duminică, 12 august 2012

Cuvîntul cînd îl despicǎ lama de spirit a toporului minții

Cînd, adolescent fiind, în perioada aceea tulbure de dupǎ 1989, tulbure și pentru mine, în focul cǎrnii și al sfîrșitului de liceu, tulbure și pentru țarǎ, am descoperit Cuvînt înainte despre rostirea româneascǎ, ajutat de Cornel, anticarul subversiv care vindea cǎrți în piața Cîmpinii și alǎturi de care am descoperit gustul chiulului și libertǎții,

atunci m-am îndrǎgostit cu adevǎrat de cuvinte.

Nu poezia. Nu literatura. Nu tot ce citisem pînǎ atunci, hǎbǎuc și haotic și cu mare sete, ca pǎmîntul cel uscat de secetǎ. Poate doar la nivel inconștient presimțeam despre ce e vorba, ca un Jourdain care vorbea în prozǎ fǎrǎ sǎ știe și care iubea cuvintele fǎrǎ sǎ-și dea seama.

Însǎ doi au fost cei care mi-au deschis ochii cǎtrǎ ele de manierǎ explicitǎ, rostitǎ, rostuitǎ, la lumina zilei: Noica și Tolkien. Tolkien, cel care m-a ajutat de asemenea sǎ învǎț sǎ iubesc copacii. Noica, cel cǎruia nu i-am mai citit nici o altǎ carte, dar a fost suficient.

Cuvînt înainte despre rostirea româneascǎ este un monstru de carte. E o întreprindere de zǎticnire a minții, de scoatere a sa de pe fǎgașurile umblate și de zvîrlire în infinit, de mise en abyme.

Îți aratǎ cuvîntul, ți-l despicǎ, ți-l învîrte, îți deschide ochii sǎ-l înțelegi, sǎ-l guști, sǎ-l plimbi prin cerul minții cum mai tîrziu am învǎțat sǎ plimb vinul și whisky-ul prin cerul gurii, sǎ-i simți gustul, sǎ-l desfaci ca pe nucǎ, ca pe butucul de fag cînd toporul cade fulgerǎtor și-l despicǎ iarna pe frig cînd tai lemne în curte, atent sǎ nu agǎți culmea de rufe.

De cînd m-a molipsit Noica, cuvintele n-au mai fost la fel pentru mine. Ca în iluminǎrile zen cînd munții dintr-o datǎ nu mai sînt munți, nici apele ape ori pietrele pietre, așijderea vorba, cuvîntul, cu-vîntul a început sǎ capete aripi suplimentare, sufluri noi și istorii pînǎ atunci opace.

De aici a început totul. Etimologie, indo-europeni, Avis akvāsas ka, mitologie și celți, poezie, Borges, post-modernism, Jabberwocky, Geertz, Nichita, Brian Aldiss, chiar și Brel, multǎ din zidirea mea intelectualǎ n-ar fi fost aceeași fǎrǎ ziua în care am descoperit consternat cǎ de fapt cuvîntul cuvînt este cu-vînt și dintr-o datǎ este altceva, mult mai larg și mai aproape.

Îmi doresc ca, pe mǎsurǎ ce îmbǎtrînesc și-mi pe-trec zilele pe pǎmîntul ǎsta, sǎ fiu în stare sǎ transcriu, cu-vînt cu cu-vînt și trecere de pe-trecere, inutil meșteșug în aceste zile ale scannerelor și softurilor OCR, precum inutile sînt caligrafia, trasul cu arcul și privitul flǎcǎrii în întuneric, Iliada în traducerea lui Murnu, Doisprezece scaune de Ilf și Petrov, Levantul lui Cǎrtǎrescu și Renart Vulpoiul.

Și Cuvînt împreunǎ despre rostirea româneascǎ a lui Noica, deși se gǎsește relativ ușor pe Internet, pentru cei cu priceperi electronice de mîna stîngǎ.




.

4 comentarii:

Anonim spunea...

:) una din cartile pe care le-am luat cu mine la Bruxelles + Marius Sala: "Aventurile unor cuvinte romanesti". Dezlegarea de glie e usoara, dezlegarea de partea noastra de cer e mai grea ;)

Mi-a placut mult cum explica Noica ca Brancusi a sculptat infinitivele lungi: zburarea, adormirea, inaltarea etc:


pg 299 in editia Humanitas 1996
"Ocupîndu-se cu regele formelor gramaticale, Brâncuşi a regăsit firesc începuturile, de care singur suveranul acela se întîmplă să ştie, în societatea civilizată acuvintelor. Căci, într-adevăr, ce este mai originar, mai primitiv în rostirea omului, decat ceva de ordinul infinitivului lung ? Undeva, în pădurile sale, omul începuturilor nu ştia încă să dea nume lucrurilor ele însele, dar le prindea stările şi procesele ; aci e o foşnire, aci e o curgere sau o alergare; ceva îi putea fi ameninţare, altceva prilej de îndestulare şi fericire. Foamea, frica, erosul, toate sînt întîi infinitive lungi.

Iar cel mai adevărat infinitiv lung e cel care acoperă pămîntul întreg şi vieţile oamenilor laolaltă, după cum se întinde peste tăriile cerului : e tăcerea. Dintre tăceri, Brâncuşi a ales-o pe cea adîncă, mai grăitoare decît toate, tăcerea omului, şi a sculptat-o. A tăcea-tăcere, ce lung infinitiv! Vreo mie şi ceva de ani se făcuse el neauzit aici,în lumea din care avea să se desprindă, cu stîlpi de pridvoare şi cu verbe cu tot, Brâncuşi.

Dar din tăcerea aceasta, ţinînd fie de istorie, fie de gramatica românească, el avea să facă un monument universal. Universal ? Da, la propriu universal, adică plin de înţeles pentru oricine. O catedrală nu e aşa; o piramidă nu e aşa. Dacă — ducînd gîndul pînă la capăt — îţi închipui o fiinţă extraterestră venind să ne vadă, nu-i poţi arăta o catedrală, nici o piramidă, fără explicaţii. „Stai să vezi ce au vrut oamenii", i-ai spune. Dar în faţa Mesei tăcerii, ai spune doar: „Stai şi vezi". E o cloşcă cu pui, ar pricepe marele străin, dacă sînt vietăţi cu pui şi în lumea sa; ori e un gînd cu faptele lui; ori este Unu şi Multiplu, şi-ar spune — căci măcar geometru ori filosof ar fi şi el.

Şi ce e plin de tîlc este nu numai că el ar înţelege ceva, dintr-o masă goală şi nişte scaune goale ; ar înţelege că sînt goale, că e acolo o aşteptare, sau o tăcere. Ar înţelege, aşadar, şi el, în felul său, că e vorba de un infinitiv lung; pînă la capătul lucrurilor lung, şi puţin dincolo de el."
C.Noica


Vali

P.S. Cer senin cu multe perseide in seara asta!

Turambar spunea...

:) Am ajuns intre timp la Bucuresti, unde cerul urban otraveste stelele si nu le mai vezi. Mersi de urari si de cuvintele faine despre Noica / Brancusi. Te imbratisez, belgianule! :)

Societatea Tolkien Romania spunea...

Nu-i putin lucru ca va place Tolkien. Totusi, daca sunteti ateu sau agnostic, asa cum inteleg din declaratia din header-ul saitului, nu aveti cum intelege si patrunde intreg mesajul operei Profesorului, "religioasa si catolica" asa cum el insusi ne-o incredinta.

Livius spunea...

obs.: nu e 'cuvant inainte', ci 'cuvant impreuna', i.e. syn-logos, syn-logismos.
ma bucur sa aflu ca aceasta carte i-a atins si pe altii asa cum m-a atins pe mine.
un alt ganditor care sondeaza adancimile limbii sale (si ale altora - moarte sau nu) e Heidegger.
in rest...salutari de la un cititor al blogului dvs. :)