Review soundbar wireless Philips
Acum o oră
vineri, 28 februarie 2014
joi, 27 februarie 2014
Erori au fost, erori sînt încă
Erori au fost, erori sînt încă
Și-or fi în neamul românesc
Cît timp OTV-ul prin minți ne umblă
Iară sondajele nu ne mințesc.
.
Citeste tot...
miercuri, 26 februarie 2014
Haiduci au fost, haiduci sînt încă
Haiduci au fost, haiduci sînt încă
Și-or fi în neamul românesc
Atîta timp cît jucăm fotbal
Și la sondaje răspundem.
.
Citeste tot...
marți, 18 februarie 2014
luni, 17 februarie 2014
Lupii, apa, viața
Neapărat de văzut. E scurt și atît de puternic.
Nu doar pentru iubitorii de natură și de documentare animalicoase frumos filmate, noi ăștia ecologiștii de fotoliu de la Discovery Channel și de la National Geographic HD.
Ci mai ales pentru a înțelege complicata știință a complexității, relațiile contra-intuitive și non-liniare ce se pot institui între diversele părți ale unui sistem mare, cu multe componente și multe interacțiuni. Ce înseamnă o mică modificare. Efectul de aripioară de muscă de unt, adica the butterfly wing effect.
Recomandat cu căldură tuturor celor care cred că înțeleg societatea românească, economia ei, politica ei, evoluțiile sale electorale, media, de consum FMGC, de stil de viață, structurile sale atitudinale, valorice, tot ce înseamnă fiara asta mare și complicată numită societate și, în consecință, își permit să o critice cu spume, critic, violent, vituperant.
Ce e mare nu e simplu. Ce e la televizor nu e realitate. Și cifrele nu minte, mai ales cînd ele e sondaje.
Sau, cum ar zice polițistul Lucică, fioroasa noastră linie a doua de la rugby, atunci cînd se îmbată (adică e fioros doar cînd se îmbată, în rest îi e frică să se bage la tăvăleală). Se urcă pe masă, ridică paharul, se lasă primejdios de fioros pe spate, de ne bagă pe toți în boală, poate pică plăvanul, sparge dracu' tot, ne pun ăștia să plătim toată cîrciuma, și răcnește: “Luuuupiiiiii, băăăă!”
Așa se studiază complexitatea. Cu sacrificii. “Luuuupiiiiii, băăăă!”
.
Citeste tot...
duminică, 16 februarie 2014
sâmbătă, 15 februarie 2014
miercuri, 12 februarie 2014
Să piară țara dacă nu se face cum vreau eu!
Acum 2000 de ani, împăratul Nero dădea foc Romei pentru a cânta poeme în fața focului. Romanii nu l-au iertat. Istoria nu l-a iertat.
Acum, în zilele noastre, Traian Băsescu dă foc României pentru un bicisnic câștig electoral, încercând să evite pierderea puterii.
Nero măcar avea scuza că era nebun. Traian Băsescu însă nu este nebun. Este cinic și calculat. Face orice îi stă în putere să nu piardă puterea. După mine, potopul.
FMI este una din instituțiile internaționale care a ajutat România să obțină stabilitate economică și să se redreseze în urma marii crize ce a zăticnit lumea în ultimii 5 ani. Între 2010 și 2012, instituțiile financiare internaționale au fost singura piedică împotriva derapajului total al guvernării Băsescu-Boc. În tot acest timp, la București, Fondul nu avea un partener de discuție în Guvern, ci un piroman căruia trebuia să îi ascundă chibriturile ca să nu dea foc la țară.
Acțiunile din ultimele luni ale Președintelui au dus la suspendarea de facto a Acordului care a permis până acum României să
se împrumute la unele din cele mai mici dobânzi din istorie și a asigurat stabilitatea macroeconomică. Nu există vreun motiv pentru refuzul Președintelui de a semna decât încăpățânarea. FMI a agreat recent măsurile economice și fiscale, inclusiv acciza sau posibilitatea scăderii ratelor pentru un milion de români.
Dar acesta sunt detalii de ignorat pentru Președinte. Băsescu pur și simplu refuză să semneze scrisoarea cu FMI din considerente politicianiste, aruncând în aer înțelegerea și primejduind toate cele obținute cu greu în ultimii ani: echilibru macro-economic, creștere economică și a nivelului de trai, îmbunătățirea ratingului de țară.
Asta nu este singura pagubă provocată de refuzul Președintelui Băsescu de a semna scrisoarea cu FMI. Din cauza aceluiași refuz, România riscă scăderea de la 95 la 85% a cofinanțării de la UE. Zeci de milioane de euro vom plăti în plus doar pentru că acesta este hatârul locatarului de la Cotroceni.
Umorile destructive ale Președintelui nu se opresc aici. Pe lângă FMI, mai recent i-a cășunat și pe BNR. Nu contează că BNR e una din instituțiile care conferă stabilitate acestei țări. Traian Băsescu umblă pe lângă zidurile sale cu șomoiogul de câlți îmbibați în motorină să-i dea foc pentru că BNR refuză să-i facă jocurile politice iresponsabile.
Aseară, Traian Băsescu se arăta nervos de felul în care BNR a decis să susțină politicile de Guvernului, să încurajeze creditarea și consumul și să ofere expertiză pentru măsura privind reducerea ratelor la credit pentru aproape un milion de români. Nu contează că nici BNR, nici FMI și nici Guvernul nu împărtășesc opinia Președintelui, altfel recunoscut pentru erorile majore și dureroase pe care le-a făcut cât a controlat Executivul.
În timpul acesta, BNR este cea care, prin politicile monetare, a ajutat la atingerea celei mai mici inflații din ultimii 25 de ani, neutralizând monstrul care ne-a întunecat existența post-decembristă: creșterea prețurilor. Dacă anul trecut a crescut salariul mediu net mai mult decât inflația, sporindu-se puterea de cumpărare a populației, aceasta este și pentru că Banca Națională și-a făcut treaba.
În timp ce Președintele este pornit să atace tot ce îi stă în cale, Guvernul, împreună cu BNR și Autoritatea de Supraveghere Financiară, caută mecanisme pentru sprijinirea dezvoltării pieței de capital, cea care, în perioade de criză, poate compensa timiditatea băncilor sau a investitorilor străini.
Azi, la sediul Bursei de Valori București a avut loc conferința cu tema "Crearea unei piețe de capital internaționale în România” la care conducerea BNR și a Guvernului României, guvernatorul Mugur Isărescu și premierul Victor Ponta au stat alături de reprezentanții ASF, BVB și ai mediului de afaceri pentru a găsi soluții pentru întărirea pieței de capital din România. Asta după ce anul trecut, prin decizia Guvernului de a privatiza pachete de acțiuni din companiile de stat pe bursă, BVB a primit un nou impuls de activitate.
Concluzia e simplă: în timp ce unii construiesc, alții poartă ranchiună și distrug tot în cale.
Traian Băsescu se supără și încearcă să distrugă tot ce nu îi este servil. Toți cei care nu adoptă poziția Boc în fața sa trebuie sa fie neutralizați, distruși, aneantizați, discreditați. Chiar dacă aceasta are efecte secundare catastrofale.
Președintele, după cum ne-a obișnuit, aruncă țara în aer doar pentru a plăti niște polițe.
Păcat.
.
Citeste tot...
vineri, 7 februarie 2014
duminică, 2 februarie 2014
sâmbătă, 1 februarie 2014
The killing fields of shiny gresie
Zilele astea e de bon ton să ne stropșim la autorități. Ce nemernici. Ce corupți. Ce incompetenți. Toate atribute picurate cu acribie de consultant machiavelic în mințile noastre, pe principiul repetitio mater studiorum, calomniați calomniați ceva tot va rămîne. Un joc politic ce ne otrăvește mințile și ne isterizează cronic, că e an electoral și unii e disperați de scorurile din sondaje.
Nimeni nu zice însă zilele astea despre marea nemernicie cotidiană ce se întîmplă sub ochii noștri. Pardon: sub tălpile noastre, ad literam sub tălpile noastre. Pe persoană fizică, non-instituțională, privată și comercială.
Toate magazinele lui pește prăjit au la intrare gresie. Cele cu 7% mai mult ștaif decît media din Kansas au gresie și în fața intrării. Pe scări, pe rampa pentru persoanele cu dizabilități, pe trotuar. Mai aveau un pic și puneau gresie și pe acoperiș și pe casele de marcaj. Gresie de-aia lucitoare sclipitoare eftină dar bună gresie manelistă de parveniți de nouveaux riches de țopîrlani care au o relație vioaie dar ilegală cu arhitectura.
Gresie care vrea să ne spună: iată, uită-te la mine, am dat de oareșce bani sîntem moderni strălucitori intrăm și noi în rîndul lumii cilivizate nu mai sîntem copiii străzii europene, avem standarde, ne pricepem să te întîmpinăm, sîntem de-o opulență turcească balcanică strălucitoare ce boieri sîntem noi ce mall în miniatură îți punem la picioare.
Gresie care ne spune una și ne alunecă alta. Gresie care la venirea iernii devine un cîmp minat, un patinoar de perfecțiune spațial-planară, un loc în care numai cine știe ukemi și tehnici de supraviețuire iese cu fața curată și fără oasele rupte.
Gresie care îți face picioarele oasele capul pulbere dacă e să pici pe ea.
Acum aproape 10 ani, tot într-un iureș de-ăsta de iarnă normală, deci inevitabil excepțională, eram la volan cînd sună telefonul. Un coleg de servici mă chema disperat să-l duc la spital. Fusese să-și viziteze sora care stătea la un cămin de studenți al unei prestigioase universități particulare de-alea sclipitoare și eftine, fabrică de diplome, curat meșteșug de tîmpenie. Dar universitate care dorea cu ardoare să transmită un mesaj de ștaif, de status, de respectabilitate. Și care evident că fiind cu ștaif recent, pusese gresie de-aia sclipitoare lucioasă la intrare. Acoperită cu un puf de zăpadă, curat cîmp de mine. Trosc pleosc bum puf, colegul și prietenul meu și-a rupt mîna.
Nimic nu s-a schimbat în 10 ani. Zilele astea, intrînd și în magazine mari, teoretic de-alea lanț de supermarket mini-market pufi-market, dar și în șaormerii de-ale noastre neaoșe și balcanice, alimentări, farmacii, patiserii, toate erau un patinoar de gresie. Nici una n-avea nici măcar o umbră de încercare de soluții antiderapante. Un preș, dom’le. O sărăcie de-aia de cîrpe, dacă de-alea de plastic și cauciuc nu pot să-și cumpere. Nimic. Derdeluș perfect în tot magazinul.
Culmea a fost săptămîna trecută, cînd ditamai Casa Poporului, asediată de zăpadă pe de o parte și de tone de invitați pe de altă parte, era ditamai capcana cu crocodili. Scara monumentală de la intrare era de o alunecozitate perfect de ucigașă. Jandarmul de la intrare avea grijă să spună fiecăruia dintre cei care ieșeau din mașină: “Aveți grijă, mergeți doar pe covorul din mijloc, că în rest alunecă, să nu cădeți”. O imensitate de scară de marmură, pompoasă și versailloasă și ceaușistă și opulentă și total nefuncțională. Dar măcar aveau covor. La șaormeria din Vitanul Vechi sau la MegaImage nici măcar covor n-au pus.
Vedeți, e bună și Casa Poporului la ceva...
.
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
