Din îndepărtata Telegă,
De unde norii și fumul curg atît de încet pe cer, încît o pasăre s-a împiedicat în ei în timp ce vîslea din aripi,
De unde dinozaurii încă mai trăiesc și rup gardurile prin grădini, de-i înjură oamenii și-i aleargă cu parul,
De unde există o stare deosebită, telegenică, nouă de pe aici așa de fapt ni se spune, că sîntem “telegenici”, pentru că sîntem din Telega,
De aici de unde piticii de grădină au o atitudine mult mai politicioasă și mai elevată decît piticii de grădină din Brebu sau de la București, ăia de la Brebu sînt nesuferiți rău de tot și beau pe ascuns, cînd nu se uită nimenea la ei, iar ăia de la București sînt înfumurați și au iPhone 7 deja, se laudă că fac parte din Internet 2.0, the Internet of things, le-au băgat pînă și ălora microfoane,
De aici de unde Crăciunul vine în formă continuată și organizată, iar circumstanțele de sarmale sînt întotdeauna agravante – dacă mai mănînc un milimetru de sarma simt că plesnesc,
De aici de unde noi sîntem încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Sergiu Nicolaescu, un amestec de români și greci și un pic de tătari și un pic de ardeleni fugiți peste munți, cu tot cu cîrdurile de oi – nevastă-mea este dintre ăștia, și un pic de restul din Mislea și Brebu și Aluniș și Scorțeni și Tufeni și Cocorăștii Mislii și unii chiar de pe la Poiana Cîmpina,
De aici pe unde tătarii încă nu au ajuns, cu excepția mea și a lu’ maică-mea, i-am năpădit și pe ăștia,
De aici de unde nici sare, nici petrol, nici suspin și întristare nu mai sînt, doar pămînturi sărace, lutoase, sărăturoase, și mulți pruni și prea multă țuică,
Dă aici dă unde oamenii vorbesc cu “pă” și “dă”, într-o frumoasă limbă română încă nemermelită dă regulili gramaticale,
Dă aici dă unde știu cel mai frumos cuvînt dîn zilele astea, “mițorlan”, mama lui de bestie, mi-a arat ditamai mușuroaiele pîn mijlocu curții, pun io mîna pă el, Tătuțu, străbunică-mio, Dumnezeu să-l odihnească, na că mi-am adus aminte dă el, și dă el și dă Mămăița, străbunică-mea, pîn sîngele meu curg în medie 12.25% gene dîn sîngele lor,
Tătuțu avea răbdarea și timpu și metodologia să stea nemișcat lîngă mușuroi cu orele, cîte o juma dă zi, cu toporișca lîngă, pînă scotea mițorlanu capu la aer, să înalțe mușuroiu,
nici eschimoșii cînd stăteau lîngă gaura de respirat a focii n-aveau răbdarea lu Tătuțu cînd pîndea mițorlanu,
pămîntu să mișca ușor, mițorlanul scotea năsucu ăla al lui dă bestie mică și Tătuțu harșt, c-așa-i la Telega, mițorlanii strică grădina, nu mai poți cosi cum trebuie,
Tătuțu cosea perfect, brazdă îngustă și la rasul solului, cu migală, cu răbdare, nu ca plăvanii ăia dîn ziua dă azi care taie cu coasa dă zici că taie cu excavatoru și rămîne numa răgălii în urma lor, nu, în urma lu Tătuțu rămînea gazon calitatea extra,
Dumnezeu să-l odihnească, trebuie să trec pă la cimitir să-i pun o lumînare, și lui și tuturor morților noștri,
Azi e ziua Nașterii Domnului, deci azi să ne aducem aminte și de morții noștri,
De aici din acest mirific loc premodern unde avem corbi, rîși, mistreți, urși, mițorlani, ulii, ciocănitori, frasini, gherghini, femei și alte animale sălbatice, însă și Internet de cea mai bună calitate, broadband îi zice la felul ăsta de Internet, nu știu dacă voi pe acolo aveți așa ceva,
De aici vă îmbrățișăm și vă pupăm – cu excepția lu Dan, lui nu-i place să fie pupat,
și vă urăm să fiți voi ăia care sînteți și azi, și mîine și în vecii vecilor amin.
Crăciun fericit, dragilor, grașilor, pufoșilor, kaghebiștilor, comuniștilor, știrbilor, săracilor, asistaților, bestiilor, tefeleilor, famenilor, urîților, frumoșilor, fraților,
Oamenilor :)
.
luni, 25 decembrie 2017
Din îndepărtata Telegă...
Scris de Turambar at 10:26
Etichete: Lucrurile cu adevarat importante, Sarbatori, Scriitura, Telega
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Crăciun fericit! Și mie îmi e dor de Telega și de iernile din alte vremuri.
Trimiteți un comentariu