You don't have to be crazy, but it helps

Uitati-va pina la capat, mai uitatzi-va inca o data, tragetz aer ading in pept si pe urma datz drumu la televizor si continuatzi-va viatza.

Consumatzi un talk-show intens, cu spume, admonestari si alte isterii de prima intiietate, degustatzi o shtire cu singe, privitz o telenovela de-aia nord-coreeana sau vreo chestie de-aia cu vedete de-ale noastre, ceva interesant, cum ar fi de-o pilda un meci de folbal din campionatu intern.

Si, inainte sa deschidetz o bere de-aia cu gust generic de apa artificiala, mai rostogolitz prin minte inca o data: nu o sa fac asha ceva in viatza mea. nu o sa fac asha ceva in viatza mea. nu o sa ...

:blink:

Chris Sharma - Dreamcatcher. Where sheer crazyness meets the sheer face of rock. The rock gives up first, pe principiu "Cine-i mai deshtept cedeaza primu".

:)

Citeste tot...

Stance: Ouroboros

Ouroboros. Mitul eternei reintoarceri. Ciclicitatea. Renasterea. Devorarea. Unitatea primordiala. Legatura care nu se poate rupe.

Acum si in varianta mini, demitizata, reala, prozaica si pozabila.

Adica, iaca acolo, un prost de sharpe nating care si-a inghitzit coada si care incearca perseverent si constiincios sa-si digere propriul trup.

A se admira fatzaul hotarit cu care si-o trage singur. Pe pariu ca stiu ce ii trece prin capul lui de reptila cretina? Un gind scurt, dar cuprinzator: "minca-mi-ash"...

Mit, frate, nu gluma.

:wink:

Citeste tot...

Stance: Goliath

Citeste tot...

A moment of senior truth

Pe romaneste are si nume: senilitate.

Aaa, pardon: am vrut sa zic senioritate.

:wink:

Citeste tot...

Here we go again...

Citeste tot...

Mandala

Mandala. Adica asta.

Chris Sharma - Prima. Aici (no embed)

Dave Graham - A doua urcare. No nonsense


Tony Lamische - Prima de jos. Fluiditate


Lisa Rands - Prima femeie. Eleganta
Citeste tot...

Sprinten ca o caprioara

Cite kile sa aiba? 700? O tona? Cam pe-acolo. Uitati-va cu cita gratie sare, cu cita exactitate isi sincronizeaza bataia dubla: intii pe primul gard, apoi iute ca un fulger cum muta picioarele pe cel de-al doilea.

O forta a naturii. Pe bune: natura asta este magnifica in exprimarea sa. La ce naiba itzi mai trebuie zei, cind ai tauri furiosi?

In Spania zilelor noastre. Courtesy of Hotnews.

Hai, privitzi, ca sa avetzi motive sa-i frigetz un coshmar la noapte sau poate chiar si un pipi mici si sincer in cearshafuri. Ia imaginati-va: stati in tribuna, hlizitzi fasolea la cum se omoara vaca acolo jos si, dintr-o data, vaca se transforma in gazela, sare gardul, mai sare inca unul si incepe sa urce scarile, zvirlind din coarne in stinga si in dreapta, injunghiind si venind cu ocii balosi si rosii drept spre voi. Acolo, sus, in sigurantza tribunei, o sa va calce in picioare, o sa va strapunga matzele cu coarnele, o sa va tavaleasca si striveasca, nu avetzi nici o shansa, vine direct spre voi, uite-l cum... Aaaaargghhh!

Ei, e ca merita un pipi mic, dar sincer? O scapare necontrolata de beshica, autentica, spontana, de maimutzica speriata, de animal in panica, de victima si de neputintza si de frica si de panica si de durere shi de moarte shi de aaaaaaargh?

:wink:

Citeste tot...

Trebuie sa-l vedetzi

Stiti ce se intimpla cind incrucisezi o saga islandeza, saga lui Nials, bunaoara, stark and grim and minimalistic and brutal, cu un trairism de-ala fantastic gen Kubrick in The Shining, cu un alt trairism de-ala simbolico-vizual ca al lui Tarkovski din Stalker, cu un cu totul alt tip de intensitate cinematografica de-aia pseudo-realistico-brutala, gen Herzog din Aguirre, der Zorn Gottes, ori Gibson in Apocalypto?

Si peste toate astea mai puneti si un pic de patetism bine temperat de joc al actorilor, cam cum facea Bergman cu tacerile si posturile artificiale ale personajelor sale, si inchipuiti-va ce iese.

Stiti cum arata un film in care oamenii chiar sint imbracati cam asa cum se imbracau acum 1000 de ani, iar matzele din burta prizonierului chiar sint scoase din burta calde si umede, cam cum se scoteau acum 1000 de ani, fierul e fier, lemnul e lemn, pielea e ponosita iar tatuajul nu arata frumos? Unde noroiul chiar se aseaza pe chip asha cum se aseaza noroiul cind bagi moaca in apa? Si cu toate acestea, este vorba despre un film nici istoric, nici de actiune, ci mai degraba contemplativ, simbolic, religios?

Stiti ce se intimpla cind incrucishezi manga cu Yojimbo cu saga cu religia cu filmul fantastic (nu fantasy; repet: fantastic) cu cel istoric si cu cel simbolico-alegoric?

Stiti cum e sa trebuiasca sa stii istorie si mitologie scandinava ca sa vi se taie belet la film? Stiti cum trebuie, TREBUIE sa stii ca un chior mut si razboinic si scarificat si chinuit si rezistent la tortura este Odin, iar sacrificiul nu este crestin, ci pagin, iar oamenii inecati in apa merg la zeu?

Stiti ce trebuie sa faceti? Sa cautatzi si sa vedeti Valhalla Rising.

Si pe urma sa nu ma injurati ca nu era chiar ceea ce va asteptati.

:wink:



PS: Dupa ce vedeti filmul, dar doar dupa ce il vedeti, puteti citi si aici. Si aici. Citeste tot...

Another one bites the dust

Dottore Corn ne anuntza ce in general nu ne place sa aflam: inca unul s-a dus. Si nu dintre cei bicisnici, nemernici, ticalosi, expendables, ci dintre cei care n-ar trebui sa moara.

Si totusi...

Catalin Morariu, alpinist incercat care, printre altele, isi prezenta experientele de viatza si pe blog, a murit in Himalaya. O furtuna l-a sters de pe fatza vietzii.



Mergi in pace prin moarte, Cataline. Venim si noi un pic mai incolo. Mai avem niste bicisnici de scuipat, niste ticalosi de dispretzuit, niste muntzi de urcat, niste copii de crescut.

Mergi in pace, Cataline. Venim shi noi...

:(





Citeste tot...

Acolo este tzaaaaraaa meeeaa

Shi neamul meu cel romaaaneeee...

Pardon: shi neamul meu cel tatareeeeesc. Acolo eu sa invadeeeez ash vreeeeaa. Acooloooo vreeeeaaauuu EU sa calatoresc.

In Mongolia, cum intri in dreapta, intrebatzi de Turcu. Maslina, de la noi de la rugby, va poate da mai multe detalii.

:rofl:

Courtesy of April and of National Geographic.



PS: E clar ca nici nu trebuie sa va intreb care credetz ca sint eu. Ala in tricou de mariner sovietic, care isi alatura degetele in stil esoteric si e cuprins de un dulce fior muzical. Cred ca am mincat carne cruda de mistretzozaur si ma resimt...

:rofl: again Citeste tot...

The Flaming Side of the Moon

Stiti voi, lumea se imparte in doo: cei care cind aud Run rabbit run, dig that hole, forget the sun, stiu despre ce e vorba si-i apuca tremuriciu si-si aprind o tzigare, si cei care urmeaza sa afle, inainte sa moara, cu fatza la soare.

Voi, distinshi cititori de rit vechi si electric, sint sigur ca stiti despre ce e vorba shi atzi pus deja mina pe pachet si pe bricheta, cu miinile tremurinde si cu privirea pierduta in zare. Mai e putzin si se implinesc patruzeci de ani de cind The Dark Side of the Moon ne innegreshte inimile, cerurile gurii si creerul, provocindu-ne acea stare euforic-depresiva in urechi numita "angst".

Ei bine, pentru ca patruzeci de ani inseamna mult in muzica rock, o veshnicie, ba chiar shi mai mult, chiar patru decenii, si pentru ca incet-incet aceshti dinozauri sint pushi pe scara istoriei alaturi de Hammurabi, Bach, Copernicus si Ilf si Petrov, era clar ca o asemenea bucata clasica de istorie nu se putea sa nu fie cintata si de altii.

Adica un cover, mai pe limba lui Baudelaire.

Ceea ce baietii astia cu buzele in flacari o fac cu furie, cu zgomot si chiar si cu talent. E ceva acolo, o riciitura de griff, o sguduire de coarda, o zgirietura de ureche, care ne face sa exclamam: Da, dom'le! O manea pe cinste! Spune spune mosh batrin (Speak to me). Zi'le domnu' Geo: Sa moara dujmanii (Us and Them), sa le luam totzi banii (Money), sa le facem o cintare (Great Gig in the Sky) intr-o clipa (Timp), intr-o rasuflare (Breathe). Repede, repede (On the Run), noi aici fratziorii noshtri (Us and Them), sa-i ia de cap (Brain Damage) sa le dam la muian sa le pice fatza (Eclipse).

Deci, doamnelor si domnilor, distinshi inutili de rit pinkfloydist, sa cinte muzica sa curga lumina sa tremure cortina sa crape inima.

Courtesy of Gelu, care ne-a ajutat sa descoperim aceasta bucata de postmodernitate trista. Sau, cum spunea Gelu, ca nici nu ne vine sa credem ca are Twitter:

Flaming Lips' reboot of The Dark Side of the Moon has an amazing live feel. A funny freakish art cover and Henry Rollins. It's real good.

Flaming Lips: Breathe (The Dark Side of the Moon)



PS: Cautatzi tot albumul. E tare. E marfa. E genial. E belea. E crincen. E aspru.

E asha cum am trebui sa fie furia creativa pe lumea asta.


Citeste tot...

Rugaminte. Sfat: ce telefon sa-mi iau?

Am o rugaminte la voi. Mi-a crapat telefonul (un Nokia E90 Communicator). Gata. E dus. Dead and gone.

Ce ma sfatuiti sa-mi iau?

Nevoile de telefon ale lui Turambar:
- sa imi conectez calculatorul cu ajutorul lui pe Internet si sa merga cel putin decent (da, stiu: conteaza si ce abonament am)
- sa aiba ceas :) :p
- sa se auda tare
- sa mearga si singur pe Internet
- FOARTE IMPORTANT: sa-mi pot importa agenda de telefoane / contacte din Nokia cel vechi (da, mi-am salvat-o :p )
- sa mi-l cumpar fara cacaturi de-alea cu abonament si sclavie si chestii. Nu mersi, am abonament deja (la Orange). N-am nevoie de oferte chestii de marketing pentru fraeri. Vreau sa-mi cumpar sapuniera, punct.

I don't need fraking fancy gadgets. Nu ma deranjeaza sa aiba camera pe el, sa faca poze, dar nu vreau cine stie ce chestie hiper-super-mega-complicata sau cu zilioane de pixeli. Vreau ceva functional, cu accent pe facilitati de comunicare / office. Si cit de cit elegantische, of course, ca nu putem sa ne ducem la nasoii de clientzi aroganti cu un rahat de telefon. Si sa moara pisica daca ma pricep la chestii de-astea atomice. Iau de regula ce-mi pica in mina.

Deci, cum ar veni, in tech parlance, un smartphone. Azi am vazut un Samsung recent care semana cu Iphone-ul. Arata bine.

Cam pe-aici m-as invirti: un HTC, un IPhone, un Blackberry, poate Samsungul ala, poate Nokia N97.

Ei, ce ziceti? Ce sfaturi ii datzi lui Turambar? Should I stick with bad ol' Nokia, or should I go fancy and posh and buy myself a Blackberry or a bloody cute Iphone? Citeste tot...

Ca şi cum ai jupui un animal

Cum sa dezbraci o femeie pe stil vechi. Cum sa i-o scotzi ca sa i-o pui. Cum sa faci asta de maniera industriala, ca in anii 70, hai poate 80.

Totul impachetat in cuvinte alese, bine ciocanite, invelite in hirtie de ziar, din aia in care cumperi pestele la Aprozar. Cuvinte puternice, imagini puternice, sutiene puternice, femei tzitzoase, carnoase, pietroase, unsuroase.

Sutienul e din mătase, pleacă de sub braţ, ţine carnea ca un ham lat.
Cupele au cadre de sârmă, astea nu se dezbracă, se demontează.
Te apuci apoi de chiloţi, tragi de elastic ca şi cum ai jupui un animal.

Parfum de ulei de cutie de viteze de tractor si de bucatarie si de detergent ieftin Perlan si de inevitabil par sirmos pubian.

Cititi. Nu stiti ce pierdetz.

:rofl:

Citeste tot...

Momentul adevarului

Deci e simplu: daca si azi bat, inseamna ca sint cu adevarat cei mai buni. Ca they could have peaked too early, ca mai e mult pina departe, ca stai asha ca nu-i asha si anu asta nu-i anu viitor, nu shtiu nu ma entereseaza.

Ce ma entereseaza este sa fie sportivi, niste gentlemeni, si sa spele pe jos cu mama lor de Springbocsi. Sa vedem un joc frumos, echilibrat, elegant, in care sa le dea cu terenu in cap si sa le dea 50 si restu puncte si sa terminam frate o data cu ambiguitatea asta egzistentziala "Sint cei mai buni", "Nu sint cei mai buni", "Aoleu daca patzim ca acum patru ani opt ani doishe ani", "Daca Gregan avea dreptate?".

Nu shtiu. Nu ma entereseaza. Nu ascult la vocile capului creerului meu. Eu am certitudini: in seara asta ii batem, in fatza fanilor, in fatza a noozeci de mii de spectatori si restu melioane de telespectatori, in templu folbalului ii batem, in mahalaua negrilor, in cutia cu sherpi, sus la altitudine.

Drept pentru care va recomand sa fitzi alaturi de mine si de noi totzi ashtia iubitorii culorii negru cu gheare, cu feriga si cu tatuaje, in celebrarea justei inegalitatzi intre popoare: poporu nostru, adica neozeelandezii, e mai bun shi mai pricipit si mai curajos si mai razboinic si mai tare in aglomerari si mai puternic in gramezi si mai jmecher pe trei sferturi decit poporu vostru, adica sud-africanii. A, si sa nu uit: o are si mai lunga.

Azi, simbata, orele 18 trecute fics, pe Sport.ro. Privim impreuna, da?

:wink:



PS: Mai multe poze aici. Citeste tot...

Evoluția salariilor în România (ajustată cu inflația)

Dat fiind că am primit comentarii, atît pe blog, cît și pe e-mail, privind limitarea validității analizei anterioare, cea privind evoluția salariilor în România din 1991 încoace, pentru că nu am ținut cont de evoluția prețurilor, m-am conformat și, folosindu-mă tot de datele oficiale INS (da, între timp INSSE se numește INS :) ), am ajustat creșterile salariale cu cele ale prețurilor, folosind Indicele Prețurilor de Consum.

Ca bază, am luat luna în care avem cele mai recente date de salarii de la INSSE (pardon, INS): aprilie 2010.

Deci, cum ar veni, ca să înțeleagă toată lumea: ce vedeți Dvs. în graficul de mai jos este ca și cum toate salariile din 1991 încoace ar fi socotite în bani de-ai noștri de acum, din 2010, dînd la o parte efectul inflației. Asta ca să putem să comparăm salariile pe o perioadă mare de timp.

Acest lucru îl făcusem în articolul anterior de manieră ceva mai simplistă și parțială, prin convertirea la dolar și la euro, valute care au fost erodate mult mai puțin de inflație decît leul pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Calculul de acum elimină complet creșterile date de inflație. E ca și cum am avea un ochean în timp și am putea să comparăm ce am putea să cumpărăm cu banii din salariile de acum atunci în 1991, sau invers: ce putere aveau salariile din 1991 dacă am putea să facem brusc saltul în timp și să le cheltuim acum, în 2010?

Rezultă următoarea evoluție ajustată cu IPC a salariilor în România post-decembristă și liberă și democratică și isterică:



ETAPELE EVOLUȚIEI SALARIILOR
O dată ce neutralizăm efectele inflației, identificăm 7 momente relativ distincte în istoria post-decembristă a salariilor din România (din păcate, pentru anul 1990 nu avem date).

1. S1 1991. Dacă la începutul acestuia salariile încă dădeau semne de creștere, spre sfîrșitul său inflația galopantă își intră în drepturi șî începe să le roadă constant.

2. S2 1991 ... S1 1994. Perioadă de scădere bine definită a puterii de cumpărare a salariilor. Acestea scad în termeni reali de la 10 ... 11 milioane de lei vechi pînă la 6 milioane, practic o înjumătățire a salariilor reale în trei ani. Nasol... Momentul de jos îl reprezintă anii 1993 ... 1994, mai ales prima jumătate a lui 1994.

3. S2 1994 – 1995. Prima revenire. Într-un an și jumătate salariile reale își revin de la 6 milioane la 9 milioane lei vechi. Creștere medie de 50%. Se apropiau alegerile din 1996, trebuiau crescute salariile, să fie lumea mulțumită și să voteze cum trebuie, nu-i așa?

4. S1 1997. Prăbușire. Iliescu a crescut salariile degeaba, că tot a pierdut alegerile. Vine Emil și face reforma cu tăiat în carne vie. Inflația mușcă din nou din salarii și le reduce brusc, în doar jumătate de an, de la 9 milioane înapoi la 6 milioane. Înapoi de unde am plecat înainte de campania electorală. Nasol...

5. 1998 – 2002. Stagnare. O lungă perioadă de patru ani de zile în care, în termeni reali, nu s-a întîmplat nimic din punct de vedere al salariilor, acestea băltind la aprox. 7 milioane lei de acum. Din alte puncte de vedere s-au întîmplat însă destule: ultimele încercări de mineriadă, cvasi-colapsul de default al țării, evitat la ultima mustață de Isărescu, mînca-l-ar mama pe el de mason priceput, războiul din Serbia, campania de intrare în NATO, alegerile din 2000; ehe, multe...

De observat că nici Milică, nici Isărescu, spre deosebire de Ilici, nu au băgat cărbuni pe focul salariilor înainte de alegeri, să-i iubească lumea artificial și să-i voteze. Din contră: în 1999, dacă vă uitați cu atenție, salariile chiar au scăzut ușor în termeni reali.

Răutăcioșii ar spune că nici nu prea mai aveau ce să bage, că se ajunsese pe fundul sacului. Că dacă ar fi avut bănuți la vistierie, degrabă i-ar fi tocat să dea la lume și pîine, nu doar circ, să-i iubească lumea cu ștampila. Mă rog: istorie.

6. 2003 ... 2008. Explozia. Mai multe cauze compuse au dus la cea mai lungă și mai mare creștere post-decembristă a salariilor din România și probabil la una din cele mai mari de care s-a bucurat România vreodată. Apropierea intrării în UE, contextul economic global favorabil, creșterea exporturilor, plecarea românilor în străinătate, toate s-au împletit într-un cerc virtuos care a dus la practic la ceva mai mult decît dublarea salariilor reale, de la 7 milioane în 2003 la un vîrf – puțin timp atins, ce-i drept – de 16 milioane la sfîrșitul lui 2008. Dublu? 5 ani de zile de creștere continuă? Waw. Anti-nasol. Cool. Marfă. Beton. Fără număr. Fără număr. Să cînte lăutarii, să zvîrlim cu banii! Cît costă o casă în Primăverii? Că simt că vreau să cheltui. Fără număr, fără număr...

7. 2009 ... 2010. Stagnare din nou. Pe parcursul acestor doi ani de criză salariile reale s-au menținut pe palierul de aprox. 14,5 milioane de lei vechi atins în 2008, spre sfîrșitul perioadei de creștere economică. În 2009 identificăm un ușor recul, însă care nu s-a transformat precum în anii 1991 ... 1994 în tendință descrescătoare. Salariile s-au mulțumit să stagneze în zona lui 14,5 milioane. Semi-nasol, dacă este să ne luăm după discrepanța dintre mijloacele și așteptările oamenilor, care ar fi vrut probabil ca această petrecere din anii 2003 ... 2008 să continue pîn' la secolul următor, frățicule.

Deci concluziile articolului anterior pe de o parte se validează: am avut o creștere spectaculoasă în ultimii 10 ani iar în ultimii doi ani nu identificăm scăderea trîmbițată de apocaliptici (da, știu: de-abia din august se vor contabiliza tăierile de 25% la bugetari). Pe de altă parte, concluziile se temperează: nu am avut o creștere de 3,5 ori a salariilor de la minim la maxim, ci de doar 2 ori. Adică doar dublu, nu de trei ori jumate. Să fugim! Ce catastrofăăăăă!!!!


* * *
LIMITĂRI METODOLOGICE
Înainte de a încheia, cîteva cuvinte asupra posibilelor limitări de validitate ale seriilor de date folosite (îi mulțumesc lui Bogdan Voicu pe această cale pentru faptul că mi-a atras atenția asupra lor).

Aceste limitări pot veni, pe de o parte, din felul insuficient de exact în care se folosește conceptul de "salariul net". Care este definiția sa? Sînt incluse toate componentele din pachetul salarial, de ex. bonuri de masă, telefon, mașină, etc., acolo unde a fost cazul?

Pe de altă parte, o altă limitare, mult mai serioasă, provine din zona ambiguității / lipsei de informații privind salariile din domeniul privat. După cum știm, există adeseori o discrepanță între salariile oficiale, "pe hîrtie", cu acte și contract, pe baza cărora se construiesc datele INS, și cele reale din domeniul privat (vestita economie neagră, plata la pungă, din mînă, nefiscalizată).

Asta dacă sursa seriilor de date INS o reprezintă agregarea raportărilor oficial-contabile ale firmelor din România (ancheta pe întreprinderi). Dacă datele INS pe care le-am folosit provin din anchetele pe gospodării, și aici avem limitări privind sumele cîștigate drept salarii, pentru că acestea adeseori sînt subraportate - și nu știm cu cît.

Dacă în privința primei limitări cred că putem limpezi cumva lucrurile dacă săpăm un pic pentru a căuta pe site-ul INS definirea salariului net, în privința celui de-al doilea aspect știm că este practic imposibil de calculat, fiind de notorietate că estimările economiei subterane / a salariilor reale din zona privată sînt vagi. Tot ce putem spune este că putem presupune fără să greșim prea mult că aceste creșteri de salarii identificate sînt de fapt mai mari, pentru că ele conțin și o componentă neraportată / neidentificată ce vine din zona economiei private, însă nu știm exact cu cît.

Vedeți voi, dragii moșului atomic, de-aia e economia o știință faină: pentru că e uneori artă și alteori speologie.

:)
Citeste tot...

Evoluția salariilor în România, 1991 - 2010

De treci codrii de aramă, de departe vezi zărind
Site-ul plin de cifre aspre al INSSE-ului de argint.
Și de te înfigi într-însul,
C-ușurință vei culege
Date cifre serii vorbe
Mai multe decît poți înțelege.

Mă rog, metrica e cam șchioapă, recunosc: în nemernicia mea ca un prozator turbat nu prea le am cu versurile.

Dar cu graficele, să moară zeița virgină, le am.

Nici nu-i mare pricepere, de fapt. Un pic de Excel și restul calificare la locul de muncă, plus eventual un pic de studii aprofundate prin citirea sistematică a revistei vizual-verbale The Economist, mai ales partea vizuală, aia cu poze (da, au chiar și țîțe, dacă știi să cauți).

Drept pentru care, deși pe INSSE e mai greu să găseși componenta vizuală, darămite extremități mamare sumar ascunse, m-am hotărît să compensez această deficiență (da, știu: ambiguitate; las-o așa, că-i cald) și să transform cifrele în poze și plugul în afet.

Am luat seria de date care se găsește la un click distanță pe INSSE, nici măcar prin zona ceva mai ascunsă a datelor Tempo, unde trebuie să-ți faci cont, ci chiar fics pe prima pagină: Produse & Servicii --> Date statistice --> Cîștiguri 1991 ... 2010.

Le-am copiat, le-am transformat dintr-un tabel prost structurat într-unul ceva mai de doamne ajută, cu valorile doar pe două coloane, "net" și "brut". Și pe urmă singura concocteală ceva-ceva mai complicată a fost să mă duc în altă parte, pe bnr.ro, să caut valorile medii lunare la valute, să transform seriile de salarii într-o monedă care e mai puțin afectată de inflație, mai ales cînd ne uităm la un număr mare de ani (20 de ani). Da, știu, nici dolarul din 2010 nu mai este ce a fost în 1991, dar orișicum, e mai stabil.

Și atunci am făcut o conversie cît se poate de banală, din lei am transformat salariile în dolari și în euro. Din păcate, conversia în euro nu începe decît din 1999, cînd moneda europeană a început să fie folosită oficial. Deci concluziile le tragem mai ales din graficul pe dolari, căci ar fi păcat să pierdem aproximativ jumătate din seria temporală. Oricum, înțelegeți voi cam la fel de bine cum ar fi fost și în cazul conversiei în euro.

Păi ce înțelegeți?

Păi două lucruri.

Mai întîi, uitîndu-ne la evoluția salariului net, că aia îl interesează pe om, cîți bani ia în mînă, observăm că, după micul, dar vioiul dezastru din anii 1992 – 1993, cam pînă prin 2002 România a stagnat sau, în cel mai bun caz, a recuperat (ceea ce vom vedea și într-un alt grafic pe care vi-l voi prezenta mai încolo, cel al evoluției trimestriale a PIB-ului României).

Fig. 1. Evoluția salariului net în România,
1991 – 2010 ($ și €)



De-abia de pe la mijlocul lui 2002 au început salariile încet-încet să ridice capul. Ele au decolat cu adevărat (deși sînt în continuare mult sub salariile medii din alte țări ale UE) de pe la sfîrșitul lui 2004.

Unii s-ar grăbi să pună această decolare pe seama schimbării de guvern și să tragă concluzii de bine la adresa ADA / PDL / PNL, respectiv de rău la adresa PSD. Eu aș fi mai precaut și aș pune-o mai degrabă pe seama unor motive din afara politicului intern. Creșterea investițiilor străine, conectarea din ce în ce mai puternică la fluxul de schimburi de mărfuri și servicii cu Occidentul, creșterea exporturilor, plutirea pe un val virtuos de perioadă de creștere economică.

Mă rog, indiferent de explicații, cert este că în aproximativ 6 ani, din 2002 pînă în 2008, salariile medii ale românilor au crescut cam de 3,5 ori, dacă e să socotești în euroi, de la 100 spre 350, ba chiar și mai mult, de 4,5 ori, dacă este să te uiți la conversia în dolari.

Dat fiind însă că sîntem în zona anilor 2000, să rămînem la euroi, că înțelegem mai bine și e moneda regiunii noastre. Deci de 3,5 ori.

Partea cu adevărat interesantă este că în perioada de criză, scăderea în euroi nu a fost chiar atît de mare. Cam de pe la 350 spre 320 ... 300 euro (în dolari a fost mai mare, dar ține tot de fluctuațiile cursului valutar, de întărirea monezii americane în ultimii doi ani, atît la noi, cît și în restul Europei).

Deci, cum ar veni, în cel mai rău caz a șaptea parte (350 – 300 = 50, 50 / 350 = 1/7), în cel mai bun caz a doișpea parte (350 – 320 = 30, 30 / 320 = aprox. 1/12). Asta în perioada lui 2009, căci acum, în 2010, vedem că se întoarce încet-încet la loc spre 350.

Ce concluzie tragem noi de aici? Păi, ca să fim în ton cu mass media cea echilibrată și serioasă și responsabilă social, că TREBUUUUIEEEE SĂĂĂĂĂ FUUUUGIIIIIMMMM! Săriți, CATASTROOOFAAAA! MUUUURIIIIMMMM! REPEDEEEE REPEDEEE SĂ VINĂ TRUPELE ONU SĂ NE SALVEZE DE NOI ÎNȘINE.

Mă rog, înțelegeți voi, că am obosit să țip cu atîtea majuscule. Lăsînd gluma la o parte, concluzia este că salariile, deși criza este simțită și trîmbițată și văitată și văicărită și isterizată prin toate colțurile publice ale acestei țări, nu au cunoscut aceeași elasticitate precum evoluția PIB-ului, rămînînd de trei ani de zile, din perioada de glorie a producției și consumului ostentative din 2007, într-o bandă aproximativ constantă de 320 (minimul din 2009) ... 350 euro.

Deci nu-i catastrofă. Deci nu murim. Deci ne potolim cu urlatul și cu văicăreala, da?

* * *

A doua chestie care se observă, mult mai interesantă decît concluzia oarecum banală că salariile de 10 ani de zile au cam tot crescut și concluzia ceva mai interesantă că salariile nu prea au scăzut în ultimii doi ani, este evoluția raportului dintre salariile nete și brute.

Adică, în cuvinte simple și clare, evoluția taxelor legate de salarii. Că ce e de la brut la net e taxă și merge la stat, da? De fapt, ăsta-i și rostul cu adevărat al acestui articol lung, dar mare.

Păi să vedem. A fost la fel de simplu: am luat cele două serii de date puse la dispoziție de către INSSE, salariul mediu și brut, și le-am împărțit (brutul la net). Ce este peste 100% sînt taxe. Reprezintă apăsarea fiscală a salariilor. De aceea, am început graficul de la valoarea minimă 100%.

Pe urmă, la fel de simplu, m-am dus pe Internet și am căutat perioada în care au existat fiecare din guvernările de după 1991. Simplu, le găsiți pe Wikipedia, această sursă populară și populistă pe care o critică oamenii de știință gomoși, dar o folosește toată lumea. Pe urmă am delimitat grafic, cu puncte-puncte gri, aceste perioade de guvernare și le-am pus nume deasupra graficului: numele prim-ministrului din acea perioadă.

Ce rezultă?

Păi, în primul și în primul rînd rezultă că există o concordanță bine definită între diversele guvernări și maniera în care evoluează graficul. Fiecare guvernare are paliere și evoluții distincte, bine definite, ce pot să dea măsură în privința filosofiei fiscale a respectivei guvernări. Cum ar veni: guvernarea și taxarea. Fiecare prim-ministru cu bucata lui de grafic, să ajungă la toți.

În rest, vă las pe voi să trageți concluziile ce rezultă și să vedeți în care perioadă au fost taxările cele mai mari, respectiv cele mai mici pe salarii. Iar concluziile se trag de la sine: ce guvernări au fost adeptele unui stat mai restrîns și ce guvernări au luat și treișpe piei de pe salariile voastre / noastre / lor / tutulor.

Și de-abia pe urmă să vă aud că intrați în comparații care a fost cel mai bun, cel mai priceput, cel mai tăcut, cel mai prost, cel mai scund, cel mai înalt, cel mai boier, cel mai îngîmfat, cel mai foarte catastrofic și cel mai ochelarist dintre ei.

Fig. 2. Evoluția raportului salariu brut : salariu net
în România, 1991 – 2010 (%)


Deci rămîne cum am stabilit, da? Deci să fugim că-i catastrofă, maică. Catastrofă mare, maică. Cît un castravete. În fiecare zi e catastrofă, tot într-o catastrofă o ducem, că așa zice la televizor.

Iar rapița, ai văzut rapița cît de mare e? Tot la televizor a arătat-o...
:(

LATER EDIT: În urma comentariilor privind efectul inflației asupra acestor salarii, am calculat efectul indicilor prețurilor de consum și am reaușit astfel să separ și neutralizez astfel acest efect. Ce rezultă? Vedeți aici.

Citeste tot...

Wisdom when needed

In secolul 13, Henric al II-lea. In secolul 20, Kemal. Oameni care au separat statul de biserica. Oameni care au pus accentul pe educatia laica pentru ruperea de dogma.

Si bine au facut...

* * *



On 1 March 1924, at the Assembly, Mustafa Kemal said
“The religion of Islam will be elevated if it will cease to be a political instrument, as had been the case in the past.“

[...] Kemal linked educational reform to the liberation of the nation from dogma, which he believed was more important than the Turkish war of independence.

“Today, our most important and most productive task is the national education [unification and modernization] affairs. We have to be successful in national education affairs and we shall be. The liberation of a nation is only achieved through this way.”

In the summer of 1924 Mustafa Kemal invited American educational reformer John Dewey to Anakara to advise him for the reforms and recommendations. His public education reforms aimed to prepare citizens for roles in public life through increasing the public literacy. He wanted to institute compulsory primary education for both girls and boys; since then this effort has been an ongoing task for the republic. He pointed out that one of the main targets of education in Turkey had to be raising a generation nourished with what he called the "public culture". The state schools established a common curriculum which became known as the "unification of education."

Sursa: Wikipedia

Citeste tot...

Stance: Valhalla Rising

Citeste tot...

Ai dracu' scandinavi

Skarsgård has said he considers the notion of God absurd and that if a real God were actually so vain as to constantly demand worship, then he would not be worth it.



Sursa: Wikipedia Citeste tot...

Stance: Concern

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care n-au apucat sa traiasca.

:( :( :(







Sursa: Mircea Restea, Romania Libera Citeste tot...

Doua caracatite cu membre miscatoare

Privitzi cum se onduleaza. Ca un monstru marin scos din apa. Doua caracatitze imbratzisate in tentacule, svircolindu-se, luptindu-se, unduindu-se, fortzindu-se.

Ce vremuri...

Scotia - Tara Galilor, 1971.

Citeste tot...

Voievodul tiganilor

Analiza de afinitate facuta pe electoratul lui George Becali la alegerile prezidentiale din nov 2009, turul 1 (Exit Poll CCSB).

100 = afinitate medie (profil asemanator cu total votanti).

Ce e mult peste 100 = afinitate / intensitate ridicata (apetenta de vot in cadrul acelei categorii socio-demografice).

Ce e mult sub 100 = afinitate / intensitate scazuta (repulsie de vot in cadrul acelei categorii socio-demografice).

Deci cine a votat cu Becali in turul 1? Barbatii tigani tineri din Moldova si Muntenia, fara studii superioare.

Tz tz tz. Ce tzi-e si cu folbalu asta, mai dragi tineri mirlani. Cum striga aia pe stadion? Mu*e Steaua! Mu*e Steaua! Mu*e...

:blink:

Citeste tot...

obsesiv obsesiv obsesiv

Glass Glass Glass

Philip Philip Philip



Symphony For Eight
for Eight
for Eight
for Eight
for Eight



... for Eight

Citeste tot...

Sebastian are dreptate

Intr-un interviu recent, printre multe alte vorbe si teme generatoare de comentarii de vara, Sebastian spunea ceva si despre procentele pe care le-ar obtine Dan Diaconescu cu partidul lui otevizat.

Doar atit pot caci ca sa va spun pe caldura asta: cam are dreptate.

:/ :wink:



Citeste tot...

The way things should be

Koln, septembrie 2009.



Citeste tot...

Dead glasses

Dead glasses from a dead guy. The face of war. The way blood shines in dust.



De aici. Courtesy of Adelin, care ne ajuta sa descoperim fotografii crude si rele. Citeste tot...

Frica de Ivan

Pardon. Asta este din alt film. V-am pacalit. Nu azi. Azi vorbim de americani. Azi vorbim de Jack John Jim and Jerry.

De ce ne e frica de ei? De ce? De ce e lumea rea? De ce ploo de sus in jos si nu invers? De ce nu vin chinezii? De ce gindim etnic? De ce gindim biblic? De ce gindim fizic? De ce gindim?

La toate aceste intrebari, precum si la multe altele (de ce strapunge lumina intunericul? de ce curentul electric invirte roata chitarii?) va raspunde astazi analistul politic de servici, domnnul David Brishca (*), pe care l-am invitat in studio sa ne umple de ura si de scirba si de sila cum numai dinsul stie s-o faca, in mare priceperea sa.

Hai, uritzi cit mai putetzi, cit mai e suportabil de cald afara, pentru ca pe urma vine sfirshitu lumii, vine apocalipsa, vin chinejii maica si ne maninca pe totzi ca pe nishte ciini ce sintem. Hai, repede, mai bagatz o tura de ura si pe urma pe loc repaos. Repaos total. Repauzatzi, I said!

:rofl:

(*) Da, Bowie inseamna Brishca. Shish. Un golan, dom'le, un golan. Drogatzii dracu'...

Citeste tot...

Mici bucatzi de trecut incins

Un spammer dintre cei nedormitzi, precum nedormite sint slugile Iadului si serverele Internetului, mi-a postat un rahat de spam pe unul din articolele mele mai vechi. A crezut ca-si face un cuib de arogantza lucrativa, doar-doar ishi lasa samintza de cuvinte acolo pe articolul meu cel parasit, despre pilulele sale de spammer imputzit si alte medicamente pe care se chinuie sa le vinda.

Si singurul lucru pe care a reusit sa-l faca, dincolo de a-mi stirni furia si wrathul cel care dezleaga comportamentele agresiv-dominatoare de tip "Delete Comment", "Yes, Permanently Delete", a reusit sa-mi aduca aminte.

Si sa-mi dau seama ca nimic nu s-a schimbat. Viatza moarte singe pamint vremelnicie superbie bicisnicie si hybris. Ceea ce va doresc si voo, distinsi inutili de rit internautic.

Cititi si zguduiti-va. Memento mori, bre internetofile bre, bre naucule cu bitzi, bre tastarangiule.

Si Dumnezeu sa-l odihneasca pe nea Dumitru.

Hai, cititi. Sa pierdeti si voi timpul cu folos azi, macar pretz de citeva sute de litere.

:/ Citeste tot...

Zbor de noapte

Eu, cind vreau sa adorm, imi pun asta.



Si-mi trece...

:rofl:

De pe Fly By Night, unul din albumele de care sint mindru ca le am pe vinil: sgiriate, ascultate, tocite, invatzate pe de rost. Un album hiper-super-para-clasic, pentru urechi hiper-super-para-clasice.

:wink:

Citeste tot...

Ocupatzii

Mie cel mai mult imi place aia cu "Proiectant fabrică șuruburi"

:) :wink:

* * *

Care este ocupația Dvs?
Administrator sală de teatru
Ambalator pîine
Business Development Manager
Coafeză la domiciliu
Dirijor
Doctor ginecolog
Îngrijitor handicapați
Instructor fitness aerobic
Maistru firmă de canapele
Manager propria firmă
Mediator școlar
Proiectant fabrică șuruburi
Realizator de emisiuni
Reparații radio-TV, fotograf
Sculer matrițer
Sociolog
Șef de linie la o întreprindere de automobile
Șofer cisternă
Sortator cherestea
Viitor șomer



Care este religia Dvs?
Sîmbătar de ziua a șaptea Citeste tot...

Despre ceai, în vremi de zăpușeală

"Filosofia ceaiului nu e numai estetică, în înțelesul obișnuit al cuvîntului, căci vădește, în legătură cu morala și religia, întregul nostru punct de vedere față de om și de Fire. Ea e igienă, pentru că silește la curățenie; e gospodărie, pentru că arată cum tihna se găsește mai curînd în simplicitate decît în încărcat și costisitor; ea e geometria moralei, întrucît hotărnicește simțul nostru de măsură față de univers."

Okakura Kakuzô, Cartea Ceaiului, Ed. Cartier, Chișinău, Moldova, 2007, p. 10
(în delicioasa traducere arhaizantă a lui Emanoil Bucuță; are și arhaicitatea asta lingvistică a moldovenilor farmecul și, iată, uneori chiar și utilitatea sa)

Citeste tot...

Demografia, politia si isteria

Presiune demografica. Teritorialitate. Migratie. Noi si ei. Pe aici nu se trece. Noi de-aicea nu plecam. Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor. Curat neconstitutional, dar umfla'l! Violenta. Passive action. Forte de represiune. Stat. Statul, detinatorul monopolului violentei legitime. Granite. Expulzare. Corp. Manevrarea corpului. Calau si victima. Locuire. Urbanitate. Rasa. Culoarea pielii. Alteritate. Parinti. Copii. Rudenie. Altruism. Forte de ordine. Forta. Sit-In. Media. Camere de filmat. Democratizarea mass media. Viral. Internet.

Noi si ei.

Teritorialitate.

Violenta.

Stat.

The staff the sociology is made of. And political science. And nightmares.

De la Camil Stoenescu.


Evacuation de familles sans logement à la Courneuve
Încărcat de Mediapart. - News videos hot off the press.
Citeste tot...

Figh Club 2

Stiu: l-atz vazut deja la Zoso. Stiu: Zoso e mai stralucitor decit mine. Stiu: Zoso rulz (except in kilos, where I beat him to a brownish pulp). Stiu: life is a bitch and then we die (Zoso first, of course, since he is younger, but lighter than me).

The rest is frightful irony.

I said: LOL.

:rofl:




Citeste tot...