Aha! A înnebunit Ostap...

Nu pot cǎci ca sǎ mǎ abţin. Iatǎ ce scria distinsu critic literar şi artistic subsemnatu la adresa unei însemnǎri de blog privind alǎturarea contextualǎ de stil şi conţinut dintre capodoperele literaturii universale ironice şi activitatea securisto-politicǎ a obştei noastre româneşti multilateral-dezvoltate. Citiţi şi rânjiţi. Mai bine de-atât nici Nicolae Pleşiţǎ n-a scris vreodatǎ:

Încep prin a-mi ecsprima entuziasmul neţǎrmurit, atât stilistic cât şi plenar, la adresa faptului cǎ scoateţi de la naftalinǎ una din capodoperele pe nedrept uitate de populaţie şi autoritǎţi. Eu, în calitatea mea de cititor nedisimulat şi vechi purtǎtor de semnǎturǎ de Internet cu referire la activitǎţile obşteşti şi penale ale inculpatului Ostap Bender, mǎ declar ultragiat şi încântat de subiectul în discuţie şi îl propun spre dezbatere în urmǎtoarea plenarǎ a întâlnirii noastre periodice şi inutile a asociaţiei locatarilor de blog. Aceste cuvinte, pe lângǎ faptul cǎ provoacǎ o plǎcutǎ senzaţie de durere, ne reamintesc în mod neabǎtut despre adevǎratele lucruri importante în viaţǎ: organizare, organizare, organizare. Şi ierarhie, bineînţeles, de sus în jos şi lateral pe scǎri.


Una din marile cǎrţi ale lumii, alǎturi de Biblie, Don Quijote şi Cartea de Telefoane. Şi cartea care într-o vreme dormeam cu ea. De macsimǎ escepţie revoluţionarǎ, de o sintezǎ cuprinzǎtoare a stupiditǎţii omeneşti, în general, şi a celei est-europene-comuniste în particular. O lecturǎ obligatorie pentru toţi absolvenţii de liceu, diriginţii de poştǎ, secretarii de organizaţii judeţene de partid şi managerii de marketing.

Cum zicea sinucisu: The rest is silence. Şedinţa continuǎ, tovarǎşi!

====
Nu-i aşa cǎ am muuuuult timp liber la dispoziţie? (Rǎspunsul corect este: NU. Îmi rup de la gura temporalǎ a somnului sǎ aberez cuvinte potrivite purtate de vânt). Nu-i aşa cǎ simţiţi nevoia imperioasǎ sǎ chemaţi Salvarea? Nu-i aşa cǎ merit Premiul Nobel pentru Pace şi Marele Premiu pentru Interpretare şi Compoziţie al Festivalului de la Mamaia, secţiunea rock progresiv? Aaaaaargh! Cântǎ zeiţǎ mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianu….