Vine de la Oblia şi se duce în noapte. De fapt, vine de la Zaza (Chapeau bas, marmazelle. Nice convoluted blog down there). Dar tot în noapte se duce. La liber.

Întrebarea este: gândeşte-te la nopţile tale albe şi personifică-le.

Nopţile mele albe sunt un contabil chinuit, meticulos şi lipsit de imaginaţie, cu mintea uşor înceţoşată de prea multă cafea şi de panică. Deadline. Vine deadline-ul. Trebuie să termin. Mai am mult. Mai e mult până departe. Până la ora 10 trebuie să fie gata.

Şi afară zorii se târâie încet-încet peste CET Sud, peste coşurile urâte şi continuu fumegânde. Şi gustul în gură e metalic şi rău, şi spinarea trosneşte, anchilozată şi cocoşată şi şuie. Şi paginile de grafice se adună.

Şi pe urmă se trezeşte casa. Dar înainte de asta, contabilul chinuit, meticulos şi lipsit de imaginaţie se smulge din panică pentru cinci minute şi se uită pe fereastră.

Another day. It’s show time, folks.