Distinsa doamnă Saul Mungiu și drumul Damascului de la Berlin

"Nu am mai avut un guvern așa de nereprezentativ, susținut de atât de puțini votanți, dar investit în schimb de servicii secrete, care au ajuns pe față să controleze totul, de la alegeri la vaccinare. Politica nu e mai e în condițiile astea decât un circ, sunt alergați câțiva clovni prin arenă ca să distragă spectatorii de la ce e important."

"Acești politicieni amatori susținuți de serviciile secrete ca alternativă la vechea clasă politică au golit de fond Constituția."

"Opoziția nu e o problemă pentru ei, că PSD nici când a câștigat alegerile – de fapt le-a câștigat și de data asta – tot nu a avut verde de la establishmentul militar să guverneze."

"Când ai competență puțină și o mai și filtrezi prin servicii, ce să mai rămână? Conduc, de fapt, STS, SPP, SRI, și ăia de la Armată, care au ajuns să ancheteze disciplinar judecători că de ce nu îi lasă să dea ei iama prin dosare."

Stați! Nu săriți să-l înjurați din nou pe demonul de Palada! De data asta nu o spune el. Nu nu nu. Azi nu vinde el țara la ruși și la chineji. Azi e altcineva de servici să denigreze scumpa noastră Securitate și felul absolut perfect în care conduce ea țărișoara asta dornică de Securitate.

Toate citatele de mai sus sînt dintr-un interviu foarte recent dat de distinsa doamnă Alina Mungiu ziarului Libertatea. Găsiți interviul ușor pe Internet, dacă aveți abilități elementare de folosire a calculatorului, așa cum au cel puțin 130% din românii școliți în vestitul sistem de educație românesc.

Ce să vezi? Cu cîteva luni în u rmă, prin noiembrie 2020, Palada vă scria o serie de articole despre felul în care Securitatea călărește Partidul și conduce țara.

Prin Securitate neînțelegînd doar moștenitorul formal al acesteia, SRI, ci cuprinzător toate instituțiile de forță militarizate din România, care au epoleți și răspund la ordin întocmai și la timp. Sînt multe. Sînt destule încît să conducă cu adevărat România.

Căutați pe Google “Turambar Partidul și Securitatea” și veți găsi articolele, dacă nu le-ați citit deja între timp. Dacă nu aveți abilități de Google, prima parte o puteți citi aici, iar a doua parte aici.

Mă bucur că și alte voci din zona analizei politice au ajuns la aceeași concluzie amară, chiar dacă sînt de partea cealaltă a patimii politice.

Doamna Alina Mungiu, de la înălțimea maldărului de moralitate pe care s-a cocoțat plină de emfază, the high moral ground of deontological monopoly, iată că ajunge cam la aceleași concluzii pe care le tragem și noi de ceva timp public.

Un semnal de alarmă privind militarizarea din ce în ce mai fățișă a deciziei politice în România și destrămarea oricărei iluzii de democrație.

E bine că doamna Mungiu ajunge și ea în cele din urmă pe drumul Damascului și-și dă seama de adevăr. E bine. Încă un creier care a văzut Lumina.

Evident că e inutil că distinsa doamnă deontoloagă a catadicsit și ea în cele din urmă să vază Lumina și să-și schimbe numele din Saul Mungiu în Pavel Pippidi. Căci securiștii vor conduce în continuare țara cu aceeași superbă ignorare a libertăților și a democrației.

Dar măcar și-a dat seama și distinsa doamnă Mungiu ce vînt a semănat și ce furtună culege. Ce Soros a semănat și ce dictatură tocmai ia în freză. Și ea, și tot neamul ei românesc, fie că trăiește la Iași, Mizil, Berlin sau Telega.

E o victorie inutilă. Ne bucurăm noi și încă vreo trei-patru voci demonizate de mașinăria deontoloagă a civililor întocmai și la timp. Asta e. Ghinion.

E bine. E bine. O să fie și mai bine...



.