Șira spinării, axis mundi

Tot ce-și face omul cu mîna lui e cel mai bine.

Nu, nu este vorba despre ce v-ați gîndit voi, pufoșii mei plini de gînduri necurate și de la Diavol lăsate.

E vorba despre chestii serioase: spinare, vertebre, spondiloză, artroză, anchiloză și alte oase proaste.

Vedeți voi, pufoșii moșului, odată cu înaintarea în vîrstă, după ce pierzi alegerile și împlinești primii 150 de ani de existență kaghebistă, oasele încep să-și ceară dreptul de a deveni fosile. Fosile vii, așa ca noi toți ăștia din echipa lui Ponta, care am vrut să vindem țara la ruși și mai ales la chineji.

Oricît te-ai duce la tratament, raze, atomi, lasere, unde sonore, unde mentale, șerpilieni, masaj, chinetoterapie, yumeiho (v-am spus ce bine e la yumeiho? nu v-am spus; dacă v-aș spune, ar trebui să vă omor),

oricît ai face toate astea pentru a încerca să-ți îndrepți oasele, vă spun eu din propria-mi experiență multimilenară: tot tu, cu mîna și cu gravitația ta proprie, faci cel mai bine.

Distinșii mistici îi spun yoga. Distinșii antrenori sportivi și alți intenși de rit laic îi spun stretching. Eu îi spun binecuvîntare și adevăr și viață. Religia mea zilnică.

Pe parcursul anilor, în fiecare dimineață, pentru a-mi ține în frîu predispozițiile anchilozante ale corpului meu plin de dorință de fosilizare, îmi rup oasele și-mi întind tot ce se poate întinde în felurite feluri. Cam cum ați văzut voi în filmulețul ăla distribuit cu osîrdie de ticăloșii de nermernici de la Realitatea TV, doar că nu doar în zona gîtului, ci peste tot.

Mă rog, aproape peste tot. Cam peste tot pe unde am oase. Nu, acolo unde v-ați gîndit voi nu am.

Și dă-i și rupe.

Centurile au cea mai mare nevoie, mai întîi. Centura pelviană, cu accent pe locul unde femurul își face culcuș în bazin – loc privilegiat și în filosofia de lucru yumeiho. Trosc!

Apoi centura scapulară. Adică la umeri, pufoșii mei care nu cunoașteți cuvinte străine. Umeri gît vertebre cervicale, cu un pic de pricepere cvasi-tantrică, și un pic de vertebre toracale, chiar și niște coaste. De pe la C1 pînă pe la T1, uneori chiar și un pic de T2 T3, trosc tot ce poate fi trosnit.

Apoi, sfinta sfintelor, singurul lucru care contează în sănătatea omului, coloana vertebrală. Întindere, compresie, mai ales torsiune. Pentru reașezarea simetriei oaselor și a nervilor care ies ei pe acolo, prin găurile alea cam înfundate și cam tasate dintre vertebre. Trosc și trosc și trosc. Toracicele și lombarele, cel mai greu loc de ajuns în aceste exerciții, dar și cel mai folositor.

Simetria oaselor este cea mai importantă. Afectează funcționarea organelor interne, buna dispoziție, creierul mic, mjilociu, mare, și ăla șerpilian, și ăla gorilian.

Uite, chiar acum, în timp ce vă scriu, undeva în mijlocul ființei mele, cam pe unde toracicele devin lombare, scăpînd din încorsetarea cuștii pline de coaste, pe acolo acum eu simt un fior rece și dumnezeiesc de sănătos, produs de o pricepută aliniere a întregii coloane vertebrale, de sus pînă jos.

E nevoie doar de o toc de ușă. Se ia tocul de ușă, deschiderea aia dreptungiulară pe care o găsiți în orice casă, se pune mîna stîngă în partea stîngă, mîna dreaptă în partea dreaptă, și apoi vă aplecați încet așa cam la un unghi de 30-45 de grade, ca și cum ați face o flotare de-aia leneșă. Și pe urmă încet încet dați drumul la mușchii bazinului. Pe urmă la mușchii spatelui, imensitățile alea de corzi care aleargă de-o parte și de alta a șirei spinării. Și îndreptați bazinul, dacă vă pricepeți. Femurul ăsta e mai sus. Trosc. Încet împingi în sus doar cu un picior, pînă bazinul se rotește un pic și trosnește în partea ailaltă, așezîndu-se într-o poziție mai puțin strîmbă. Apoi, pentru echilibrare, și invers, cu partea cealaltă a corpului, cu piciorul celălalt.

Apoi cabrați spinarea încet și ascultați cea mai frumoasă muzică a lumii: cum vertebrele trosnesc încet, una cîte una, înfundat și inconfundabil, pe măsură ce spinarea voastră îndreaptă cocoașa și capul se duce spre spate. Se numește cobra sau bhujangasana și este cea mai sănătoasă manieră să vă petreceți două-trei minute din viață în fiecare zi.

Trebuie să știți trei lucruri. În primul rând, să vă ascultați corpul, să-l scanați și să fiți trezi pe dinăuntru. Să vă înțelegeți mușchii, oasele, tendoanele, și mai ales rapoartele dintre ele. Unde scîrțîie, unde sînt prost așezate, unde sînt strîmbe. Apoi, să vă controlați mușchii de manieră selectivă. Nu toți odată. Unii se contractă, alții se relaxează. Unii trag, alții stau cuminți. Pentru fiecare durere, altă combinație de on / off. Și, mai ales și mai ales, să știți cînd să trageți tare, brusc, vertiginos, yang și rău și sforțoș. Și cînd să fiți vicleni ca șerpii și înceți precum gîndacul – să relaxați încet, să trageți încet, să destindeți și să să întindă tot tot tot, yin și lent și priceput.

E o meserie complicată, pufoșii mei, să-ți înțelegi corpul și să-l repari de unul singur. Eu, cel puțin, mi-am dat deja masteratul și sînt pe cale să-mi dau doctoratul în oasele mele proprii și personale.

Dacă n-aș face asta în fiecare zi, aș fi un om aproape mort. Fie mort fizic, cu operații la coloană și cu alte tîmpenii de beteșug. Fie, mai perfid, un om mort pe sistem nervos, căci șubrezenia și stricăciunea coloanei (sistemului osos, în general) afectează sistemul nervos și te face să fii mai constipat, nemulțumit, amețit, atrofiat, anesteziat, anchilozat la cap. Simplu. Oasele afectează nervii. Nervii afectează capul. Capul afectează viața. Nu e nevoie de nici un fel de filosofie esoterică, gen Lorin Fortuna, să înțelegi această biofizică elementară.

Mă consider un om privilegiat că am înțeles acest lucru suficient din timp încît să pot să-mi repar singur oasele, pentru a-mi repara singur viața. Vă recomand să fiți cu ochii minții și cu atenția mereu trează la ce vă transmite corpul vostru. Vă recomand să aveți grijă de el, să vă tratați înainte să fie prea tîrziu, să nu fiți mai sedentari decît prevede Codul Fiscal și mai leneși decît prevede Constituția. Vă recomand să mergeți la fizioterapie, la chiropracție, la yumeiho, la masaj medical, la tot ce vă poate ajuta să vă repare spinarea.

Dar mai ales și mai ales vă recomand să lucrați cu corpul vostru, căci e cea mai bună metodă de a avea grijă de voi.

Onegaishimasu!

.