Ai, Marieke Marieke...

Citeste tot...

Comparatii Exit Polluri - v01

Exit polluri am facut noi (CCSB; pt Antena 3), CSOP (pt Realitatea TV) si ATLE (pt B1TV).

Acestea sunt rezultatele. Asteptam numaratoarea oficiala de la BEC.

Keep in touch. :)


Citeste tot...

Wish us good luck

Asa sa ne ajute intamplarea. Si probabilitatea. Si buna organizare. Si lipsa de refuzuri de raspuns.


"We could be heroes. Just for one day."
David Bowie
:)


Citeste tot...

Dancin' Dubya

Courtesy of The Economist si al sau nebun desenator, Kevin Kallaugher,aka KAL.

Enjoy / pana joi!

ROFL LOL

Aici, pe YouTube (unde altundeva?)


Citeste tot...

Participarea la vot de mâine

Se discută mult zilele astea despre participarea la vot, şi de ce institutele de cercetare / sondare nu estimează corect participarea la vot.

Asta a fost una din principalele acuze, în nesfârşite talk-show-uri vitriolante, la adresa nepriceperii profesionale, în cel mai bun caz, sau al cine ştie căror interese ascunse ce ţin de teoria conspiraţiei cotroceniste / iliescieniste / masonice / ortodoxe / licuriciste / zen-budiste, în cel mai rău caz. S-au făcut spume la gură, s-a înjurat din posturi TV până în ziare.

Cel mai recent scrie Mircea Kivu. Fără agresivitate, fără acuze, căci e un om de bun simţ (şi sociolog, pe deasupra :) :p ), Kivu scoate la iveală pericolele estimării prezenţei la vot. Articolul îl găsiţi aici, în România Liberă.

Răspunsul la aceste îndoieli este următorul: există două motive de suprareprezentare. Aceasta este dată de:

a) dezirabilitatea socială (cum scoate în evidenţă, pe bună dreptate, şi Mircea Kivu). Pur şi simplu unora din oameni le vine mai greu să recunoască în faţa operatorilor de interviu că nu vor merge la vot, dat fiind faptul că asta este perceput ca fiind o abdicare de la "înaltele îndatoriri civice", aşa cum ne-a tocat la cap ideologia comunistă şi post-comunistă a ultimilor an.

E ca şi cum te invită cineva la nuntă, tu nu prea ai tragere de inimă să te duci şi probabil nici nu o să te duci (trebuie să ieşi din casă, să dai bani, să te plictiseşti toată noaptea în fum gros de ţigară şi în muzică tâmpită dată la maxim), dar din politeţe sau din jenă spui iniţial DA, urmând ca pe parcurs, probabil în ultimele zile, să inventezi o problemă urgentă care “tocmai” a apărut şi să îţi ceri scuze: “dragă, aş vrea să vin, dar să moară mama, zău dacă am cum...”

Acest răspuns de conformitate, a celor care zic că vin la vot dar de fapt nu o vor face, reprezintă, conform cu experienţa mea de sondaje de până acum, undeva în jur de 15 puncte procentuale: o bandă de conformism de între 10 şi 20 puncte procentuale.

b) diferenţa dintre românii cu drept de vot care mai sunt în ţară (aprox. 14,5 milioane – nici dracu nu ştie cu exactitate câţi, dar asta este estimarea cea mai realistă), pe care facem noi sondajele şi din totalul cărora estimăm procentele de participare de vot, şi numărul oficial de pe care cei de la BEC (Biroul Electoral Central) îl folosesc drept cifră oficială: 18,3 milioane de români cu drept de vot şi din care calculează ei prezenţa la vot. Asta înseamnă o reducere cu 14,5 ... 15 / 18,3, adică cu aprox. 18-20% (atenţie: procente, nu puncte procentuale).

Pe cale de deci, formula devine (unde x e procentul pe care il obtinem in sondaje al celor care spun ca vin la vot): (x% - 10..20%) * 80 ... 82%. Mai simplu: (x% - 15%) * 80%.

Acum să facem calculele.

De regulă, cei care spun ca vin la vot sunt în zona lui 65%...75%. Cam atâţia în general în sondaje spun un partid pe gură, că ar vota cu el. Să spunem în medie 70%. Din aceştia, cum arătam mai sus, în medie 15% spun ca vin dar de fapt nu vin la vot. Rămăn deci 70% - 15% = 55%.

Dar de fapt aceştia sunt 55% din românii din Romania (14,5 milioane), nu din românii “oficiali” de pe lista oficială a BEC-ului: 18,3 milioane cu drept de vot. Pe cale de deci, aplicăm factorul de corecţie de 80%. Adică 55% * 80% = 44%.

Adică, dragi tovarăşi şi analişti politici de talk-show-uri, exact câţi au venit la referendum în mai, când aţi făcut spume la gură la adresa făcătorilor şi făcăturilor de sondaje.

Acum însă, la alegerile europarlamentare, e mai groasă. Sondajele recente, de dinainte de aceste alegeri, nu mai identifică aprox. 70% din români care spun un partid pe gură (opţiune explicită de vot), ci doar aprox. 50%.

Asta înseamnă, reluând calculul: 50% - 15% = 35%. 35% * 80% = 28%

Concluzia, dragi cetitori, spumanţi talk-showişti şi stimate d-nule Kivu? Vom avea o participare la vot de aprox. 28%. Adică, spre a nu creea confuzii, în cifre cu mii, de aprox. 5,1 milioane de oameni.

Să nu spuneţi că nu v-am spus. Înainte de alegeri. Auzi tu, bre cetitorule? 28%. Douăjşopt. La sută. Cinci melioane de votanţi. Cu marja de eroare, bineînţeles. În jurul lui 28%. Nu cu mult. Na, poftim: între 25% şi 31%.

Declar acestea pe proprie răspundere, cu mâna pe tastatură şi în conformitate cu Codul Bunului Simţ şi cu preceptele Înaltei Confrerii ale Statisticii Procentuale,

Azi, sâmbătă, 24 noiembrie 2007, cu o zi înainte de vot (şi de Exit Poll :p )

Subsemnatul,
Turambar,
Sociolog, Tastaturolog şi Blogosferist de ocazie

PS: Alte articole pe această temă mai găsiţi în Cotidianul (da, da, ăia care ne înjură. Şi care nu scriu cu diacritice pe site. Go figure... :) )


Un milion de alegători pierduţi între INS si MIRA

S-a găsit milionul de alegători lipsă Citeste tot...

Azi e ziua lui Marta. Ole!

Azi e ziua lui Marta. Implineste 7 ani. Ne pregatim sa intampinam musafirii. Intr-o jumatate de ora vor fi aici (daca vor veni, bineintzeles).

In cinstea ta, gagico. Sa fii mandra, eleganta, desteapta si pizdoasa. Ca tipa asta care danseaza aici, mai jos, flamenco...

Ole!

Tata :)





Si inca unul, tot cu o tipa asa, cum o sa ajungi tu... :)

Citeste tot...

Valea Ficatului

Cum zice şi cântecul “Prin Valea Ficatului, în Seara Pǎcatului”

Asearǎ am fost împreunǎ cu doi buni prieteni, cu Dan şi cu Tudor, printr-o cǎlǎtorie durǎ, primejdioasǎ, plinǎ de evenimente şi neprevǎzut prin Valea Ficatului. A început la 9 seara, s-a terminat pe la 7 dimineaţa (mǎ rog, pentru mine cel puţin – Dan şi Tudor au mai rǎmas preţ de vreo douǎ sute de grame).

Toatǎ ziua ne-am resimţit de pe urma acestei cǎlǎtorii. Ne-am adus aminte, ne-am dres, ne-am golit. Goi pe dinǎuntru. Dar mǎcar nu (prea) ne-a durut capul.

La 4 dimineaţa, cum se întâmplǎ în astfel de cǎlǎtorii, unul din noi a cedat. Nervos, psihic, fizic. Drept pentru care a trebuit sǎ-l aducem înapoi. Back from the Valley of Shadows, to the glimmering light of the Liver Valley.

Ştiţi cum se spune la vale în scoţianǎ? Glen. It was a Glen of a Liver. It was GlenLiver. It was GlenLivet.

Yeah. Glenlivet. Great single malt Scotch. Great night. Great trip.

Great hangover. Au.... :(

Citeste tot...

A murit Dobrin... :(

Astea sunt lucrurile cu adevǎrat importante. Viaţǎ, moarte, foame, boalǎ, bucurie, fotbal.

Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ. Beţivan de geniu din patria ţuicii...

:(

PS: La ore de la moartea sa, pagina Wikipedia era deja actualizatǎ. Ce repede se mişcǎ lumea asta...

Citeste tot...

Sondajul prostǎnac

Este vorba despre sondajul Data Media, care a provocat ceva repulsii pe piaţǎ. Sǎnǎtoase, dupǎ pǎrerea mea de sondor... :)

Bineînţeles cǎ este şi un subtext în toatǎ chestia asta. Sondajul Data Media l-a scos scandalos de sus pe Mircea Geoanǎ. Data Media = Media Pro. Media Pro = Adrian Sârbu. Adrian Sârbu = finul de cununie al lui Geoanǎ şi cel care i-a organizat campania de la alegerile locale din 2004.

Pe de altǎ parte, Mircea Geoanǎ <> Traian Bǎsescu (adicǎ Mircea Geoanǎ nu egal love cu Traian Bǎsescu, pentru cei care sunt mai degrabǎ învǎţaţi cu retorica de scoarţǎ de copac scrijelitǎ cu brişca). Dincolo de tentativele sale de apropiere de Marinel (subterane negocieri de alianţǎ PSD – PNL, întru revigorarea FeSeNeului de altǎdatǎ), Geoanǎ este un adversar politic al lui Bǎsescu ce încearcǎ sǎ-şi consolideze poziţia în partid (are nevoie disperatǎ de asta) şi sǎ se defineascǎ public ca fiind în coasta lui Bǎsescu, modulo percepţie (pǎreri pozitive). Aşa încât a venit cu sondajul vopsit, care sǎ-l scoatǎ cu 50% pǎreri bune, chiar în coasta lu’ 52% ale Marinelului. Ceea ce, pentru orice are câtuşi de puţin habar despre cum stau lucrurile în sondaje zilela astea, este o aberaţie nemaivǎzutǎ, nemaiauzitǎ şi totalmente falşǎ, mincinoasǎ şi neadevǎratǎ (Geoanǎ stǎ pe undeva pe la 25% - 30%, în funcţie de cum bate vântu politic şi marja de eroare).

Însǎ Marineru nu şi nu. Şi-a dat şi el seama (sau consilierii lui. Mǎ rog, same thing. Sebi, wave. :) ) de pericolul acestei mişcǎri şi a zic cǎ e cazul sǎ dea la bubǎ. Therefore a sunat goarna şi şi-a chemat ortacii de nǎdejde. Therefore aceştia, în persoana cotidianului Cotidianul :P , au început o campanie susţinutǎ de minimizare / luare în derâdere a sondajului cu pricina. Ca sǎ nu îşi facǎ efectu’, logic.

Şi dǎ-i şi luptǎ la foaie. Au gǎsit un titlu inspirat: „Sondajul prostǎnac”, care reuşeşte sǎ zvârle – repet: pe bunǎ dreptate! Nu ţin cu ursu’ KaGeBist – rezultatele sondajului şi, mai rǎu, chiar sǎ le întoarcǎ împotriva Prostǎnacului – cu P mare – întǎrind stereotipul lingvistic (pricepere, maikǎ...)

Restul e campanie de presǎ şi motiv de prilej de seminar la SNSPA, la capitolul „Cum nu trebuie sǎ vǎ daţi cu sondajul în bombeu”.

OK. O sǎ ziceţi cǎ sunt paranoic. Cǎ mǎnânc prea multǎ teorie a conspiraţiei pe pâine. Ce vorbiţi voi acolo? Ziceţi mai tare, cǎ nu se aude. Şi nu udaţi florile, cǎ sunt Phillips...

Concluzia? Unii se pricepe, alţii nu prea. Ce e al lor e pus deoparte. Ai carte, ai parte. Ai ziar, ai trompetǎ. Nu ai, ia-ţi biciucletǎ.

:rofl:

=================

Pentru cei care nu ştiu rezultatele sondajului DataMedia, care îl umflǎ flagrant, cu nesimţire, pe Geoanǎ, le gasiţi aici, in Cotidianul (e un link catre un pdf la sfârşitul articolului - descǎrcaţi-l şi citiţi şi „rezultatele” sondajului, ca sǎ vedeţi pânǎ unde merge nesimţirea:

Geoana il ajunge pe Basescu intr-un sondaj prostanac

Consecin tele sondajului: Bogdan Teodorescu, de la Institutul Pro, strategul cu barbǎ, burtǎ, voce groasǎ şi osârdie machiavelico-cinicǎ, aşa cum îi şade bine unui consultant de marketing politic, şi-a dat demisia. Citeşte aici (tot în Cotidianul. Logic, nu?):

„Sondajul prostanac“ provoaca demisia lui Bogdan Teodorescu

Iar pasul trei, articolul care vine sǎ sintetizeze şi sǎ punǎ fundiţǎ roz conclusivǎ pe toatǎ daraveaua de manipulare şi contra-manipulare, un editorial fain scris, de care îmi pare rǎu cǎ nu l-am scris eu (nuuuuu ştiuuuuu.... nuuuuu mǎǎǎǎ priceeeep.....), îl gǎsiţi aici (tot în Cotidianul. Unde altminteri? Nu v-am zis cǎ e campanie de presǎ? WTF?)

Editorial - Sondajul si etajul (Cristian Teodorescu)

A, apropos, cǎ era sǎ uit: tot acest efort de contra-persuasiune este opera lui Cristi Şuţu, ziarist care are în fişa postului sǎ marcheze pe tot terenul pe Geoanǎ şi PSD-ul, recent transferat la Cotidianul şi mândru purtǎtor al unuia dintre blogurile faine ce ţin de politicǎ. Well done, mate! :)

Cu permisiunea libertǎţii de ecsprimare şi în flagrant GNU, îmi permit sǎ şi copiez editorialul, ca prea e fain si le zice bine.

În întregime, ca pe hoţnews :)

======================

Opinii


Sondajul si etajul (de Cristian Teodorescu)

Mircea Geoana simte nevoia sa creasca procentual, in partid si in general. Solutia? Comandam un sondaj de opinie la minut cu rezultate care depasesc pina si visele liderului PSD.

Sondajele de opinie sint Mama Omida si Sidonia, regina magiei albe, ale vietii politice. La momente de cumpana, cine da mai mult sau are sustinatori care dau in locul sau obtine ce procente vrea la incredere, popularitate, intentii de vot si, daca are chef, un loc de frunte in viata de apoi.

Firmele mai obscure care sondeaza in profunzimile opiniei publice au marea calitate ca, daca n-o nimeresc la exactitate, ghicesc dorintele secrete ale celor pentru care consulta opinia publica. Ele sint cele care dinamiteaza piata, cu sondaje miraculoase, ca insanatosirea damblagiilor la vederea icoanei facatoare de minuni.

Asa s-a intimplat cu sondajul Data Media care l-a adus brusc pe Mircea Geoana pe locul doi, dupa Basescu, in fruntea plutonului politic. Un sondaj atit de sfruntat incit, dupa ce a fost „scapat“ in presa, a provocat demisia-demiterea comanditarului oficial, Bogdan Teodorescu, seful Institutului PRO.

Ma indoiesc ca exista la ora asta vreo intreprindere de acest soi care sa nu fi facut vreo rotunjire, in contul comanditarului, tragindu-i totodata concurenta in jos, in limitele marjei de eroare. Sondatorii experimentati stiu sa machieze rezultatele, fara a putea fi acuzati ca fac cotcarii.

Un sociolog care s-a ocupat de asemenea chestiuni mi-a explicat cum poti ramine negustor cinstit cu ajutorul marjei de eroare, al formularii intrebarilor si nu in ultimul rind printr-o atenta selectare a reprezentativitatii esantionului de respondenti. Incit, chiar daca pare suspect, sondajul reuseste sa nu fie taxat drept mincinos.

O firma care se respecta nu-si propulseaza clientul in fruntea listei din primul foc, ci il urca, de la o luna la alta, „il construieste“, ceea ce, spun sociologii, poate avea efecte asupra indecisilor. Asta insa cu o conditie. Beneficiarul trebuie sa miste si el opinia publica, in raport cu intentiile sale.

Vrea sa intre in Parlament, atunci e musai sa aiba macar patru procente cinstite si o „locomotiva“ de peste zece la suta. Altfel pateste ca APR, partidul-minune al lui Teodor Melescanu, care avea in sondaje de la 13 pina la 25% si nici macar n-a intrat in Parlament.

De pe urma acelorasi sondaje puse cu mina, PNTCD a ramas in anul 2000 pe peron, unde asteapta si azi un tren care nu mai vine.

In acest moment, din cite stiu, exista trei categorii de sondaje. a) Cele secrete, pentru uzul partidului care plateste si care, teoretic, ar trebui sa fie cinstite. Se pare ca nici astea nu sint, daca la virful partidului platitor exista defectiuni de colaborare.

b) Cele destinate publicitatii, ale caror rezultate sint prelucrate in favoarea comanditarului, fiindca altfel sondatorul nu mai vede alte comenzi sau nu mai poate cere aceleasi preturi. c) Cele comandate de independenti vreunei firme care pare mai serioasa, dar care nu-si poate contrazice sondajele anterioare comandate politic, incit nici acestea din urma nu sint mai breze.

Intre cele doua razboaie, Pamfil Seicaru a fost acuzat ca si-ar fi construit trustul de presa prin santaje. Se pare ca Nicolae Iorga a lansat formula „santajul si etajul“, fiindca i se pareau necurate caile prin care Seicaru avea bani sa-si mute sediul in imobile cu tot mai multe etaje. Sondajul politic actual rastoarna ideea clasica de santaj.

Fiindca, de fapt, adevaratul santajist nu e cel care face treaba murdara, ci comanditarul insusi care asteapta minuni din partea executantului. Numai ca in acest caz, minunea fiind prea de tot, damblagiul vizat a fost trimis inapoi in scaunul cu rotile.

Citeste tot...

Să nu uiţi, Darie, să nu uiţi...

Mda. Pentru cei dintre voi / noi / ei care cred că nu (mai) contează.

Citeste tot...