Cum itzi dai seama ca imbatranesti?
Cand iti auzi fetele in camera alaturata discutand relaxat, ca doua pushtoaice, ca doi aproape oameni mari. Un om mare de noua si un om mare de patru.
Cand incepi sa stii destule locuri si cladiri si magazine care nu mai sunt de ceva timp, desi esti un venetic in acest oras murdar si trist si vesel si candriu si iresponsabil si mare si lucrativ si frematator si viu, in acest Ankh-Morpork balcanic.
Cand, desi mai ai loc destul in frigider, deschizi fereastra si pui oala de mancare pe pervaz, afara la frig, si retraiesti senzatia de camin studentzesc. Si cand iti dai seama cat timp a trecut de cand ai stat, pe vremuri, in camin. Si ca daca te-ai duce acum acolo, in Grozavesti sau in Leu, te vei simtzi un strain si un stingher si o baba. Ca sa nu mai spun ca de fiecare data cand trec pe langa Tranzit, cand ocolesc traficul din zona Piata Natiunilor Unite, se strange inima in mine cand vad acea fantoma pe cale de prabusire a tineretii noastre studentesti.
Cand incepi sa folosesti sintagma "pe vremuri".
PS: Scuze, Vera, stiu ca mai e mult pana departe. Stiu ca ce spun eu aici suna naiv si copilaresc, la respectabila noastra varsta de 35 de ani si restul zile (presque 37, respectiv presque 38, pentru cei care nu stiu cu ce se mananca familia Turambar). Stiu ca zambesti sagalnic si superior si trist vazand trairismele acestor adolescentzi intarziati care suntem. Dar stii cum spun adolescentii: asta e viata mea, astea sunt trairile mele. Please bear with us, with our unbearable lightness of being.
:) :/
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 7 ore
27 comentarii:
se spune că suntem pe atât de bătrâni sau tineri pe cât ne simțim :)
:-) Cand incepi sa povestesti.
Mon Ami, chiar săptămâna trecută am căzut şi eu în butoiul cu amintiri când un fost coleg de liceu m-a sunat să mă anunţe că a apărut comitetul de iniţiativă pentru întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului...
PS Să nu spui că din când în când mai găteşti pe hol :))
Frumos.
Daca ai face sondaje sociale macar la jumatatea valorii scrisului, am trai intr-o tara mai buna.
Dumnezeule mare! 'obitocul asta -Robert Horvath- se baga peste tot.Este f.insistent denigratorul.
Noroc ca exista butonul Delete pe lumea asta :wink:
Superior, nu.
Sagalnic, nu.
Trist, da.
Pour le reste, ai perfecta dreptate.
nene, ai atacat direct la sentiment
la cei 32 de ani, inca imi aminte de Piranha si de bodega cu vin fiert de la gura de merou - iesirea Leu (dar subconstientul imi dicteaza altceva)
@ Dan: asha, bre, rasuceshte si tu cutzitu in rana :(
@ Cristi Banu: quite an excellent idea, my dear fellow! uitasem de acest aspect stilistic al vietzii in camin. hmmmm. cartofi prajitzi la reshou. hmmm. se fac in doo ore jumate. hhhm. tot holul se umple de deliciosul miros de cartofi prajitzi la reshou. hmmm. ce delicatesa. ce vremuri. ce tineretze.
hmmmm. chiar ma apuca nostalgia :/
@ Anonim: macar la scris sa ma pricep, daca la sondaje toata lumea zice ca sunt un nemernic :) :wink:
@ Vera: :(
@ Molie. Caaaat? 32? Doar 32? DOAR 32? Bzzzz! Bzzzz! Dissparez-vous! Prea tanar pentru asemenea sentimente de adult. Va rog revenitzi peste 5 ani pe aici. Pana atunci, eticheta se aplica necrutzator: prea tanar. puuuushti! adolescent! bzzzzzz....
:rofl:
@ Tapirul: He. He he. Ce vremuri. Am prins si eu Cecenia, pe ultimele ei horcaieli. Campionatul mondial din 1994. Acolo, in Cecenia, a fost singura data in viatza mea de student in care am sarit la bataie. Intr-un context social, ce-i drept. Meduza se luase in gura cu unul de la alta masa, cu un basarabean. Ala s-a ridicat si s-a dat la Meduza. Noi ne-am bagat si noi. Ei, s-au bagat si ei. Ma rog, a iesit mai degraba cu impinsaturi decat cu pumni, ne-am potolit repede.
Pe urma baietzii vorbeau ca unul din ala fusese prin Afganistan, cu eliberatoarea armata sovietica. Deh, niste invidiosi. N-am reushit sa-i dovedim pe basarabeni si atunci au venit cu strategii de externalizare a eshecului :)
Mda. Ce vremuri. Pe vremea cand nu se vindea alcool in Grozavesti si trebuia sa treci gardul sa potzi sa bei o bere. Nu ca ma omoram eu cu berea, dar era o chestie de-aia, cum ii zice, a buddy thing.
:)
@ Tapirul: aaaa, stai ca n-am vazut prima fraza. Hamsiile de peste drum de Leu? Ecscepzionale! Itzi mai aduci aminte ce coada era la ele? Si aveau si mici. Era nebunie. Adevarata cantina era de fapt acolo. Pe urma, cand a facut Base curat prin chioshcuri, i-a matrashit de-acolo. Acum sunt undeva pe Bd Timisoara, chiar inainte de Mall, pe langa spalatoriile alea. Dar farmecul s-a dus.
A, si inca o chestie de amintire nostalgica: barul de la Arhitectura, mereu plin de fum si de jucatori de bridge. Tigarile Lucky Strike fara filtru. Orinoco, cel care tzinea barul. Concursurile de lunea seara, cand era omor de aglomeratzie. Echipa fenomenala Jul si Tudor, adica Barkalainen shi Vislliansson. Adica unul se dadea in barci cu licitatzia, iar celalalt dadea la rame la dona.
Waw! Acum chiar m-a apucat tristetzea. Trebuie sa-i dau un telefon lui Jul, sa-i amintesc si sa-i propun sa scoatem copiii pe-afara prin parc, pe zloata si viscol.
For the sake of good ol' times.
All the good times I've been wasted
Haaaaviiing goood times...
:)))))))
nene, pot sa schimb cifra (doar din tastatura) ;):)
Cand te dai jos din pat, intr-o dimineatza, si cazi din cauza meniscului, care s-a facut praf, asa din senin, fir-ar el al dracului, dupa care incepi sa-ti amintesti cum era iarna in varful Pietrii Craiului, sau cum schiai prin padure in Postavarul, sau plimbarile de duminica, luuuungi, cu cainele, sau cum faceai plaja iarna in Postavar, pe schiuri, la bustul gol sau ...
Da asta mai acum, pe la 50 si ceva de anisori :)
@Et in Arcadia ego...
Grozăveşti căminul B-512, 419/P20 din Regie, Cecenia, Club R, Şorley, barul din subsolul de la Litere cu Tom Waits, tarabele cu casete de la Universitate, "au venit fetele de la aseu!!!", Gambrinus sticla de un litru, săniuţa la jumate amestecată cu o jumătate de suc de roşii, filmele NBC la videoteci (early years), cinemateca...
Eheu fugaces labuntur anni!
@ Molie: prea tarziu. Te-ai dat in fapt. Pushtiule. Adolescentule. Non-maturule... :) :p
@ Matusalem: Si ce, acum nu crezi ca mai potzi niste Lantzuri? Sau macar un Lehman? Nu iarna. Macar vara. Ei, ce zici?
@ Cristian Banu: acquiesez si eu la urmatoarele: Grozavesti C 330, cumparat bere de la baietii care au facut Shorley-ul, barul din subsol de la litere, unde barman / DJ era la un moment Exarhu (de la el stiu ca am inregistrat In The Court Of The Crimson King), Klaus de la Universitate care vindea casete, aaaah, teancul de casete care zac printr-o debara la Telega si care injura minunile tehnicii moderne de mp3 si de flac. Ca sa nu mai vorbim de cinemateca. Ba nu! Blasfemie! Cinemateca nu se scrie decat cu C mare de la Constructie si de la Iluzie. Constructia Iluziei. Ce de filme si de timp am pierdut eu (si) pe acolo...
:)
Ieri am implinit 9 desi nu ne-am grabit :) . Iar primele semne reale au aparut in sintagme de genul: poate el sa faca o casa mai mare, poate el va ajunge in nu-s ce colt de lume, poate el va merge pe drumuri mai drepte, poate lui ii va fi mai bine ... ratari a caror indreptare o arunci in carca urmasilor.
PS: Poni 141, Groz D 109, Leu C17
Diavole. Ma ispiteshti !
Daca-i intr-o duminica, poate.
Nu stiu... Ptiu, ispita !
P24 ?, Groz 3 camere, una era 102, prins Shorley P24 041 parca, Shorley în anul trei, lăsat Shorley in 91 tot acolo dar el in 4 parca. Varsta :-).
Scuze, gresit: am stat in D, nu in C. In D330, cu Vitanu (asa se numea colegul de camera), dupa ce un an am stat in D418. Cei din Shorley aveau camera tot pe 3, mai pe la mijloc. Acolo vindeau bere si paine si tigari si alte alea.
@ Matusalem: stai sa dea coltzu stancii, ca o facem. Plecam vineri seara sau sambata dimineata si facem una lejera. Dar tot pana in creasta, cum ar veni :)
@ Cristi Parvan: la multi ani, sa-ti traiasca baiatul! Si nu, nu trebuie sa gandesti asa. Trebuie sa ajungem si noi in Filipine si in Islanda si in Patagonia si in Japonia. Nu doar ei :)
În Patagonia şi Japonia vreau şi eu :P
C Banu: Japonia e accesibila. Vezi aeroflot dar nu nummai, mai complicat acolo daca esti "pretentios".
@ Tapirul: nope. Ce a fost aia Challenge Day? Dar stai asha, ca parca imi aduc ceva aminte. Nu a fost ceva cu alergat? Hmmm... Vaaag. Vaaag. Vag de tot. Ia mai povesteshte, sa ne reimprospatam neuronii.
@ Tapirul: chef pe camin? facut si de-alea :)
@ Parvan: Da, asa este. Ajungi mai usor, dar acolo te costa.
@ Cristi: da, da. Patagonia mai ales :)
A, şi a mai fost un semn, l-am şi dat la mine pe blog la vremea respectivă: când filmele lansate în "tinereţea" ta ajung pe TCM.
:) Da, am observat si eu filme din anii '80 sau '90 care scot capul pe TCM. Tz tz tz. Ce vremuri. Ce inadecvare. Toate filmele dupa Tootsie ar trebui sa fie interzise pe TCM. Si 90% din ce se da acolo ar trebui sa fie obligatoriu alb-negru.
ok... vrei sa ma omori de-a dreptul!
Da, mi-amintesc acum. Ce vremuri. Cat timp a trecut deja de atunci.
Damn it, mate. Chiar ca imbatranim. Mai e un pic si se fac 20 de ani de atunci...
:/
Pai ia fa socoteala...
Damn it. Suntem ca in Alexandre Dumas. Dupa 20 de ani. Ce dracu urmeaza? Vicontele de Bragellones?
:(
Trimiteți un comentariu