joi, 3 martie 2011

The winter is coming!

Cel mai recent trailer al serialului Game of Thrones, dupa primul volum din seria A Song of Ice and Fire scrisa de George R R Martin, tocmai a fost facut public.

Serialul va incepe - unde altundeva decit pe HBO? - pe 17 aprilie.

O alta veste pe care o asteptam de mult: volumul 5 al seriei, A Dance With Dragons, va fi lansat de Bantam Books pe 12 iulie. In sfirsit, dupa 6 ani de asteptare, apare!

In aceste conditii, chiar ca nu mai conteaza atit de mult ca ninge afara, in luna lu' marte. Marte, zeul razboiului. Zapada, a portent of harsh times to come. Se leaga. Toate se leaga. The Others lurk outside the Wall.

Prieteni, the winter is coming! This April, on the verge of Easter, the winter will be on our eyes and minds and hearts!

Let the harsh dreams begin! The winter finally comes...

:)

Citeste tot...

Stance: Snorri Sturluson

Mare om, mare caracter.

Doamnelor si domnilor, Snorri Sturluson.

A mighty coarse lad from a mighty coarse era.

:)

Citeste tot...

Ca de obicei, stǎpînul depǎșește sluga, chiar și la trafic

Vorbeam deunǎzi despre ruși. Despre priceperea lor întru modernitate. Mai cu japca (fabricile rechiziționate de la germani, cu tot cu oamenii din ele), mai cu toporul (aduceți-vǎ aminte de conceptul de “lucru sovietic”, dai cu el de pǎmînt și pǎmîntul crapǎ, dar lucrul sovietic funcționeazǎ în continuare), dar totuși.

Au ajuns ei în spațiu? Au ajuns. Se pricep sǎ facǎ rachete intercontinentale? Se pricep. Au una din cele mai performante industrii aviatice? Cu siguranțǎ da. Sînt unii dintre cei mai buni calculatoriști de rit informatic de pe lumea asta? Yep. Știu matematicǎ? Yep.

Deci corespund criteriilor care separǎ lumea în societǎți bazate pe cunoaștere și societǎți bazate pe cultivarea napilor și culegerea dovlecilor din deșert.

Însǎ, ca în orice situație, existǎ grade și grade. Nuanțe și nuanțe. Unii sînt totalmente riguroși și eficienți, mama lor de elvețieni, singaporezi și alți japonezi. Alții nu sînt nici ei pe de parte, mama lor de scandinavi, americani, britanici. Alții sînt pe-acolo, și ei. Rușii, italienii, spaniolii. Moderni cu scǎpǎri. Minți sclipitoare, dar le mai alunecǎ piciorul și înspre îngǎlare.

Cu aproximǎrile de rigoare, în plutonul urmǎtor, de presque moderni, de bizoni care fac totul prin imitație și de multe ori chiar le iese, cu excepția momentelor cînd nu le iese, sîntem și noi, alǎturi de alte nații aproximative ale acestui pǎmînt carele le suportǎ pe toate, saracan di iel.

Dar nu despre români este neapǎrat vorba în propoziție, ci despre ruși. Sǎ rǎmînem la ruși, acest mare popor frate care libertate ne-a adus de ne-a îndoit, vreo jumǎtate de secol.

Toatǎ ziua ne plîngem cǎ Bucureștiul e nu știu cum și nu știu ce. Vaaaai, ce jale și suspin. Vaai, ce mitocani și mîrlani și dobitoci trǎiesc în București (y compris moi, în ochii unora). Vaaai, ce lipsǎ de eleganțǎ. Dar rapița? Ai vǎzut rapița ce prost crește în București?

Ca sǎ nu mai vorbim de trafic. E un trafic absolut mizerabil, dragǎ. Sînt bucureștenii ǎia de groazǎ, mon cher. Conduc ca niște nebuni, e o aglomerație cretinǎ, nu știu cum de-i mai suportǎ pǎmîntul pe mitocanii ǎia care nici sǎ conducǎ nu știu. Pur și simplu dau cu mașina peste tine și nici nu le pasǎ, trec mai departe. O totalǎ lipsǎ de civilizație.

Mda. Nu continui, cǎ încep sǎ mǎ înfierbînt. Sǎ ne întoarcem la ruși.

Vreau sǎ vǎ propun o comparație între traficul din București și cel din Moscova. Vreau sǎ urmǎriți acest filmuleț de vreo 2 minute care prezintǎ pe scurt și în cea mai englezǎ limbǎ cu putințǎ tribulațiile șoferului victimǎ în capcana numitǎ Moscova.

Și pe urmǎ, data viitoare cînd veniți în București, dați-mi și mie un semn de viațǎ, sǎ-mi fac timp sǎ dau cu mașina peste voi în intersecție, da?

Dacǎ tot sîntem noi niște șoferi nemernici și împuțiți și niște javre de oameni, atunci mǎcar sǎ fac și eu un lucru bun pe lumea asta și sǎ vǎ scurtez chinul, sǎ vǎ catalizez trecerea spre o lume mai bunǎ, unde nici noxe și nici întristare și nici suspin nu e, darǎmite aglomerație în trafic ori bucureșteni, cǎci știm cǎ toți bucureștenii merg by default în Iad, mama lor de ticǎloși pǎcǎtoși hoți curve atei lachei și decadenți.

:)



Citeste tot...

Aceastǎ modernitate cîineascǎ și țiganii noștri de început de lume

Ieri vorbeam despre nevoia de educație în rîndul neamului țigănesc.

Implicit, pledoaria mea era despre necesitatea ca țiganii să se dea după români, care la rîndul lor s-au dat – mai mult sau mai puțin, depinde de criteriile de evaluare – după ruși, chinezi, americani, francezi, englezi și celelalte nații care au ales drumul modernității, al rigorii, al eficienței întru bunăstare și control asupra mediului înconjurător prin intermediul cunoașterii științifice și al surorii sale, aplicația tehnologică.

De ce spun “necesitate”? De ce spun “trebuie”? Cum de îmi permit să intru cu cizmele mele de autoritarian nemernic și cvasi-legionar într-un subiect care altminteri ar trebui să fie guvernat de ideea de autonomie culturală, de toleranță întru diversitate, de “cîte bordeie, atîtea obiceie“?

Ce Dumnezeu, măi Turambare măi, tu te dădeai rotund și presque antropolog și tolerant și umanist și acuma, tam-nesam, ai început s-o iei pe cîmpii cu legionarismele astea? Măi sociologu’ lu’ pește, te credeam mai înțelept la capul ăla al tău din dotare, și cînd colo, tu...

Stați așa, că nu-i așa. Am un motiv puternic să propăvădui metodele cele dure, binele făcut cu de-a forța. Nu sînt dus cu pluta, nu am îmbrățișat nobilele idealuri bezmetice ale Căpitanului.

Motivul e simplu. Se numește “viitor“.

Vedeți voi, dragii moșului postmoderni, din ce în ce mai mult, de cînd oamenii au descoperit agricultura, roata și fierul, lumea se bazează pe cunoaștere. În mod accelerat, în ultimele decenii am ajuns la o pondere din ce în ce mai mare a cunoașterii în crearea de plus valoare, de bunăstare, de trai prosper, de calitate a vieții.

Asta dinspre partea pozitivă a lucrurilor, ca să îl cităm pe marele economist în viață Gigi Becali. Dinspre partea întunecată a Forței, logica este aceeași, cu finalități diferite însă. Vorbim despre competiția între națiuni, despre marele joc de sumă zero al puterii, despre relații internaționale, despre bătaia dintre băiețeii de grădiniță geostrategică.

Și în această privință cunoașterea joacă un rol esențial.

Cine e mai deștept are economii mai puternice, deci mai multe resurse pentru făcut tancuri. Cine e mai deștept dintre popoare are armate mai deștepte, mai instruite, elite de soldați.

Cine e mai deștept e în stare să urce sateliții sus în slava cerului să ți se uite în ceafă ce mănînci dimineața la micul dejun. Cine e mai deștept e în stare să aibă tehnologii de organizare, de comunicare care să distribuie resursele mai eficient și să îi ajute să dețină controlul.

Cine e mai deștept se pricepe să trimită șpioni mai deștepți la frații lor mai proști și mai naivi. Cine e mai deștept dintre nații știe să își instruiască diplomați mai rafinați, mai pricepuți, mai eficienți, care de cele mai multe ori rezolvă problemele în interes propriu fără a fi nevoie să se recurgă la forța armată.

Pe scurt, doamnelor și domnilor: viața e o luptă. O competiție. Și în bine, întru bunăstare și eficiență. Și în rău, întru dominare și beneficii cîinești, imperialiste.

Iar în această luptă de competiție cuvîntul cheie este “cunoașterea”. Nu este cale de mijloc.

Ori te școlești și ții pasul, ori te culci pe o ureche și atunci, din păcate, o sugi atomic – iertate-mi fie cuvintele mîrlănești și necuviincioase, dar asta este poza, dragilor.

Nu înveți carte, nu trăiești bine.

Nu înveți carte, pierzi cursa și ajungi slugă la alții.

Nu înveți carte, vin alții și te exploatează năpraznic, pentru că pe lumea asta frăția și iubirea sînt mai mult în cărți și mai puțin în viața de zi cu zi.

Nu înveți carte, stai să dai la pilă, să ștergi bolnavii la fund, să te prostituezi pentru că altă resursă nu ai la dispoziție decît propriu-ți trup, și ăla doar vremelnic, pînă începe să facă primele cute de bătrînețe, că pe urmă nici de curvă nu mai ești bună măcar.

Nu înveți carte, nu ai cu ce să faci bani și atunci te apuci și furi și vine polițistu care a învățat cît de cît carte și te bagă la bulău.

Deci ideea e simplă și fără de dat la întors: dacă nu înveți carte, dacă nu te prinzi în marea horă nemiloasă a economiei cunoașterii, ai belit-o. Scurt, fără recurs. Lumea nu stă după tine să te aștepte. Nici la nivel individual: dacă nu înveți carte la timpul tău, în școală și liceu și facultate, societatea rar îți mai dă a doua șansă. Nici la nivel de relații internaționale: dacă nu ții pasul cu ceilalți cîini, haita se întoarce și face planuri cum să te mănînce copt.

E ca la legionari, și nu la legionarii noștri trăiriști și mistici, ci ca la legionarii francezi, violenți și eficienți: ”mergi sau crapă”. Doar că nu e cu ”mergi”, e cu ”învață sau crapă”. Învață sau pierzi jocul modernității, al cursei înarmării creierelor și te poziționezi într-o bicisnică situație de slugă proastă.

Nu e “c-o fi, c-o păți“. E cu “trebuie“ în propoziție. E cu “müssen“, cu “il le faut“, cu "doljen". E cu “must“, și nu cu must de-ăla de-al nostru, tulburel și dulce. E cu “must“ de-ăla nemțesc și nașpa, aspru și cîinos. E din aceeași clasă conceptuală cu “luptă“, “competiție“, “concurs“, olimpiadă’, "război“, “selecție“, “cursă“.

În această privință sînt două variante, pe măsură ce țiganii vor fi din ce în ce mai mulți ca pondere în cetățenii României. Ori ei se dau după această logică aspră a modernității cîinești. Ori ne dăm noi după ei și ne culcăm pe-o ureche și o ținem într-o logică lăutărească a vieții de meșteșugar aproximativ, de slugă și de hoț și de curvă, căci altceva nu știm ce să facem. Din păcate, deocamdată mai degrabă românii se dau după țigani și se dezmodernizează, încep să disprețuiască școala și beneficiile pe aceasta le aduce, în loc să fie pe dos.

Diferența dintre haves și have-nots în lumea de azi, dragilor, este dată de anii de școală făcuți, de numărul de brevete de invenție pe cap de locuitor, de numărul de universități aflate în Top 500 Shanghai, de ponderea serviciilor în economie, de priceperile tehnologice, inginerești, de tehnologie a informației, de numărul de elevi care trec baremele la matematică.

Matematica, alt cuvînt cheie. Matematica, această regină nemiloasă a realității, unde nu merge cu Doamne Doamne și cu “las-o așa, cum a căzut“. Nope. În matematică nu merge cu “lasă, mă, că merge și așa, adu cheia de paișpe să-i frigem două la carburator să pornească“. Nu merge. Ori știi matematică, ori nu știi. Ori știi carte, ori nu știi.

Ca și în război și ca și în marea luptă dintre animale, nature red in tooth and claw, nu merge cu păcălitul. Competiția nu poate fi cîștigată pe nepotism, pe criterii premoderne, medievale, de rudenie, de privilegiu. Competiția se cîștigă pe merit. The name of the game is knowledge society. The name of the game is meritocracy. The name of the game is human capital and social capital. The name of the game is competence.

Pe scurt: the name of the game is education, dragilor.

Iar acestea nu se pot nici falsifica, nici amîna. Meritul se merită, nu se face din vorbe. Ori știi carte, ori nu știi. Istoria nu stă după noi să ne aștepte să ne educăm noi țiganii la Sfîntu Așteaptă.

Pe măsură ce ei vor deveni dominanți din punct de vedere genetic, trebuie să se schimbe și să se dea după obiceiurile modernității, unde ritul acceptat de trecere de la copilărie la maturitate îl reprezintă bacalaureatul și nu absolvirea ”facultății” din pușcărie ori prima menstră.

Pe măsură ce devin din ce în ce mai mulți, țiganii trebuie – repet: trebuie – să se schimbe în atitudine și să-și schimbe valorile. Altminteri, din păcate, Africa de Sud va scrie pe capul nostru: enclave de români triști și bătrîni într-o mare de țigani proști – adică needucați, premoderni, care se lasă pe tînjală, nu-și dau copiii la școală și se mulțumesc să facă tigăi, ibrice și să cînte la vioară (ca să nu fiu răutăcios și să spun: să fure și să își vîndă trupurile).

Întrebarea este: sînt țiganii în stare de așa ceva? Sînt ei în stare să-și depășească această condiție nomad-naivă și să ia cartea de coarne? Eu cred că da, pentru că, după cum spuneam și altă dată, nu bagajul genetic este problema. El este democratic împărțit între etniile lumii acesteia. Țiganii sînt un popor deștept, cu potențial intelectual. Doar că trebuie să-l direcționeze înspre rigoare și construcție, nu înspre lăutărisme și dolce vita far niente medieval-pre-modernă.

Măi țiganilor, vă ține priceperea să înțelegeți asta, pe măsură ce ne veți înlocui populațional pe acest mirific picior de plai?

Citeste tot...

miercuri, 2 martie 2011

Stance: The Freewheelin

A murit tipa. A ramas muzica.

Si coperta.

:/

Citeste tot...

L-au mai omorit inca o data :(

Se întîmplǎ ceva, și nu-mi dau seama ce. De ce era nevoie sǎ-l umileascǎ post-mortem pe Troșca ? Puteți sǎ-mi rǎspundeți, sau nici voi habar n-aveți de ce ?

:(



Despre povestea lui Trosca si felul in care a fost omorit de generalul Militaru, spion KGB, puteti afla de maniera mai mult sau mai putin patimasa, cu agende mai mult sau mai putin ascunse, in urmatoarele publicatii si bloguri:

Adevarul

Dan Badea

Victor Roncea

Ziaristi Online

Curentul

Antena 3

Jurnalul National

La coltul strazii


Citeste tot...

Educatie, minca-tz-ash!

Vorbeam zilele trecute despre nevoia de educatie in cadrul prestigioasei etnii tiganesti, cei care peste citeva zeci de ani vor incepe incet-incet sa ne inlocuiasca pe acest pamint mirabil, Rrepublica Tziganeasca Romania, precum in alte parti albanezii i-au inlocuit pe sirbi in Kosovo si precum americanii se temeau ca vor fi inlocuiti de negri, acum vreo treizeci de ani, sau de hispanici, zilele astea.

Nu ma deranjeaza atit de mult melanjul genetic. In fond, toti sintem niste corcituri. Neam pur si curat nu exista decit in basme sau, daca exista in realitate, e plin de bube generate de genele recisive. In natura corceala e o calitate, nu un defect. In pometii mei tipa mongolii sau cumanii sau tatarii. In numele meu tipa grecii. Si totusi, sint roman de la Telega, vorbesc limba romana, rezonez la Maria Tanase (si la Jacques Brel), nu la singele de cal sau la sirtaki.

Adica, pe scurt, cultura (in sens antropologic) bate gena. Valorile conteaza (in cazul de fata conceptul de "valoare" fiind folosit tot in sensul antropologic al cuvintului; vezi si articolul despre "norme"), nu daca ai buzele violete ori unghiile in nu stiu ce fel sau pielea mai inchisa sau mai deschisa la culoare, ori daca stii sa cinti sau sa sari mai bine la cosul de baschet.

Si scandinavii au ticalosi in rindul lor, si sint al naibii de albi la piele. Ohoho! Cititi saga si veti vedea o intreaga coloratura de nemernici vikingi facindu-si de cap cu mult tupeu si fara cea mai mica remuscare.

Nu despre gena e vorba. Ci despre valori. Iar valorile se asuma. Se invata. Se educa. Prin procesul de socializare, na, ca sa fiu cvasi-pedant. Te nasti intr-un anumit fel, cu o anumita structura a oaselor faciale sau a craniului sau cu o anumita culoare a pieii. Insa pe tot restul vietii te construiesti, te instruiesti, inveti, te educi intr-o anumita cultura. Tiganeasca, romana, greaca, scandinava, dupa caz.

Ashijderea si cu tiganii. Pot sa aiba pielea cum vor. Pot sa le sclipeasca dintii, pot sa aiba buzele vinete, nu ma deranjeaza. Pot chiar sa aiba si acel accent gutural-infundat care pe unii ii enerveaza, acele gilgieli cvasi-semitice care fac specificul manelei. Pot sa trec si peste asta. In fond, nu tuturor le place gij-gij-ul ragusit al rockului si punkului, ori melopeea jazzului.

Insa nu pot sa trec peste faptul ca tiganii dispretuiesc educatia. Nu doar ca nu au nevoie de ea. Mai mult: o dispretuiesc. In consecinta, dispretuiesc una din valorile fundamentale in jurul carora m-am construit eu ca persoana.

Si daca ar fi vorba doar despre mine, sa zicem ca nu ar fi mare bai. Nu-i prima data cind sint intr-o crunta minoritate in privinta preferintelor de viata. Nu-i asa, mai Zappa mai? Mai Bach, cite lichide seminale simbolice mi-am luat pentru tine, mai Bach mai... :(

Problema este insa alta: ca toata constructia asta elaborata a contemporaneitatii in care traim, pe care ne-o dorim, se bazeaza pe educatie. Accentul este pus pe cunoastere, pe informatie, pe valoarea adaugata adusa de inteligenta, pe stiinta, pe selectia elitelor pe criterii de performanta, de pricepere, de creer.

Asa functioneaza lumea asta, in ziua de azi. Acum 500 de ani criteriile de selectie erau altele. Cine se ruga cu mai multa fervoare, cine dadea mai bine cu sabia, cine era ruda cu cine. Incetul cu incetul insa, criteriile de selectie ale modernitatii le-au inlocuit pe astea si au pus altele in loc. Performanta, priceperea de a face, perseverenta, rigoarea, setea de cunoastere. In jurul acestor valori s-a construit lumea, valori uneori total diferite de cele anterioare: zel religios, fervoare, forta fizica.

Ei bine, toate graviteaza in jurul ideii de cunoastere. Iar cunoasterea are si ea un chichirez al ei, o anumita disciplina, o anumita rigoare aspra, dar necesara. Aceasta disciplina se numeste "educatie".

Din pacate pentru noi insa, tiganii sint reticenti in a se conforma acestei discipline. Pe ei ii doare la basca tipul acesta de selectie a elitelor, maniera moderna de creare a plus-valorii. Ei sint inca cu mintea in zona pre-moderna, trairisto-superstitioaso-magica si de superbie si aroganta homerica.

Note aside: Daca cititi un pic Iliada si pe urma ascultati si niste manele, veti vedea ca, fundamental, valorile sint aceleasi: accentul pus pe forta, pe bogatie (aur aur aur, fara numar fara numar fara numar), pe expunerea ostentativa a statusului social, pe dispretul fata de adversar (sa moara dujmanii sa le iau toti banii). De elaborat :) :wink:

Cuvintul cheie este "dispret fata de valorile modernitatii concretizate in educatie". Si asta nu pot accepta. Sint tolerant fata de diversitate, dar doar pina la un anumit punct. Cind vine vorba de acest soi de dispret, nu mai pot fi permisiv. Apreciez natiile care pun accentul pe educatie, pe excelenta in domeniile intelectuale: evreii, englezii, nemtii, rusii, americanii, francezii, chinezii, japonezii. Uitati-va la lista asta si veti vedea o corelatie necrutatoare intre accentul pus pe educatie, nivelul de trai si cine stapineste lumea.

Stiti atitudinea mea negativa, pina spre marginea urii, la adresa marelui popor frate sovietic si rus care timp de 50 de ani libertate ne-a adus si la Aiud, si la Canal, si peste tot. Insa asta nu ma impiedica sa nu le respect aplecarea spre cunoastere. Rusii sint un popor mare pentru faptul ca se dedica acestui sport, acestui tip de perseverenta.

Fie ca e muzica clasica, fie ca e vorba despre sah, despre strategia militara, despre tehnica, despre zborurile spatiale, despre balet ori despre explorarea salbaticiei siberiene, rusii de citeva sute de ani, de la Petru cel Mare, mama lui de imperialist, au pus accentul pe excelenta.

In consecinta, nu ii sufar, aproape ii urasc, dar ii respect. Or fi ei trairisti si intensi, mama lor de dostoievskieni religiosi si imperialisto-autoritarieni, dar ce-i al lor e pus deoparte.

Nu acelasi lucru il pot spune, din pacate, despre tigani. Ei sint un soi de oameni care, in mare masura, deocamdata dispretuiesc acumularea de informatie, cunoasterea, educatia.

Stiu: incerc sa nu fiu stereotipizant si sa nu ii pun pe toti in aceeasi galeata. Stiu ca sint tigani absolut articulati si studiosi si care si-au internalizat intru totul valorile modernitatii, de multe ori mult mai bine decit multe specimene din neamul meu, al romanilor.

Insa din pacate cu o floare nu se face primavara, iar exceptiile nu se pun la socoteala. Cind ajungem la numaratoarea cea mare, la socotelile pe hoarde mari de oameni, ca asta mi-e meseria, din pacate concluzia este una trista: pe tigani ii doare la basca de carte.

Si asta este detrimental pentru viitorul copiilor mei. Ei vor trai intr-o Romanie din ce in ce mai Rromanie, mai Tziganie, cu o pondere din ce in ce mai mare de tigani. Iar felul in care tiganii apreciaza ce e bine si ce e rau in viata, asupra caror lucruri merita sa-ti focalizezi efortul si pe care sa le ignori ori sa le dispretuiesti, asta cu siguranta le va afecta viata copiilor mei.

Cum deja imi afecteaza si viata mea, dar asta e alta discutie. Inca nu e o problema atit de grava. Dar in 20 - 30 de ani va fi cu siguranta, pentru ca vom fi un popor din ce in ce mai mitocan si mai primitiv si mai putin dedat sportului mintii, al perseverentei intru excelenta intelectuala.

Si astea sint valorile care separa tarile unde se traieste bine de cele unde se traieste prost, natiile prospere de natiile aproximative si sarace ale lumii, popoarele mari, care fac istorie, de popoarele care traiesc din firimituri si care sint tot timpul cetateni de mina a doua ai lumii si resentimentari si acri si protocronisti, caci altceva nu le-a ramas. Refugiul intr-un trecut mitic, pentru ca prezentul e cam de cacao. :(

In concluzie, nu voi obosi sa predic, chiar daca voi fi tratat de arogant, elitist, legionar, anti-democrat sau cum vreti voi sa-mi ziceti: tiganii trebuie sa renunte la dispretul lor pentru educatie si sa puna mina pe carte, sa invete disciplina aminarii gratificarii imediate si sa transpire cu creerul lor propriu din dotare pentru a deveni brutari mai buni, medici mai buni, fizicieni si chimisti mai buni, scriitori si artisti mai buni, ingineri si soferi mai buni, tinichigii si analisti politici mai buni.

Si atunci pot sa ne si inlocuiasca populational, pentru ca nu va mai fi o problema. In masura in care se acultureaza intru valorile societatii moderne, nu-i bai. Merge si asa. In fond, cu totii sintem cumani la origine, daca nu chiar niste daci nespalati care dadeau cu jula prin provinciile romanilor cei aroganti :)

* * *

Aceste rinduri au fost scrise ca urmare a faptului ca unul din membrii de frunte ai comunitatii tiganesti, Bercea Mondialu, nu stie sa scrie si sa citeasca si este cit se poate de mindru de asta. Mama lui de dobitoc... :(

Faptul că interlopul nu ştie să citească a ieşit la iveală zilele acestea, când a trebuit să dea declaraţii la Parchet şi în faţa instanţei de judecată. În faţa procurorului de caz, Eugen Iacobescu, Bercea s-a lăudat că el, spre deosebire de "intelectuali", este un om deştept pentru că a reuşit să facă milioane de euro fără carte, în timp ce oamenii cu facultate nu sunt în stare de nimic. De asemenea, în faţa instanţei de judecată, a luat declaraţia consemnată de grefier şi nu a ştiut ce să facă cu ea.






Citeste tot...

marți, 1 martie 2011

without committee meetings, dictionaries, or even literacy

Imagine that you had a time machine.

If you are like me, there would be many times and places that you would like to visit. In most of them, however, no one spoke English. If you could not afford the Six-Month-Immersion Trip to, say, ancient Egypt, you would have to limit yourself to a time and place where you could speak the language. Consider, perhaps, a trip to England. How far back in time could you go and still be understood? Say we go to London in the year 1400 CE.

As you emerge from the time machine, a good first line to speak, something reassuring and recognizable, might be the opening line of the Lord's Prayer. The first line in a conservative, old-fashioned version of Modern Standard English would be, "Our Father, who is in heaven, blessed be your name." In the English of 1400, as spoken by Chaucer, you would say, "Oure fadir that art in heuenes, halwid be thy name".

Now turn the dial back another four hundred years to 1000 CE, and in Old English, or Anglo-Saxon, you would say, "Reader ure thu the eart on heofonum, si thin nama gehalgod." A chat with Alfred the Great would be out of the question.

Most normal spoken languages over the course of a thousand years undergo enough change that speakers at either end of the millennium, attempting a conversation, would have difficulty understanding each other. Languages like Church Latin or Old Indic (the oldest form of Sanskrit), frozen in ritual, would be your only hope for effective communication with people who lived more than a thousand years ago.

Icelandic is a frequently cited example of a spoken language that has changed little in a thousand years, but it is spoken on an island isolated in the North Atlantic by people whose attitude to their old sagas and poetry has been one approaching religious reverence. Most languages undergo significantly more changes than Icelandic over far fewer than a thousand years for two reasons: first, no two people speak the same language exactly alike; and, second, most people meet a lot more people who speak differently than do the Icelanders.

A language that borrows many words and phrases from another language changes more rapidly than one with a low borrowing rate. Icelandic has one of the lowest borrowing rates in the world. If we are exposed to a number of different ways of speaking, our own way of speaking is likely to change more rapidly. Fortunately, however, although the speed of language change is quite variable, the structure and sequence of language change is not.

Language change is not random; it flows in the direction of accents and phrases admired and emulated by large numbers of people. Once a target accent is selected, the structure of the sound changes that moves the speaker away from his own speech to the target is governed by rules.

The same rules apparently exist in all our minds, mouths, and ears. Linguists just noticed them first. If rules define how a given innovation in pronunciation affects the old speech system — if sound shifts are predictable — then we should be able to play them backward, in effect, to hear earlier language states. That is more or less how Proto-Indo-European was reconstructed.

Most surprising about sound change is its regularity, its conformation to rules no one knows consciously. In early Medieval French there probably was a time when tsent'm 'hundred' was heard as just a dialectical pronunciation of the Latin word kentum 'hundred'.

The differences in sound between the two were allophones, or different sounds that did not create different meanings. But because of other changes in how Latin was spoken, [ts-] began to be heard as a different sound, a phoneme distinct from [k-] that could change the meaning of a word.

At that point people had to decide whether kentum was pronounced with a [k-] or a [ts-]. When French speakers decided to use [ts-], they did so not just for the word kentum but in every word where Latin had the sound k- before a front vowel like -e-. And once this happened, ts- became confused with initial s-} and people had to decide again whether tsentum was pronounced with a [ts-] or [s-]. They chose [s-].

This sequence of shifts dropped below the level of consciousness and spread like a virus through all pre-French words with analogous sequences of sounds. Latin cera 'wax', pronounced [kera], became French cire, pronounced [seer]; and Latin civitas 'community', pronounced [kivitas], became French cite, pronounced [seetay].

Other sound changes happened, too, but they all followed the same unspoken and unconscious rules—the sound shifts were not idiosyncratic or confined to certain words; rather, they spread systematically to all similar sounds in the language. Peoples' ears were very discriminating in identifying words that fit or did not fit the analogy. In words where the Latin k- was followed by a hack vowel like -o it remained a k-, as in Latin costa> French cote.

Sound changes are rule-governed probably because all humans instinctively search for order in language. This must be a hard-wired part of all human brains. We do it without committee meetings, dictionaries, or even literacy, and we are not conscious of what we are doing (unless we are linguists).

Human language is defined by its rules. Rules govern sentence construction (syntax), and the relationship between the sounds of words (phonology and morphology) and their meaning. Learning these rules changes our awareness from that of an infant to a functioning member of the human tribe. Because language is central to human evolution, culture, and social identity, each member of the tribe is biologically equipped to cooperate in converting novel changes into regular parts of the language system.

David W. Anthony, The Horse, The Wheel and Language; Princeton University Press, 2007; pp. 22-23

Citeste tot...

A dracu' logica asta, nu-i asha, dom' capitan?

Claim: There is no such thing as an uninteresting natural number.

Proof by Contradiction: Assume that you have a non-empty set of natural numbers that are not interesting.

Due to the well-ordered property of the natural numbers, there must be some smallest number in the set of uninteresting numbers.

Being the smallest number of a set one might consider not interesting makes that number interesting after all: a contradiction.

Sursa: inepuizabila Wikipedia Citeste tot...

Cum și-a petrecut vacanța bunicul lui Cassargoz

Also Sprach Zamolxis, în marea-i pricepere de vorbe multe, m-a ajutat sǎ-mi aduc aminte de un articol de tip fotoroman de acum vreo aproape doi ani de zile.

E un articol obișnuit, tern, plictisitor, care trateazǎ temele obișnuite, plictisitoare, gri și terne, des întîlnite la acest sociolog plictisitor care face grafice în Excel, inevitabil plictisitoare.

E vorba despre teme des întîlnite în sondajele de opinie publicǎ din acești ani de mirabilǎ furie și consternare: sex, moarte, agresivitate, natura umanǎ, extaz și hybris, nemți nebuni, filme alb-negru care au mai mult negru și mai puțin alb, oameni legați cu lanțul în beci și femei alergate pe cîmpul de vînǎtoare pînǎ le prinde și le... și le aduce înapoi în beci.

Dupǎ cum vǎ spuneam, the usual stuff, chestii livrești, teoretice, care se studiazǎ la cursul de sociologie urbanǎ și de metode și tehnici.

Ce metode. Ce tehnici. Ce sociologie.

:) :wink:

PS: Pentru iubitorii cinematecii turambariene, va recomand si aceste productii metro golden showe... aaa, mayer. N-o sa va para rau. Dar nici bine n-o sa va simtziti, mai ales daca o s-o vedetzi pe Marishica.

:) :wink:

* * *

Damn it! This movie is preposterously good.

There is just one bloody friggin' question: how comes I didn't endeavour myself to watch it until now? It lingers within my deep deep movie vaults since ages (I really mean it: I have it since at least four years ago).

Damn it again... To hoard, but not to enjoy. Until today, at least.

As the grand Russian outdoor chess master used to say: to kill, then to love.

That's what life is all about, ain't it, my dear victims?

:) :p




































































Citeste tot...