De pe aceste meleaguri dristorene, de unde nici soarele iacătă că nu mai bate de cît și-a tocit burta pe bolta cerească de oțel și iarnă,
Din locul de unde nici Telega nu se mai vede, darămite Piața Victoriei ori Cotroceniul,
De pe acest scaun care mă preface cînd în sociolog, cînd în Turambar, cînd cîteodată chiar – the horror! the horror! – în purtător de cuvînt,
De la această tastatură care a suferit multiple lichidități și paradigme probabilistice,
De pe acest ecran care a suportat toate graficele lumii, ba chiar și cîteva expletive,
Vă urez să nu ne mai urîm.
La mulți ani, anti-guvernamentalilor, analiștilor politici, feisuchienilor, oamenilor, fraților!
Domo arigato gozaimashita...
.
Citeste tot...
marți, 31 decembrie 2013
Vă urez să nu ne mai urîm
vineri, 27 decembrie 2013
The rise and fall of the catodic lure
La începutul anilor ’50, după măcelul celui de-al doilea război mondial, o bravă lume nouă se năștea: tubul catodic și adepții ritului său. Primii ani au reprezentat o adevărată pasiune pentru această nouă tehnologie care definea o nouă manieră de petrecere a timpului liber: în fața televizorului, cu familia.
O neverosimilă pondere de două treimi din populație se afla la un moment dat în fața televizorului pentru a urmări emisiunea cea mai populară a momentului. Serialul anilor ’50, I Love Lucy, a atins la momentul său de maximă glorie un consum mediu de 67.3%.
Dacă prima jumătate a deceniului 6, până prin 1955, a reprezentat epoca de aur a consumului TV, următorii 5 ani au cunoscut o eroziune lentă, o primă desvrăjire de cutia cu iluzii. Ratingurile celor mai populare emisiuni ale vremii au scăzut inițial spre 40%, pe urmă în anii ’60 spre 30%, stabilizându-se acolo timp de 25 de ani. Un pattern bine definit de consum s-a instituit în gospodăriile americane: cele mai populare emisiuni ale anului erau urmărite în medie de aproximativ o treime din populație. O înjumătățire față de conformiștii, irealii ani ’50, dar totuși o pondere considerabilă în continuare.
Vin anii ’90, vine Internetul, și televiziunea primește o nouă lovitură, un nou semn de fărâmîțare, de desvrăjire. Cele mai populare emisiuni nu reușesc să mai atragă decît 20% din populație. Ponderea scade și mai mult în anii 2000, spre o nouă înjumătățire: inițial spre 15%, cel mai recent 12 puncte procentuale în 2012.
De la dominarea cvasi-totală a minților și serilor oamenilor la un biet 12%. Ce evoluție! De la conformism la diversitate comportamentală. De la monopol la fragmentare atomică. De la prima tehnologie vizuală care a intrat în casele oamenilor, detronând monopolul anterior al cinematografiei, la una puternic atacată de lumea 2.0, a Internetului, a comunicării democratizate, a comunităților, a nișelor minuscule.
Ce grafic. Ce istorie.
.
Citeste tot...
vineri, 6 decembrie 2013
miercuri, 4 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
