States frequently claim to favor various things they actually are either indifferent to or have no intention of doing anything about.
Stratfor, An Israeli Prime Minister Comes to Washington Again, Weekly Analysis, 18 May 2009
Citeste tot...
C'asha beu oamenii celtzi
Pana'shi fac ficatzii fiertzi
C'asha beu oameni galezi
Beau ashtia de nu te vezi.
Ce se intampla? Un nene ziarist polonez s'a dus in Cardiff, la galezi, si a avut nevoie de ani si ani de zile sa descopere apa calda care este uda: ca oamenii aceia frumosi si celtzi din Tara Galilor au un grad foarte ridicat de perseverentza la alcool.
Ce a rezultat au fost niste poze de macsima ecsceptzie artistica, patologica si expresiva, cu oameni plini de sange, de voma, de oboseala, de perplexitate si de noapte in ochi. Adica oameni betzi, dar fericitzi.
Dar daca stai sa te gandesti la etimologia cuvantului "beat", in fond si la urma urmei beat si fericit e una si aceeasi, nu?
Go Wales!
:rofl:
Courtesy of Sibianul, care ii incurca pe galezi cu britanicii, nestiind ca cea mai mare ofensa pentru un galez este sa fie facut britanic. Cam ca la noi, daca ii spui unui roman ca e tzigan, nu?
:p
Citeste tot...
Era sa uit. Imi ramasese agatzata undeva intr'un coltz semi-constient al mintii si de'abia azi mi'am reamintit de ea. Chestia pe care am facut'o pe datele Gallup, analiza pana la capat a diferentierii de atribute, azi mi'am adus aminte ca o pot face si pe datele GSS aparute la inceputul acestei luni.
Cum ar veni: Turambar strikes again si stoarce din date ce altii nu au vrut ori putut. Nu'i asa, Dane? :) :wink:
Concluzii? Cam aceleasi ca si la Gallup.
Basescu domina prin perceptia de lider puternic, de viitor presedinte al Romaniei si de politician apropiat de oameni, insa sta prost la capitolul cinste / sinceritate / respectare a promisiunilor.
Geoana sta bine la atributele specifice zonei de stanga, PSD, de protectie sociala (poate crea noi locuri de munca, poate creste pensiile si salariile), cat si prin faptul ca nu e perceput a fi corupt.
Crin Antonescu sta si el bine la capitolul cinste / sinceritate / lipsa de coruptie (este de departe liderul perceput ca fiind cel mai cinstit - pentru simplul fapt ca, fiind mai recent in lumina reflectoarelor, nu a apucat sa dezamageasca si sa'si erodeze credibilitatea, cum se intampla de regula ciclul natural la animalele politice)
Insa atat Mircea Geoana cat si Crin Antonescu sunt clar deficitari la capitolul "putirintza". Nici unul din ei nu e perceput cu vana, cu sange in instalatie, lider de haita, de clasa politica, stralucitor si conducator. Adica, in termenii formulati de chestionarul GSS "lider puternic", "viitor presedinte".
Aici Basescu isi surclaseaza in continuare adversarii. Aici este zona unde cei doi, Geoana si Antonescu, trebuie sa recupereze la nivel simbolic, atitudinal, de comunicare non-verbala (gesturi, tonalitate a vocii, spontaneitate). Aici se da, de fapt, lupta in mintea consumatorului, a votantului. La nivelul acestor atribute de putere vedem the real pecking order.
Aici, la zona de perceptzie a putirintzei, se joaca finala si se hotaraste stralucitorul, viitorul presedinte al Romaniei. Si, deocamdata cel putin, Basescu este in continuare masculul alpha din haita de animale politice la care ne raportam, constient sau nu, in fiecare zi.
Enjoy!
PS: Din maniera in care se distribuie raspunsurile "Nici unul" si "NS / NR" (puternic inegal intre diversele intrebari si acoperind o parte semnificativa din opinia populatiei), parerea mea este ca mai valida este analiza din zona stanga, cea pe total populatie. Cea din zona dreapta, doar din raspunsuri candidati, sufera din cauza distributiei dezechilibrare de "Nici unul" si "NS / NR"..JPG)
Citeste tot...
Il cheama NC. Nu Nicolae Ceausescu. Si scrie. Nu cuvantari. Scrie pe Internet, ca asa este mai la moda acum.
Ia uite ce scrie:
"Unii mi-ar putea replica că nu e mare lucru un procent. Aşa este. În economia jocului electoral, un procent nu ar putea schimba fundamental situaţia niciunuia dintre contracandidaţi. Problema e alta. Şi anume că lipsa acelui procent atrage o umbră de neîncredere asupra întregului sondaj care, în aceste condiţii, este susceptibil de a fi măsluit rezultatele prezentate opiniei publice. Că e aşa sau nu trebuie să ne-o spună Gallup care ar trebui să ne prezinte şi explicaţia pentru acel procent lipsă din sondajul cu pricina. "
Ce a facut stimabilul? A adunat cifrele din sondajul Gallup si, stupoare! dezastru! catastrofa! apocalipsa! nu i'a dat 100%, ci o cifra totalmente diferita: 99%. Drept pentru care distinsul ajunge la concluzia ca sondajul nu e bun, ca cifrele sunt varza si, mai rau si mai rau, ca de fapt e masluit.
In aceste conditzii imi dau seama ca trebuie neaparat facuta o culturalizare si o alfabetizare incapatoare precum fosnirea matasoasa a foii de'abecedare, ca sa invetze totzi neavenitzii Internetului meu cum e cu misterul masonic de rit statistic al acestor sondaje.
Sa incepem cu inceputul: un sondaj e o masuratoare aproximativa. Nu poti masura toata populatia (univers), si atunci masori doar o parte din ea (esantion), cat te duce putirinta si timpul si banii.
Si atunci in mod inerent introduci in masuratoare o aproximare, o eroare - vestita marja de eroare. Care spune, in mod fundamental, "rezultatele sunt undeva pe acolo". Acest "pe acolo" este din ce in ce mai exact pe masura ce masori un volum mai mare de esantion. Dar asta daca iti permiti din punct de vedere al efortului de timp, de oameni, de bani. Totdeauna este un compromis intre cost si exactitate (nu reprezentativitate - reprezentativitatea este alta mancare de peste).
Daca raportezi cifrele cu virgula (mai ales cu doua virgule, cum veti observa la unii destepti intr'ale cifrelor), asta este pur si simplu un semn al faptului ca nu ai inteles nimic din propozitie.
De ce? Pentru ca ai o marja de eroare acolo (de regula in jur de 3% - 4%, ca in general sondajele se fac undeva in jur de 700 - 1000 de cazuri), o vibratie de incertitudine in jurul unei valori pe care incerci sa o estimezi printr'o masuratoare incompleta (de'aia e sondaj si nu e recensamant, ca masori doar o parte a universului). Acel "pe undeva pe acolo" de care spuneam mai sus.
Si atunci este absolut inutil sa spui in raportul de cercetare 13,47 sau 23,2 sau 37,7. Sunt niste cifre prea exacte pentru tipul de masuratoare probabilistica pe care l'ai facut, care inseamna de fapt 13,47 + / 2%, 23.2 + / - 3.2 sau 37,7 + / - 2,8 (cat or fi marjele de eroare pt fiecare sondaj in parte).
Gestul de bun simt elementar, care este bagat in capul nostru de analisti cantitativi inca de pe bancile scolii, este sa raportezi cifrele rotunjite, fara virgula. Nu spui 37,47. Spui 37. Nu spui 23,2. Spui 21. Nu spui 16,78. Spui 17.
Pentru ca de fapt ce spui tu cu cifrele alea este un shorthand (o prescurtare, pentru guvizii care nu stiu nici engleza, pe langa statistica) pentru o exprimare de tipul "sunt suficient de sigur ca valoarea din populatie este in jurul lui 23.2 - pe undeva pe acolo, plus minus o incertitudine datorata faptului ca nu am putut masura toata populatia". Dar daca scrii asta la fiecare cifra, facem 50 de pagini de vorbe scrise marunt pentru fiecare variabila masurata, si devine chiar mai plictisitor decat cititul Mahabharattei.
Si atunci comunici rotunjit. Si atunci, in functie de jocul fractiilor, suma rotunjita poate sa dea 99 sau 101. Cum ar veni: daca ai prea multe cozi de 0,4 sau de 0,3 dupa virgula cifrelor din seria de distributie, atunci uneori da 99%. Daca, invers, ai prea multi de 0,6 sau 0,7, atunci poate sa iti dea 101.
Si iac'asa, stimati naivi intr'ale aritmeticii de rit superior, acesta este misterul sumei totale usor diferita de 100.
Insa uneori oamenii naivi or sunt de'a dreptul prosti ingramaditzi (si atunci nu ar trebui sa fie lasati sa dea din tastatura, daca nu au creierul in dotare), ori nu sunt prosti, ci mai rau, vor neaparat sa demonstreze ceva (si atunci sunt lepre si vicleni si consultanti). Astia sunt tipul de persoane care primul lucru se reped sa adune cifrele, ca sa ii prinda pe nenorocitii de sociologi in fapt.
Ni s'a intamplat si noua, cu siguranta s'a intamplat si altora. Distinsi clienti care, cu o ravna tractoriceasca demna de o cauza mai buna, aduna coloane lungi de cifre sa fie ei siguri ca da 100% si ca nu i'am furat la gramaj, sa le fi dat vreun procent in minus.
Si uite asa se mai pune o caramida mica, dar vioaie, la manjirea publica a ideii de sondaj. Cum ar fi, de'un par examplu luat absolut, dar absolut la intamplare, ca sondajele sunt rele si masluite. Sau, varianta soft, ca nu ne pricepem.
Cand de fapt nepriceputzii si ingramaditzii la scoartza cerebrala sunt aia care habar n'au cu ce se mananca sondajele, dar ishi permit in entuziasmul lor justitziaro-fascist sa emita judecati viguroase de valoare la adresa, si mai ales si mai ales impotriva sondajelor si a noastra, mana asta de rabotnici intr'ale SPSS'ului si Excel'ului care le realizam.
Mama voastra de dobitoci. Ori prosti, ori naimiti. Ori amandoua...
:(
Citeste tot...
Ia uite aici: sondaj telefonic facut pe 400 de cazuri. Adica marja de eroare de 5%.
Repet, poate n'atzi intzeles: telefonic. Pe volum de 400 de cazuri. Cuuuum? Pe 400 de cazuri? DOAR pe 400 de cazuri? Si la telefon? DOAR la telefon? Si nu s'a crapat cerul? Nu a aparut Tatulici cel spaniol, sau Hurezeanu din Madrid, sau Mircea Badea din Castellon, sa emita judecatzi de valoare crancene la adresa acestei abominatzii cifrice si faptice si mediatice? Cuuuum? Vretzi sa spunetzi ca lumea, totusi, ia in considerare rezultatele sale? Cuuum? Nu se poate! Te pomeneshti ca are si clima bizonica...
Mda. S'a intors lumea cu calcaiele in sus. Au ajuns iresponsabilii de spanioli sa faca sondaje doar pe 400 de cazuri, doar la telefon. Ce tzara, dom'le. Ce tupeu, frate. Ce iresponsabilitate metodologica, Tantzo.
Da, domnilor si doamnelor patafizicieni si sondajologi. Se poate face un sondaj pe 400 de cazuri. E suficient de ok, daca tu, ca si client, te simti bine intr'o aproximare de 10% pe subiectul masurat. Dar asta se poate intampla doar pentru ca e Spania si nu e Romania, doar pentru ca e vorba de o societate normala la cap, linistita, lipsita de isterie si de venin si de conspirita, unde lumea a facut cele 12 clase de matematica si stie artimetica lui plus si minus si ala bala portocala, stie ca 400 de cazuri sunt rezonabil de multe, ca poti avea un esantion pe asemenea volum de persoane si sa obtii date rezonabil - asta este cuvantul magic: rezonabil - de precise. Adica + / 5%. Adica un nor de incertitudine de 10%, daca clientul se simte comfortabil si daca asta au ajuns la concluzia ca este cel mai bun compromis intre efortul logistic, uman si material si acuratetea datelor.
Dar la noi asha ceva este de domeniul filmelor horror porno, doamnelor si domnilor sondajologi. Pentru ca la noi dobitocii pretzioshi ai SPSS-ului meu din Romania, cand aud de un sondaj de 700 de cazuri, sau de 850 de cazuri, sau de 970, imediat stramba din nas cu un aer de dobitoci superiori si intzeleptzi si cu un picior in Academia Olandei, ca nu mai e sondajul reprezentativ. Ca asa stiu ei: ca reprezentativitatea incepe de la 1000 incolo. Fix de la 1000 de cazuri incolo. Cum ar veni: 999 nu e bun, dar brusc 1000 e al naibii de cel mai foarte nemaipomenit. Pentru ca habar n'au despre ce e vorba in propozitie, si nici nu vor sa invetze si sa intzeleaga, pentru ca fie nu au capul necesar, fie le'ar destructura o intreaga istorie personala de relatzie cu natura si cu viata si cu puterea si cu periculoasa cunoastere sociala.
Spun cu tristete asta, pentru ca mi s'a intamplat de multe ori sa am de'a face cu persoane care sa doreasca sondaje, sa comande sau sa discute sondaje, insa habar sa nu aiba despre ce este vorba in propozitie, neavand nici pornire sa asculte pe altii, pentru ca ei nu pot gandi decat in logica lor isterica si otravita si aroganta de feudali ai portofelului ori ai puterii ori ai mintzii din gura, aia fara neuroni, dar cu rating.
In astfel de momente eu trag aer adanc in piept si'mi reprim izbucnirea, cu lashitate de sociolog bland si intzelegator si mielushel de plush. Baaaaa lula baaaa, ba dobitocul Excelului meu, sa stii ca si un esantion de o persoana e reprezentativ, baaa mutzuflendurosule cu spume, daca e selectat cum trebuie, adica la intamplare si aleator. Baaa lula ba, ba tu faci confuzie intre reprezentativitate si exactitate, baaaa amaratule patetic. Ca la fel de bine iti aleg eu un esantion de 15 mii de oameni, sau de 150 de mii de oameni, care sa fie totalmente nereprezentativ, ca ti'i iau pe totzi din Alexandria sau de la coltzul lui B1 TV, de pe Victoriei, si te pisi pe rezultatele sondajului si pe banii prapaditi degeaba, indiferent de volumul tau de mare senior apocaliptic. Ba creier pane si orgoliu lat ba tristule ba...
Mda. Stiu. Sociologii nu vorbesc asa. Ei vorbesc in vorbe aerate si intorlocate si imponderabile si complicate si cu paradigma si cu institutional si cu indubitabil si cu metodologie si cu valori si culturi organizatzionale si cu alte chestii de'astea de jargon de lemn legitimatoriu care trebuie, la fel ca la cabinetul doctorului sau al avocatului sau al bacteriologului, sa paralizeze victima, sa'i inmoaie putirintza si sa o faca se scape pe ea de emotzie somatizanta ca este martora unui asemenea eveniment discursiv incomensurabil.
Dar doamnelor si domnilor, din fericie blogul permite si activarea selectiva a altor paliere semantice si a altor registre lingivstice, ca sa spun asha, daca'mi datzi voie sa folosesc astel de cuvinte misterioase pline de rushinea cunoashterii mistice, a altor maniere retorice si secventze discursive. Pentru ca aici pe blog nu sunt sociolog. Aici pe blog sunt Turambar. Dagnir Glaurunga. Si daca vreau vorbesc si'n islandeza (nu, nu stiu; calmatzi'va; mai am pana sa'l prind pe Borges), si'n tiganeasca, si'n limbaj C plus plus cu stelutza pentru premiantzi.
Deci, ca sa conchidem acest exercitziu de educatzie prin violentza verbala, de mantuire prin injuratura, atzi intzeles despre ce e vorba in propozitie: diferenta dintre reprezentativitate si exactitate. Diferenta dintre Romania si Spania. Diferentza dintre normalitate si isterie paranoida. Diferenta dintre 400 si 850 si 970 si 999 si 1000 si 1007. Diferenta dintre dobitoci glamoroshi si oameni cu artimetica bunului simtz la cap. Diferentza dintre limpezi si neavenitzi.
Deci, ashadar si prin urmare: diferentza, mai cititorilor mai.
Nu'i asha, stimati politicieni si jurnalisti, voi astia stralucitorii si strapriceputzii carele stiti voi cum se fac sondajele, si ca sondajele sunt absolut inutile (asta mi'a spus'o acum ceva vreme M., exact cand ne comanda un sondaj, de la inaltzimea lui de sef de brutarie care le stie pe toate, si mecanica cuantica si metafizica probabilistica si rezistentza materialelor si fundamentele teoretice ale distributiei Peer To Peer), ca nu ai ce face cu ele, ca sondajele sunt manipulatorii si falshe si facute pe coltz de masa? Dar de fapt le comanda si le cer si le vaneaza aparitia ca pe sfiintele moaste?
Mda. De'aia nu are ursul coada si de'aia are Spania rege.
:/
Citeste tot...
Nu, nu este vorba despre CCSB in randurile care urmeaza, ci despre onorata concurentza, in contextul fierberii politice si al criticii aduse sondajelor de opinie: ca facem, ca dregem, ca suntem niste nenorociti, ca datele sunt de fapt fabricate in laboratoarele pline de fum ale crashmelor unde se pune tara la cale.
Dan Andronic crede asta, Cezar Preda spune asta, Miron Mitrea cugeta astfel, Emil Hurezeanu emite astfel de judecatzi adanci... Tot numai persoane una si una, care de fapt, stimati naivi, mananca sondaje pe paine si carora le'ar tremura degetele si mintea si ratiunea daca nu ar avea date dupa care sa se ghideze.
Dar un lucru e cert: uneori mai sunt si probleme. Cum ar fi, de'un par examplu, cu recentul sondaj Gallup aparut astazi, comandat oficial de o stimabila fundatzie necunoscuta si neoficial, practic, real si pe bune de Printul Duda (De ce a facut Principele Duda cu Gallup? O poveste separata, pe care nu e cazul aici sa o discutam. Suficient sa spunem ca prietenii stiu de ce)
Buuun. Si aici incep sa apara motivele de discutie. Cum ar veni:
1 la mana) Onorabilii colegi de la concurenta (sau cei care au conceput chestionarul, daca vor fi fost altzii decat echipa lui Alex de la Gallup) au pus intrebarea referitoare la alegerile pentru Parlamentul Romaniei, nu pentru Parlamentul Europei (europarlamentare). Repet: la Parlamentul Romaniei.
Problema este insa ca peste o luna noi nu avem alegeri la Parlamentul Romaniei, ci la Parlamentul Europei. Un pic de oareshce diferenta, atat din punct de vedere al definirii situatiei electorale in mintea romanashilor, al motivatiei de participare la vot, al temelor de campanie, dar mai ales si mai ales al persoanelor de pe listele de vot. Al catindatilor, mai stimatzi oameni buni si animale electorale.
Hopa! Dintr'o data, un viciu metodologic care face ca Elena Basescu sa fie absenta de pe lista posibilelor optiuni de vot. Hopa! Buba. Hoooopa! Unde s'ar duce voturile Elenei cea lipsa de la apelul de lista? Pai, stimatzi oameni buni si animale electorale, aici va las pe voi sa va dati cu presupusul, ca de'aia aveti cap pe umeri, sa'l tociti cu elan si entuziasm de forumisti.
Ei? Aud? Oareshce pareri totalmente dezinteresate? Oareshce spume la gura din partea naimitzilor portocalii, rosii sau .... (ce culoare au forumistii naimiti de Principele Duda? ) Oareshce presupozitii catastrofic-conspiratzionale din partea voastra, stimatzi clevetitori la ceas mic de noapte? De ce au pus intrebarea asha cum au pus'o? Din gresheala? Din nepricepere? Din motive de nevoie comunicatzionala aka sfanta manipulare de care ne acuzatzi cu totzii? Ai? Aud?
Tz tz tz. Ce oameni. Ce caractere...
2 la mana) Buuuun. Sa trecem si la alte cifre. La un moment dat, apar pe undeva pe'acolo prin raport si niste intrebari referitoare la asocierea cu teme si atribute. "Cui i se potriveste cel mai bine..." Ca sa identifice profilul candidatului. O buna bucata de pdf, paginile 19 - 28.
Ei bine, cifrele sunt prezentate in distributia lor chioara, bruta, prima. Atata la suta cred ca lui Basescu i se potriveste cel mai bine "lider puternic si hotarat". Atata la suta lui Crin Antonescu etc.
Insa cifrele nu sunt stoarse totalmente de informatie. Pentru ca in general raspunsurile se aseaza in jurul unei medii generale specifice fiecarui candidat, medie asemanatoare cu simpatiile pentru fiecare dintre ei, cu preferintele de vot, adica, in alte cuvinte, cu cota fiecaruia de piata.
Ce este cu adevarat important este variatzia (stop! nu va ganditzi la prostii) in jurul acestor medii generale. Acestea scot de fapt la iveala profilul candidatului, punctele tari si slabe ale acestuia, adevaratele asocieri de atribute care trebuie avute in vedere. Pentru ca altminteri ar reieshi ca Basescu este cel mai stralucitor intru toate cele, ceea ce nu este nici pe departe adevarat, ci doar o consecinta a gravitarii procentelor de atribute in jurul unei valori centrale specifice lui Basescu.
E ca v'am bagat in ceatza? E ca nenorocitzii astia cu sondajele lor sunt niste nemernici care manipuleaza mintzile oamenilor? E ca simtzitzi dintr'o data o imperioasa nevoie de bere rece si de citit un editorial de Hurezeanu, care sa infiereze cu adanca manie proletara aceasta tagma profesionala decadenta si scarbavnica? (pentru cei care au pierdut firul logic al acestei fraze lungi, sa nu faceti confuzii: e vorba de sociologi si de sondorii de opinie, nu de jurnalisti. Nu nu, jurnalistii este cei mai stralucitori si mai destepti si mai drepti si mai morali dintre oameni. Doar sociologii e nemernici. Jurnalistii e niste ingeri, toti si fara esceptzie).
Buuun. Pentru cine a avut rabdarea intorlocata de a ma urmari pana aici, hai sa va salvez neuronii si sa va arat niste poze. Niste tabele. Niste cum ar arata profilele catindatzilor daca oamenii muncii cu Excelul mai faceau o simpla medie generala si o si mai simpla scadere.
Doamnelor si domnilor, momentul adevarului: variatia in jurul mediei centrale care scoate la iveala pe adevarata mama Omida, adevaratele puncte tari si slabe ale prezidentziabililor.
Ta daaaaam....
Buuuun. Deci vedetzi cine este seful la nivel simbolic, nu? Deci vedetzi ce se ascunde de fapt in spatele acelor cifre plictisitoare, daca stii sa storci bucata de branza de zer, bucata de piatra de apa si bucata de SPSS de inexprimabile?
Buuuun. Deci cam astea ar fi de spus despre datele Gallup. In rest, ramane cum am stabilit. Noi astia cu sondajele suntem niste nemernici si niste manipulatori, mama noastra de bicisnici si de lepre. In schimb jurnalistii sunt cei mai dreptzi dintre traci, iar politicienii sunt cei mai intzeleptzi dintre daci.
Insa sa moara pisica transhata in eshantioane aleatorii, nu stiu cum pana Excelului si SPSS-ului priceperii noastre se face ca fara sondaje toti ingerii astia nevinovati si principiali si stralucitori sunt niste oameni morti. Pentru ca sunt intr'o faza de sondajo-dependenta mai rau decat ar fi fara femei, alcool, tutun sau sare in mancare. N'atzi vazut ca ori de cate ori apare cate un sondaj sar ca hamesitii sa'l citeasca disece analizeze expulzeze anatemizeze si comenteze? Ca sa nu mai spun cum fac si in particoler, cand le citesc si le adnoteaza si le subliniaza si le sufla in varful fiecarei coditze de virgulitze carele cu totzii stim ca virgulele in sondaj nu se pun, ca de'aia e masuratoare aproximativa si paradigma de cunoastere probabilista, mama ei de probabilitate pe care nimeni nu o intzelege, dar totzi o injura.
Deci, stimatzi prieteni si clevetitori si cartitori si forumisti si politruci si jurnalisti morali si tristi, cum ar spune un prieten bun de'al nostru: de'aia n'are marja de eroare coada, mai animalelor politice mai...
:/
Citeste tot...
O tzatza pe zi aka Political Tits.
Asta pentru a va demonstra ca politica si tzatzele fac casa buna peste tot. In toata lumea. La toate popoarele si la toate persuasiunile politice. Si de stanga, si de dreapta.
Explicatzia e simpla: pentru ca sunt doua tzatze: una pe stanga si una pe dreapta. Deci o tzatza liberala si una conservatoare. Una comunista si una crestin-democrata. Una populista si una elitista.
Deci, doamnelor si domnilor de toate persuasiunile erotice, morale, orale, atitudinale, etice, epice, nimfice, priapice, constipate ori retorice, iata un stralucit exemplu de erotism politic, chiar la gomoshii geniali si foarte high brow si anglo-saxoni de la The Economist.
Prietenii stiu de ce.
:p
Ca sa nu mai spunem ca insusi uber-gomosului, prea stralucimii sale altetza sa constipata Printzul Charles ii stralucesc ochii si'i pulseaza podurile palmelor cand se trezeshte intr'o situatie in care politica, securitatea si uniforma bine mulata se completeaza armonios:
Deci se poate. Deci politica shi tzatzele se intalnesc uneori. Ca sa nu mai spun de sociologie, antropologie vizuala, studiul stiintific (stiintzific, bre, ai auzit?) al valorilor si comportamentelor la barbarii moderni. Metoda de cercetare preferata: observatzia participativa.
:p
Citeste tot...
Zice ca Mickey Rourke o sa joace intr'un remake de film cu gangsteri.
Ce film cu gansteri, bre?
Mona Lisa, bre.
Aha, Mona Lisa.
Mona Lisa? Ce film cu gangsteri este asta, Mona Lisa?
(pt cei care nu stiu, gangster movies este in general asignat unui anumit tip de film din anii 30 - 40; exemple clasice: The Public Enemy, Scarface, Little Caesar, Angels With Dirty Faces; vezi aici pentru descrierea genului)
Mona Lisa? Aha, Mona Lisa. Un film britanic din anii '80, regia Neil Jordan, cu Bob Hoskins si cu prietenul nostru Michael Caine.
Drept pentru care ne'am dus la marea biblioteca semi-publica si cvasi-underground numita KG si am comis un query de search de cautare.
Si l'am gasit, bineintzeles.
Good ol' KG. Ce ne'am face noi (adica noi, nu voi) fara ea?
:p
Citeste tot...
Uitasem cat de mult ii place lui Florin Elektra: Assasin. Mi'am adus aminte in seara asta, citindu'i blogul.
Drept pentru care, doamnelor si domnilor, get steady and ready. O halca de femei, sange, sabii si de desene animate. Pardon: comics.
O dedicatzie de suflet, de prietenie si de nostalgie. For the good ol' times, mate...
:)
Citeste tot...
Uite, stăteam de vorbă ieri cu cineva din zona politică și din una-alta a venit întrebarea, dinspre el spre mine: „Ei, ce zici, cînd ies ăștia de la guvernare?”
Era evident vorba despre PSD. Tipul, fără a aștepta să-i răspund, continuă: „Eu am auzit că după europarlamentare”. Și pe urmă se uită așa la mine, conspirativo-retoric, cu o ușoară ridicare din sprîncene, să-i confirm șopîrla ideatică.
Însă Turambar ieri a fost, ca și azi de altfel, de altă părere. Stai, frate, că de-abia au intrat la cașca [da, știu să vorbesc și așa]. De-abia le-au dat de cap deconcentratelor și posturilor împărțite politic. Și acum, cînd de-abia s-au așezat în cap de masă, pe vreme de criză și de foame și de famelie mare, remunerație mică, după buget, coane Fănică, să-și ia bulendrele și catrafusele și supărarea electorală și să plece?
Țz. Nț. Niet. Ă’c’ă. Nu se căci ca să se poată. Ecsclus.
Și uite azi stălucitorul de mine dă peste strălucitorul de editorialist de jurnalist din presa scrisă, unul din nasoii ăia care manipulează mințile la lume cu vorba și cu talk-șowul și care bombăne sondajele că ei sunt mai deștepți și știu ei cum se fac sondaje, spre deosebire de alții. E vorba de Adrian Ursu, care more or less spune cam același lucru:
Aşa că toată discuţia despre o posibilă scindare a coaliţiei pare nu doar nesustenabilă, ci şi răuvoitoare. Păi numai un cârcotaş profesionist ar putea insista în a căuta semne ale discordiei dând ca sigură o despărţire iminentă atât timp cât cele două formaţiuni aliate din interes se simt aşa bine la masa Puterii.
Vedeţi pe cineva dispus să iasă din combinaţie doar cu speranţa că în felul acesta se va poziţiona mai sus venind din opoziţie la prezidenţiale şi mizând, iluzoriu, pe sprijinul noului şef al statului, prea puţin puternic constituţional spre a reveni din decembrie la Palatul Victoria? Credeţi că e vreun pesedist dispus să lase bucatele de-abia câştigate doar de dragul lui Geoană, ca să îi dea un avantaj la alegerile din noiembrie? Şi asta o ştiu prea bine şi pedeliştii şi tocmai de aceea nu par deranjaţi de corul de lătrături din stânga. Uite-aşa, caravana va merge nestingherită până la prezidenţiale şi poate dincolo de ele.
Drept pentru care va să zică că se devine două concluzii:
a micuț: spiritele mari gîndesc la fel (precum și cele mediocre așijderea; încă nu m’am elucidat în care parte a Purgatoriului telectual sunt încartiruit).
b micuț: am uitat.
c micuț: rămîne cum am stabilit.
Iar voi, strălucitorilor, care sunteți chiar și mai deosebiți decît nasoii de sociologi care fac sondaje și manipulează lumea pe blog cu rugby-ul, voi ce credeți? Ies „ăștia” de la guvernare sau se va merge pe principiul „cîinii latră, caravana trece, para merge”?
Citeste tot...
