Varujan Vosganian se disculpă zilele astea. Spune că a fost înțeles greșit. Că a vrut să spună altceva, mai nobil și mai util social decît cele de care a fost acuzat – vestita deja “impozitare a cotețelor”.
Am fost unul din cei care l-au criticat. Pentru că din ce a spus dînsul acolo se înțelege că îi pare rău că nu se pot impozita ouăle de sub găini. Știm cu toții că nu contează doar ce spui, ci și cum spui.
Îi înțeleg preocuparea la adresa acelei felii substanțiale de populație care nu participă - fie că nu vrea, de cele mai multe ori că nu poate - la crearea de plus valoare complexă, specifică societăților moderne industrializate. Ouăle neimpozitate de sub găină reprezintă eșecul modernizării acelei bucăți de Românii, din punct de vedere economic, al creării de plus valoare.
Dacă d-nul Vosganian ar fi venit să spună: lipsa de resursă educațională (educația formală la nivel de studii cel puțin secundare) duce la o lipsă de calificare / pregătire profesională ce împiedică acea parte a populației să poată intra în competiția globală pentru crearea de plus valoare fiscalizată, atunci poate lumea nu reacționa atît de indignată la "atacul asupra gălbenușului nefiscalizat".
Dînsul însă s-a concentrat pe consecințe (ruralul nu produce bani), iară nu pe cauze (DE CE nu produce ruralul bani), și atunci toată lumea l-a bănuit că mai vrea să mai ia încă o piele de găină taxabilă de pe oameni.
E vorba de un cuvînt foarte simplu, care ne provoacă atîtea bătăi de cap. E vorba de complexitate.
Ne dorim o viață cu densitate din ce în ce mai ridicată de resurse pe unitatea de timp. Resurse materiale: bani, proprietăți. Resurse simbolice: informație, experiențe de viață. Să fie bine, să nu fie rău. Și dacă se poate, să fie cît mai complicat de bine.
Problema este că această trăire complexă pe care ne-o dorim vine cu un preț. Este foarte high-maintenance, cum ar zice imperialiștii de anglo-saxoni. Trebuie să depui un efort considerabil pentru a întreține șandramaua complicată.
Cu cît textura realității e mai densă, mai complicat întrețesută, cu atît eforturile de obținere și mai ales de menținere a sa sînt mai dificile, și îndeosebi mai non-liniare.
Pentru a întreține complexitatea, ai nevoie de două resurse, care de fapt se rezumă pe termen lung la una singură. Ai nevoie de bani și ai nevoie de educație.
Pe termen lung, de fapt ai nevoie de educație, adică de priceperea de a gestiona complexitatea. Banii vin pe urmă, la cîteva generații după, ca și consecință a educației. Chiar dacă istoria îți e potrivnică și nasoii de dușmani tot încearcă să-ți ascundă banii – cum s-a tot întîmplat în istorie, și cu românii, dar nu numai cu noi.
Dacă domnul Vosganian venea cu o pledoarie pentru această manieră de gestionare a complexității prin intermediul încurajării educației, probabil cîinii de război ai comunicării isterice n-ar mai fi sărit pe dînsul. Așa însă... Găini zici, gălbenușuri capeți. Indignare rostești, indignare primești.
Stereotipuri. Stereotipuri everywhere.
Sursă foto: chiazna.ro
.
luni, 9 octombrie 2017
Despre complexitatea găinii needucate, deci neimpozitate
Scris de Turambar at 08:37
Etichete: A sense of catastrophe in the fresh winter air, Aceste rotzi ne doare, Complexitate, Complicat de simplu totusi, Economie, Educatie, Politics, Responsabilitate sociala, Romania, Rural, Sociologie, Tarani
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
In sfarsit corect Pufosule! Despre asta e vorba in final, asa cum ti-am postat si eu, dar nu ai publicat...probabil din lipsa acuta de timp (in niciun caz din cauza ca mai au si altii in afara de tine dreptate).
Educatia este intr-adevar f importanta si nu doar in calcule bazate pe cifre (stiu, economistii sunt rai si nu-ti plac tie), dar mai ales in a schimba niste mentalitati nenorocite pe care poporul asta le-a inghitit prin propaganda (culmea!!) nu doar 50 de ani de comunism, dar si astia aproape 30 de ani de la asa-zisa Revolutie.
Daca ne vrem capitalisti in toate (scoli, spitale, autostrazi, salarii, nivel de trai ca la altii), atunci va trebui sa invatam inca din scoala si cum sa ajungem la acel nivel. Adica educatia sa cultive competitivitatea, responsabilitatea, implicarea etc. Poate in felul asta scapam si de paguboasa asteptare ca Statul suprem si conducatorul iubit si partidul unic sa "ne dea" ceva, orice, si mai degraba sa ne indreptam spre ce putem sa facem noi, fiecare in parte, ca sa fie bine-sa nu fie rau.
Dar pana se va produce schimbarea asta de mentalitate (daca se va schimba vreodata), mai e fff mult. Asa cum ai spus si tu, plantezi azi si culegi roadele peste 20-30 de ani. Dar pana atunci trebuie facut, totusi, ceva. Iar acel ceva trebuie sa fie rolul educational al statului/ Guvernului, dar si pt asta iti trebuie niste politicieni responsabili si nu doar niste militieni si sculeri-matriteri populisti cu gandul doar la scaunul de sub cur si la contul gras din off-shore. Atat timp cat guvernele astea care vin si trec vor incuraja doar ne-munca prin asistenta sociala si nu vor incuraja initiativa, antreprenoriatul, atunci si peste 20 de ani vom avea exact aceleasi discutii ca acum. Pt ca si acum avem exact aceleasi discutii de acum 20 de ani.
D-asta zic eu in continuu ca Romania este un proiect esuat si poporul roman este un popor ratat. Asa cum dupa Revolutie am vrut sa facem capitalism cu comunisti din linia a doua a PCR si cu securisti, asa vrem acum sa cream mentalitati moderne si sanatoase cu cei formati tot in prima categorie, deja mentionata...si cum? Numai si numai prin vorbarie goala.
Si pe mine ma nedumerea mesajul, mai ales ca a sustinut ca n-a vrut nicicum sa se inteleaga cumva ca ar vrea sa fie impozitate cotetele. Atunci l-am intrebat, fara raspuns inca:
adrian spune:
octombrie 8, 2017 la 8:36 pm
Atunci ce rost avea sa aduceti in discutie, cu o evidenta obida, faptul ca oul din curte nu produce impozit? Mai rau, ca magiunul si orice forma de autoconsum sunt de fapt tare ale acestui popor!
Ipoteza 1: afirmatia e doar o constatare, enuntul unui fapt care va produce amaraciune dar il luati ca atare si considerati ca n-aveti ce face (acum si spuneti explicit ca nici nu vreti sa faceti, adica sa faceti ca oul ala sa fie impozitat
Ipoteza 2 (speculata de jurnalisti – n-am simpatii pentru jurnalisti, a se vedea: http://a-craciunescu.blogspot.ro/2013/03/jurnalistii-loveste-din-nou.html): constatarea acestui fapt va trezeste amaraciune si considerati ca trebuie facut ceva pentru a “indrepta”situatia. Logic este ca daca ceva produce amaraciune pentru ca nu produce impozite atunci reversul e de asteptat, adica sa se gaseasca solutii de a fi impozitat.
Mai exista vreo ipoteza 3 pe care n-am deslusit-o?
Totusi, daca e vorba despre un principiu, anume ca autoconsumul trebuie reprimat, inseamna ca ar trebui sa functioneze cu orice produs, asa cum ati enuntat si dvs, cu magiun, cu tricotatul lanii de la oaia din curte etc. Daca principiul dvs este corect atunci introduceti si o variabila pe care n-ati enuntat-o direct, vedeti cum suna apoi.
In loc sa ziceti “oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban.” spuneti asa: “kilowatul din propriul panou solar de pe casa, in drumul sau spre plita care prajeste oul din cotet, nu produce niciun ban”. Ar suna bine? Adica ce-ar fi sa introduceti la autoconsum si preocuparea unora de a-si produce singuri energia electrica necesara in casa, de a-si incalzi apa de consum prin propriile pompe de caldura infipte in pamant sau prin instalatii solare. Cred ca n-ar iesi foarte bine in final sa deplangeti ca scazand consumul din retea s-ar vaduvi astfel bugetul de taxe si impozite … Sau nu asta spuneati in textul: “Faptul că avem o atât de puternică înclinație spre autoconsum, și nu doar în ce privește alimentele, ne costă în fiecare an venituri bugetare de zeci de miliarde de lei.”
In plus, avusesem si poza adecvata temei: https://pozedecat.wordpress.com/2017/10/06/blatist-la-leapsa-pe-ouate/
Trimiteți un comentariu