Pe Piketty cine o să-l potolească?

La vremea lui, Marx a fost neutralizat de Edison pe de o parte, pe partea cealaltă de Otto, Marcus, Daimler și Benz.

Toate profețiile de zăticnire ale tulburatului secol XIX au fost demantelate de creșterea fabuloasă de bunăstare datorată exploziei tehnologice de sfîrșit de secol XIX.

La fel precum uleiul zvîrlit pe apă potolește valurile și lasă corabia să treacă peste hopul cel mare, la fel și muncitorii cei furioși, întărîtați de Marx și de Engels și de Lenin și de Stalin la lupta cea mare, au fost potoliți și transformați în pașnici mic burghezi.

Asta pentru că, deși comunismul poate se dorea a fi soviete plus electricitate, totuși petrolul și electricitatea și aspirina și Bismark cu al său stat providențial și Taylor și Ford au fost muuult mai puternici.

Mii de invenții și inovații care de care mai fabuloase și mai semnificative pentru învîrtirea roților acestei lumi care au pus capăt tăvălugului de indignare proletară.

Acum, la trecerea de la secolul XX la secolul XXI, cînd deja comemorăm o sută de ani de la Războiul cel Mare, care trebuia să pună capăt tuturor celorlalte războaie, vine întrebarea: cine îl va neutraliza pe Piketty?

Ce alt nume mare, ce altă invenție remarcabilă vor veni să tămăduiască pofta din ce în ce mai vibrantă de bîzdîc social ce freamătă prin tot Occidentul?

Ce altă mare recuperare de randament energetic va veni să lupte contra legii psihologice de atenuare a răspunsului la stimuli repetați, de tocire a simțurilor cînd ești sătul?

La începutul modernității, creșteri relativ modeste de bunăstare provocau salturi remarcabile de satisfacție. Pe urmă creșterile de bunăstare au fost din ce în ce mai mari, în valuri, în vîrtejuri, alimentînd o continuă creștere a calității vieții și, pentru mult timp, o corespondență relativ liniară a nivelului de satisfacție.

Pacea socială a fost astfel menținută timp de o sută de ani de satisfacerea nivelurilor de început a nevoilor: sănătate, păpică, lipsa războiului, pe urmă haine mai bune, pe urmă case mai bune, pe urmă prima mașină, timp liber.

În timp însă, nevoi din ce în ce mai elaborate au dus la atingerea unui nivel ridicat de satisfacție. Asta a făcut din ce în ce mai dificilă ținerea pasului dinspre creșterea bunăstării, susținută de zvîc tehnologic, în ultimă măsură de priceperi din ce în ce mai ridicate de conversie energetică, de randamente din ce în ce mai mari de stoarcere a energiei din natură și de transformare a acesteia în bunăstare.

Un ciclu de aplatizare a creșterii, a dezvoltării, a revoluției tehnologice se împletește astfel de ceva timp cu un ciclu păgubos de atingere a sațietății senzoriale, de prea plin, de mofturologie și de hipstereală.

Posmagii nu-s muieți, Internetul n-are destul broadband și wireless la Starbucks. Totul ne pute, nimic nu ne convine. Să fie revoluție! Să răsturnăm orînduirea cea crudă și nedreaptă. Să se facă ceva, să se moaie posmegii mai echilateral și cu mai puțină spumă de frapuccino pe la colțuri, vă rog.

Va fi nevoie de zece mii de catralioane de baterii Tesla și de vreo două sute de divizii de supereroi care să salveze spuma de la frapuccino de la blegeală pentru a contracara acest mal d’etre, această sastisire de nevoi care se transformă într-o fleșcăială de voință și, în cele din urmă, într-o blegeală de principii.

Pînă facem rost de cele zece mii de catralioane de baterii Tesla, indignarea privind redistribuția plus valorii va atinge cote din ce în ce mai fierbinți, iar Piketty sau altul din tagma sa va pluti ideatic peste un secol XXI care va fi din ce în ce mai social, din ce în ce mai frapuccinozant de încins.

Și pînă nu ne potolim să ne dăm seama că multora dintre noi ne e relativ ok și că, cu cît apăsăm pe pedala ideologiei dezvoltării, a lui more is better, cu atît încingem motorul numit Pămînt și-i punem în pericol sustenabilitatea,

pînă atunci nu vom ieși din acest joc de sumă zero, în care resursele nu pot face altceva decît să crească, musai să crească, altminteri catastrofă, more more more, după noi potopul, doar pentru a putea învîrti în cazanul redistribuirii și a juca jocul scaunelor muzicale: unul mie, zece ție, o sută la capitaliști, o mie la familiile care conduc lumea, sau dacă nu o conduc, măcar dețin 99% din ea.

Dacă pe Marx l-au potolit Edison și Otto și Daimler și Benz, pe Piketty cine o să-l potolească? Tesla? Sau o dăm din nou în ambîț cu sînge, amestecat cu frapuccino? :(



.