Scîrba și disprețul pe care le putem întrezări dincolo de cuvintele savante

Dincolo de toate intensitățile de o zi, trecătoare și isterice și superficiale, în subsolul vieții românești, printre cele cîteva întrebări puternice, stă și cea referitoare la neputința PNL.

Neputința lor de a ieși din umbra lui Iohannis. Neputința lor de a pune laolaltă cele două partide, senzația fiind mai degrabă că PDL devorează încet-încet PNL-ul cel vechi (e și o caricatură pe tema asta care circulă zilele astea pe Internet). Neputința de a propune lideri decenți, pertinenți, dincolo de nevolnicii de serviciu care fac turul televiziunilor, fără mare rezultat.

Dar mai ales și mai ales neputința PNL de a se desprinde de PSD în competiția electorală.

În ciuda faptului că avem din ce în ce mai clar o cursă în doi, o simplificare a vieții politice românești în două partide și restul mici, mărunte, cărora le vine din ce în ce mai greu să străpungă plafonul de semnificație, totuși PNL nu se desprinde în cîștigător, așa cum s-ar aștepta mulți, mai ales în contextul victoriei politice recente a lui Iohannis, care încă își face efectul în mentalul colectiv.

PSD se încăpățînează să nu moară, să nu fie acel partid-fantomă căruia îi tot cîntă prohodul nevolnicii de serviciu. PSD se încăpățînează să fie principalul partid din România, cu scorurile în sondaje cu care ne-a obișnuit de ceva vreme – undeva ușor sub 40%, nu departe de PNL-ul care de fapt e două partide, care de fapt e totuși un singur partid: PDL, pe cale să halească PNL-ul.

Iar PNL se încăpățînează să nu decoleze. Dă rateuri ca un Trabant înmuiat de ploaie. Nu face opoziție. Nu are putirință nici discursivă, nici politică – să luăm de exemplu recenta moțiune de cenzură eșuată, în plină logică a penibilului și a lui “... dar, totuși, ce frumos atîrnă”.

În această situație, la întrebarea “ce ne facem, fetelor? Să fugim, ne mănîncă”, pentru că mai e puțin și începe 2016 și vin alegerile locale, unde PNL riscă să facă un scor mediocru, dînșii au găsit de cuviință, neavînd altceva mai bun la îndemînă, să recurgă la argumentele vechi, să reîncălzească ciorba vehemenței de acum sute de ani, de prin 2013 toamna tîrziu.

Au scos din nou la înaintare un interviu din acea vreme cu un sociolog din dotare, unde acesta declara ritos că “dacă reducem dreptul de vot celor fără 8 clase, PSD dispare de pe scena politică”.

Din rîndurile acestui interviu, dincolo de necesarul atac politic menit să arunce o lumină neprielnică asupra partidului dujman, transpare o idee mult mai adîncă, ce ar trebui să ne pună rău de tot pe gînduri la adresa sănătății de principii a acestui partid, dacă ăștia îi sînt ideologii.

Transpare disprețul.

Disprețul în primul rînd față de oameni și, pe lîngă asta, disprețul față de democrație. E o scîrbă superioară și rece în cuvintele sociologului de servici care mie, cel puțin, îmi dă fiori. Pentru ideologii PNLului, lumea se împarte în oameni (adică ai noștri) și sub-oameni, cvasi-oameni (adică ăilalți, ăia mulți, proști, pleava, gloata, liota) care nu prea ar trebui să fie băgați în seamă atunci cînd vine vorba despre lucrurile publice.

La vremea respectivă am scris un articol în care, pe de o parte, arătam problema de principiu a distinsului ideolog liberal, pe de altă parte îi demonstram cu subiect și predicat, pe baza analizei cercetărilor electorale de la vremea aceea, că pur și simplu nu avea dreptate, bătea cîmpii, vehicula neadevăruri și stereotipuri – ultimul lucru la care te-ai aștepta din partea unui sociolog.

Pe de o parte, distinsul ideolog dădea dovadă de o total nesănătoasă înclinare nedemocratică, chiar un pic fascistă. Scriam la vremea respectivă:

“În primul rând, din punct de vedere principial, trebuie să observăm mesajul implicit elitist și non-democratic ce reiese din discursul său. Dînsul susține de fapt un anumit tip de vot censitar, nu pe structurare de deținere de proprietate, cum e de regulă votul censitar, ci pe structurare educațională, care împarte societatea în cetățeni de rang principal și cetățeni de rang secund. Un soi de “dreptate doar pentru căței”, de Ferma Animalelor în care toți sîntem egali, doar că unii sînt mai egali decît ceilalți.

No comment. Îi dorim o viață fericită într-un asemenea sistem politic. Nu va avea.”

“[…] Domnul [...] este adeptul unui soi de fascism luminat, pornind de la ideea că mințile luminate știu ele mai bine decît prostimea. Exact argumentul majorității tiraniilor și societăților autoritariene din istoria recentă.

Pe de altă parte, distinsul de serviciu bătea cîmpii. Ce spunea nu era deloc adevărat. Chiar și dacă dădeai la o parte pe cei cu studii primare și făceai din nou calculul electoral, chiar și așa PSD pierdea nesemnificativ, vreo două puncte procentuale, iar PNL (la vremea aceea tratat separat de PDL) nici el nu cîștiga cine știe ce.

Asta pentru că PSD-ul acestor vremuri nu are nici în clin, nici în mînecă cu varianta caricaturală din mintea creierului distinsului ideolog de serviciu.

Vă dați seama, evident, că asemenea demonstrații pentru dînșii nu contează. Peneliștii de multe ori au dat dovadă de o tristă ignorare a realității, atunci cînd nu le convine. Știți, de exemplu, cum au tratat subiectele economice recente.

Uneori săracii sînt de-a dreptul penibili în eforturile lor de spinning. De exemplu, cînd afirmă că scăderea taxelor nu e bună, că nu e pusă în aplicare de dînșii – deși ideologia liberală are drept miez de nucleu de principii exact asta, stat minimal, taxe reduse. Ar fi de-a dreptul de rîs dacă n-ar fi de plîns: liberalii care se opun scăderii taxelor!

Alt exemplu este cel privind revenirea economică a României, produsă în timpul guvernării PSD / Ponta. Pentru ei e groaznic că se întîmplă așa ceva și, drept urmare, se chinuie să demonstreze că albul este negru și că apa nu e udă. Nu e normalitate și creștere economică, e dezastru zilnic și continuu, pentru că dînșii sînt în opoziție și creșterea economică nu li se datorează lor.

Au mai fost și alții care au observat derapajul intelectual al liberalilor. Tizul meu Mirel Curea scrie și el un articol azi despre aceste intensități liberale de gîndire. Sînt sigur că și alții s-au arătat neplăcut surprinși de ce poate să le coacă mintea liberalilor, atunci cînd îi bîntuie neputința politică.

Aceste atitudini non-democratice nu fac cinste nici României în general, nici PNL-ului în particular – un partid, totuși, cu o istorie politică nobilă.

În plus, aceste atitudini non-democratice produc și efecte. Dar nu cele pe care și le doresc dînșii, ci fix pe dos.

Unul din motivele pentru care PNL nu reușește să concretizeze electoral situația politică teoretic favorabilă lor (Iohannis președinte, diverse instrumente de forță aflate în mîna lor) este foarte probabil felul în care dînșii vin cu asemenea argumente forțate, penibile, găunoase, dar mai ales non-democratice în fața opiniei publice.

Spre deosebire de ce cred dînșii, totuși lumea nu e proastă și miroase imediat gargara. Oamenii, indiferent dacă au sau nu cele mai foarte superioare studii cu putință, au totuși cap pe umeri, minte în dotare și își dau seama cînd politicienii bat cîmpii și cînd nu.

Drept pentru care oamenii își dau seama de plămada moale, mediocră, uneori chiar bicisnică din care sînt întrupați politic acești domni și aceste doamne și nu percutează la încercările lor de convingere, indiferent dacă demonstrează că albul e negru, apa e uscată, economia României e în continuă catastrofă sau PSD moare că are un electorat prost, needucat, care nu ar merita să fie lăsat să voteze.

Dar mai ales și mai ales oamenii percep scîrba și disprețul de care liberalii dau dovadă în spatele cuvintelor savante. Scîrba față de oameni. Scîrba față de semenii lor. Credeți că vor uita de asta pînă la primăvară, păcăliți de cine știe ce spinninguri electorale?

Eu cred că nu vor uita.



.