat la acest moment impresionant şi i-au aclamat, îndelung, pe cei doi patrioţi. Domnii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali le-au mulţumit pentru această primire şi le-au adresat cuvinte de îmbărbătare şi de speranţă în ziua de mîine craiovenilor şi, prin ei, tuturor românilor.

La Filarmonica din Craiova a avut loc lansarea candidaţilor PRM pentru Parlamentul European şi o Conferinţă de Presă deschisă. Au fost prezenţi Dan Claudiu Tănăsescu, Codrin Stefănescu, Marius Marinescu, Dan Zamfirescu, Ciprian Tănăsescu. In numele celor prezenţi, preşedintele Filialei Craiova a PRM, Constantin Dilly Serbănoiu, a arătat că vizita domnilor Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali reprezintă un moment de neuitat pentru toţi locuitorii Craiovei. Ei sînt singurii lideri politici care s-au bucurat de o asemenea primire entuziastă în Capitala Olteniei, iar faptul că, la Craiova şi în Jud. Dolj, PRM stă cel mai bine în sondajele pentru europarlamentare vorbeşte de la sine. Erau, de asemenea, prezenţi, membri şi simpatizanţi ai PRM, PNG şi PPPS din judeţele Olt, Mehedinţi şi Gorj, avîndu-i în frunte pe cei care conduc filialele acestor formaţiuni politice în judeţele amintite.

In cuvîntul lor, domnii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali au subliniat faptul că singurul ideal care îi animă este acela de a-i vedea pe români zîmbitori şi optimişti, uniţi în credinţa străbună. Ei au promis că vor promova în Parlamentul European interesele fundamentale ale ţării, că, spre deosebire de aceea care şi-au pierdut pînă acum timpul pe acolo, vor milita pentru ca România să fie mai bine cunoscută în Uniunea Europeană, cu bunele şi relele ei, pentru armonizarea legislaţiei şi a întregii vieţi economice şi sociale din ţara noastră cu înaltele standarde europene. Din păcate, a subliniat domnul Corneliu Vadim Tudor, şi de această dată se pregăteşte o imensă fraudă electorală, pe căile binecunoscute ale turismului electoral şi ale soft-ului de la Biroul Electoral Central. In acest scop, au fost tipărite, suplimentar, 2,5 milioane de buletine de vot, faţă de cele 18 milioane, cîte erau necesare. Domnul Corneliu Vadim Tudor a anunţat că va informa forurile de la Bruxelles şi Strasbourg în legătură cu această mare fraudă electorală, care creează o imagine defavorabilă însăşi democraţiei europene.
In încheierea vizitei lor la Craiova, domnii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali au fost invitaţii Postului TV 3 Oltenia.


BIROUL DE PRESA AL PRM
26 mai 2009
Citeste tot...

Wireless intre frasini

Cum vor arata birourile noastre peste 100 de ani. Daca privitzi cu atentzie, suntem si noi pe acolo. Pe la radacina copacilor. Ajutam seva sa urce.

:)

Joke aside: birourile firmei de arhitectura Selgas Cano. Arhitect: Iwan Baan. Un proiect din ciclul "Viitorul incepe ieri". Din ciclul "Omul, frate cu natura". Sau, ca sa o dam in referinte mistico-catedralice, a humble working posture among proud vegetal columns. A mendiant among leaves. Ori, cum spunea poetu' avantat, in catedrala despletita a padurii.

Hai, gata. Restul fotografiilor aici. Courtesy of Sorin si Iosif (frate, totzi atzi trimis alaltaieri pozele astea...)



Citeste tot...

Da mama cu editorialu'n mine

Hai sa fac un pustiu de bine la candidatii prezidentiali de toate culorile si sa le explic cine nu va castiga alegerile prezidentiale. Desigur, asta ar fi treaba consilierilor lor, dar cum acestia sunt la nivelul Bogdan Teodorescu, adica persoane la care si stiinta, si caracterul raman sa fie descoperite de exploratorii generatiilor viitoare, adevaruri simple si fundamentale, importante pentru votanti, tind sa se piarda complet.

[...] Nu vor castiga alegerile prezidentiale candidatii care se pozitioneaza de partea coruptiei si contra Europei. Puteti spune voi oricat oamenilor ca lupta contra coruptiei a esuat si ca Europa trebuie sa ne dea banii orice am face, ideea nu e populara. Poporul vrea bice de la Bruxelles. Lumea poate crede ca a esuat anticoruptia, dar nu vrea sa renuntam la ea. In plus, e cam clar tuturor din cauza cui a esuat, asa ca a prezenta acest esec ca pe o calamitate naturala, un fel de incalzire globala cu autor necunoscut, nu convinge pe nimeni care are mai multe clase decat votantii lui Victor Ponta, aceasta categorie defavorizata. Oamenii vor banii europeni in kilometri de autostrada si subventii la hectar si, sa ma ierte Dumnezeu, vor sa vada cativa mai corupti care infunda puscaria.

Alina Mungiu, Cine nu va castiga alegerile prezidentiale

LOL. Limba rea, concluzii pertinente. Stiu ca nu va place gagica, nici umoral, nici ideologic. Dar sa moara pisica ratacita in urna de vot daca nu are dreptate.

Incepe sa'mi placa din ce in ce mai mult Romania Libera...



Citeste tot...

Making Music

In loc de noapte buna. Una din minunile acustice ale acestei lumi.

Doamnelor si domnilor, Making Music (download here) un album al lui Zakir Hussain si Jan Garbarek si John McLaughlin si Hariprashad Chaurasia. Facut in 1986, pe vremea cand eram copii si comunisti si pionieri si saraci si plini de radiatii de la Cernobal.

Doamnelor si domnilor, seara, cu o ureche inspre culcare, doar Bach este mai priceput si mai potrivit.

Noapte buna, frumosilor uratilor grasilor slabilor blogerilor romanilor oamenilor.

Noapte buna... :)




Citeste tot...

Ce face razboiul din oameni

Citeste tot...

Maria Rosetti 38

Se întîmplă că lucrez chiar lîngă ea, la Maria Rosetti 36. Aproape în fiecare zi parcam în latura ei, dacă găseam loc, bineînțeles. Uneori îmi făceam drum și prin față, cînd mă duceam la Nistorești (scratch that: Nicorești, mama lui de Nicorești - txs Costin) să mănînc (au o pastramă foarte bună la Nicorești, știați?).

Ei bine, să moară elefantul de plictiseală dacă mi’a sărit mie vreodată clădirea aia în ochi de pe Maria Rosetti 38 cum că ar avea ceva special. Iaca coloșa, o clădire veche și scundă și igrasioasă. Nici un element arhitectural disctinctiv, în afară de atotprezentul praf urban care se așează pe case și pe străzi și pe suflete, courtesy of alergia românului la copaci.

Și cînd sosesc luni după-amiază la birou, direct de la aeroport, că nici nu am mai trecut pe’acasă să las tricourile ude, le’am scos direct în mașină să se usuce, ce’mi văd ochii? O clădire dărîmată. Aha... Dau din umeri și intru în birou. Tant pis. Mare brînză și scofală. Fac unii o clădire nouă aici. Am mai văzut, vom mai vedea. Iremediabil și în natura lucrurilor unui oraș care nu stă pe loc.

Și intru în birou și deschid calculatorul și descopăr că stai așa că nu’i așa. Că de fapt este apocalipsa maică. E sfîrșitul lumii în trei episoade și cu pauză de apă între. E Demolidava. E cu spume la gură și cu ditirambe trăiriste. E cu control de la prefectură și cu talk-show-uri special dedicate acestui eveniment de o importanță covîrșitoare pentru scumpa noastră patrie, Republica Prăfuită București. Adică, cum ar veni, coane Fănică, curat politică, frate.

Acum, lăsînd glumițele răutăcioase la o parte, vin eu ca tibetanul de la Ulan Bator, ca țăranul de la Telega care habar n’are de comorile arhitecturale ale Bucureștiului și vă întreb: ce pana inexprimabilului meu atîta tam-tam pentru o amărîtă de cocioabă semi-varză care a fost dărîmată să facă loc modernității și răcelii de sticlă și viitorului și ochilor atomici?

Ce pana ogivei mele de însemnătate arhitecturală avea clădirea aia, cînd la doi pași sunt făcute altele, acum doi-trei ani, la fel de noi și de proaspete și de nemiloase în răceala lor de tencuială modernă și proaspătă? Ce pana respectului meu atîtă tărăraie, cînd tot cartierul e plin de case din anii 30 (șubrede și alea, mamă mamă), art deco-ul igrasiei mele, care au înlocuit și ele la rîndul lor alte clădiri, pe vremea aceea? Ce dumnezeii mamii ei de libertate și de viață să nu ai tu voie să faci la tine în ogradă as you see fit, să o dărîmi, să o repari, să faci alta?

Știu, știu: eu sunt un mîrlan modern, nu am voie să rostesc vorbe de ocară în altarul istoriei multimilenare a acestui oraș neprețuit. Știu, știu: vin burgejii scorțoși și dau ochii peste cap și rostesc firoscos: bă țărane, nu’înțelegi nimic, bă tu ăsta de la Telega. Păi Parisul? Păi Viena? Păi comorile arhitecturale și textura clasică a orașului de început de secol 20? Păi micul Paris, bă desculțule bă?

Mda. Mda. Dar Bucureștiul, din păcate pentru orgoliul nostru de provinciali ai Europei și ai istoriei, nu este nici Paris, nici Roma, nici Florența, nici Londra, nici Stockholm, nici Viena, nici Budapesta, nici Madrid, nici Edinburgh. E un tîrg prăfuit de secol 19 care s’a trezit mare capitală și s’a lățit precum foamea’n post, precum Ank-Morphork.

Și să vă mai spun ceva: pe lumea asta mai sunt și altfel de orașe. Nu toate orașele trebuie să fie Paris, că nu se poate – și ar fi și păcat, de altminteri. Vă spun eu: Chicago, orașul ăla de muncitori și de tîrgoveți și de măcelari și de tăietori de gîturi și de burse, e la fel de viu și de frumos precum Parisul sau Viena (în umila’mi părere, mai frumos decît Viena cea constipată). Și acolo clădirile sunt una așa, alta altminterea, una mai veche, una mai nouă, una clasică, alta turbată. Cartiere întregi unde viermuie și colcăie schimbarea. Și mai sunt orașe de’astea. Și nimeni nu moare, și locuiește în clădiri mai bune și mai puțin igrasioase decît alea dărîmate.

Eu, pe Maria Rosetti 36, stau cu frica în sîn să nu cadă șandramaua istoriei mele de art deco și nuvo de anii 20-30 pe mine. Că e zdrențe clădirea. Și vă declar cu mîna pe inima’mi de cripto-pionier: Bucureștiul nu are, cu excepțiile de rigoare, clădiri de valoare. De adevărată valoare estetică. Dintr’acelea care să te facă să ți se înmoaie picioarele și să exclami: asta trebuie să fie aici și peste 500 de ani, indiferent de efort.

E iaca acolo, un orășel mediocru, care are farmecul lui de tîrg de Tecuci prin părțile alea de oraș vechi, semi-dărăpănat și semi-prăfuit și semi-anonim, construit în stil de palimpsest rînd peste rînd de căsuță din ce în ce mai înstărită, din ce în ce mai tencuită, din ce în ce mai ignifugă, dar fără mari străfulgerări de spirit arhitectural. La fel ca și sufletul nostru de români verzi la praz, e mediocru și dulce și călduț și moale și lasă-mă să te las. Fără superbii, fără năzuințe avîntate spre înaltul cerului plin de zei cu tunete și fulgere și care de luptă, fără valkirii și trăirisme. E un bric-a-brac, măi frați țărani măi.

Știu: (și) pentru asta îl iubim, că trăim dracului în el și ne mănîncă plămînii în fiecare zi. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne apucăm să’l venerăm ca pe sfiintele moaște ale excelenței arhitecturale. Este iacașa un oraș nici prea prea, nici foarte foarte, care trăiește, colcăie și pute, care are farmecul său, viața sa, și care trebuie lăsat să trăiască și să’și vadă de treabă fără avizele tristeții mele de la Ministerul Culturii și de la Muzeul de Istorie și de la Prefectură. Ce'are sula modernă cu Prefectura, să mă ierte Allah cel mizericordios dacă știu...

PS: Pentru cei care nu mă cred, uite aici: Maria Rosetti 38 este bordeiul acela de cocioabă care se întrezărește în colțul din dreapta al fotografiei, aia cu tabla maro, dupe restaurantul Nicorești (clădirea care ocupă majoritatea cadrului).

Monumentul penei mele de vultur valah...

:(


Citeste tot...

Cum mi'am petrecut sfarsitul lumii

Draga cetitoriule,

In cazul in care ai simtzit o oarecare abzentza a prezentzei mele, ei bine, afla ca ai simtit bine. Am fost absent, dar foarte prezent. Asta deoarece pe parcursul sfarsitului lumii de saptamana trecuta am desfasurat urmatoarele activitati intelectual-recreative:


Am fost aici




unde am facut asta



si asta



si asta



dar si asta



Toate in cinstea si amintirea lu nenea Wusek, care anul trecut a plecat dintre noi, dar este in continuare aici.

In partea stanga, cum bate sub coaste.

Crouch Touch Pause History Remember Engage!

In amintirea lui Mihai Wusek 1938 -2008, HD, 5':19" from Mikee on Vimeo.

.

Citeste tot...

Are shi ea dreptate...

Uite ce poate sa primeasca un sotz proaspat intors de la competitzii de larga respiratzie intelectuala (da: am fost din nou sa joc rugby; m'am intors acum cateva ore; ca de obicei, i'am batut, si tot ca de obicei, am dat si eseu) de la scumpa si nepretzuita sa sotzie.

Si sa moara pisica zdrobita cu gingashie daca nu are shi ea dreptatea ei...

:p

The first testicular guard "Cup/Jock" was used in Hockey in 1874.
The first helmet was used in 1974.
It took 100 years for men to realize that the brain is also important.

Deci ramane cum am stabilit. Deci barbatzii e nishte porci misogini. Deci este o concluzie indubitabila si fara putintza de tagada, una din castigurile incontestabile ale stiintei socio-antropologice. Dar sa moara pisica agresata contondent daca aceasta concluzie ne impiedica pe noi cumva sa ne placa de minune situatzia.

Deci Crouch Touch Pause Engage.

:p
Citeste tot...

Din nou: un pic de atentzie

In caz ca nu l'ati vazut prima data. Ioana chiar are nevoie de ajutor.

======

Ia, un pic atentzie aici la mine! Am nevoie de urechile, de ochii si mai ales si mai ales de inimile voastre.

Nu. Nu este vorba nici de sondaje, nici de politica, nici de celtzi sau de alti indo-europeni, nici de rugby, nici de Brel, nici de tzatze, nici de alte fluflu-uri mai mult sau mai putin importante, spontane, semnificative, sociale ori existentzial-personale.

Este vorba despre o persoana care are nevoie de ajutorul nostru.

O cheama Ioana Pirvu si are mari probleme de sanatate. Nu este o pacaleala, nu este un mass mail, nu este scrisoare nigeriana. Stiu de situatia ei de la Elena, nepoata noastra si fosta colega de liceu cu ea. Este o fata de 23 de ani care are nevoie de tratament. Si tratamentul inseamna bani. Altminteri...

In consecinta, va rog sa faceti ce credeti, ce puteti si ce va lasa sufletul pentru ea. Dupa cum spune chiar Ioana: si o rugaciune la biserica merge (da, asta o spune ateul de mine; pentru mine nu se pune; pentru Ioana chiar conteaza).

Insa mai mult decat rugaciuni, puteti sa dati vestea de nevoie din gura in gura, din e-mail in e-mail, din blog in blog. Si, bineintzeles, sa o ajutati cu bani. Pentru ca are nevoie de bani sa mearga la tratament in Austria.

Dar mai bine sa o las pe Ioana sa vorbeasca:

=========

Ioana are nevoie de ajutor pentru a putea fi sanatoasa din nou.

Cei care doresc sa o ajute pe Ioana o pot face cu o donatie oricat de mica in contul deschis pe numele sau la:

BRD sucursala Campina, Campina,
Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A
RON: RO85BRDE300SV55380303000

De asemenea, o puteti contacta la adresa de email lory_campina@yahoo.com

Persoanelor care cunosc astfel de cazuri sau au trecut prin situatii similare, Ioana le multumeste pentru orice informatie in legatura cu o clinica din tara sau de afara sau despre un tratament.

Toate persoanele care pot ajuta sunt rugate sa raspunda.

„Ajutor inseamna si o lumanare aprinsa la biserica si o rugaciune spusa din inima multumesc tuturor celor care se implica”, Ioana Pirvu.

==================

Va multzumesc anticipat. Hai, ca putem!



:/


Citeste tot...

Vin alegerile!

Citeste tot...

Varul lui Turambar

V'am spus eu ca noi v'am cucerit, mama voastra de indo-europeni.

Nu ma credetzi? Ia uite dovada:



Courtesy of Adevarul: Concurs de tir cu arcul tradițional în Cetatea Biharia
Citeste tot...

Desire? What a sham!

I do feel people in the west have an advantage: having so much material prosperity, they have already experienced everything our society tells us will bring happiness. They can see, if they have any sense, that at most it gives only short-term pleasure, that genuine happiness must lie elsewhere. Most people in the world haven't had those things, and still imagine that possessions will deliver the satisfaction their promoters assure us they do. But desire is like salty water. The more you drink, the thirstier you become.
Tenzin Palmo, Interviewed in The Guardian

Auzi, bre? Ca apa sarata, mama ei de dorintza...




Citeste tot...

Sa nu uitzi, Darie, sa nu uitzi

"Au ajuns cu CAP-ul la noi prin 1952. M-au fortat sa intru in colectiv. Nu era bine. Au intrat vreo 15 atunci. Eu nu. Am cedat prin 1955 pentru ca ne batea. Imi refacusem turma si ajunsesem pe la suta de oi. Comunistii mi le-au luat si mi-au lasat 10. A fost necaz mare.

Era sa ma despart de femeie atunci, pentru ca nu a fost de acord. M-a inteles pana la urma. Dar nu am avut ce face. M-au luat la militie. M-au batut patru zile si patru nopti. Ne loveau numai cu ranga. Atunci, femeia a fugit in padure. Le spuneam sa imi dea drumul sa imi caut nevasta. Am gasit-o in padure dupa 14 zile"

Adevarul, joi 21 mai 2009, Cel mai batran roman, cioban pana la 100 de ani

Baaa copii baaa, ba voi astia cu Internetu in vene shi cu Messengerul in codul genetic. Sa nu uitatzi, ba jucatorilor de Doom baaa... Sa nu uitatzi, rasa voastra de copii naivi, ce nenorocitzi au fost in tzara asta shi ce ticaloshi v'au chinuit bunicii, mai Wunderkids mai...

Mama lor de rushi shi de nemernici si de cozi de topor :(





Citeste tot...

The future is now

Courtesy of NASA.


Citeste tot...

Stance: Roman la Stalingrad

Sursa: Wikipedia.



Citeste tot...

Vin alegerile!

Marsh la vot cu voi... Mama voastra de 28% participare la vot. Tz tz tz. Ce oameni. Ce cetatzeni. Ce spirit civic.

S'a auzit? Egz-ze-cu-ta-rea! La vot cu voi, europeni de balta ce'mi suntetzi...

:) Courtesy of Satmareanca, ea fiind mult mai aproape de Europa decat noi (macar din considerente geografice, daca nu si din alte motive)

PS: Cine recunoaste referintza cinematografica, mai primeshte un buletin de vot in plus.

:)





Citeste tot...

Stance: Carol I

Fresca restaurata din biserica Sf. Nicolae Domnesc din centrul Iesilor.



Citeste tot...

Scriu monstruos și citesc inutil

De ceva timp mi se tot confirmă un lucru. Nu știu dacă trist sau nu. Uneori simt că’i de jale, alteori îl primesc cu ușurare.

Nu mai pot citi.

Stați, nu vă bucurați prematur. Nu crap, și nici nu am de gînd în curînd. Doar că nu mai pot să mai citesc, așa cum eram eu învățat în dulcele stil clasic. Adică chestii groase, înțelepte, alambicate, pline de ficțiune și de emoție. Mi se par inutile, plictisitoare, lipsite de vîna vieții și a motivației.

De ce au scris oamenii ăia, în loc să’și trăiască viața? De ce să le citesc eu justificările angoaselor lor, argumentele bicisnicei lor ratări, fuga de viață și de bube și de mucegaiuri și de flori de colț și de de sudoare și de muncă și de lichide corporale?

Ce atîta sofisticăreală? Ce atîtea cuvinte inutile? Ce atîta despicare a firului în patru și pleșisme și manolescisme și patapievicisme și alte liicenisme? Viața e aici, acum. Neelaborată, nesofisticată, nealterată. Trăiești mănînci lupți fuți bei vrei dormi vorbești asuzi te bucuri ești tensionat trist alert obosit plictisit pe urmă te culci o iei de la capăt dai vieții de rost faci copii crești copii conduci înjuri rezolvi te vezi cu lume -

Și gata. Gata. Asta'i tot. Restul sunt vorbe. Words words words, cum spunea sinucisu.

Și de’abia acum simt că îl înțeleg pe Borges. De’abia acum îmi dau seama de ce bibliotecarul care a început prin a scrie alambicat și prețios și întorlocat și complicat și gigeamos a ajuns, spre apusul vieții, să’și renege artificialitatea stilistică și să aprecieze scriitura aspră, dîrză, cu suc de bardă și zeamă de topor a islandezilor care despre asta povesteau: despre ce trăiau.

Despre viață, despre fapte petrecute, despre moarte și sînge și violență și zbatere și reușită și eșec și făcut copii și omorît dușmani și crescut vite și muls vacile și mers la thinguri (adică la politică avant la lettre) și despre încuscrire și înmormîntări și case date foc cu oamenii înăuntru, sa arză de vii, mama lor de fraieri, și despre nunți și mîndrie și furie și superbie și aroganță și smerenie și înțelepciune și tulburarea minții.

Totul în cuvinte simple clare puține și rele. Stark. Grim. Harsh. Doom. Cu astea rimează saga islandeze de care orbul genial șef peste piețele de orătănii din pampasul argentinian s’a îndrăgostit spre sfîrșitul vieții.

Degeaba: prea tîrziu. Se înnămolise prea mult în spuma cuvintelor complicate, în oglinzi și în tigri și în amintiri și în memorie și în referințe obscure și în lună. Prea multă lună dăunează grav limpezimii vorbelor la latini.

Și uitea de’aia nu mai pot să mai citesc. Și de’aia, din ce în ce mai des, îmi doresc să nu mai scriu așa de alambicat și întorlocat și împiedicat și îngălat și prelungizat. În zadar, bunînțeles, după cum se poate vedea din această zbatere de vorbe lungi.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, prea cinstiți nuntași ai vieții de miere și fiere.

Durere. Plăcere.

Părere.



:/ Citeste tot...

Un pic de atentzie, va rog!

Ia, un pic atentzie aici la mine! Am nevoie de urechile, de ochii si mai ales si mai ales de inimile voastre.

Nu. Nu este vorba nici de sondaje, nici de politica, nici de celtzi sau de alti indo-europeni, nici de rugby, nici de Brel, nici de tzatze, nici de alte fluflu-uri mai mult sau mai putin importante, spontane, semnificative, sociale ori existentzial-personale.

Este vorba despre o persoana care are nevoie de ajutorul nostru.

O cheama Ioana Pirvu si are mari probleme de sanatate. Nu este o pacaleala, nu este un mass mail, nu este scrisoare nigeriana. Stiu de situatia ei de la Elena, nepoata noastra si fosta colega de liceu cu ea. Este o fata de 23 de ani care are nevoie de tratament. Si tratamentul inseamna bani. Altminteri...

In consecinta, va rog sa faceti ce credeti, ce puteti si ce va lasa sufletul pentru ea. Dupa cum spune chiar Ioana: si o rugaciune la biserica merge (da, asta o spune ateul de mine; pentru mine nu se pune; pentru Ioana chiar conteaza).

Insa mai mult decat rugaciuni, puteti sa dati vestea de nevoie din gura in gura, din e-mail in e-mail, din blog in blog. Si, bineintzeles, sa o ajutati cu bani. Pentru ca are nevoie de bani sa mearga la tratament in Austria.

Dar mai bine sa o las pe Ioana sa vorbeasca:

=========

Ioana are nevoie de ajutor pentru a putea fi sanatoasa din nou.

Cei care doresc sa o ajute pe Ioana o pot face cu o donatie oricat de mica in contul deschis pe numele sau la:

BRD sucursala Campina, Campina,
Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A
RON: RO85BRDE300SV55380303000

De asemenea, o puteti contacta la adresa de email lory_campina@yahoo.com

Persoanelor care cunosc astfel de cazuri sau au trecut prin situatii similare, Ioana le multumeste pentru orice informatie in legatura cu o clinica din tara sau de afara sau despre un tratament.

Toate persoanele care pot ajuta sunt rugate sa raspunda.

„Ajutor inseamna si o lumanare aprinsa la biserica si o rugaciune spusa din inima multumesc tuturor celor care se implica”, Ioana Pirvu.

==================

Va multzumesc anticipat. Hai, ca putem!



:/

Citeste tot...

Un cuvant pe zi

Mda. Stateam uite chiar acum sa'i multzumesc firoscoasei, elegantei, rafinatei, pretzioasei, intorlocatei si degraba intelectuatei Belle de Jour pentru ca ma incurajeaza. Si am zis "mersi pt imbarbatare".

Si dintr'o data cerul vechilor celtzi mi'a cazut zdrang! in cap. Ce inseamna "a imbarbata"? Pai simplu: "a incuraja", "a sustine". Adica de bine, de putere si vigoare si de sustinere.

Dar in fond si in fond ce inseamna, de unde vine? De la "barbat", nu? Hait, ca ne'am dat dracu de neam misogin. Adica toate cele bune, de intarire, putirintza, curaj si invrednicire, vin de la barbati, de la purtatorii de putza centrala si de muschi si de testosteron agresiv? Iar dinspre partea femeilor chiar nimic nimic? Nici un "a infemeia"? Nici un "a inmuiera" care sa poarte certe valentze si conotatii pozitive al primitivului, misoginului, porcofilului "a imbarbata"?

Tz tz tz. Pardalnica asta de limba romana misogina. De ce "a imbarbata" este de bine, de intarire si putirintza, in schimb "a infemeia" sau "a inmuiera" nu exista pe acelasi palier valoric?

Tz tz tz. Ce limba. Ce popor. Ce filosofie a existentzei intre sexe. Pai cum ramane, mai stimate feministe, cu intzeleptciunea tzaranului roman, cu priceperea filosofica ce razbate din paginile de fluier ale Mioritzei? Cum ramane cu satul romanesc, centrul lumii izvorul de pricepere intr'ale vorbelor de minte si cu minte ale lui Blaga? Pe'un picior de plai, Pe'o gura de rai? Tz tz tz. Femeile astea, care nu contribuie cu nimic la comoara lexicala a limbii romane.

:rofl: Sa te tzii acum jale si suspin. Atacuri de escadrile de bombardiere conceptuale dinspre partea purtatoarelor de intzelepciune luminat-resentimentara.

Daca pana si limba romana nu tzine cu voi, domnitzelor, e nasol. Avetzi de lucru la mentalul si la imaginarul colectiv ale tractoristului roman de rit ciobano-pastoralo-mioritic.

:rofl: again




:p
Citeste tot...

Quote of the day

States frequently claim to favor various things they actually are either indifferent to or have no intention of doing anything about.
Stratfor, An Israeli Prime Minister Comes to Washington Again, Weekly Analysis, 18 May 2009


Citeste tot...

C'asha beu oamenii celtzi

C'asha beu oamenii celtzi
Pana'shi fac ficatzii fiertzi
C'asha beu oameni galezi
Beau ashtia de nu te vezi.

Ce se intampla? Un nene ziarist polonez s'a dus in Cardiff, la galezi, si a avut nevoie de ani si ani de zile sa descopere apa calda care este uda: ca oamenii aceia frumosi si celtzi din Tara Galilor au un grad foarte ridicat de perseverentza la alcool.

Ce a rezultat au fost niste poze de macsima ecsceptzie artistica, patologica si expresiva, cu oameni plini de sange, de voma, de oboseala, de perplexitate si de noapte in ochi. Adica oameni betzi, dar fericitzi.

Dar daca stai sa te gandesti la etimologia cuvantului "beat", in fond si la urma urmei beat si fericit e una si aceeasi, nu?

Go Wales!

:rofl:

Courtesy of Sibianul, care ii incurca pe galezi cu britanicii, nestiind ca cea mai mare ofensa pentru un galez este sa fie facut britanic. Cam ca la noi, daca ii spui unui roman ca e tzigan, nu?

:p








Citeste tot...

Ce spun de fapt cifrele GSS

Era sa uit. Imi ramasese agatzata undeva intr'un coltz semi-constient al mintii si de'abia azi mi'am reamintit de ea. Chestia pe care am facut'o pe datele Gallup, analiza pana la capat a diferentierii de atribute, azi mi'am adus aminte ca o pot face si pe datele GSS aparute la inceputul acestei luni.

Cum ar veni: Turambar strikes again si stoarce din date ce altii nu au vrut ori putut. Nu'i asa, Dane? :) :wink:

Concluzii? Cam aceleasi ca si la Gallup.

Basescu domina prin perceptia de lider puternic, de viitor presedinte al Romaniei si de politician apropiat de oameni, insa sta prost la capitolul cinste / sinceritate / respectare a promisiunilor.

Geoana sta bine la atributele specifice zonei de stanga, PSD, de protectie sociala (poate crea noi locuri de munca, poate creste pensiile si salariile), cat si prin faptul ca nu e perceput a fi corupt.

Crin Antonescu sta si el bine la capitolul cinste / sinceritate / lipsa de coruptie (este de departe liderul perceput ca fiind cel mai cinstit - pentru simplul fapt ca, fiind mai recent in lumina reflectoarelor, nu a apucat sa dezamageasca si sa'si erodeze credibilitatea, cum se intampla de regula ciclul natural la animalele politice)

Insa atat Mircea Geoana cat si Crin Antonescu sunt clar deficitari la capitolul "putirintza". Nici unul din ei nu e perceput cu vana, cu sange in instalatie, lider de haita, de clasa politica, stralucitor si conducator. Adica, in termenii formulati de chestionarul GSS "lider puternic", "viitor presedinte".

Aici Basescu isi surclaseaza in continuare adversarii. Aici este zona unde cei doi, Geoana si Antonescu, trebuie sa recupereze la nivel simbolic, atitudinal, de comunicare non-verbala (gesturi, tonalitate a vocii, spontaneitate). Aici se da, de fapt, lupta in mintea consumatorului, a votantului. La nivelul acestor atribute de putere vedem the real pecking order.

Aici, la zona de perceptzie a putirintzei, se joaca finala si se hotaraste stralucitorul, viitorul presedinte al Romaniei. Si, deocamdata cel putin, Basescu este in continuare masculul alpha din haita de animale politice la care ne raportam, constient sau nu, in fiecare zi.

Enjoy!

PS: Din maniera in care se distribuie raspunsurile "Nici unul" si "NS / NR" (puternic inegal intre diversele intrebari si acoperind o parte semnificativa din opinia populatiei), parerea mea este ca mai valida este analiza din zona stanga, cea pe total populatie. Cea din zona dreapta, doar din raspunsuri candidati, sufera din cauza distributiei dezechilibrare de "Nici unul" si "NS / NR".


Citeste tot...

De ce nu da, domle, 100%?

Il cheama NC. Nu Nicolae Ceausescu. Si scrie. Nu cuvantari. Scrie pe Internet, ca asa este mai la moda acum.

Ia uite ce scrie:

"Unii mi-ar putea replica că nu e mare lucru un procent. Aşa este. În economia jocului electoral, un procent nu ar putea schimba fundamental situaţia niciunuia dintre contracandidaţi. Problema e alta. Şi anume că lipsa acelui procent atrage o umbră de neîncredere asupra întregului sondaj care, în aceste condiţii, este susceptibil de a fi măsluit rezultatele prezentate opiniei publice. Că e aşa sau nu trebuie să ne-o spună Gallup care ar trebui să ne prezinte şi explicaţia pentru acel procent lipsă din sondajul cu pricina. "

Ce a facut stimabilul? A adunat cifrele din sondajul Gallup si, stupoare! dezastru! catastrofa! apocalipsa! nu i'a dat 100%, ci o cifra totalmente diferita: 99%. Drept pentru care distinsul ajunge la concluzia ca sondajul nu e bun, ca cifrele sunt varza si, mai rau si mai rau, ca de fapt e masluit.

In aceste conditzii imi dau seama ca trebuie neaparat facuta o culturalizare si o alfabetizare incapatoare precum fosnirea matasoasa a foii de'abecedare, ca sa invetze totzi neavenitzii Internetului meu cum e cu misterul masonic de rit statistic al acestor sondaje.

Sa incepem cu inceputul: un sondaj e o masuratoare aproximativa. Nu poti masura toata populatia (univers), si atunci masori doar o parte din ea (esantion), cat te duce putirinta si timpul si banii.

Si atunci in mod inerent introduci in masuratoare o aproximare, o eroare - vestita marja de eroare. Care spune, in mod fundamental, "rezultatele sunt undeva pe acolo". Acest "pe acolo" este din ce in ce mai exact pe masura ce masori un volum mai mare de esantion. Dar asta daca iti permiti din punct de vedere al efortului de timp, de oameni, de bani. Totdeauna este un compromis intre cost si exactitate (nu reprezentativitate - reprezentativitatea este alta mancare de peste).

Daca raportezi cifrele cu virgula (mai ales cu doua virgule, cum veti observa la unii destepti intr'ale cifrelor), asta este pur si simplu un semn al faptului ca nu ai inteles nimic din propozitie.

De ce? Pentru ca ai o marja de eroare acolo (de regula in jur de 3% - 4%, ca in general sondajele se fac undeva in jur de 700 - 1000 de cazuri), o vibratie de incertitudine in jurul unei valori pe care incerci sa o estimezi printr'o masuratoare incompleta (de'aia e sondaj si nu e recensamant, ca masori doar o parte a universului). Acel "pe undeva pe acolo" de care spuneam mai sus.

Si atunci este absolut inutil sa spui in raportul de cercetare 13,47 sau 23,2 sau 37,7. Sunt niste cifre prea exacte pentru tipul de masuratoare probabilistica pe care l'ai facut, care inseamna de fapt 13,47 + / 2%, 23.2 + / - 3.2 sau 37,7 + / - 2,8 (cat or fi marjele de eroare pt fiecare sondaj in parte).

Gestul de bun simt elementar, care este bagat in capul nostru de analisti cantitativi inca de pe bancile scolii, este sa raportezi cifrele rotunjite, fara virgula. Nu spui 37,47. Spui 37. Nu spui 23,2. Spui 21. Nu spui 16,78. Spui 17.

Pentru ca de fapt ce spui tu cu cifrele alea este un shorthand (o prescurtare, pentru guvizii care nu stiu nici engleza, pe langa statistica) pentru o exprimare de tipul "sunt suficient de sigur ca valoarea din populatie este in jurul lui 23.2 - pe undeva pe acolo, plus minus o incertitudine datorata faptului ca nu am putut masura toata populatia". Dar daca scrii asta la fiecare cifra, facem 50 de pagini de vorbe scrise marunt pentru fiecare variabila masurata, si devine chiar mai plictisitor decat cititul Mahabharattei.

Si atunci comunici rotunjit. Si atunci, in functie de jocul fractiilor, suma rotunjita poate sa dea 99 sau 101. Cum ar veni: daca ai prea multe cozi de 0,4 sau de 0,3 dupa virgula cifrelor din seria de distributie, atunci uneori da 99%. Daca, invers, ai prea multi de 0,6 sau 0,7, atunci poate sa iti dea 101.

Si iac'asa, stimati naivi intr'ale aritmeticii de rit superior, acesta este misterul sumei totale usor diferita de 100.

Insa uneori oamenii naivi or sunt de'a dreptul prosti ingramaditzi (si atunci nu ar trebui sa fie lasati sa dea din tastatura, daca nu au creierul in dotare), ori nu sunt prosti, ci mai rau, vor neaparat sa demonstreze ceva (si atunci sunt lepre si vicleni si consultanti). Astia sunt tipul de persoane care primul lucru se reped sa adune cifrele, ca sa ii prinda pe nenorocitii de sociologi in fapt.

Ni s'a intamplat si noua, cu siguranta s'a intamplat si altora. Distinsi clienti care, cu o ravna tractoriceasca demna de o cauza mai buna, aduna coloane lungi de cifre sa fie ei siguri ca da 100% si ca nu i'am furat la gramaj, sa le fi dat vreun procent in minus.

Si uite asa se mai pune o caramida mica, dar vioaie, la manjirea publica a ideii de sondaj. Cum ar fi, de'un par examplu luat absolut, dar absolut la intamplare, ca sondajele sunt rele si masluite. Sau, varianta soft, ca nu ne pricepem.

Cand de fapt nepriceputzii si ingramaditzii la scoartza cerebrala sunt aia care habar n'au cu ce se mananca sondajele, dar ishi permit in entuziasmul lor justitziaro-fascist sa emita judecati viguroase de valoare la adresa, si mai ales si mai ales impotriva sondajelor si a noastra, mana asta de rabotnici intr'ale SPSS'ului si Excel'ului care le realizam.

Mama voastra de dobitoci. Ori prosti, ori naimiti. Ori amandoua...

:(

Citeste tot...

Sondaje pentru oameni normali la cap

Ia uite aici: sondaj telefonic facut pe 400 de cazuri. Adica marja de eroare de 5%.

Repet, poate n'atzi intzeles: telefonic. Pe volum de 400 de cazuri. Cuuuum? Pe 400 de cazuri? DOAR pe 400 de cazuri? Si la telefon? DOAR la telefon? Si nu s'a crapat cerul? Nu a aparut Tatulici cel spaniol, sau Hurezeanu din Madrid, sau Mircea Badea din Castellon, sa emita judecatzi de valoare crancene la adresa acestei abominatzii cifrice si faptice si mediatice? Cuuuum? Vretzi sa spunetzi ca lumea, totusi, ia in considerare rezultatele sale? Cuuum? Nu se poate! Te pomeneshti ca are si clima bizonica...

Mda. S'a intors lumea cu calcaiele in sus. Au ajuns iresponsabilii de spanioli sa faca sondaje doar pe 400 de cazuri, doar la telefon. Ce tzara, dom'le. Ce tupeu, frate. Ce iresponsabilitate metodologica, Tantzo.

Da, domnilor si doamnelor patafizicieni si sondajologi. Se poate face un sondaj pe 400 de cazuri. E suficient de ok, daca tu, ca si client, te simti bine intr'o aproximare de 10% pe subiectul masurat. Dar asta se poate intampla doar pentru ca e Spania si nu e Romania, doar pentru ca e vorba de o societate normala la cap, linistita, lipsita de isterie si de venin si de conspirita, unde lumea a facut cele 12 clase de matematica si stie artimetica lui plus si minus si ala bala portocala, stie ca 400 de cazuri sunt rezonabil de multe, ca poti avea un esantion pe asemenea volum de persoane si sa obtii date rezonabil - asta este cuvantul magic: rezonabil - de precise. Adica + / 5%. Adica un nor de incertitudine de 10%, daca clientul se simte comfortabil si daca asta au ajuns la concluzia ca este cel mai bun compromis intre efortul logistic, uman si material si acuratetea datelor.

Dar la noi asha ceva este de domeniul filmelor horror porno, doamnelor si domnilor sondajologi. Pentru ca la noi dobitocii pretzioshi ai SPSS-ului meu din Romania, cand aud de un sondaj de 700 de cazuri, sau de 850 de cazuri, sau de 970, imediat stramba din nas cu un aer de dobitoci superiori si intzeleptzi si cu un picior in Academia Olandei, ca nu mai e sondajul reprezentativ. Ca asa stiu ei: ca reprezentativitatea incepe de la 1000 incolo. Fix de la 1000 de cazuri incolo. Cum ar veni: 999 nu e bun, dar brusc 1000 e al naibii de cel mai foarte nemaipomenit. Pentru ca habar n'au despre ce e vorba in propozitie, si nici nu vor sa invetze si sa intzeleaga, pentru ca fie nu au capul necesar, fie le'ar destructura o intreaga istorie personala de relatzie cu natura si cu viata si cu puterea si cu periculoasa cunoastere sociala.

Spun cu tristete asta, pentru ca mi s'a intamplat de multe ori sa am de'a face cu persoane care sa doreasca sondaje, sa comande sau sa discute sondaje, insa habar sa nu aiba despre ce este vorba in propozitie, neavand nici pornire sa asculte pe altii, pentru ca ei nu pot gandi decat in logica lor isterica si otravita si aroganta de feudali ai portofelului ori ai puterii ori ai mintzii din gura, aia fara neuroni, dar cu rating.

In astfel de momente eu trag aer adanc in piept si'mi reprim izbucnirea, cu lashitate de sociolog bland si intzelegator si mielushel de plush. Baaaaa lula baaaa, ba dobitocul Excelului meu, sa stii ca si un esantion de o persoana e reprezentativ, baaa mutzuflendurosule cu spume, daca e selectat cum trebuie, adica la intamplare si aleator. Baaa lula ba, ba tu faci confuzie intre reprezentativitate si exactitate, baaaa amaratule patetic. Ca la fel de bine iti aleg eu un esantion de 15 mii de oameni, sau de 150 de mii de oameni, care sa fie totalmente nereprezentativ, ca ti'i iau pe totzi din Alexandria sau de la coltzul lui B1 TV, de pe Victoriei, si te pisi pe rezultatele sondajului si pe banii prapaditi degeaba, indiferent de volumul tau de mare senior apocaliptic. Ba creier pane si orgoliu lat ba tristule ba...

Mda. Stiu. Sociologii nu vorbesc asa. Ei vorbesc in vorbe aerate si intorlocate si imponderabile si complicate si cu paradigma si cu institutional si cu indubitabil si cu metodologie si cu valori si culturi organizatzionale si cu alte chestii de'astea de jargon de lemn legitimatoriu care trebuie, la fel ca la cabinetul doctorului sau al avocatului sau al bacteriologului, sa paralizeze victima, sa'i inmoaie putirintza si sa o faca se scape pe ea de emotzie somatizanta ca este martora unui asemenea eveniment discursiv incomensurabil.

Dar doamnelor si domnilor, din fericie blogul permite si activarea selectiva a altor paliere semantice si a altor registre lingivstice, ca sa spun asha, daca'mi datzi voie sa folosesc astel de cuvinte misterioase pline de rushinea cunoashterii mistice, a altor maniere retorice si secventze discursive. Pentru ca aici pe blog nu sunt sociolog. Aici pe blog sunt Turambar. Dagnir Glaurunga. Si daca vreau vorbesc si'n islandeza (nu, nu stiu; calmatzi'va; mai am pana sa'l prind pe Borges), si'n tiganeasca, si'n limbaj C plus plus cu stelutza pentru premiantzi.

Deci, ca sa conchidem acest exercitziu de educatzie prin violentza verbala, de mantuire prin injuratura, atzi intzeles despre ce e vorba in propozitie: diferenta dintre reprezentativitate si exactitate. Diferenta dintre Romania si Spania. Diferentza dintre normalitate si isterie paranoida. Diferenta dintre 400 si 850 si 970 si 999 si 1000 si 1007. Diferenta dintre dobitoci glamoroshi si oameni cu artimetica bunului simtz la cap. Diferentza dintre limpezi si neavenitzi.

Deci, ashadar si prin urmare: diferentza, mai cititorilor mai.

Nu'i asha, stimati politicieni si jurnalisti, voi astia stralucitorii si strapriceputzii carele stiti voi cum se fac sondajele, si ca sondajele sunt absolut inutile (asta mi'a spus'o acum ceva vreme M., exact cand ne comanda un sondaj, de la inaltzimea lui de sef de brutarie care le stie pe toate, si mecanica cuantica si metafizica probabilistica si rezistentza materialelor si fundamentele teoretice ale distributiei Peer To Peer), ca nu ai ce face cu ele, ca sondajele sunt manipulatorii si falshe si facute pe coltz de masa? Dar de fapt le comanda si le cer si le vaneaza aparitia ca pe sfiintele moaste?

Mda. De'aia nu are ursul coada si de'aia are Spania rege.

:/
Citeste tot...

Ce spun de fapt cifrele Gallup

Nu, nu este vorba despre CCSB in randurile care urmeaza, ci despre onorata concurentza, in contextul fierberii politice si al criticii aduse sondajelor de opinie: ca facem, ca dregem, ca suntem niste nenorociti, ca datele sunt de fapt fabricate in laboratoarele pline de fum ale crashmelor unde se pune tara la cale.

Dan Andronic crede asta, Cezar Preda spune asta, Miron Mitrea cugeta astfel, Emil Hurezeanu emite astfel de judecatzi adanci... Tot numai persoane una si una, care de fapt, stimati naivi, mananca sondaje pe paine si carora le'ar tremura degetele si mintea si ratiunea daca nu ar avea date dupa care sa se ghideze.

Dar un lucru e cert: uneori mai sunt si probleme. Cum ar fi, de'un par examplu, cu recentul sondaj Gallup aparut astazi, comandat oficial de o stimabila fundatzie necunoscuta si neoficial, practic, real si pe bune de Printul Duda (De ce a facut Principele Duda cu Gallup? O poveste separata, pe care nu e cazul aici sa o discutam. Suficient sa spunem ca prietenii stiu de ce)


Buuun. Si aici incep sa apara motivele de discutie. Cum ar veni:

1 la mana) Onorabilii colegi de la concurenta (sau cei care au conceput chestionarul, daca vor fi fost altzii decat echipa lui Alex de la Gallup) au pus intrebarea referitoare la alegerile pentru Parlamentul Romaniei, nu pentru Parlamentul Europei (europarlamentare). Repet: la Parlamentul Romaniei.

Problema este insa ca peste o luna noi nu avem alegeri la Parlamentul Romaniei, ci la Parlamentul Europei. Un pic de oareshce diferenta, atat din punct de vedere al definirii situatiei electorale in mintea romanashilor, al motivatiei de participare la vot, al temelor de campanie, dar mai ales si mai ales al persoanelor de pe listele de vot. Al catindatilor, mai stimatzi oameni buni si animale electorale.

Hopa! Dintr'o data, un viciu metodologic care face ca Elena Basescu sa fie absenta de pe lista posibilelor optiuni de vot. Hopa! Buba. Hoooopa! Unde s'ar duce voturile Elenei cea lipsa de la apelul de lista? Pai, stimatzi oameni buni si animale electorale, aici va las pe voi sa va dati cu presupusul, ca de'aia aveti cap pe umeri, sa'l tociti cu elan si entuziasm de forumisti.

Ei? Aud? Oareshce pareri totalmente dezinteresate? Oareshce spume la gura din partea naimitzilor portocalii, rosii sau .... (ce culoare au forumistii naimiti de Principele Duda? ) Oareshce presupozitii catastrofic-conspiratzionale din partea voastra, stimatzi clevetitori la ceas mic de noapte? De ce au pus intrebarea asha cum au pus'o? Din gresheala? Din nepricepere? Din motive de nevoie comunicatzionala aka sfanta manipulare de care ne acuzatzi cu totzii? Ai? Aud?

Tz tz tz. Ce oameni. Ce caractere...

2 la mana) Buuuun. Sa trecem si la alte cifre. La un moment dat, apar pe undeva pe'acolo prin raport si niste intrebari referitoare la asocierea cu teme si atribute. "Cui i se potriveste cel mai bine..." Ca sa identifice profilul candidatului. O buna bucata de pdf, paginile 19 - 28.

Ei bine, cifrele sunt prezentate in distributia lor chioara, bruta, prima. Atata la suta cred ca lui Basescu i se potriveste cel mai bine "lider puternic si hotarat". Atata la suta lui Crin Antonescu etc.

Insa cifrele nu sunt stoarse totalmente de informatie. Pentru ca in general raspunsurile se aseaza in jurul unei medii generale specifice fiecarui candidat, medie asemanatoare cu simpatiile pentru fiecare dintre ei, cu preferintele de vot, adica, in alte cuvinte, cu cota fiecaruia de piata.

Ce este cu adevarat important este variatzia (stop! nu va ganditzi la prostii) in jurul acestor medii generale. Acestea scot de fapt la iveala profilul candidatului, punctele tari si slabe ale acestuia, adevaratele asocieri de atribute care trebuie avute in vedere. Pentru ca altminteri ar reieshi ca Basescu este cel mai stralucitor intru toate cele, ceea ce nu este nici pe departe adevarat, ci doar o consecinta a gravitarii procentelor de atribute in jurul unei valori centrale specifice lui Basescu.

E ca v'am bagat in ceatza? E ca nenorocitzii astia cu sondajele lor sunt niste nemernici care manipuleaza mintzile oamenilor? E ca simtzitzi dintr'o data o imperioasa nevoie de bere rece si de citit un editorial de Hurezeanu, care sa infiereze cu adanca manie proletara aceasta tagma profesionala decadenta si scarbavnica? (pentru cei care au pierdut firul logic al acestei fraze lungi, sa nu faceti confuzii: e vorba de sociologi si de sondorii de opinie, nu de jurnalisti. Nu nu, jurnalistii este cei mai stralucitori si mai destepti si mai drepti si mai morali dintre oameni. Doar sociologii e nemernici. Jurnalistii e niste ingeri, toti si fara esceptzie).

Buuun. Pentru cine a avut rabdarea intorlocata de a ma urmari pana aici, hai sa va salvez neuronii si sa va arat niste poze. Niste tabele. Niste cum ar arata profilele catindatzilor daca oamenii muncii cu Excelul mai faceau o simpla medie generala si o si mai simpla scadere.

Doamnelor si domnilor, momentul adevarului: variatia in jurul mediei centrale care scoate la iveala pe adevarata mama Omida, adevaratele puncte tari si slabe ale prezidentziabililor.

Ta daaaaam....





Buuuun. Deci vedetzi cine este seful la nivel simbolic, nu? Deci vedetzi ce se ascunde de fapt in spatele acelor cifre plictisitoare, daca stii sa storci bucata de branza de zer, bucata de piatra de apa si bucata de SPSS de inexprimabile?

Buuuun. Deci cam astea ar fi de spus despre datele Gallup. In rest, ramane cum am stabilit. Noi astia cu sondajele suntem niste nemernici si niste manipulatori, mama noastra de bicisnici si de lepre. In schimb jurnalistii sunt cei mai dreptzi dintre traci, iar politicienii sunt cei mai intzeleptzi dintre daci.

Insa sa moara pisica transhata in eshantioane aleatorii, nu stiu cum pana Excelului si SPSS-ului priceperii noastre se face ca fara sondaje toti ingerii astia nevinovati si principiali si stralucitori sunt niste oameni morti. Pentru ca sunt intr'o faza de sondajo-dependenta mai rau decat ar fi fara femei, alcool, tutun sau sare in mancare. N'atzi vazut ca ori de cate ori apare cate un sondaj sar ca hamesitii sa'l citeasca disece analizeze expulzeze anatemizeze si comenteze? Ca sa nu mai spun cum fac si in particoler, cand le citesc si le adnoteaza si le subliniaza si le sufla in varful fiecarei coditze de virgulitze carele cu totzii stim ca virgulele in sondaj nu se pun, ca de'aia e masuratoare aproximativa si paradigma de cunoastere probabilista, mama ei de probabilitate pe care nimeni nu o intzelege, dar totzi o injura.

Deci, stimatzi prieteni si clevetitori si cartitori si forumisti si politruci si jurnalisti morali si tristi, cum ar spune un prieten bun de'al nostru: de'aia n'are marja de eroare coada, mai animalelor politice mai...

:/

Citeste tot...

O de'aia pe zi

O tzatza pe zi aka Political Tits.

Asta pentru a va demonstra ca politica si tzatzele fac casa buna peste tot. In toata lumea. La toate popoarele si la toate persuasiunile politice. Si de stanga, si de dreapta.

Explicatzia e simpla: pentru ca sunt doua tzatze: una pe stanga si una pe dreapta. Deci o tzatza liberala si una conservatoare. Una comunista si una crestin-democrata. Una populista si una elitista.

Deci, doamnelor si domnilor de toate persuasiunile erotice, morale, orale, atitudinale, etice, epice, nimfice, priapice, constipate ori retorice, iata un stralucit exemplu de erotism politic, chiar la gomoshii geniali si foarte high brow si anglo-saxoni de la The Economist.

Prietenii stiu de ce.

:p



Ca sa nu mai spunem ca insusi uber-gomosului, prea stralucimii sale altetza sa constipata Printzul Charles ii stralucesc ochii si'i pulseaza podurile palmelor cand se trezeshte intr'o situatie in care politica, securitatea si uniforma bine mulata se completeaza armonios:



Deci se poate. Deci politica shi tzatzele se intalnesc uneori. Ca sa nu mai spun de sociologie, antropologie vizuala, studiul stiintific (stiintzific, bre, ai auzit?) al valorilor si comportamentelor la barbarii moderni. Metoda de cercetare preferata: observatzia participativa.

:p

Citeste tot...

Stance: Mona Lisa

Zice ca Mickey Rourke o sa joace intr'un remake de film cu gangsteri.

Ce film cu gansteri, bre?

Mona Lisa, bre.

Aha, Mona Lisa.

Mona Lisa? Ce film cu gangsteri este asta, Mona Lisa?

(pt cei care nu stiu, gangster movies este in general asignat unui anumit tip de film din anii 30 - 40; exemple clasice: The Public Enemy, Scarface, Little Caesar, Angels With Dirty Faces; vezi aici pentru descrierea genului)

Mona Lisa? Aha, Mona Lisa. Un film britanic din anii '80, regia Neil Jordan, cu Bob Hoskins si cu prietenul nostru Michael Caine.

Drept pentru care ne'am dus la marea biblioteca semi-publica si cvasi-underground numita KG si am comis un query de search de cautare.

Si l'am gasit, bineintzeles.

Good ol' KG. Ce ne'am face noi (adica noi, nu voi) fara ea?

:p






Citeste tot...

Lui Florin, cu roshu de sabie

Uitasem cat de mult ii place lui Florin Elektra: Assasin. Mi'am adus aminte in seara asta, citindu'i blogul.

Drept pentru care, doamnelor si domnilor, get steady and ready. O halca de femei, sange, sabii si de desene animate. Pardon: comics.

O dedicatzie de suflet, de prietenie si de nostalgie. For the good ol' times, mate...

:)






Citeste tot...

Voi ce credetzi?

Uite, stăteam de vorbă ieri cu cineva din zona politică și din una-alta a venit întrebarea, dinspre el spre mine: „Ei, ce zici, cînd ies ăștia de la guvernare?”

Era evident vorba despre PSD. Tipul, fără a aștepta să-i răspund, continuă: „Eu am auzit că după europarlamentare”. Și pe urmă se uită așa la mine, conspirativo-retoric, cu o ușoară ridicare din sprîncene, să-i confirm șopîrla ideatică.

Însă Turambar ieri a fost, ca și azi de altfel, de altă părere. Stai, frate, că de-abia au intrat la cașca [da, știu să vorbesc și așa]. De-abia le-au dat de cap deconcentratelor și posturilor împărțite politic. Și acum, cînd de-abia s-au așezat în cap de masă, pe vreme de criză și de foame și de famelie mare, remunerație mică, după buget, coane Fănică, să-și ia bulendrele și catrafusele și supărarea electorală și să plece?

Țz. Nț. Niet. Ă’c’ă. Nu se căci ca să se poată. Ecsclus.

Și uite azi stălucitorul de mine dă peste strălucitorul de editorialist de jurnalist din presa scrisă, unul din nasoii ăia care manipulează mințile la lume cu vorba și cu talk-șowul și care bombăne sondajele că ei sunt mai deștepți și știu ei cum se fac sondaje, spre deosebire de alții. E vorba de Adrian Ursu, care more or less spune cam același lucru:

Aşa că toată discuţia despre o posibilă scindare a coaliţiei pare nu doar nesustenabilă, ci şi răuvoitoare. Păi numai un cârcotaş profesionist ar putea insista în a căuta semne ale discordiei dând ca sigură o despărţire iminentă atât timp cât cele două formaţiuni aliate din interes se simt aşa bine la masa Puterii.

Vedeţi pe cineva dispus să iasă din combinaţie doar cu speranţa că în felul acesta se va poziţiona mai sus venind din opoziţie la prezidenţiale şi mizând, iluzoriu, pe sprijinul noului şef al statului, prea puţin puternic constituţional spre a reveni din decembrie la Palatul Victoria? Credeţi că e vreun pesedist dispus să lase bucatele de-abia câştigate doar de dragul lui Geoană, ca să îi dea un avantaj la alegerile din noiembrie? Şi asta o ştiu prea bine şi pedeliştii şi tocmai de aceea nu par deranjaţi de corul de lătrături din stânga. Uite-aşa, caravana va merge nestingherită până la prezidenţiale şi poate dincolo de ele.


Drept pentru care va să zică că se devine două concluzii:

a micuț: spiritele mari gîndesc la fel (precum și cele mediocre așijderea; încă nu m’am elucidat în care parte a Purgatoriului telectual sunt încartiruit).
b micuț: am uitat.
c micuț: rămîne cum am stabilit.

Iar voi, strălucitorilor, care sunteți chiar și mai deosebiți decît nasoii de sociologi care fac sondaje și manipulează lumea pe blog cu rugby-ul, voi ce credeți? Ies „ăștia” de la guvernare sau se va merge pe principiul „cîinii latră, caravana trece, para merge”?

Citeste tot...