Niste cuvinte purtate de vint de la un jurnalist care se simte din ce in ce mai putin confortabil in pielea lui profesionala.
Ce ti-e si cu tagma asta, dom'le... :)
Jurnaliştii au devenit leneşi, superficiali, derizorii. Subiectele lor sunt aglomerări de cuvinte goale, depopulate de orice informaţie cât de cât relevantă, fără context şi în lipsă de minime conexiuni.
În mare parte, media se complace într-un amatorism degradant, mirându-se ca proasta cu ce mare viteză o părăseşte publicul.
Acum ceva vreme puneam aceasta harta seismica a Bucurestiului pe blog. De atunci, a devenit una din paginile cele mai des cautate aici, la Turambar.
O fi stiind lumea ceva si nu vrea sa ne spuna.
Deci, doamnelor si domnilor, in cazul in care vreti sa va cumparati / construiti case pe criza si pe praful asta, uite unde sa o faceti si ce sa evitati.
Harta seismica a Capitalei Sursa: cel mai probabil, Evenimentul Zilei
E clar: miine ma duc la magazinu de scule si utilaje si-mi cumpar o chitara. Si-mi bag si curent electric. Just in case.
Cine nu se uita, nu stie ce invirtosare de singe si de sgomot in timpanele inimii inferioare pierde. Asa, in loc de cafea si de buna dimineata, chitara taie greatza, trateaza si matreatza.
Courtesy of Tlon Society, mama lor de decadenti aspri si lenti.
PS: nu intzeleg cum oamenii astia pot sa asculte SI Beethoven, la ce tzitze vehiculeaza pe blogu ala artistic al lor.
Mare film, crunta atmosfera. De consumat in doze mici, jenant de civilizate.
Filmul il gasiti aici. El se mai gaseste si in alte locuri, de calitate ceva mai foarte superior-calitativa. Insa cine intreaba, nu primeste, si cine stie, nu intreaba.
[...] Eu îmi pierd timpul certîndu-mă cu toți pesimiștii și fricoșii. Orașul e plin de aceștia. Trăim aici într-o atmosferă deprimantă și mă gîndesc cu groază la baia de descurajare și de pesimism prin care trec toți ofițerii aici. Și orașul e plin de ofițeri.
Mă întreb cum au să se pună la muncă toți aceștia, cînd sînt convinși de la început că totul e pierdut, oare ce s-ar mai putea face?
Prima victorie pe care ar trebui să o cîștige este în contra lor înșile. În indignarea mea contra descurajaților, care nu fac altceva decît să se vaite ca bocitoarele și în contra politicienilor noștri care nu se gîndesc decît la fuga în Rusia, m-am apucat astăzi și am scris un articol, nu știu dacă trece de cenzură. [...]
Miclescu
Iași, în 31.XII.1916
Valeriu Florin Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Ion Antonescu și Războiul de Reîntregire a Neamului, Ed. Pallas, Focșani, 2006, pag. 86
PS: Maiorul adrisant este viitorul mareșal Ion Antonescu, cel care la vremea aceea, deși doar maior, era la cîrma Marelui Stat Major al Armatei Române, alături de generalul Prezan. Perioada scrierii scrisorii este una dintre cele mai vitrege din istoria noastră modernă, înainte să ne spălăm fața cu sînge în campania din vara lui 1917
Citeste tot...
"Nu orice trancanitor din aceasta tara are dreptul sa se duca la televizor sa-si promoveze interesul. Ca asta faceti", a spus joi, intr-o conferinta de presa, Guvernatorul BNR Mugur Isarescu. Declaratiile sale la adresa jurnalistilor au fost facute in timpul prezentarii Raportului privind inflatia, acesta fiind probabil iritat dupa ce un ziarist i-a cerut explicatii mai riguroase privind motivul cresterii inflatiei.
Isarescu explicase ca una dintre cauzele inflatiei este si invitarea de catre televiziuni a producatorilor din diferite domenii, care anunta scumpiri iminente, ceea ce ancoreaza temeri inflationiste in randul populatiei.
"Voi credeti ca sunteti mimoza pudica, nu?, cei din media si ca puteti sa spuneti orice si ca nu o sa va zica nimeni nimic. Uite ca va spun eu acum", a afirmat guvernatorul BNR.
Acesta a afirmat ca "stirile de senzatie" prezentate la televiziune au un cost si i-a rugat pe jurnalisti sa transmita mai departe:
* "Faceti stiri de senzatie? Foarte bine. Sa stiti ca au un cost. Acesta este mesajul pe care vor rog sa-l transmiteti. Daca urmariti numai vanzarea stirii la televiziune si pe Mediafax, dati in continuare bombe din astea si... Noi ce sa facem? Nu spun ca asta e motivul. Spun insa ca ele au un cost, un 0,1, un 0,2, un 0,5%. Deci, vreti sa traiti intr-o tara cu inflatie scazuta? Disciplinati-va, va rog, selectati mai bine mesajele, daca vreti sa va spun mai in clar. Ca nu orice trancanitor din aceasta tara are dreptul sa se duca la televizor sa-si promoveze interesul. Ca asta faceti"
Sursa: Hotnews (si ei niste mimose pulice, evident, dar pe partea cealalta)
Citeste tot...
On November 7, 2008, former Batman Mayor Hüseyin Kalkan began looking into the possibility of suing Christopher Nolan, director of Batman Begins and The Dark Knight, and Warner Bros., distributor of the films, claiming the studios had been using "Batman", the name of the superhero, without permission from the city, and "placing the blame for a number of unsolved murders and a high female suicide rate on the psychological impact that the films' success has had on the city's inhabitants." No lawsuit has actually been filed.
Bre Batmane bre, scoala bre, ca te da astia in judecata ca le piratezi numele, bre fictzionalule bre.
Sursa: Batman, orasul din Turcia cu acest nume de legenda (Wikipedia)
Ne-a trecut istoria pe la ureche. Simbata spre duminica, la orele 1 noaptea, balauream prin Taksim. Duminica dimineata, o bomba a facut bum tot in Taksim. Mda. Ce ti-e si cu contemporaneitatea asta.
* * *
Istanbul este o experienta strivitoare. Si in bine, si in rau. Cu o populatie oficiala de 12,8 milioane de locuitori, dar in realitate cu mai bine de 15 milioane (unii zic chiar 18), Istanbul este un monstru.
Am mers dintr-o parte in alta a sa cale de 100 de km, sa jucam rugby intr-o margine. Am vazut cozi kilometrice la obiective turistice. Am vazut dealuri intregi acoperite precum balaurul de solzi de blocuri puse unul intr-altul, de nu poti arunca un ac intre. Am vazut cum pe o strada de promenada, İstiklâl Caddesi, gen Ramblas in Barcelona, se plimba in mod constant, noapte zi iarna vara, 50 de mii de oameni. Un oras intreg de-al nostru care se plimba incontinuu pe strasse.
Si a fost prima oara in viata mea de sociofil si aglomerofan cind am simtit agorafobie. Pe o strada laterala din Taksim, mergind de la un restaurant la altul, am trecut printr-un puhoi lent care se scurgea indiferent printre alte puhoaie care serveau masa pe margini. Si, dupa o vreme, am simtit cum ma ia de cap. Ca atunci in pestera cind am simtit ca pica tot muntele pe mine, aseara am simtit ca pica toata galeata cu oameni peste mine si ca sint strivit. O furnica. O bacterie. Un fir de praf. O scinteie.
Chiba City este un biet catun pe linga unde am fost eu zilele astea.
* * *
Am mai avut parte de o alta experienta de tip "prima data in viata mea". A fost prima data cind, din necesitate (eram doar 15 cu totii), a trebuit sa joc pe gramada. Linia a doua, ca sa fie de ris pina la capat.
Am cam fost habauc, ca nu stiam cum sa ma asez in teren si ce sa fac. Dar pina la urma lucrurile s-au legat cit de cit, inclusiv ad litteram: am invatat sa leg in gramada. Si am alergat dupa pilierul nostru Ciocionoiu, aka Instalatoru, aka Sanitaru Priceput, o forta a naturii care a avut in acest meci sarcina sa sparga tot. Iar eu, la sustinere. Impinge impinge impinge. Matura matura matura. Protege protege protege.
.jpg)
