Analiza crizei politice a momentului

IOHANNIS
Totul a început de la Iohannis. În consecință, orice analiză a acestor zile trebuie să înceapă cu el.

Iohannis este foarte probabil inițiatorul acestei crize de scoatere în decor a USR PLUS.

Din primăvară știam deja, informații de culise, despre decizia de scoatere de la guvernare a USR PLUS care fusese deja luată la nivel de conducere a taberei pro-iohanniste. Eu aflasem de ea din mai, dar ea fusese foarte probabil bătută în cuie înainte de Paște.

Varianta de care știam era simplă și iată că ea a și început să înflorească sub ochii noștri în momentul de față: guvern minoritar PNL UDMR cu sprijin parlamentar tacit al PSD. Cine îmi spusese asta îmi oferise inclusiv informația că Iohannis se înțelesese deja pe acest subiect cu Ciolacu și avea acceptul acestuia. Lucrurile trebuiau doar puse în aplicare în toamnă.

Faptul că tabăra Coldea / USR PLUS / Direction Générale de la Sécurité Extérieure a zvîrlit pe piață în august documentele compromițătoare privind tinerețea americană zbuciumată a lui Cîțu a fost doar o consecință a acestei decizii de război luată în primăvară și despre care se știa probabil și la nivelul decizional coldisto-useristo-francez.

Oricum, tăvălirea lui Cîțu nu a schimbat cu nimic decizia, doar a grăbit punerea sa în aplicare.

În ciuda a ceea ce clamează mulți, pentru Iohannis e foarte simplu. Opțiunea sa este de a sprijini tabăra Cîțu în general la conducerea PNL și în particular pe Cîțu drept premier. Orice altă variantă îl scoate pe Iohannis în decor.

Închipuiți-vă pentru o clipă că Iohannis s-ar dovedi conciliabil, moale, că ar ceda presiunilor useriste măcar un centimetru. Că ar fi de acord cu solicitările USR PLUS de a-l demite pe Cîțu.

În clipa doi, Iohannis ar deveni o cîrpă, o păpușă bicisnică lipsită de orice autoritate, de orice putere. Și mai are totuși doi ani și ceva de mandat. Și mai are totuși chestii de făcut. Și mai are totuși ditamai bătrînețea post-prezidențială de trăit în liniște, fără să fie hărțuit de dușmani.

După cum vă spuneam: e simplu. Iohannis nu are nici o alternativă. Cîțu pînă la capăt.

De altminteri, cu puțin timp în urmă (luni, orele 14:00). rezultatul întîlnirii de la Cotroceni dintre el și Cîțu a fost exact în această logică. Nu a ieșit să-i ceară demisia. Nu a avut nici un cuvînt de laudă la adresa rebelilor. Nu a cauționat nici o moțiune.

Mesajul transmis pe căi neoficiale către presă a fost: îl sprijină pe Cîțu să rămînă la guvernare. O continuare a mesajului de la sfîrșitul săptămînii trecute, cînd a dat o smetie peste nas useriștilor printr-o declarație publică de admonestare aspră.

Mai mult de-atît, prin această criză Iohannis a contracarat mișcarea taberei Coldea / USR PLUS / DGSE de a numi procurorii și astfel de a decide cazierul candidaților la prezidențiale în 2024.

Să nu ne amăgim. De cînd americanii ne-au învățat acest mecanism, din 2005 încoace, e simplu: cine deține justiția, deține puterea.

În ultimii ani am avut numeroase exemple de candidați politici care au fost neutralizați prin intervenția procuraturii, înflorindu-le spontan și brusc un ditamai dosarul exact cînd era nevoia mai mare să fie trași pe dreapta. Ludovic Orban, recunoști scenariul?

Drept pentru care era imperios necesar ca procurorii să nu fie numiți de USR PLUS (Coldea / DSGE).

Fără să ne dăm seama, e foarte probabil ca zilele astea să fim de fapt martorii la primul pas al procesului de oprire a ascensiunii politice către Cotroceni a Laurei Codruța Kovesi în 2024. Una din cele mai importante consecințe a acestor zile de care nu prea vorbește nimeni.

Să fie primit.

Concluzie? Iohannis cîștigă din toată această criză politică. Își consolidează candidatul la putere, deși acesta fusese lovit semnificativ în aripă de dosarul din tinerețea sa americană. Pune zăbală năzuinței lui Coldea de a numi următorul președinte al României. Mulțumește un PNL din ce în ce mai indignat de nemerniciile făcute de USR de cînd a ajuns la putere. Își păstrează puterea în rîndul instituțiilor de forță. Win win pentru el.

Ghinion.

CÎȚU
Lui Florin Cîțu nu numai că i s-a salvat pielea din tăvăleala de imagine de care a avut parte luna trecută. Mai mult de-atît. A fost în continuare sprijinit cu același entuziasm iohannist în candidatura sa pentru șefia PNL care urmează să se decidă la sfîrșitul acestei luni, peste doar două săptămîni.

Mai mult de-atît. Pe deasupra, i s-a mai și dat drumul din lanț să fie rău, să pedepsească, să decidă, să taie în carne vie.

Adică să dea semne de putere.

Puterea nu doar se deține. Ea trebuie musai să fie și exercitată de manieră publică, expresivă, baroc-baronială. Dacă ai putere, dar nu arăți că ai putere, nu prea faci mulți purici în politica isterică românească. Cei din umbră care conduc România fără să știm de ei, ei acționează în altă logică decît a puterii politice. Ei nu au nevoie de aceste eforturi de actorie publică. Însă ei sînt privilegiați. Și foarte puțini. Restul, cine vrea osișor, trebuie să mănînce neapărat și bătăturică. Trebuie să practice gesturi pe scenă.

Drept pentru care lui Florin Cîțu i s-a pregătit la acest început de toamnă marea scenă în care el să se prezinte mulțimii drept Vodă cel Puternic. A dat afară. A admonestat. A tăvălit din vorbe. S-a arătat intransigent. Aspru dar sever. N-a luat prizonieri. N-a avut milă. A beștelit asuprit mermelit demis.

Deși decizia de scoatere de la guvernare a USR PLUS este a lui Iohannis, totuși i s-a permis lui Cîțu să facă pe călăul public. Asta ca să-l întărească și mai mult pentru alegerile de partid de la sfîrșitul lunii. Era cam moale. Avea nevoie să comită niște gesturi de forță.

În interiorul PNL, nemulțumirea la adresa celor de la USR PLUS este din ce în ce mai mare, ajungînd deja la cote de avarie, de cvasi-răzmeriță. Faptul că Florian Cîțu este construit mediatic drept eroul salvator care eliberează PNL și România de sub jugul besmeticelii useriste nu e întîmplător.

După ce-i va zvîrli în rîpă pe useriști, Cîțu va fi un mini-erou pentru tot activul de partid penelist, ca să nu mai spunem și de o halcă însemnată de Românie non-liberală care nu îi mai suportă pe trotinetiști, pe piticii de grădină care au ajuns să terorizeze țara cu tembelismele lor tembele.

Deși e și el bine tăvălit: imagine terfelită, prestație guvernamentală mediocră, nevoia gestionării crizei Covid, Cîțu reușește prin această mișcare de forță să recupereze un necesar capital de imagine care să-i asigure victoria la președinția PNL și să-i reîncarce un pic bateriile de premier pentru lunile dificile de iarnă ce urmează: sărăcie, restricții Covid din nou și mai ales imensa criză a prețurilor la energie.

Concluzie? Cîțu cîștigă. Rămîne premier, scapă de useriști, devine președintele PNL, își continuă utilitatea de întrebuințare.

Ghinion.

ORBAN
Felul în care Orban s-a mișcat zilele astea a reprezentat pentru el ultima sa greșeală dintr-un lanț mai lung de greșeli și practic bomboana de pe coliva sa politică.

În momentul de față, Ludovic Orban este ca și expirat.

Pe de o parte, Cîțu este desenat drept salvatorul patriei peneliste de sub jugul demenței useriste. Pe de altă parte, Orban a dat semne prea cusute cu ață albă că vrea să contribuie la trecerea moțiunii de cenzură. Lucru care nu poate decît să înfurie și mai tare activul de partid penelist și să-l facă pe Orban să piardă și bruma de susținători pe care îi mai avea pînă acum.

Închipuiți-vă cum fierbe indignarea în activul de partid liberal la aflarea veștii că Orban e de partea USR PLUS și se străduie să treacă moțiunea de cenzură împotriva lui Cîțu.

Bine, mă nasolule mă, adică tu pui osul și umărul să pice acest guvern, să fim scoși de la putere, doar pentru un bîzdîc personal de-al tău? După ce că le-ai dat recent nemernicilor ălora mult mai mult decît merită, niște ministere esențiale pe care neam de neamul lor n-ar fi trebuit să le pupe, doar să ajungi tu președinte al Camerei Deputaților și să-ți asiguri tablă la fund, acuma mai vrei încă o dată să sacrifici partidul pentru interesele tale meschine?

Concluzie? Orban pierde pe linie. Va pierde cu brio alegerile de partid. După aia, the sky is the limit la cîte dosare o să-i înflorească. Istoria o scriu învingătorii. Dar mai ales dosarele penale le scriu învingătorii.

Să fie primit. Ghinion.

USR PLUS
Useriștii, dragii de ei de civili francezi, au dat în sfîrșit de greu. După ce li s-a croit un coridor nefiresc de ușor spre putere, după ce li s-a pus briciul în mînă, după ce li s-au îngăduit toate tembelismele lor tembele, iată că au ajuns în cele din urmă să fie și ei la primire.

Și au cam început să primească.

Istoria dă semne, cel puțin pentru moment, că nu prea mai are îngăduință pentru ei.

Primarii pe care i-au cocoțat la putere pe bază de vehemențe populiste, de isterii otrăvite și de fraude în alegeri dau rateuri aproape zilnice. Șobolani și halde de gunoaie fetide în cel mai bogat oraș al României, Sectorul 1? Bifă. Sectorul 2 varză? Bifă. Un București zvîrlit în haos? Bifă. Un Brașov din ce în ce mai antagonizat? Bifă. O Timișoară în marginea delirului? Bifă.

Dar nu numai la nivel de administrație locală dau useriștii rateuri. Performanțele miniștrilor și secretarilor de stat useriști sînt deja de legendă. Dincolo de ce se vede ca prestație publică, de bîzdîcuri și de aroganță și de nepricepere, stai să vezi ce vuiet se aude dinspre ministere. Informații mai discrete, dar și mai puternice decît cele din mass media.

Funcționarii publici sînt pur și simplu oripilați de lipsa de pricepere, pe de o parte, dar mai ales de ticăloșia și de propensiunea spre abuz și încălcarea legii, pe de altă parte, de care dau dovadă useriștii în actul de guvernare. Nu pot să vă dau detalii. Atît vă pot spune: ad literam au murit oameni de inimă din cauza abuzurilor pe care distinșii useriști încearcă să le comită prin guvern.

Aceste contraperformanțe administrative au dus în cele din urmă la decizia sistemului de a-i trage pe trotinetiști pe dreapta. Iohannis și ai lui au luat această hotărîre în primăvară. Acum doar au pus-o în aplicare, după ce au trebuit să contracareze un atac preemptiv în august la adresa lui Cîțu.

În momentul de față, prin intransigența lor, useriștii au tăiat orice punte de comunicare și de negociere, atît cu Iohannis, cît și cu PNL. Sînt puși la colț, de fapt se pun singuri la colț. Și încep să comită greșeli. Atît de comunicare, cît și de aliere politică.

Din punct de vedere al comunicării, tocmai au intrat și ei pe tarlaua ipocriziei, de unde pînă acum se cam feriseră să se murdărească de acest noroi politic. Au început să-și acuze partenerii de tot soiul de chestii, care de care mai gustoase și mai incriminatorii.

Mda. Ei încearcă să arunce cu noroi, dar de fapt nu-și dau seama că li se întoarce înapoi direct în freză.

Aha. Deci acum la început de septembrie v-ați găsit dintr-o dată să criticați chestii la adresa peneliștilor pe care le știați de mai mult timp? De-alea cu Covidul, cu Ministerul Sănătății, cu gestionarea fondurilor europene, cu tinerețea penală a lui Cîțu, cu acte de corupție, cu abuzuri în servici? Aha. Deci doar cînd ați fost scoși de la ciolan a dat indignarea în voi? Pînă atunci ați tăcut ca piticul de grădină în păpușoi? Aha. Mai spuneți. Mai spuneți...

Și cu alianțele politice, la fel. Aha. Deci pînă mai deunăzi, ăia de la AUR erau fasciști și extremiști și medievali și făceați spume la gură împotriva lor? Iar acum, dintr-o dată, că a dat nevoia politică în voi, sînt parteneri de moțiune? Aha. Mai spuneți. Mai spuneți...

E prima dată în istoria scurtă, dar ticăloasă a USR cînd fac greșeli neforțate. Mai ales, e prima dată cînd useriștii, acești tefeliști trotinetiști pitici de grădină bicisnici nu mai dețin the high moral ground.

Pînă acum, la ei specialitatea casei rețeta preferată era indignarea virtuoasă. Ah, cît de virgini și de perfecți și de deontologi sîntem noi și ce penali nasoi corupți mînjiți sînteți voi, toți ceilalți. Aha. Iată că, dintr-o dată, a dat noroiul politic și peste ei și au început să aibă din ce în ce mai multe urme de fecale pe față.

USR PLUS a trecut deja Rubiconul și a declarat război pe față lui Iohannis. Relația este ireconciliabilă. Drept urmare, toată artileria grea se va pune cu gurile de foc asupra lor. Și artileria comunicațională. Dar mai ales cea penală. Barna, Barna, nici nu știi cîte fonduri europene o să fii. Îmi cer scuze, n-am găsit altă rimă.

Și pentru că au trecut Rubiconul, și pentru că s-au aliat cu cei de la AUR, vor fi puși la colț. Și intern, și extern. Intern, vor fi scoși din funcții. Repejor. Miniștri, secretari de stat, prefecți, directori și alte deconcentrate. Măcel. Scurt. Repede. Pe urmă tocat mărunt, comunicațional și penal. Extern, vor fi puși pe coji de nucă pentru că au îndrăznit să se înhăiteze cu inexprimabilii cei medievali și anti-sistem.

Concluzie? Pe termen mediu și lung își vor reveni și vor fi un adversar semnificativ pentru PNL în 2024. Coldea n-a murit, Coldea se transformă. Pe termen scurt, însă, întristare și suspin. Scoși de la guvernare. Scoși de la decizie și de la cașcaval. Scoși de la inima șefului și a sistemului. Ciolan nicht. Liebe nicht. Macht nicht. Polizei trosk trosk. Gnade nicht. Mitleid verboten.

Ghinion.

PSD
PSD este unul dintre cîștigătorii momentului.

În primul rînd, prezintă din nou un atribut pe care de ceva timp îl cam pierduse: putere. Nu putere propriu-zisă, explicită, decizional-administrativă. Ci putere politică, de influență și control.

De ceva timp, PSD era un soi de mămăruță fără putirință. Lingîndu-și lent, dar încet rănile post-Dragnea și zoaiele de demonizare ce fuseseră aruncate asupra sa, PSD tot juca de ceva ani rolul de cuțu șchiop. Și la nivel de instituție politică în general, dar și de conducere, de lideri, senzația oamenilor în privința lor era una de neputință. Sărăcuții, în ce hal au ajuns...

Not anymore. PSD a început să proiecteze din nou putere.

Aritmetica politică e necruțătoare în Parlament. Ai majoritate, dispui. N-ai, plîngi încet și trist. PNL avea majoritate cu USR PLUS. Acuma, că și-au antagonizat useriștii, singurii pe care să-i aibă alături pentru a ține zăgazurile parlamentare să nu buiască voturile de demitere peste ei sînt pesediștii.

Calculele sînt simple, elementare. Doar ei, peneleii singuri, nu se poate. Cu AUR, nu se poate – și din motive de procente, dar mai ales de consecințe pe plan extern. Doar cu UDMR, nu se poate – nu se ajung procentele.

Deci au mai rămas doar pesediștii.

N-ar fi prima dată cînd PNL și PSD să facă alianță. În 2009 am avut alianță PSD – PDL, cu binecuvîntarea jupînului de atunci, Băsescu. Pe urmă am avut alianță PSD – PNL în 2013, fără binecuvîntarea jupînului. Acum vom avea din nou o astfel de alianță, cu binecuvîntarea jupînului Iohannis.

Primele semne sînt clare, evidente. PSD găsește tot soiul de pretexte și de subtrefugii procedurale pricepute pentru a împiedica moțiunea de cenzură AUR / USR PLUS. Săptămînile care vin vom avea noi exemple de astfel de gesturi de spriijin parlamentar în așa fel încît să n-avem nici moțiune de cenzură, nici să nu plece Cîțu de la conducerea guvernului.

Pentru PSD e foarte convenabilă situația. Pe de o parte, nu-i convine să vină la guvernare. Situația economică e complicată, sîntem din nou în buza crizei economice. Criza Covid încă nu s-a încheiat, vor fi din nou restricții și carantine. Efectul scumpirilor la energie va fi unul devastator, indiferent cine vine la guvernare. Și nici nu poate fi evitat: Uniunea Europeană îți sucește mîna la spate și te obligă să te sincronizezi cu politicile sale ecologice, de limitare a amprentei de carbon.

Pesediștii n-au nici un chef să încaseze direct în freză aceste neplăceri politice. Tabăra anti-PSD trebuie să se erodeze pînă la capăt, să facă loc în 2024 unei administrații curate PSD: și guvern, și președinte.

Mai mult de-atît, PSD reușește performanța să ajute scoaterea USR-ului de la putere, lucru pe care românii îl vor pricepe și îl vor aprecia.

Și astea sînt doar avantajele ce pot fi discutate. Căci mai sînt și altele, despre care pesediștii nu prea pot discuta liber. Dar eu pot să vă spun.

Înțelegerea este clară: în contrapartidă la sprijinul parlamentar, PSD va primi jumătate din fondurile PNRR. O înțelegere convenabilă, care va ajuta conducerea PSD să recîștige simpatia activului de partid, preponderent organizat în jurul primarilor de localități medii și mici, beneficiare ale acestui program de finanțare.

Înțelegerea nici măcar nu este una viciată moral, așa cum se chinuie să clameze trotinetiștii. Oricum, jumătatea de Românie care are nevoie ca de aer de modernizarea infrastructurii și de recuperarea decalajelor de dezvoltare este cea din zona profundă, săracă, pesedistă. Oricum aceste zone ar trebui să primească aceste fonduri. Oricum la ei ar fi trebuit să ajungă de la bun început, indiferent cine ar fi fost la guvernare. Singurul favor pe care-l fac liberalii este să nu pună piedici gratuite, pretexte puerile acestui proces de distribuire de fonduri și investiții.

Concluzie? PSD cîștigă de pe urma acestei crize politice. Revine ca influență pe scena politică, chiar dacă nu se întoarce explicit la putere / la guvernare. Își recapătă principalul atribut necesar în politică: “putere”. Își recuperează accesul la resurse. Își pune într-o situație dificilă cel mai otrăvit adversar politic: USR PLUS. Își recîștigă parțial simpatia propriului public, pe care o cam pierduse în ultimul timp. Iese din colțul ringului unde fusese înghesuit și tot încasa, tot încasa, tot încasa...

Ghinion.





.