Stefan Bacutza

M'am intors.



Acum 25 de ani. Bunicii cu nepotzii. Inca nu eram toti. In poza suntem doar 8 din 11. Vali nu stiu daca era nascut. Mihai si Alex clar nu.

Moshul tocmai s'a dus. A murit miercuri, pe 24, in ajunul Craciunului.
L'am ingropat sambata, pe 27, de ziua numelui sau. De Sf. Stefan.

Stefan Bacutza. De fapt, din neamul Leiestilor, frate bun cu Toader Leu si copilul lui Stefan Leu. Dar parintii l'au dat chiar de la nastere la sora care nu facuse baiat, si asa a ajuns sa poarte numele de Bacuta. Erau cat pe'aci sa faca puscarie pentru fals in acte, dar pana la urma au scapat, ca ar fi insemnat sa'l bage shi pe primar in bucluc.

A facut razboiul. Al doilea razboi mondial. L'au luat rusii prizonier. Nu stiu unde. Pare'mi'se la Cotul Donului. L'au pus in convoi, sa'l duca in Siberia. A fugit din convoi si s'a intors acasa, cale de sute de kilometri, pe jos, noaptea, sa nu fie prins, luandu'se dupa stele sa tina drumul spre vest. Fugar, noaptea, prin stepa ruseasca. Si a razbit. Mama lor de rushi. Mama lui de razboi.

S'a intors acasa. S'a insurat, ca orice flacau. Nevasta frumoasa. Au facut trei copii. Apoi, in 1946 sau 1947, dupa razboi, a dat tifosul in ei si au murit toti, si nevasta, si cei trei copii, in mai putin de o luna, unul dupa altul. I'a inmormantat pe toti in acelasi mormant, acolo unde noi, saptamana trecuta, l'am pus in groapa, in cemetia familiei Bacuta. Sub visinul care a fost taiat sa faca loc cosciugului.

Cel mai greu, povestesc unchii si matusile mele, ce au auzit si ei de la ai batrani, i'a fost cand i'a ingropat pe ultimii. Au deschis mormantul proaspat, in care cu cateva saptamani isi ingropase copilul cel mic. Capacul cosciugului s'a dat la o parte si i s'a vazut fata lui ala mic, ca era pus langa maica'sa. Fatza ii era acoperita cu un puf de mucegai. Stefan, bunica'meu, l'a sters pe fatza cu batista, i'a aranjat parul, l'a mangaiat pe frunte, i'a pus batista pe fatza si a pus capacul la loc. Apoi i'a inmormantat si pe ceilalti. Nevasta si trei copii.

Pe urma a luat'o de la capat. In '48 s'a insurat din nou. Avea 32 de ani, flacau tomnatec de pe acum, dupa randuiala vietzii de atunci, si patru morti in spate. A luat'o pe Ruxandra, din Schineni. Bunica'mea. Au facut 6 copii. Maica'mea, fata cea mai mare. Pe urma Mihai. Pe urma Victor. Pe urma Luci. Pe urma, gemeni, Aglaie si Valer. Intre timp au venit comunistii. I'au luat pamantul. Pe urma boii. Cand au venit, cand inca nu se stia care o sa iasa pan' la urma, cei doi frati de sange, dar nu si de nume, Toader Leu si Stefan Bacuta, s'au intzeles. Tu te duci la tzaranishti, tu la comunisti. Care iese la putere, il ajuta si pe celalalt. Toader Leu, cel in a carui casa stam la Telega, s'a dus la taranisti. Bunica'meu la comunisti. Au iesit comunistii. Bunica'meu a ajuns morar in sat. A tinut moara. Asta nu i'a impiedicat sa'i ia pamantul. Apoi boii. Si l'a ajutat pe Toader Leu, si inainte, si dupa ce acesta s'a intors de la Canal. Fata cea mare, Nina, maica'mea, i'a dat'o sa o creasca, pentru ca Nana nu putea sa aiba copii. Si din ce avea si putea sa aduna, ii trimitea pe tren. Morarul din Tzutzcani.

Incetul cu incetul, a crescut 5 copii. Aproape 6, daca o pui si pe maica'mea la socoteala, ca niciodata nu a incetat sa o considere copilul sau. Si au imbatranit, si au dus viata de tzaran roman de la CAP, care muncea pe pamanturile sale, fara sa primeasca nimic. Si pe urma a venit 1989, si le'au dat o parte din pamanturi inapoi. Si mos Bacuta, ca era mos de pe acum, s'a amagit o vreme ca face ceva cu pamantul pe care FeSeNe'ul, in mare marinimia sa otravita, i l'a dat. Si n'a facut nimic.

Si acum a murit.

Dumnezeu sa'l odihneasca...

Si la groapa, cand l'am inmormantat, de ziua numelui sau, de Sf. Stefan, i'a cantat fanfara, asa cum si'a dorit dintotdeauna. Si tot neamul am plans la groapa lui, pe frig si pe iarna, in cimitirul din varful dealului. Si la sfarsit de tot, Gigel Rentzu, tiganul din Zorleni, cu ceilaltzi trei lautari langa ei, au cantat o sarba. Cu foc. Ultima sarba a moshului de pe lumea asta. Si mosul statea cu caciula neagra de astrahan, uscat si slab, intins pe spate, in cosciug, cu capacul deja pus. Si nu avea cum sa o mai auda. Si s'a plans pe sarba aia cum nu s'a plans pe nici o muzica de jale. Am plans cu totii pe sarba.

Si gata. La revedere, bunicule :(