Scîrba, această boală ideologică

Bogdan Duca face o observație corectă: în ultimul timp vedem tot mai mulți amărîți nesiguri pe propria sexualitate.

Asta, în fond și la urma urmei, nu e neapărat un lucru neobișnuit. Întotdeauna la începutul carierei ai trac. Indiferent că ești sudor actor prelucrător prin așchiere sau penetrator. Depinde cum îți depășești acest trac.

Fiecare generație are traumele sale generate de distribuția non-uniformă de succes sexual. Antropologic vorbind, sînt culturi întregi care pe asta și-au bazat echilibrul social. Unii au prea mult succes reproductiv, alții deloc. Îi zice harem și specificul său este că foarte puțini au parte de harem. Restul au parte de ghinion și de mult, foarte mult lucru manual.

Deci nu asta ar fi problema. Ești nesigur. Tatonezi. Încerci. Poate iese. Poate nu. Poate data viitoare. Poate e mai bine așa. Poate altfel. Oi fi femeie. Oi fi bărbat. Oi fi animal. Oi fi poziție. Vezi și tu cum se așează lucrurile.

Problemele sînt altele pe acest subiect. Ambele filosofice. Una ontologică, ce rezultă din biologie. Și alta etică.

Problema biologică e simplă. Natura nu are milă față de învinși. E o butadă celebră, care intră la grămadă în colecția de înțelepciune numită Legile lui Murphy. E scurtă. E rea. E deosebită. Zice așa:

“Celibatul nu este ereditar”.

Nu vă explic ce înseamnă. Nu vă strivesc corola de minuni a lumii. Mă bizui pe faptul că am cititori suficient de înțelepți încît să o înțeleagă fără proptele ajutătoare.

V-am spus. Natura e rea. Cine nu face copii, vine valul, îi ia calul. Noi acuma ne amăgim că sîntem buricul pămîntului. Că de la noi începe istoria. Ei, aș. Istoria e necruțătoare. Vine, îți dă una după ceafă, te oprește în drum ca milițianul, îți cere buletinul și te întreabă: ai, mă, copii? Nu, doamna Istorie. Marș, mă, la coșul de gunoi al existenței, atunci.

Așa e istoria. Așa e biologia. Așa vor păți cei care, nesiguri pînă la capăt pe sexul lor, o vor freca dubitativ pînă dă peste ei andropauza sau menopauza și nu se vor îngriji să dea Cezarului ce-i al Cezarului și biologiei ce-i al biologiei: urmași.

Avem o generație de pămpălăi care nu știu de sexul lor și nu vor să compună copii? Foarte bine. În cincizeci de ani se rezolvă într-un mare fel. Vor muri, nu vor lăsa urmași, nu vor da mai departe acest obicei biologic nesustenabil. După cum vă spuneam: celibatul nu e ereditar.

Deci nu-mi fac probleme. Nu fac ei copii? Nici o problemă. O să facă alții. Africanii. Asiaticii. Săracii. Cei din Botoșani, care încă n-au aflat că sexul e dubitativ și se ghidează după instinct, după coaie și după gonade, nu după muci în cap ideologici.

Ascensorul social va funcționa în continuare. Cei de la capătul bun al distribuției de resurse se vor codi, vor pregeta să-și facă treaba de animal. Vor găsi tot soiul de pretexte, care de care mai fițoase. Au mă doare. Au nu știu ce sînt. Au stai așa mai încolo. Și se vor ofili. Și gonadele lor nu-și vor atinge scopul. Și vor părăsi scena, indiferent de cîte resurse au la dispoziție.

În locul lor, pe scenă vor urca să le tragă preșul ontologic de sub picioare cei mulți, cei goi, cei cu poftă de viață. Cei care n-au dubii în privința sexului și a folosirii sale. Vor veni năvală, cum vin cei flămînzi, cu patimă, și vor începe să înfulece. Viață soartă resurse. Succes reproductiv. Pînă se vor îmbuiba și ei și vor începe și ei să facă figuri. Și atunci vor veni alții, flămînzi și goi și dornici de împreunare și de dus patima mai departe.

Și tot așa.

Istoria funcționează în cicluri. Nu sîntem noi nici începutul, nici sfîrșitul istoriei. Deci nu-mi fac probleme în această privință. Cumva, natura va așeza lucrurile.

Problema mea e de partea cealaltă a filosofiei. Nu la ontologie. Ci la etică.

Această atitudine a celor nesiguri pe ei, pe sexul lor, pe viața lor, pe soarta lor, e semn de frică, pe de o parte, dar și de mare scîrbă.

În primul rînd, de mare scîrbă proprie și personală. Ah, ce scîrbă mi-e de mine. Pe dinăuntru, scîrba te roade. Nesiguranța, îndoiala, frustrarea, resentimentul, ura.

Această scîrbă de sine merge mînă în cu scîrba de alții. Scîrba de semenii tăi. Ce-i înăuntru proiectezi și în afară. Nu vă învăț eu pe voi psihanaliză, că nu e cazul, nu duceți voi atîta înțelepciune.

La această generație de tefeliști, scîrba de semenii tăi îmbracă haine ideologice, prozelitoare. Ți-e scîrbă de cei care au zemuri de viață. De cei care îndrăznesc să-și urmeze soarta și patima. Ți-e scîrbă de cei care nu sînt ca tine. De săraci. De cei de la țară. De bătrîni.

Le arunci cu bani pe jos, în scîrbă. Aduceți-vă aminte de celebra fotografie cu nemernicii ăia care aruncau o hîrtie de un leu pe jos unui bătrîn, să-l culeagă. Și bătrînul îl culegea, căci un leu însemna mult pentru el. Aduceți-vă aminte ce rictusuri de dispreț și de scîrbă și de ură se puteau citi pe chipurile acelor ticăloși.

Aceasta este trăirea lor majoră. Scîrba. Disprețul. Aici se rupe falia și de biologie, și de etică, și de religie. Altruismul, care ne face specie socială. Deci biologie. Empatia și întrajutorarea, care ne fac oameni. Deci etică. Iubirea, dragostea, care ne fac creștini. Deci religie.

Dragostea, care "îndelung rabdă" și care "toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă".

Ei bine, tefeleii ăștia nesiguri pe propria lor sexualitate nu vor să sufere, nu vor să rabde, nu vor să iubească, nu vor să simtă nimic față de semenii lor.

În marele lor răsfăț de domnu’ Goe cărora li se cuvin toate, pentru că de la bun început au avut toate la nas, din primii pași de viață, resurse, grijă părintească, bunăstare, acuma lumea e buricu’ pămîntului și toți trebuie să se învîrte în jurul lor, să le servească nevoile, ca niște biete obiecte lipsite de suflet și de dreptul la propria existență.

Bătrînii? Niște inutili. Cu ce-mi ajută mie, tefeleu în marea mea splendoare, nasoii ăștia de bătrîni? Cu nimic. Le am pe toate la nas, mi le aduce curierul la ușă. Atunci să moară, dă-i încolo de bicisnici.

Săracii? Niște pericole. Cu ce-mi ajută mie săracii? Cu nimic. În locul lor să facă treabă roboții. Trotinetele și aspiratoarele alea automate, care se plimbă deamboulea prin casă, ocolind obstacolele. Atunci să moară, dă-i încolo de săraci.

Și tot așa. N-au nevoie de oameni, că le e scîrbă. N-au nevoie de copii, căci văd în facerea și creșterea de copii doar un chin care vine să le strice lor fengșuiul de viață mereu perfectă.

Și atunci se dau pe trotinetă, sînt vocali și plini de ură, plini de o sfîntă indignare că ceilalți sînt niște mitocani medievali care îndrăznesc să li se pună în calea fericirii lor.

How dare you? Vă aduceți aminte de rictusul ăla de scîrbă și de dispreț care se lăbărța pe fața lu’ Sfînta Greta Trotineta? Asta e trăirea lor majoră: scîrba.


Nu-i așa, domnu’ Barna? Nu-i așa, domnu’ Iohannis? Nu-i așa că e foarte bine fără copii? Nu-i așa că pe fața voastră nu se citește decît scîrbă și dispreț? Nu-i așa că oamenii săraci și bătrîni sînt niște viermi primitivi?

Hai, că mai e un pic și o să vadă și ei cum e să fii vierme.

Ghinion.

Niște medievali, n-ai cu cine

Orban al Ungariei este demonizat căci tocmai a dat o lege prin care împiedică minorii să fie expuși ideologiei homosexuale. Toată Europa modernă și progresistă și înțeleaptă a sărit cu picioarele pe el la modul cel mai înțelept. Mai aveau un pic și-l violau în public.

Oookey. Să zicem că cei care îl critică pe Orban cel Rău au dreptate. Nu știu. Poate că da. Poate că nu. Habar n-am. Cine sînt eu să judec comportamentul sexual la copii? Am doar doi copii, nu știu dacă mă pricep.

Nu sînt decît doar un mîrșav de părinte. Decît doar o bestie. Un medieval. Alții trebuie să-mi crească mie copiii, nu eu. Repet: ALȚII. Eu nu am nici un drept. Mă bucur că am privilegiul și onoarea că Barna, care slavă Domnului că n-are copii, poate să-mi educe copiii în locul meu.

Deci să zicem că înțelepții de la Bruxelles care-l demonizează pe Orban cel Rău al Ungariei au dreptate. Nu părinții trebuie să-și educe copiii, ci oricine altcineva. Să zicem Barna sau Cioloș.

Oookey. În acest caz, cu respect vă atrag atenția că în România se comit niște abuzuri impardonabile, care trebuie remediate în mod urgent.

Sînt niște legi medievale care trebuie musai, dar musai modificate. Chiar eliminate. Domnii Barna și Cioloș, ca niște politicieni înțelepți, dețin instrumentele politice pentru a îndeplini această necesară corecție socială.

Să vă explic. Le iau pe rînd. Ca să nu vă încarc ochii progresiști cu texte obositoare și medievale, voi pune textele juridice la sfîrșit, în anexă. Cine vrea, citește. Cine nu, îl crede pe cuvînt pe Barna.

* * *

În primul rînd, copiii nu au voie să aibă acces la pornografie (Legea 196 / 2003).

Adică la ce e mai dulce și mai necesar în nobila, necontenita educație de care trebuie să aibă parte copiii noștri progresiști. Cuum? Îi faci educație sexuală, îl înveți homosexualitate, masturbare, penetrări, vulvă labii penis scrot și tot instrumentarul, și apoi nu-l lași să consume produse culturale pe acest subiect?

Niște bestii. Niște medievali. Unde e interesul superior al copilului? Matematică da, buci nu? Păi matematica oricum e mai perversă și mai obscenă decît orice altceva pe pămîntul ăsta.

Ce bestii. Oribil. O prevedere absolut medievală. De eliminat.

Stai așa, că nu numai că există lege în acest sens. Dar au inventat și monstruoase instituții medievale de monitorizare a felului în care minorii își exercită libertatea de consum de produse culturale prestigioase.

Pe televizor se numește CNA și mănîncă degeaba banii poporului. O instituție medievală finanțată de la stat să sufoce expresivitatea infantilă, visele și fantasmele umede ale copiilor care (încă) mai consumă TV și (încă) nu s-au mutat pe Internet.

Acest medieval de CNA emite niște monstruoase reguli medievale, numite “protecția minorilor privind programele TV aflate sub jurisdicția României”. Ele nu lasă copiii să privească țîțe, buci, penetrări și alte plăceri explicite.

Căci nu e voie cu de-astea pe micul ecran decît după unșpe noaptea, cînd știm cu toții că orice copil progresist e rupt de somn, și-a executat deja programul de oliță și s-a retras disciplinat în vastele-i apartamente, să se masturbeze înainte de culcare.

Cum de vă permiteți, mișeilor medievali, să îngrădiți libertatea copiilor? Cum de le impuneți niște reguli oribile, niște îngrădiri naziste?

Jos cu regulile medievale! Aboliți CNA! Lăsați copiii să se uite la ce vor ei, cînd vor ei, nestingheriți!

Pe Internet la fel. Cînd ți-e lumea mai dragă și vrei și tu să vezi chestii, nu ai voie decît dacă ai 18 ani. Ba că site cu parolă. Ba că trebuie să-ți verifici vîrsta. Ba că-ți blochează site-ul dacă lași minorii să intre pe-acolo.

Monstruoasa monitorizare pe Internet e realizată tot de o instituție de-aia de stat care mănîncă banii contribuabililor: Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.

Nu intru în detalii, că iar mi-aduc aminte de doamna educatoare ce plină de lumină erotică era și la vremea respectivă monștrii medievali nu m-au lăsat să-mi exprim libertatea. Cum puneam mîna, cum mi-o furam. Și mă bufnește plînsul și tristețea. Nici pe Internet n-am mai găsit-o. Și, Doamne, ce-am mai căutat-o...

* * *

În al doilea rînd, și mai grav, copiii nu au voie să se căsătorească (Codul Civil, Titlul II, Căsătoria).

Înainte de 18 ani bestia de lege medievală nu-i lasă. Există o excepție, de la 16 ani cu acordul părinților.

Stai așa, adică cum? Adică îi faci educație sexuală, dar nu-l lași să o pună în practică? Nu-i lași să se bucure de corpul lor, să facă chestii cu el?

Și mai stai un pic, că iar mă enervez în mod progresist. A pronunțat cineva cumva cuvîntul ăla medieval, “părinte”? Cuum? Adică să vină bestia medievală de părinte să-mi spună mie, copil superior de șase ani sau de 17 ani, ce trebuie să fac, dacă să mă căsătoresc sau nu?

Niște medievali. Simt cum mi se ridică toate pe mine de indignare. Cum ar zice Sfînta Greta Trotineta: How dare you?

Copiii, dacă au voie să fie expuși la ideologie homosexuală și la instructaj de penetrări și dacă pot decide după capul lor să-și schimbe sexul și să-și facă ditamai operația iremediabilă, atunci în mod indubitabil ar trebui să aibă voie să se și căsătorească atunci cînd vor ei, indiferent de medievalele procese biologice: pubertate, menstră, poluție, alea alea.

Unde e interesul superior al copilului? Dacă sînt îndemnați să se masturbeze la 4 ani (hmmmm, de ce n-am avut parte și eu de o asemenea lege generoasă?), atunci trebuie musai să fie lăsați să se și căsătorească atunci cînd vor ei.

Vă dau exemplu de cuplu de succes. El opt ani, deja clasa a doua, cu un bagaj deosebit de experiență de viață. Nu mai face la oliță. Știe să se și semneze. Ea șase ani, grupa mijlocie, dinți de lapte bio, proaspătă, dornică, probabil virgină. Ca o floare. Ce e în mintea voastră? De ce nu lăsați copiii să-și trăiască viața?

Oribil. Niște medievali. De eliminat.

* * *

Să continuăm, că a început să-mi placă.

Nu numai că tu, ca și copil, n-ai voie nici să privești, nici să te căsătorești. Dar de fapt n-ai voie să faci nimic. Bă, da’ nimic.

Fiți atenți. E plin de legi Codul Penal privind legătura dintre copii și comportamentul sexual. E practic o monstruozitate medievală, scrisă de niște torționari medievali.

N-ai voie nici să dai, nici să iei, nici să primești, nici să te bucuri, nici să faci și tu un ban cinstit cu sudoarea corpului tău, că gata! Imediat haț! medievalii vin și-ți sufocă orice bucurie la drum de seară. Bă, da’ nimic! Niște bestii. Niște primitivi.

Avem așa:

Folosirea prostituției infantile (CP, Art. 216^1, Art. 217)
Actul sexual cu un minor (CP, Art. 220)
Coruperea sexuală a minorilor (CP, Art. 221)
Racolarea minorilor în scopuri sexuale (CP, Art. 222, Art. 222^1)
Pornografia infantilă (CP, Art. 374)


Nu intru în detalii. Am avea nevoie de un întreg curs universitar la Drept să le studiem pe toate cum trebuie. Suficient să reținem că toate sînt scrise avînd în vedere în mod special sexualitatea la minori. Unele sînt indiferent de vîrstă, important e să nu aibă 18 ani. Altele, din contră, se referă doar la copiii pînă în 14 ani. Altele doar la copiii peste 14 ani. La altele, bariera între diversele intensități penale este la 16 ani.

Adică ăștia, în legile astea ale lor medievale, chiar țin cont de vetustele, medievalele repere biologice care spun că în jur de 14 ani se întîmplă chestii biologice în corpul copilului și înfloresc funcțiile sexuale.

Îi zice pubertate și cînd eram la grădiniță doamna educatoare nu mi-a spus nimic de asta.

Aha! Deci minorii nu au voie să aibă un comportament sexual explicit??? Ce zici tu acolo, măi medievalule măi? Și nu au voie să beneficieze de uzufructul pasiunii lor, să facă și ei un ban cinstit cu corpul lor, de care ar trebui să se bucure în mod liber, neîngrădit de nici un fel de moravuri medievale? E strigător la cer!

Deci copiii ăia care sînt expuși la schimbare de sex și la ideologie homosexuală, la penetrări și la vulve și la penisuri, după ce că-i învățați să se masturbeze de la 4 ani

(Hmmmm… De ce au dat legea asta atît de tîrziu? De ce pe vremea noastră nu erau oameni înțelepți care să ne lase la patru ani să facem ce vrem?

Hmmmm…. Încerc să-mi aduc aminte cum arăta doamna educatoare. Hmmmm….)

Unde rămăsesem, că m-am luat cu gîndurile frumoase?

Aha. La Codul Penal. La toate articolele alea care interzic orice.

... deci săracul minor, după expuneri repetate la ideologie progresistă de-aia necesară, de fapt nu are voie să facă și el niște chestii elementare, ce țin de drepturile omului și de libertatea lui intimă?

Asta pentru că vii tu ca un medieval să-i îngrădești visele, năzuințele, aspirațiile sale de libertate și de transpirație pe bază de fornicare?

Ce bestii! Ce oameni medievali! Cine a inventat, dom’le, tîmpenia asta de Cod Penal medieval?

Jos cu legea medievală! Lăsați copiii în pace să fie liberi!

* * *

Deci, spre recapitulare. Dacă ești copil, aceste prevederi medievale nu-ți dau voie nimic din ce ar trebui pe lumea asta progresistă și înțeleaptă.

Nu-ți dau voie să ai drept de folosință asupra corpului tău și libertăților tale sexuale.

Nu-ți dau voie să consumi prestigioase și necesare produse culturale pe bază de sex. Nici pe hîrtie. Nici pe televizor, nici pe Internet.

Nu ai voie nici să te căsătorești, pentru a-ți pune la treabă corpul în mod plenar.

Nu ai voie nici în afara căsătoriei să faci chestii erotice cu oamenii majori, cu ăia care chiar te pot învăța din experiența lor îndelungată. Doar minor cu minor, ceea ce, practic, e o pierdere de vreme și o bătaie de cap.

Nu ai voie nici să faci un ban cinstit cu ajutorul corpului tău prin mijloace erotice, de-alea plăcute, pe bază de consens.

Deci aceste legi medievale trebuie puse în dezbatere publică, neapărat cu niște ONG-uri de casă, de-alea progresiste, și pe urmă șterse de pe fața pămîntului with extreme prejudice.

Că ne facem de rîs de cît de medievali putem să fim în fața lumii civilizate, occidentale, acolo unde penetrarea e și necesară, ba chiar și obligatorie în ultimul timp.

Gata, vă las. Nu mai pot, am obosit de-atîta scîrbă medievală. Sînt indignat pînă peste poate. Oricum, trebuie să închei, că sună cineva la ușă. Cred că e doamna educatoare.

Hmmmm... Doamna educatoare. Ce dor mi-e de ea. Și ce bine că sună la ușă la ora asta înaintată. Cred că a adus și jucării, că aud niște clinchete metalice, de instrumente de-alea de-ți pune la mînă, să fie jocul erotic mai picant.

Ce păcat că pe vremea mea nu era domnu’ educator, că mă simțeam și mai european, și mai plenar împlinit sub clar de lună progresist.

Ghinion.

* * *

ANEXĂ. LEGI MEDIEVALE DE ȘTERS DE PE FAȚA PĂMÎNTULUI

CĂSĂTORIA
Codul Civil
Titlul II, Căsătoria,
Capitolul II, Încheierea căsătoriei
Secțiunea 1, Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Vârsta matrimonială
Art. 272
(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul.

PORNOGRAFIA
Legea privind Prevenirea si Combaterea pornografiei (Legea 196 / 2003)

Articolul 4
(1) Persoanele care deţin sau administrează localuri în care se prezintă programe de striptease sau erotice trebuie să asigure următoarele condiţii:
a) desfăşurarea acestor activităţi în spaţii inaccesibile privirilor din exterior;
b) interzicerea accesului minorilor în aceste localuri.
Articolul 5
Publicaţiile având caracter pornografic sunt destinate exclusiv persoanelor majore, sunt marcate cu un pătrat de culoare roşie pe prima copertă, sunt prezentate în ambalaje care nu permit răsfoirea publicaţiei la stand, se comercializează numai în spaţii special amenajate, autorizate conform legii, şi nu se vând minorilor.
Articolul 7
(1) Persoanele care realizează site-uri cu caracter pornografic sunt obligate să le paroleze
Articolul 8
Filmele pornografice, indiferent de suportul pe care sunt realizate, se vor închiria sau vinde numai în spaţii cu destinaţie specială şi nu vor fi închiriate sau vândute minorilor.
Articolul 11
(1) Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii primeşte sesizări cu privire la nerespectarea prevederilor art. 7.
(2) În cazul primirii unei sesizări şi al verificării conţinutului site-ului, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii solicită furnizorilor de servicii pentru internet blocarea accesului la site-ul în cauză.

Legea Audiovizualului (Legea 504 / 2002)
Art. 39
(1) Este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin pornografie sau violență nejustificată.
(2) Difuzarea programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare sau datorită mijloacelor tehnice necesare recepției, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.

CNA
Codul de reglementare a conţinutului audiovizual stabileşte de restricţii de difuzare în intervalul orar 6,00 - 23,00, care vizează în special producţiile care prezintă, în mod repetat, violenţă fizică, psihică sau de limbaj, scene de sex, limbaj sau comportament obscen.

CODUL PENAL
Folosirea prostituției infantile (CP, Art. 216^1)
Întreținerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Actul sexual cu un minor (CP, Art. 220)
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 14 și 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi dacă...:

Coruperea sexuală a minorilor (CP, Art. 221)
(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Racolarea minorilor în scopuri sexuale (CP, Art. 222)
(1) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art. 374, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Pornografia infantilă (CP, Art. 374).
(1) Producerea, deținerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(1^1) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepsește și îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, obținerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice alt fel pentru realizarea de spectacole pornografice.
(1^2) Vizionarea de spectacole pornografice în cadrul cărora participă minori se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicații electronice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

. Citeste tot...

Ce faceți în august de valul patru de Covid?

Cea mai eficientă țară în a-și vaccina populația, Israel, de fapt nu a vaccinat decît 55% din cetățeni. Jumătate, cum ar veni. Adică jumătate încă sînt disponibili să fie năpădiți de virus.

Să-i scădem pe cei care au trecut prin boală în mod natural – deși există și în acest caz o suprapunere semnificativă, te-ai și îmbolnăvit, ai și făcut vaccin. Și să emitem ipoteza plauzibilă că cel puțin o treime din israelieni încă sînt puternic vulnerabili la infectare.

Mult. Cam mult. Loc destul.

Drept pentru care avem știrea recentă că Israel, în toiul verii și al sezonului estival, după marea sărbătorire că vezi Doamne au terminat cu covideala, acum îi pune din nou pe cetățeni să poarte mască. Deocamdată la interior. În curînd, probabil, și afară. Pe căldurile astea, să vezi distracție. O să fie. O să fie...

Restul țărilor sînt în urma sau mult în urma Israelului. Undeva în jur de 30%. Doar 30%. Maxim 30%. Mai adăugați să zicem încă vreo 20% trecuți în mod natural prin boală și nevaccinați. Să zicem 50%. Deci doar jumătate sîntem protejați.

Restul de jumătate, e loc destul ca virusul să zburde prin aceste subpopulații fără imunitate. Loc destul pentru valul patru, mai ales că varianta Delta, cea indiană, se dovedește a fi chiar și mai virulentă decît cea britanică ce a generat în primăvară ditamai valul și isteria.

Evident că există o discrepanță între cîți sînt vaccinați cu două doze (să zicem în medie 30%) și cîți sînt vaccinați cu o singură doză. Nu intru în detalii metodologice.

Ce vreau să atrag atenția: în lumea noastră, occidentalo-dezvoltato-post-greco-romană, încă mai e loc suficient loc în populație încît virusul să zburde nestingherit și să provoace un val patru cel puțin la fel de consistent ca și valul trei din primăvară.

Problema știți care este?

Că cei mai mulți părerologi și estimatologi estimează că acest val va avea loc undeva în toamnă. Să zicem septembrie / octombrie / noiembrie. Trece vara în emisfera nordică, revine frigul, vine valul patru. Ookey. Business as usual. Mai încolo. Stai să treacă vara și mai vedem. Mai e pînă atunci. Niște luni bune de zile. Om trăi și om vedea.

Ei, aș. În felul în care decurg lucrurile, acum aflîndu-ne la sfîrșitul lunii iunie, tare mă tem că luna august ne va lovi în freză cu un ditamai iureșul de virus estival.

Cînd toată lumea își închipuie că-și va face vacanța lejer de vară, șpriț și Aperol și soare și mare și distracț, să vezi distracțul dracului cînd ne vom trezi că în august ne bagă înapoi la coteț. Granițe închise. Mobilitate puternic restrînsă. Masca înapoi pe bot. Culcat pe burtă, ne atacă aviația inamică, vine Covidul.

Durerea va fi cu atît mai mare cu cît va exista o discrepanță puternică între așteptările noastre focalizate pe loisir și realitatea care va fi focalizată pe suferință și restricții.

În mintea noastră ne închipuim că o să fie vacanță. Însă în mintea lu’ Angela și lu’ Boris și lu’ Klaus și lu’ Florică și lu’ Raed și lu’ Valică Gheorghiță (Doamne, ce nume predestinat!), deja înflorește noul val de dictatură sanitară.

Îi simt cum își freacă mînuțele alea ale lor naziste de nerăbdare să facă din nou pe micii Dumnezei cu noi. Dumnezeii mamilor lor de mici Dumnezei bicisnici.

O să fie bine. O să vă placă. Să nu ziceți că nu v-am spus.

Ghinion.



. Citeste tot...

Beți încet, căci conține principii

Vă mai aduceți aminte cînd o întreagă industrie de deontologi urla ca din gură din șarpe să nu se dea puterea într-o singură parte? Să nu fie puterea într-o singură mînă?

Doamne, ce disperare era la gura lor! Cum se zvîrcoleau ei de parcă venea sfîrșitul lumii! Dacă ar fi intrat tancurile sovietice în țară, nu ar fi fost atît de disperați ca atunci cînd se rugau de noi cu cerul și cu pămîntul să votăm înțelept, să nu care cumva să fie puterea într-o singură mînă.

Argumentele distinșilor deontologi evident că erau de-alea nobile, superioare, principiale. Argumente de adevărați deontologi perfecți, triști dar perfecți. Vezi tu, se considera că indiferent cine vine, nu e bine să fie puterea într-o singură mînă. Că se dezechilibrează sistemul social. Că dispare chestia aia, cum îi zice, checks and balances, de o clamează toți deontologii atunci cînd le convine. Era un argument de-ăla de oameni superiori, care se scaldă în principii și mănîncă numa și numa Platon la micul dejun. Platon proaspăt, de fermă bio.

Evident că puterea nu trebuia să fie într-o singură mînă, pentru că nu era mîna lor. Acuma, că e toată puterea la ei, dintr-o dată deontologii nu mai zic nici cîrc. Tac ca mortul în păpușoi. La fel de superior și de înțelept tac precum pe vremuri urlau să nu ajungă puterea la Dragnea sau la Ponta sau la Năstase sau la Iliescu sau la...

Sau la nu contează. Important era să nu fie puterea la PSD.

Acuma e bine. E absolut toată puterea în tabăra anti-PSD. Și principiile dintr-o dată nu mai contează. Președinția? La ei. Parlamentul? La ei. Guvernul? Tot la ei. Justiția procurorii generalii serviciile secrete? Dintotdeauna la ei. Principalele primării ale României? București, inclusiv cel mai bogat sector, Brașov, Constanța, Cluj, Iași, Timișoara, Sibiu? Tot la ei.

Iete că, dintr-o dată, fără nici un pic de jenă, se poate să fie puterea într-o singură mînă. Iete că nu mai moare nimeni. Iete că nu mai se întîmplă nici o catastrofă. Dintr-o dată, totul este excelent. Nu se mai clamează nici un principiu.

Oh, ba da. Era să uit. Încă mai există principii. Cum ar fi, de exemplu, că trebuie neapărat și Avocatul Poporului să fie demantelat, ca atunci să fie și mai perfect, și mai complet, și mai total. Și, dintr-o dată, nu a mai contat nimic. Au demis-o repede, pe genunchi pe Renate Weber. Și iar au fost aplicate principii perfecte, de-alea cu geometrie variabilă.

Constituția? Un fleac. Nu contează. În Constituție sînt reguli clare cînd se poate demite Avocatul Poporului. Nu se pune. Au demis-o, pur și simplu. Cum au făcut, de altminteri, și cu conducerile presei de stat, Radio România și TVR. I-au demis pe repede înainte. Cît se poate de anticonstituțional.

Nu contează nimic. Nu contează Constituția. Nu contează legile. Nu contează regulamentele parlamentare. Nu contează nimic. Doar samavolnicia lor mereu, mereu, mereu justificată de trompetele deontoloage. Vă place ce principii perfecte au? De fapt, un singur principiu. Unul singur care contează cu adevărat: toată puterea la noi. În rest, păcăleală, gunoaie, șobolani. Harneală de calitate superioară.

Doamne, ce mă bucur ce vă face. Doamne, ce bine că se întîmplă așa. Doamne, cum vă mai meritați fiecare centrimetru de penetrare. Așa vă trebuie. Doar așa vă învățați minte.

Beți încet, căci conține principii.

Ghinion.

(Articol apărut inițial în Evenimentul Zilei)

. Citeste tot...

Cenzura Google: a portent of things to come

Acum trei zile mi-au blocat contul Google. Și mailul. Și blogul Turambar. Practic n-am mai avut acces la nimic. Fiind utilizatorul lor de practic 20 ani. Iar blogul acesta îl am din 2007, de pe vremea cînd Blogspot încă nu fusese achiziționat de Google.

Acum i-au dat drumul înapoi, după ce am făcut apel formal la înțelepții cenzurii Google. Fără explicații.

Cel mai probabil face parte din campania de închidere a gurii a celor ca mine. Întîi pe Facebook. Acuma și pe Google. Practic te scot de pe platformele vizibile și te lasă să urli în pustiu. Închisoare virtuală.

Cel mai probabil este consecință a articolelor pe care le-am scris în ultimul timp. Articole de succes, care scot în evidență colonialismul celor cu resurse asupra celor fără resurse. România, o țară de slugi fericite.

Recomandarea mea. Făceți-vă variante de comunicare care să nu depindă de behemoții actuali: Facebook, Google, Amazon, Apple. În curînd, dictatura tehnologică din Silicon Valley va fi din ce în ce mai pe față.

Să nu ziceți că nu v-am spus...

. Citeste tot...

Sfînta Greta Trotineta și PeNeNeReta

Ideologia dietei virtuoase și neocolonialismul mascat prin reziliență

Țările europene dezvoltate sînt țări post-imperialiste care au supt secole la rînd de la toți amărîții pămîntului. Anglia, Franța, Germania, Olanda, Austria, Spania, chiar și Italia, au asuprit cu metodă pe cei care n-aveau tunuri, tancuri, capital. Au luat de la săraci să dea la bogați. Să se îmbuibe ei.

Și, Doamne!, ce s-au mai îmbuibat secole la rînd.

Ori de cîte ori mergi prin capitalele alea mari, celebre, devenite adevărate locuri de pelerinaj turististic, nu poți să nu se strîngă inima în tine. Uite, în Paris palatul ăsta e din banii din colonia aia. Iar statuia asta din Londra e din exploatarea poporului celălalt.

Dacă te plimbi prin Viena sau prin Budapesta (sau, mai la est, prin Istanbul sau prin Moscova), poți chiar să și pui degetul pe rana noastră, proprie și personală. Uite, asta e din aurul din Apuseni. Asta e luată de la gura copiilor români din Sibiu, să mănînce gura nepoților nemți din Berlin. Uite, palatul ăsta e din sarea și petrolul de la Telega, iar stația asta imperială de metrou din grînele din Bărăgan și din pădurile din Carpații noștri.

Ce să-i faci? Asta e. Istoria nu are milă față de cei proști, de cei slabi, de cei care nu știu să-și vază interesul. Se numește colonialism și funcționează din primii zori ai istoriei, de la Sumer încoace. Unii exploatează, alții sînt exploatați.

Iar nouă se pare că ne place jocul ăsta tîmpit, că ne-a intrat în sînge. Aprobăm cu entuziasm necontenita extracție de resurse de aici, din România, De secole acceptăm asta. Să vină alții, să ne ia aurul, sarea, petrolul, copiii, banii.

Să ia tot, să ducă la ei acolo, să facă metropola frumoasă și bogată. Ce să facem noi cu ele? N-avem nevoie de ispita asta. Luați-le, mă, voi pe toate, să vă bucurați voi de ele cu copiii și nepoții voștri turci, habsburgi, ruși.

Mai nou, să vină francezii, să ne ia banii prin bănci, să ne pună primar și să ne taxeze pe apă cît nu face. Să vină austriecii, să ne ia banii prin bănci, Petromul moca și pădurile cu garniturile de tren. Să vină nemții, să ne pună președinte și să instituționalizeze slugărnicia.

De sute de ani, metropola se tot îmbuibă pe spinarea slugilor. Și, ce să vezi? De ceva timp, metropola dezvoltată și imperială a descoperit că îmbuibarea cronică produce obezitate. Că dezvoltarea produce consecințe neplăcute. Buba la mediu. Suferă liliecii, somonii, broscuțele și pîrșii de alun. Suferă aerul, apa, rîul, ramul, mediul înconjurător.

După ce occidentalii secole la rînd au penetrat cu entuziasm tot ce puteau prinde spre penetrare, acuma dintr-o dată a dat grija peste ei. Vai, maică, trebuie să intrăm la dietă. Sîntem obezi. Suferim. Respirăm greu. Avem colesterol social. Vai, ce nasoale sînt autostrăzile: produc poluare. Vai, ce nasol e să te plimbi cu Mercedesul: produce aroganță. Să vină Greta să ne facă clismă, să scoatem toxinele din noi. Să ne învețe să ne ne pocăim și să ne deplasăm doar pe trotinetă.

Dintr-o dată, țările dezvoltate au devenit mai virtuoase decît Papa. La fel cum sînt acele persoane care, după o viață de dezmăț culinar și senzorial, după o anumită vîrstă încep să se simtă rău, să descopere că au diabet, colesterol și alte bube-n cap. Și atunci, dintr-o dată, devin virtuoase.

Nu mai fumează decît țigări de-alea sănătoase, ecologice, la baterie. Nu mai beau decît apă cu lămîie. Nu mai circulă decît cu trotineta, ei care decenii la rînd n-au avut altceva în cap decît autostrăzi și mașini luxoase. Nu mai mănîncă decît carne de struț. Și nu mai fu... nu mai penetrează decît pe alții la cap, că alt fel de penetrare nu mai au cu ce.

Ca babele alea virtuoase, foste actrițe corporal-senzoriale, devenite dintr-o dată cucernice maici și sfinte. Ajunse la menopauza dezvoltării post-materialiste, la menopauza poftei de înavuțire, țările occidentale dezvoltate renunță virtuos la toate cele pămîntești și o descoperă pe Sfînta Greta cea Acră și Năpraznică.

Și nu numai că intră la penitență, dar îi obligă și pe ceilalți să facă același lucru, indiferent în ce stadiu al existenței lor ar fi ei. Îi freacă la cap pe ceilalți să nu bea, să nu mănînce, să nu fu..., să nu fornice, să nu mai facă nimic, decît mătănii pentru păcatele încă necomise.

Țările europene dezvoltate reprezintă miezul puterii Uniunii Europene. Avînd puterea în mînă, ele fac ce au făcut dintotdeauna. Îi exploatează pe alții. Continuă politica neocolonială de extragere a resurselor din țările de la periferie. Doar că nu o mai fac cu tunul sau cu tancul. Nuu. Acum avem alte mijloace, mai viclene, mai insidioase.

Din pix. Din hîrtii. Din documentele programatice. Din PNRR. Să dea reziliența în noi. Cuvinte pompoase care ascund de fapt un control ideologic necruțător. Putem păstra decalajul de dezvoltare pur și simplu forțînd băștinașii slugi prin lege, prin propagandă, prin sfîntă indignare de tip Greta Trotineta. Nici nu mai e nevoie să tragi cu tunul. Tragi cu Facebookul și cu fondurile europene.

România e în continuare o țară săracă. Nu atît de săracă precum acum 20 de ani sau acum 10 ani. Dar în continuare săracă. Mai ales în comparație cu restul Uniunii Europene. România are nevoie în continuare să se dezvolte, să dea un pic de cheagul abundenței și al înstăririi. Nu vrem nimic altceva decît ce au și îmbuibații. Ce ne-au promis cînd am acceptat să intrăm în Uniunea Europeană. Dezvoltare. Bunăstare. Să fie bine să nu fie rău.

În limbajul de lemn al parlance-ului administrativ bruxellez, vorbim de convergență. Adică să-i prindem din urmă pe cei bogați și puternici. Și de coeziune. Adică de responsabilitatea celor bogați și puternici care, pentru faptul că ăia mici au renunțat la o parte însemnată de suveranitate statală spre behemotul european, și-au asumat prin tratatele europene să-i ajute pe ăia mici și slabi să crească, să-i prindă din urmă, să realizeze procesul de convergență.

Ete fleoșc. Ce-i prostia asta? Nici o convergență. Nici o coeziune. Post și rugăciune. Acuma noi ăștia dezvoltați sîntem obezi și trebuie să intrăm la dietă, să ascultăm de Sfînta Greta Trotineta. Deci ghinion, sărăntocilor. Renunțați la visele voastre de convergență, de dezvoltare. V-ați așezat la masa îmbuibaților prea tîrziu, cînd deja strîngem tacîmurile și nici firimituri nu mai aveți voie să ciuguliți.

Gata cu prostiile astea de dezvoltare. Acuma trebuie să protejăm pîrșul de alun. Uitați de irigații. Nu contează că noi ăștia, îmbuibații, de fapt așa ne-am dezvoltat, prin irigații. N-aveți nevoie de irigații, că sînt extensive, se evaporă prea multă apă și strică armonia naturii. Lasă, că am stricat-o noi destul. De ce s-o mai stricați și voi? Stați așa acolo, ca în secolul XIX, că așa avem nevoie de voi. Săraci și fără irigații.

Uitați de autostrăzi. Nu contează că noi avem cea mai densă rețea de autostrăzi de pe fața pămîntului, cu care ne mîndrim și din care n-am dărîma nici un centimetru. Ce să faceți voi cu autostrăzile? N-auzi că intrăm la dietă? N-auzi că Sfînta Greta Trotineta ne pune la mătănii și la canoane?

Gata cu îmbuibarea. Produce suferință. Ia uitați-vă la noi ce suferim, după ce ne-am îmbuibat pe spinarea voastră sute de ani. Acuma capu’ la fund, urmează program de reziliență. Adică de austeritate. Toată lumea la dietă. Noi, din bogăția noastră. Voi, din sărăcia voastră.

Adică neocolonialism mascat prin cuvinte frumoase, virtuoase, pline de înțelepciune tristă, post-materialistă, menopauzatică. Sfînta Greta Trotineta și PeNeNeReta.

Vă place ce ieftin continuă procesul de colonialism? Extracție de resurse cu maximă eficiență. Fără tunuri. Fără tancuri. Doar din vorbe. Ăi bogați să rămînă bogați. Iar ăi săraci să rămînă și ei la fel, tot săraci, să nu sufere pîrșul de alun.

Doamne, ce ieftine sînt vorbele. Și ce puternice. Ce ușor controlezi oamenii doar din vorbe.

Vă place cum ne place să fim făcuți din vorbe? Vă place ce ușor punem botul la păcălelile stăpînilor? Vă place cum n-avem nici coloană vertebrală, nici interes național?

Lasă, că n-avem nevoie de coloană vertebrală. Nici de interes național. Ce să facem noi cu ele? E de ajuns că au alții, nu ne mai trebuie și nouă. Noi avem nevoie de trotinetă, mă sărăntocilor mă.

Ghinion.

. Citeste tot...

Așa, și?...

Trăind în bula noastră comunicațională și valorică, după ce epuizăm toate ritualurile de small talk necesare spargerii gheții interacționale, inevitabil ajungem cu discuțiile semnificative la varii forme de lamentare.

Aoleu, ce chestii nasoale se întîmplă. Aoleu, cum nu ține realitatea cu noi defel. Ai văzut ce-au mai făcut ăia, maică? Doamne, ce grozăvie. Cum de-i mai suportă pămîntul? Cum își pot permite să facă astfel de nemernicii?

În ultimul timp, din ce în ce mai des, și la mine și la alții tind să aud aceeași replică cinică:

"Așa, și?"

Să știți, dragii mei învinși, că dincolo de toate fantasmele noastre justițiar – resentimentare, de fapt sub imperiul acestei concluzii resemnate trăim cu toții. "Așa, și?"

Ai văzut cum își bat joc de o țară întreagă? Da, am văzut. Așa, și? Poți face ceva? Nu poți face nimic.

Ai văzut ce abuzuri își permit? Cum calcă în picioare Constituția și nu știu cîte drepturi ale omului? Da, am văzut. Așa, și? Poți face ceva? Nu poți face nimic.

Ai văzut cum permit vînzarea pe bucăți a țării? Da, am văzut. Așa, și? Poți face ceva? Nu poți face nimic.

Ai văzut cum vor să mărească vîrsta de pensionare, să muncim pînă murim? Da, am văzut. Așa, și? Poți face ceva? Nu poți face nimic.

Ai văzut cum sînt fățarnici și cu dublă măsură, și cînd le convine lor, se pune, urlă toți din gaură de șarpe, iar cînd nu le convine, ignoră fix ce spumegau cu o zi înainte? Da, am văzut. Așa, și? Poți face ceva? Nu poți face nimic.

Ai văzut cum au furat voturi cu sacul și i-a prins pe cameră și nu s-a întîmplat nimic? Da, am văzut. Așa, și? Poți face ceva? Nu poți face nimic.

În superbia noastră, ne închipuim că istoria nu poate să funcționeze fără noi. Că nu e voie să fim călcați în picioare de istorie, căci sîntem niște ființe remarcabile, deosebite, buricul pămîntului. Că singurul scop pe lumea asta al lumii înconjurătoare este să ne satisfacă nevoile noastre imperiale, de buric privilegiat al existenței. Niște copii răsfățați care ne închipuim că toată realitatea trebuie să joace țonțoroiu’ în jurul nostru.

Cînd, de fapt, istoria e plină de victime colaterale, strivite fără nici un pic de remușcare de tăvălugul inexorabil al învingătorilor. Cîinii latră, caravana trece. Cei fără de putere urlă, viața trece. Învinșii blesteamă, blesteamă degeaba. Istoria nu ține cu ei.

Pe lumea asta, dragilor, nu există dreptate. Există doar învingători și învinși. Doar oameni care au putere, pe de o parte, și oameni care nu o au și suportă tăvălugul istoriei, pe de partea cealaltă.

Toate nemerniciile comise de cei la putere sînt făcute dintr-un simplu mare motiv: pentru că pot. De-aia pot, pentru că sînt la putere. Pentru că au putere. Putere. Pot. Putirință. V-ați prins? Același lucru. Aceeași familie de cuvinte. Aceeași idee. O idee puternică: putere.

Nu există dreptate. Nu există judecată, decît Judecata de Apoi, și aia va veni tîrziu, mult mai tîrziu, prea tîrziu. Nu există altceva decît putere. Și cei care n-au putere și n-au ce face, și înghit în sec, sperînd la o imposibilă răsturnare a situației. Și cei cinici care conchid, fie cu veselie otrăvită, fie resemnați, fie sastisiți, fie pur și simplu fără nici un fior de emoție: Așa, și?

Credeți voi că-i pasă cuiva că suferiți voi? Că se întîmplă chestii care nu vă convin? Nu-i pasă nimănui. Nimeni nu varsă nici o lacrimă de jale pentru faptul că voi sînteți de partea proastă a istoriei. Cum, de altminteri, nici voi n-ați vărsa nici un mililitru de lacrimă dacă ceilalți s-ar întîmpla să nimerească ei de partea proastă. Ah, ce-ați mai ridica din umeri. Suferă ăia mici și tefelei? Așa, și? Să sufere, dă-i încolo de tefelei...

Hai să vă povestesc o scenă de film. Poate o știți, dacă sînteți mai rablagiți la cap și ați apucat să vă uitați la filme de-astea rablagite.

Clint Eastwood stă rezemat cu nonșalanță într-un cot, cu pistolul lejer ținut din încheietură, îndreptat spre ăla micu și urîtu, cum îl chema, Elijah Wood, ba nu, ăla e ăla din The Lord Of The Rings, ăla de căra inelul, pe ăla micu și urîtu îl chema Eli Wallach.

Și cum stătea elegantul nostru de Clint Eastwood sprijinit în cot, cu pistolul atîrnînd în scîrbă plin de gloanțe și de dreptate, îi spune cu un mare sictir cinematografic lu ăla micu și urîtu, lu Eli Wallach:

“Auzi tu, prietene, pe lumea asta sînt două feluri de oameni: ăia cu pistolul încărcat și ăia care sapă. Tu sapi.”

Și ăla micu și urîtu n-are ce face și sapă.

You dig. Mare înțelepciune cinică. N-avem pistol? N-avem putere? N-avem portavioane? Sîntem slugi la mîna altora, a celor cu gloanțe, pistoale, puști, tancuri, bani, bănci, firme multinaționale, portavoci de propagandă, televiziuni, agenți de influență, rețele monopoliste de social media, camere de luat vederi, jandarmi, cătușe, pușcării,

bani, bani, bani,

imense sisteme de control social?

Apăi atunci, dragii mei fraieri mici și urîți, care sîntem noi de partea proastă a istoriei, de partea proastă a puștii, de partea proastă a sorții, atunci n-avem altceva de făcut decît să săpăm.

Istoria e scrisă mereu de învingători, pufoșilor. Ești învingător? Nu ești. Atunci taci și sapă. Nu contează că e groapa ta, cea în care te va îngropa istoria necruțătoare. Nemiluit, nerăzbunat, nespovedit, neîmpărtășit. Neîmplinit.

Taci și sapă.

Ghinion.

(Articol apărut inițial în Evenimentul Zilei)

. Citeste tot...

Alin Bogdan

Moartea e renunțarea supremă. Tu renunți la tot. Realitatea renunță la tine. Mai rămîn zdrențe de amintiri care se risipesc din ce în ce mai mărunt.

Azi, Alin Bogdan a renunțat la tot. Dumnezeu să te odihnească, Aline! Ai murit prea repede. Aveai doar 43 de ani. Soția ta, fiica ta, cui le lași? Pe noi, cui ne lași? Vorbisem săptămîna trecută, nu mai demult.

De ce, mă? De ce?

The rest is silence.

. Citeste tot...

Curaj, găină, că te vaccinez

Știți de ce intrau cei mai mulți români pe vremuri în Partidul Comunist? În nici un caz din convingere. Ci dintr-o judecată foarte cinică, sănătoasă: să fie lăsați în pace, să nu devină țintă a ostracizării publice. Nu credeau o iotă din ce se bălmăjea cu entuziasm fals la vestitele ședințe de partid, unde politrucii se chinuiau să facă din rahat bici. Nu aveau nici un pic de aplecare ideologică spre învățămintele politice. Pur și simplu aplicau străvechea înțelepciune strămoșească a românilor care suportau cu stoicism fiecare asupritor de-a lungul istoriei și se făceau că fac ca ei: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot.

Iar acum acuzăm o generație întreagă că au fost comuniști. Au fost comuniști pe dracu’. Au fost comozi. Au fost oportuniști de-ăia de tip lache, agresiv-pasiv. Au vrut să nu fie frecați la cap mai mult decît e cazul. În rest, fiecare își vedea de viața lui proprie și personală. Iar cînd ajungea acasă, dădea în mod curajos drumul la apă și pornea radioul în baie, să asculte Europa Liberă. După care, în mod la fel de curajos, îi înjura de mamă și de morți și de restul invectivelor necesare pe comuniști, pe ruși, pe Ceaușescu, soarta, americanii care nu mai vin și apa care nu e caldă, doar rece. Așa, cum vă dă acuma Nicușor cu generozitate: doar decît apă rece.

Știți de ce se vaccinează cei mai mulți români, pe vremurile astea ale noului Partid Comunist Progresist? Fix din același motiv. În nici un caz din convingere. Ci pur și simplu să fie lăsați în pace și să nu fie ostracizați de către necruțătoarea mașinărie de propagandă. Dintr-o judecată foarte cinică, sănătoasă: stăpînii noștri de acum ne freacă la cap să ne vaccinăm. Dacă nu ne vaccinăm, devenim țintă, obiect al oprobriul public, cap țintă cruce. De ce să mă risc să mă tăvălească ăștia, să ajung paria? Mai bine mă risc și bag o chestie în mine, îl las pe-ăla să mă înțepe.

Și pe urmă eu îmi văd de ale mele, îi înjur cu curaj în gînd, chiar și în șoaptă la baie, după ce dau drumul la apa rece care ar fi trebuit să fie caldă. Și pe urmă mă duc la Mega, îmi pun masca pe față să cumpăr o citirică și niște parizer de-ăla bio, organic la copii. Și poate-poate chiar ajung să dau o fugă și prin Grecia. Că doar dacă ne vaccinăm avem voie la libertățile noastre elementare. Ei se fac că respectă democrația. Noi ne facem că ne supunem. Nu credem o iotă din ce bălmăjesc ei acolo cu fals entuziasm, în noile ședințe de îndoctrinare progresistă. Ne doare în cur și-n cot de ei. Îi pupăm în bot și păpăm ce ni se permite, o citirică, un parizer bio, făcut din resturi de zgîrciuri. Și înjurăm în mod curajos în gînd, ba chiar uneori și în șoaptă.

Zilele trecute m-am vaccinat și eu. Sînt curajos. Al naibii de curajos. Poate-poate chiar o să-mi dea voie să merg și în Grecia.

PS: Vă recomand excelentul articol al lui Daniel Bejan pe această temă: Vaccinul conține vacanțe. Moshe Mordechai, ca de obicei, scrie bine și necesar. O bestie. Un medieval. Un om liber. Liber degeaba, pe vremurile astea cînd libertatea e o insultă, o obscenitate, o fantasmă.

Ghinion.

. Citeste tot...

Nu dați banii pe prostii, Luați chimie la copii

Tocmai citesc o știre despre o firmă renumită, Johnson & Johnson, una din firmele acelea imense care de fapt exercită o situație de cvasi-monopol, de oligopol pe piața produselor de larg consum alături de alte cîteva.

E vorba de felul în care, după tergiversări interminabile, în cele din urmă justiția a decis în mod definitiv că respectiva Johnson & Johnson trebuie să plătească despăgubiri mari, de ordinul miliardelor (2,1 miliarde dolari) la zeci de mii de consumatori (aproape 22 de mii de oameni) afectați de calitatea produselor acestora.

Un fleac. A pus azbest în pudra de talc pentru copii. Inclusiv pentru bebeluși. Și a produs un fleac: cancer ovarian la femei.

Citez din articol: ”Johnson & Johnson ştia de zeci de ani că pulberile sale din talc conţin azbest, o substanţă extrem de cancerigenă, fără un nivel de expunere sigur cunoscut.

Ar fi putut proteja clienţii trecând de la talc la amidon de porumb, aşa cum au propus oamenii lor de ştiinţă încă din 1973. Dar talcul era mai ieftin, iar petiţionarii nu erau dispuşi să sacrifice profiturile pentru un produs mai sigur”.

Pentru bani. Pentru profit. Trăiască chimia care omoară oameni, cu legea în mînă și cu binecuvîntarea guvernelor.

Nu e singurul caz de chimie glorioasă. În anii patruzeci - cincizeci, DDT-ul era prezentat drept mare soluție miraculoasă împotriva insectelor parazite care provoacă tifosul. Și erau ditamai campaniile de comunicare guvernamentală în care copiii erau stropiți cu pompă de-aia de dat praful pe căței de către asistente zeloase, marțiale, entuziaste, cu un aer vag nazist. Sau cu ditamai furtunul de pompieri, mulțimi întregi pe stradă pur și simplu înecate în praful ăla sănătos, necesar, care evident că pe urmă au descoperit că produce cancer.

Doar decît cancer. Un fleac. Mare lucru...

“DDT is absorbed through the skin or inhaled and can also be consumed. Because DDT has an extra chlorine, it contains a negative charge. When DDT enters the cells in the bloodstream it disrupts mitosis and causes meiosis which in turn causes genetic mutations. The slow breakdown of DDT in the environment and in the human body causes it to continually impact future generations.”

Ieri am fost să mă vaccinez. Un produs nou, revoluționar, fără de care viața mi-ar fi transformată iremediabil. Aș fi transformat într-un paria, n-aș mai fi avut voie să mai fac nimic în societate. Și atunci, decît să fiu medieval și să nu mai am voie să mai ies din casă, m-am dus să mă vaccinez. Mare lucru. Un fleac...

Eu zic să vă duceți să vă vaccinați. Dar mai înainte, just in case, să nu care cumva să faceți pureci și păduchi de frică, să vă dați cu un pic de DDT la su’braț. Și pe urmă să dați și cu niște pudră de talc Johnson & Johnson, să nu vă iritați. Cu un cancer sănătos, necesar sîntem cu toții datori. Trăiască chimia. Trăiască profitul. Trăiască statul atoateștiutor.

Ghinion.

PS: A, era să uit să vă spun. Știți că Johnson & Johnson face și vaccin antiCovid? Cu de-ăla să vă vaccinați, neapărat. E proaspăt. E revoluționar. E încercat. Are studii serioase în spate, realizate de oameni de știință obiectivi, serioși, care nu pun botul la bani și la alte prostii. Și mai e și promovat în campaniile publice guvernamentale. Deci e cu siguranță OK să-l folosiți. Băgați tare, pînă nu e retras de pe piață...

. Citeste tot...