Un text scris acum deja 4 ani și care este mai actual decît niciodată.
* * *
Asimptotic și fierbinți Ne-o tot luăm zilnic în dinți
De cînd ne știm, e plin discursul public de văicăreli la adresa sorții crude de care are parte această “biată țhărrrișșoara nhoastrrră”.
Toată lumea se taie pe burtă, încet și trist, își smulge metaforic părul din cap, face precum intenșii de pe vremuri, profețind dezastrul, catastrofa, anihilarea, neantul, apocalipsa, maică. Toate ne put, nimic nu ne convine. Trăim o stare de opărire perpetuă, continuă, neîntreruptă. Sîntem perpetuu ofuscați.
Ne ofuscăm în fiecare zi la adresa agriculturii, a educației, a industriei, a numărului de vaci pe cap de locuitori, a moralei, a rapiței, a clasei politice, a investițiilor străine, a emigrării, a caracterului, a universităților private, a lungimii diverselor extremități corporale, a pensiilor, PIB-ului, sistemului de vot, a felului în care sîntem tratați de alte nații.
Sîntem nemulțumiți de doctori, de asistente, de avocați, de judecători, de procurori, de instalatori, vameși, brutari, popi, polițiști, notari, psihologi, sociologi, cosași, tractoriști și pădurari. Nici măcar curvele nu ne mai convin, nu mai corespund standardelor de calitate, ah, vai, ou sont les putes d’antan? Singurii care au scăpat – deocamdată – sînt astrologii și prezentatorii de la OTV.
Nimic nu ne place. Bacalaureatul, roșiile, avioanele F-16, emisiunile TV, pădurile, drumurile și folcorul, toate sînt proaste, toate merg prost, toate se duc de rîpă, toate crapă, pier, se duc dracului, se fac pulbere, nu mai sînt ce-au fost. Te și miri cum naiba de mai rezistăm. Cum dracu’ de n-am dat colțul pînă acum toți, in corpore, o nație care face hîc și moare cu mărul în gît, ca vaca în grădină, alergată de prostul satului, ca Albă ca Zăpada otrăvită de regina cea vrăjitoare?
O simplă comparație matematică la tot ce trăim monstruos și jelim groaznic zilele astea, anii ăștia, deceniile astea, secolele astea, ce mai, încă de cînd s-au pupat pe gură Decebal cu Traian de-a ieșit poporul român, ne-ar spune că avem de-a face cu o funcție constant descrescătoare. Tot scade, tot scade, parcă ar fi Dunărea din această toamnă, cînd seceta a transformat-o într-o amărîtă de gîrlă stătută și sălcie și murdară și rea.
Pică pică scade scade se duce la vale, tot pică, tot scade, da’ pînă cînd coană Joițico, pînă cînd? Cînd se termină coșmarul ăsta? Cînd ne ia naiba pe toți? Ce face, maică, apocalipsa aia, nu mai vine odată să ne curme chinu’?
Trăim perpetuu într-un film indian în care băiatul și fata aleargă unul spre altul jumătate de film, cîntă și aleargă, se tot apropie, camera se pune cînd pe el, cînd pe ea, se iubesc de crapă ecranul de pînză al căminului cultural, iar cîntă, iar aleargă, au tot timpul brațele rășchirate și fața radiind de dragoste, dar de ajuns să se îmbrățișeze tot nu se întîmplă.
Se termină punga de semințe și ei tot n-au ajuns să se pupe naibii odată, să se verse adrenalina și în noi, și în ei și să mergem dracu’ odată acasă, la spital, la balamuc, la groapă, nu vezi, dom’le, că tot vine sfîrșitul lumii, voi ce faceți, mai cîntați mult acolo?
Am obosit de cînd tot vine sfîrșitul lumii în fiecare zi. Să vină dracu' odată să ne ia pe toți, să-l dea în direct la OTV, să votăm prin SMS dacă ne place sau nu.
Da, veți spune, avem de-a face și cu funcții matematice care, deși constant descrescătoare, tot nu ating zero-ul. Se tîrîie neputincioase în infinitul asimptotic, convergînd spre vraiște total, fără să-l atingă niciodată. Parcă într-un grafic de-ăsta sîntem și noi, într-o continuă rostogolire a lui unu pe x spre infinit, infinitul din ce în ce mai mic, mai bicisnic, mai jegos și mai fără de speranță.
Balta se face din ce în ce mai mică, viața din ce în ce mai nașpa, criza din ce în ce mai criză, apocalipsa din ce în ce mai aici, uite-o colea, la poartă, la ușă, în prag, dar n-a scos încă sabia să ne dea lovitura de grație. Nu azi, nu acum. Mîine. Mîine cu siguranță. Ne mai chinuie un pic, încă o zi, încă un veac. Mîine, bre, mîine…
Pe ce canal ziceți că au mutat ăștia de la cablu OTV-ul, să votez prin SMS dacă cred că o să vină mîine sfîrșitul lumii sau nu?
.
ABCul politic, cu Ernu și Rogozanu
Acum 3 ore
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu