marți, 12 octombrie 2021

Despre lucrurile cu adevărat importante

Știe România să facă blugi?, ne întrebam noi, la nivel inconștient, prin anii 80-90, cînd eram tineri. Nu știe. Doamne, ce poftă aveam de blugi cînd eram tineri! Cine știe să facă blugi? Străinii.

Vrem blugi. Străinii fac blugi. Românii nu știu să facă blugi.

Deci străinii sînt buni, românii sînt nașpa. Trebuie să-i ascultăm pe străini.

Știu, știu. Sună absolut aiurea. Dar așa funcționează creierul omului, la nivel inconștient, în acele străfunduri unde nici nu-ți dai seama de ce gînduri îți mișună prin hoit, prin creierul reptilian.

Tinerii în România au o reticență instinctivă, animalică, față de țara lor. Percep mediocritatea din jurul lor, fac comparații necruțătoare cu ce e în străinătatea dezvoltată și trag concluzii rapide, la fel de instinctive, animalice: străinii sînt buni, ăștia ai noștri sînt nașpa. Trebuie să ne luăm după străini.

Fiecare generație a trecut prin această greșeală de gîndire. Cu toții am fost tefelei la vremea noastră.

Anii 60 – 70 – 80. Ah, ce grosolani și aspri și mîrșavi sînt ăștia bătrîni, care nu ne lasă să purtăm blugi și să ascultăm Beatles. Să vină americanii să ne salveze!

Anii 90 – 2000. Ah, ce respingători și primitivi sînt ăștia bătrîni, cu Iliescu lor și cu comuniștii lor și cu iile lor și cu mermeleala lor. Mi-e scîrbă de ei. Să vină nemții și francezii, să ne salveze! Vrem în Uniunea Europeană!

Și tot așa.

De ce spun greșeală de gîndire? Pentru că se sare de la o premisă relativ corectă: Beatles, blugi, Netflix, tot ce înseamnă sclipici competent de consum și bunăstare, la o concluzie greșită: că străinilor le-ar păsa cumva de noi și ne-ar vrea binele.

Ei, aș. Ne vor tot binele pe care nu-l putem noi duce. Le pasă pe dracu. Vor un singur lucru de la noi. Să le fim un pic de slugi și un pic de iobagi, cum le-am tot fost sute de ani la rînd.

Fundamental vorbind, nu e nici o diferență între cîinoșenia elegantă a distinsului grof von Brukenthal și nemernicia bine camuflată sub un ștaif la fel de elegant a distinsei grofițe von der Leyen. Niște von amîndoi, care nu știu decît un singur lucru: cum să sugă de aici cît mai mult. Prețuri de transfer. Monopol. Multinaționale. The name of the game.

Tinerii noștri nu-și dau seama că orice țară, la vremea ei, a fost mai mermelită și mai împiedicată și mai puțin strălucitoare decît cele puternice de la momentul respectiv. Și ăia mari de acum au fost cîndva mici și fraeri, față de alții. Că nu e nici o rușine să o iei de jos, de la mediocritate și de la înapoiere.

Americanii, cînd se scuturau de lanțurile coloniale, erau niște pițifelnici de vînători-culegători, totalmente primitivi în fața strălucitorilor de stăpîni englezi. Coreenii de sud, după al doilea război mondial, erau niște împiedicați aproximativi care în afară de perii din păr de cîine și de cules orez nu prea știu mare lucru. Nu credeți? Citiți Ha-Joon Chang, The Bad Samaritans.

Exemplele sînt cu duiumul. Nici o țară nu s-a născut direct imperiu, capitală resplendentă și convolută și plină de sofisticare culturală, tehnologică, economică. Fiecare a luat-o de la piciorul broaștei, de la barză viezure mînz.

Doar că au luat-o crezînd în ei, nu în alții. Fiind mîndri, nu permițînd altora să le inculce rușine și scîrbă față de ei însuși.

Aici greșesc tinerii noștri, copiii noștri, cei care azi ne urăsc și se închină la falșii idoli ai Occidentului, crezînd că Occidentului îi pasă de noi. Aici am greșit și noi, la vremea noastră, cînd eram tineri. Blugi ciunga și Beatles / Depeche Mode. Altceva nu exista. Nu ne dădeam seama de pofta de imperialism și de exploatare a periferiei de care dădeau dovadă ăia din țările care producea blugi, ciungă, Beatles și Depeche Mode.

Acuma, pentru tefeleii din ziua de azi, atracția și respectul față de Netflix and chill îi orbește fix la fel ca pe noi pe vremuri. Știe România să facă Netflix? Nu. Știe România să facă Facebook și Insta și TikTok și toate prostiile în care belim ochii și pierdem timpul? Nu știe. Știe să facă Mercedesuri? Nu știe.

Înseamnă că străinii sînt buni și românii sînt nașpa / răi / proști. Să ne luăm după străini. Să avem încredere în străini. Să ne conducă străinii. Să alegem candidați care au nume străine – stratagema electorală folosită de vreo două cicluri electorale încoace de civilii de la USR.

În spatele tuturor patimilor electorale recente stă acest proces mental instinctiv, pre-conștient. Și această greșeală elementară. Dacă străinii știu să facă chestii, înseamnă că sînt buni și le pasă de noi.

Greșit. GREȘIT. Le pasă de ei, nu de noi. Și încearcă să-și convertească superioritatea tehnologică, financiară și mai ales simbolică în putere și în dominare, în control. Republica Supusă România, gubernia Europei.

Mie mi-a venit tare greu să-mi dau seama de asta, de acest proces viclean de gîndire care-mi luase prizonier creierul. Nu uitați: am fost un tefeleu, am fost bursier Soros. Teoretic, eu trebuia să îngroș rîndurile deontologilor de azi care preaslăvesc străinătatea și-și demonizează țara.

Mi-a venit greu. În primul rînd, a trebuit să mă contrazic pe mine însumi și să ies din mîzga disonanței cognitive. Cuuum? Am fost păcălit? Am fost fraier? Am fost un prost, un pufos, un idiot util?

Da, dragule, ai fost un prost un pufos un idiot util.

Doamne, nu știți cît doare să recunoști așa ceva față de tine însuți. Doare rău de tot.

Ăsta e principalul motiv pentru care tinerii din ziua de azi se lasă așa de ușor duși de nas. Ăsta e motivul pentru care mișcările de gîndire suveraniste sînt așa de ușor de demonizat. Pentru că în mintea instinctivă a pufosului, a tefeleului, se produce un scurtcircuit logic și se face foarte ușor saltul de la “România nu știe să facă Netflix” la “Ăi bătrîni sînt niște nasoi” la “Pesediștii vor să vîndă țara la ruși și la chineji”, deci “Muie PSD”.

Simplu.

Să nu mă înțelegeți greșit. Nu spun că România e o țară cine știe ce. E o țară mediocră, populată de oameni mediocri. Care nu știe să facă nici Netflix, nici submarine. Între timp a învățat să facă blugi, dar deja blugii nu mai sînt un indicator de status dezirabil, ci mai degrabă semn de sărăcie.

Nu-mi idealizez țara. Din contră: de cele mai multe ori am o atitudine prea critică față de ea.

Ce vreau să spun este că, dacă străinii știu să facă Netflix și submarine, asta nu le dă nici un drept, dar absolut nici un drept, să sugă fără nici un fel de opreliște banii de aici, să-i ducă în paradisurile fiscale și să întrețină relații neocoloniale cu țara mea mediocră.

Străinii pot să facă orice. Să-și bage dildouri unde vor ei și să se căsătorească cum vor ei și să poarte kimonouri și să se sfîntuvalentinească și să se tatueze și să facă ce vor mușchii lor.

Un singur lucru n-au voie străinii să facă. Să ne jupoaie de bani, folosindu-se de poziția lor superioară în mintea unora dintre români.

Totul pînă la bani. În asta constă adevăratul neocolonialism. În extracția de bani, legitimată de hegemonia simbolică.

Și asta trebuie să le explicăm răbdător, cu iubire, cu înțelegere, cu perseverență și fără nervi tinerilor noștri. Dragii noștri tineri, străinii vă jupoaie și vă fac din vorbe într-un asemenea hal încît ajungeți să le și mulțumiți pentru asta.

Nu fiți fraieri, dragii mei tineri. Dați-vă seama de lucrurile cu adevărat importante. Dați-vă seama că orice ban supt de von Brukenthal și von der Leyen și de von der Multinaționalen de aici înseamnă un ban în minus pentru voi. Pentru viitorul vostru. Pentru asfaltul și pentru autostrăzile voastre. Pentru spitalele și școlile voastre. Pentru sentimentul vostru de auto-respect.

Cînd vă veți da seama de asta, cînd nu vă veți mai lăsa păcăliți de străini, cînd veți înțelege că străinii își văd interesul lor, nu al nostru, atunci voi fi împăcat. Atunci o să vă las să mă certați pentru orice altceva. Voi fi bucuros că am o generație care înțelege mersul lucrurilor cu adevărat. Și care ține cu țara lor. Pentru că au ajuns, în cele din urmă, să țină cu ei înșiși.

Pînă atunci, însă, mai avem mult de tras.

Ghinion.



. Citeste tot...

duminică, 10 octombrie 2021

Miliția și vaccinarea: un calcul simplu

O să fac acuma un lucru contraintuitiv. O să vă explic că eșecul vaccinării, în particular, dar și conceptul de Românie eșuată, în general, nu sînt de fapt în totalitate vina celor care în momentul de față vremelnic guvernează România.

Cu accent, evident, pe vremelnic, acest cuvînt tare drag tuturor funcționarilor publici (“e vremelnic, mai devreme sau mai tîrziu o să scăpăm și de ăsta.. noi sîntem adevărații nemuritori ai sistemului.”)

Încă de la începutul acestui an, de la începutul campaniei de vaccinare, în sondajele Sociopol realizate pe tema Covidului în general și a vaccinării în particular, în mod constant reieșea că aproximativ jumătate din populația adultă rezidentă a României era de acord să se vaccineze.

55%, mai exact. Aceștia se împărțeau în 40% total de acord și 15% oarecum de acord.

Ce înseamnă populația adultă rezidentă? Înseamnă adulții pe care îi găsim în țară. Noi nu putem să facem sondaje pe toată populația oficială a României, dacă ei nu sînt acasă, ci plecați fără acte în Spania, Italia, Germania, Anglia, unde-or mai fi ei plecați.

Noi nu-i putem găsi în țară decît pe cei care sînt în țară. Sună tautologic, dar asta e realitatea. Așa e cu sondajele. Nu ajungem la diasporezi, decît dacă din întîmplare îi nimerim prin țară, în vizită la neamuri.

Cîți sînt rămași în țară? Să socotim.

INS dă următoarele date oficiale. 22,1 milioane români în total, de-ăia oficiali, după acte, adică după domiciliu. Nu contează unde sînt. Contează buletinul, CNP-ul. Din ăștia 22,1 milioane, de fapt doar 18,2 milioane sînt adulți, peste 18 ani. Restul copii.

Rețineți. 18,2 milioane adulți oficiali.

Ookey. Aici începe povestea cu emigrația. Cu diferența dintre domiciliu (ăia din actele oficiale) și rezidență (ăia care de fapt sînt cu adevărat în România).

Din România au plecat în ultimii 15 ani 3,5 milioane de români. Aproape toți adulți, la muncă. Ei sînt cu buletinul și cu CNP-ul aici, în România. Dar de fapt cu trupul, cu viața, cu soarta în alte țări.

Această cifră de 3,5 milioane e bine documentată, atît în sondajele noastre Sociopol, cît și în alte date mai mult sau mai puțin oficiale. Toată lumea acceptă tacit această realitate, doar că nu o oficializează, să fim mai mulți pe hîrtie, să primim bani mai mulți de la Imperiu. Gubernia Nerealist De Populată România.

Scădem 3,5 milioane adulți plecați din 18,2 milioane de adulți oficial pe hîrtie.

Rezultă 14,7 milioane de români.

Doar atîția adulți sînt în România de fapt. Asta este baza de calcul la care trebuie să ne raportăm cu adevărat. Doar 14,7 milioane de fapt.

Cît înseamnă 40% total de acord să se vaccineze din 14,7 milioane? 5,9 milioane.

Cît înseamnă restul de 15% oarecum de acord să se vaccineze din aceleași 14,7 milioane? 2,2 milioane.

În total, vreo 8 milioane de români care spuneau că sînt de acord să se vaccineze. Dintre care de fapt doar vreo 6 milioane (5,9 milioane) care ziceau cu gura plină, "da, să moară pisica, dă-ncoace vaccinul ăla să mi-l dau în venă".

Cîți s-au vaccinat pînă acum, imensa lor majoritate adulți? 5,5 milioane.

Cîți ziceau în mod constant, încă de la începutul campaniei de vaccinare, că se vor vaccina,? 5,9 milioane cu adevărat. Restul de 2,2 milioane doar cu jumătate de gură, probabil sub presiunea conformismului mesajului oficial.

Care e diferența dintre 5,9 milioane care ziceau de la bun început că se vor vaccina și 5,5 milioane care în cele din urmă s-au vaccinat? Una destul de mică, la aceste volume de oameni.

Care e concluzia?

Campania de vaccinare nici n-a stricat, nici n-a ajutat. Întocmai precum apa sfințită. Doar a consumat niște resurse și i-a enervat pe cei care oricum nu voiau să se vaccineze.

Procentul de vaccinare în România, care în momentul de față este în mod real de 37% în rîndul adulților (5,5 milioane din 14,7 milioane total adulți care sînt cu adevărat în România) este pur și simplu o constantă socială, independentă de iureșul de comunicare.

Asta e România. Ăsta este profilul ei valoric, ăsta este mersul lucrurilor. Nu poți forța baba să treacă strada, nici copilul să nu se urce în pom. Nu poți forța românul care nu vrea să se vaccineze să și-o dea în venă. Nu comentez deocamdată motivele pentru care nu vrea să se vaccineze. Vorbesc doar despre conversia opinie – comportament.

Ce n-a reușit campania de vaccinare de fapt? Să-i convingă să se vaccineze pe cei aprox. 2,2 milioane români care erau cu jumătate de gură de acord în sondaje.

De ce? Pentru că în loc să adopte calea blîndeții, a empatiei și compasiunii, milițienii noștri care conduc țara și campania de vaccinare au făcut singurul lucru pe care-l știe miliția de la Nabucodonosor încoace: să beștelească lumea, să-i ordone, să țipe la lume, să se ștropșească la ea ca un sergent major îngîmfat și plin de sine.

Atîta știe miliția. Cum atîta știu românii, la fel și miliția: atîta știe. Nu te pui cu natura umană. Cu predispozițiile valorice, atitudinale.

E milițian? Și îi dai în mînă un megafon? Ce știe să facă milițianul cu megafonul? Un singur lucru: să urle plin de indignare în el. “Circulați! Circulați!”

Deci, dragi români și restul concetățeni, nu e nici un mister. De la bun început cam 6 milioane de români erau de fapt de acord să se vaccineze. Din ăștia s-au vaccinat aproape toți: 5,5 milioane.

Restul s-au uitat la miliție cum urlă și face spume la gură și au făcut ce au făcut românii dintotdeauna în fața autorității oprimante: s-au ascuns prin colțuri și au așteptat să treacă furtuna.

Zi ca ei și fă ca tine. Strategia multiseculară de supraviețuire a românului obidit, urgisit de Imperiu: turci, habsburgi, ruși, acuma mai nou bruxellezi, de fapt germani. Capu’ la cutie și joc de glezne. Mergi pe burtă, maică. O să plece și ăștia. O să scăpăm și de ăștia. Nu știu cînd. Acuma. Peste 10 ani. Peste o sută de ani. Nu știm cînd. Deocamdată lasă-i să urle.

Sînt vremelnici, maică, și ăștia. Vremelnici. Niște pițifelnici vremelnici. Nu mor românii cînd vor cîinii.

Din păcate, unii români mor. Dar asta e altă discuție. Nu discut de ce peste jumătate din români sînt reticenți să se vaccineze de gripă, nu de tetanos, poliomelită sau varicelă. Noi acum discutăm de ce miliția nu e în stare să convingă lumea.

Simplu: pentru că e miliție, și românii n-au avut niciodată încredere cu adevărat în miliție. În opresor.

Ghinion.





. Citeste tot...

vineri, 8 octombrie 2021

Generațiilor dinaintea noastră

Sînt generații eroice, generații fără de istorie, generații chinuite, generații mediocre și generații bicisnice.

Aiasta a noastră e cam bicisnică. Vîntul istoriei ne favorizează, ne suflă în fund, ne răsfață și ne îndestulează. Și tot degeaba. Sîntem niște bicisnici irecuperabili, niște amărîți de muțufelnici pufoși.

Generația bunicilor noștri a făcut războiul și foametea. Vai de capul lor. Cîte au putut să îndure. Și au îndurat. Și au răzbit. Cu răni, cu sacrificii, cu morți și suferințe. Înaintea lor, fiecare generație de stră-străbunici a făcut războiul și foametea, a îndurat opreliștile, umilințele și neajunsurile. Vai de capul lor. Ce s-au mai chinuit. Și au răzbit și ei. Fiecare generație a răzbit prin istorie, prin neajunsuri imense. Altminteri n-am mai fi noi aici, acum, să facem umbră acestui Pămînt pe care nu-l prea merităm.

Generația părinților noștri a suferit și ea mediocritatea și neputința și s-a uitat mereu peste gard la verișorii occidentali, de-o seamă cu ei, deja îmbuibați și plesnind de fericire. Ciungă și blugi, Mercedes și Hollywood.

Ei n-au avut parte de așa ceva. Au băgat grumazul în pămînt, au oftat și au tras în continuare. Să facă hidrocentrale. Să crească copii. Să îndeplinească planul. Să nu iasă din rînd. Să aibă fericiri mărunte. Pe urmă au îmbătrînit și au văzut cum se schimbă lumea, cînd era prea tîrziu pentru ei.

Oricum, n-au fost atît de înghesuiți de realitate precum bunicii și străbunicii noștri. Cele două războaie mondiale nu se compară cu nici o suferință provocată de lipsa de blugi și de ciungă. Să fim serioși.

De-abia generația noastră, prin părțile astea de lume balcanice și post-comuniste, a început să scoată capul și să amușineze fericirea îmbuibării și îndestulării și preaplinului generat de tehnologie și de puterea carburanților fosili.

Blugi. Ciungă. Umpic de îndestulare. Nu multă, dar orișicît. Iaca scoserăm și noi nasul să mergem să-i slugărim pe alții, prin Italia Spania, să ne urmăm visul de primă generație de emigranți săraci. Sau nasul celălalt, mai cu ștaif, de primă generație de turiști care belește ochii la Bulgaria, Grecia, Egipt, poate chiar și la Caraibe și Zanzibar.

Acuma, la rînd, ăștia mici care vin din urmă să ne dea laoparte, să ne ia locul și să continue suferința fericirea patima amăgirea străduința ispita viața,

acuma ăștia sînt și mai învățați cu confortul. Cu îmbuibarea. Cu cele ale tehnologiei și ușurinței. Uber есть? Есть. A также Internet есть? Есть также, ребята. Și tot așa. Есть cam de toate –

(Cee, nu știți literele rusești? Și nici ce înseamnă rebiata? Ori tacje? Ghinion. Mai învățați și voi. Hai cu România Educată...)

Есть cam de toate. Și atunci, în acest context istorico-social privilegiat, cînd iesti cam de toate pentru ăștia mici și răsfățați, orice abatere de la îmbuibare și de la necontenita apriga cursă întru fericire facilă li se pare o catastrofă.

Au pretenții din ce în ce mai mari. Le pute orice. Fac un imens caz de furtună într-un pahar cu apă din orice. Fac demonstrații de drama queen pentru te miri ce fleac. Nu le mai ajungi la nas. Totul li se cuvine. Totul e luat de la sine.

Cuuum? Nu există wifi? Dece nu există wifi? Trebuie să fie wifi peste tot, cum e aerul. N-aveți avocado? Vai, ce dezastru. Nici de-aia, cum îi zice, măi, la sărăcia aia de prostie pe care o venerează ei acuma, stai să caut pe gugăl, chinoa? Auzi Doamne, nu există chinoa și are pîinea gluten...

O să dea și ei cu capul de realitate, evident. O să mai coboare din înaltele lor acareturi imperiale în care s-au cazat în mintea lor în sinea lor, din stratosfera fantasmei de atotputernicie și de misecuvinism.

Și noi, la vremea noastră, probabil eram percepuți de către bunicii noștri drept niște tefelei răsfățați, care credeam că ni se cuvine tot și că lumea începe cu noi. Fiecare generație are probabil parte de asta.

Doar că, pe măsură ce belșugul se distribuie din ce în ce mai larg pe globul ăsta, consecință a puterii sovietelor din hidrocarburi, forța dinozaurilor morți și putrezi și care ne ușurează nouă azi viața, misecuvinismul capătă accente din ce în ce mai puternice, mai grotești.

Fiecare generație e ceva mai ruptă de natură, de realitate, se scufundă în capcana fierului-beton și a curentului electric și a biților. Pînă cînd? Pînă unde? Cît ne mai rabdă Pămîntul? O să ne ducem în cap în postumanism? O să devenim niște biete terminale obeze, ca în Wall-E? Nu știu.

Știu doar că ne aducem aminte din ce în ce mai greu de cei care au suferit cu adevărat. De cei care au trecut prin război și moarte și foamete și chinuri. De cei fără de care noi n-am fi azi aici să le pîngărim numele și amintirea.

Tuturor acestor generații care ne privesc de sus, de dincolo de norișor, cu amuzament amar și cu dezamăgire părintească, minunîndu-se cîte avem la nas și cît de nemulțumiți putem fi pentru asta, le dedic aceste rînduri.

Pomenească-li-se numele în veci.

Vie amintirea lor.

Vii învățăturile lor.

Viu sufletul lor în sufletele noastre.

Chiar dacă le uităm și îi uităm. Undeva, cineva, trebuie să-și aducă aminte. Strădania lor, viața lor, suferințele și trăirile lor nu trebuie risipite în vînt.

Ar fi păcat. Mare păcat altminteri.

Am zis.











. Citeste tot...

miercuri, 6 octombrie 2021

Nu vă mai crede nimeni

Vedeți? De-aia nu vă mai crede nici naiba. Pentru că în mod constant prostiți lumea. Una ziceți azi, alta ziceți mîine. Cine să vă mai creadă?

Ați început prin a susține că “e o simplă gripă”. Pentru că erați disperați să faceți alegeri anticipate. Nu v-a ieșit. Ați dat rasol.

Pe urmă, dacă tot ați dat rasol, ați schimbat la 180. Din prea prea în foarte foarte. De la a ignora la a clama marea catastrofă. Să fugim, ne mănîncă.

Dintr-o dată, de la nimic, ați dat la maxim. Ați luat măsuri absolut aberante, milițienești, cretine. Ați creat o isterie galactică. Ați zis că măștile nu contează, pentru că nu aveați măști. Pe urmă, hodoronc-tronc, s-a modificat schimbarea. Nu se mai putea fără mască nici cînd mergeai singur la veceu. Ați pus la toți botniță. Doar voi prin guvern aveați voie să chefuiți ca niște nesimțiți fără mască și fără distanțare socială. Orban, îți mai aduci aminte, deontologule?

Ați făcut ditamai scandalul cu izoletele, pe urmă n-ați mai folosit nici o izoletă. O grămadă de bani tocați degeaba. Ați speriat lumea în asemenea hal, i-ați băgat pe toți în lipituri, i-ați făcut pe oameni să intre în asemenea fibrilații, încît ajunsesem să dăm cu spirt pînă și pe roșii castraveți brînză și pe celelalte cumpărături. Ziceai că e Ebola, așa ne-ați speriat atunci.

Ați închis piețele. Dar supermarketurile, unde Covidul se vîntură mai abitir, le-ați lăsat deschise. Deh, pentru români ciumă, pentru multinaționale mumă.

Ați închis școlile, v-ați bătut joc de copii și de viitorul lor. Doi ani de zile pierduți. Jumătate de liceu s-a dus pe apa sîmbetei. S-a dus naibii educația acestei generații.

Ați închis bisericile. Ați închis pînă și cimitirele, nemernicilor, de nu mai putea lumea să se ducă să pună o lumînare la morminte. Ați încuiat ușile cimitirelor și ați pus pază armată, ticăloșilor. V-ați bătut joc de morți, i-ați băgat în saci de plastic, să nu-i mai vadă familia nici măcar în coșciug. N-ați mai lăsat lumea la înmormîntări.

Ați creat o imensă isterie galactică. I-ați băgat pe toți în lipituri. Și de îndată ce se trecea de 3 la mie, pușcărie curată. Mai țineți minte, bre cetățeni bre? Doar pentru 3 la mie.

Și pe urmă a venit vara, și gata. Iar s-a schimbat modificarea. Ați clamat relaxarea. Chef lăutari salvatorii patriei. Hai la mare. Hai să ieșim din coteț.

Și pe urmă a venit toamna, și ați luat-o de la capăt. Dar nu înainte de a face ditamai alegerile în plin val, cu ditamai vînturarea de lume. Acolo nu se mai punea nici un fel de covid. Pentru că alea vă conveneau vouă, dintr-o dată nu mai era nici un fel de covid, nici un fel de restricții. Fix o lună, cît să faceți voi alegerile.

Și pe urmă, că v-ați văzut cu voturile în traistă, după ce ați furat la urne de-ați rupt (alo, Clotilde? cum stai cu sacii ăia de voturi? Nici acuma nu te-a căutat miliția), ați dat-o din nou în isterie, toamna trecută. Și iar ați închis tot.

Și cu vaccinurile ați jucat aceeași alba-neagra de toată jena. Ați adus mai întîi vaccinurile cu armata și cu ditamai avioanele speciale și cu ditamai frigorificele și cu hipercostume de scafandri, de ziceai că lucrați cu azot lichid și cu uraniu. Mamă, ce mai spectacol grețos.

Și pe urmă, la cîteva luni, henț. Iar s-a modificat schimbarea. Erați în stare să vaccinați lumea și în piscină. Nici o ladă frigorifică. Nici o protecție. Nimic. Vaccin și mici, în plină vară. Nu mai era nevoie de nici un fel de costum de scafandru.

Și pe urmă ați zis că a trecut pandemia. Și ne-ați dat liber din coteț, să ne bucurăm de o amărîtă de libertate chinuită, la bulgari și la greci.

Și pe urmă ați făcut Untold și congresul PNL. Din nou în plin val de pandemie. Cu un președinte care umbla fără mască în interior. Voi aveați voie. La voi nu se pune încălcarea legii.

Și acuma, deși orașele mari sînt spre 12 la mie, deci de cel puțin patru ori mai mult decît era nivelul de hiperprimejdie de anul trecut, ăla vestitul de 3 la mie, dintr-o dată a dat moliciunea peste voi. Și nu mai puneți nici imnul la megafoanele mașinilor de miliție. Nu ne mai încuiați nici în casă. Nu mai închideți nici școlile. Nu mai faceți nici un fel de isterie. Căci oricum nu vă mai crede nimeni.

O să ajungeți să cereți îndurare de la oameni. În public. În gura mare. Și tare m-aș bucura să nu vă ierte nimeni. Deși oamenii sînt blegi și proști și uită repede. Și o să vă ierte, nemernicilor. Pentru toți morții. Pentru toată bătaia de joc. Pentru toate școlile închise degeaba. Pentru toate restricțiile absolut aberante. Pentru toată isteria cretină și absolut, dar absolut inutilă.

Ce vă mai place să vă mai bateți joc de oameni.

Și voi vreți să vă mai creadă cineva? Nu vă mai crede nimeni.

Concluzia e simplă. Românii merită tot ce e mai bun. Ghinion.





. Citeste tot...

duminică, 3 octombrie 2021

Românii merită tot ce e mai bun

De ceva timp mă tot bîntuie o frază, care concentrează în esența sa scurtă și rea toată zbaterea acestor vremuri ticăloase.

“Românii merită tot ce e mai bun”.

Evident că este o frază ironică, cinică, numa’ bună de dat peste nas și de Schadenfreude. Dar ce bine sună! Dar ce v-o meritați!

Dar ce ne-o merităm...

Acuma, teoretic, după aceste fraze introductive scurte și expresive cu care v-am atras atenția, ar trebui să trec la expunere. Așa scrie la manualul de retorică. Ar trebui să vă înșir un pomelnic de nemernicii realizate de ăștia de la putere. De la vestitele plăcuțe suedeze pînă la gestionarea Covidului pînă la creșterea nesimțită a prețurilor la energie și gaze.

Doar trei? Ohohoo! Astea sînt doar cele mai vizibile. Lista evident că ar trebui să fie imensă. O înșiruire de ticăloșii, de nepriceperi, de ipocrizii, de fapte și mai ales de nefapte de oameni slabi lași nepricepuți ticăloși

trotinetiști mediocri care, după ce-au vituperat virtuos cu spumele la gură de rigoare, cît să ajungă la putere, odată cocoțați acolo au arătat în foarte scurt timp că nu se pricep la nimic, în cel mai bun caz, sau că sînt puși doar pe distrus, în cel mai rău caz. Și, din păcate, de cele mai multe ori se potrivește varianta “în cel mai rău caz”.

N-o să fac listă. Să lăsăm șobolanii, gunoaiele, trenurile deraiate, oamenii batjocoriți și toate celelalte nepriceperi să zacă acolo, nerostite, nepomenite, nestîrnite. Nu de-asta am venit azi să vă zgîndăr creierii. Ci să bag bățul prin gard în altă privință.

Mă intrigă felul în care românii mereu aleg varianta cea mai proastă. Mă intrigă felul în care românii nu-și văd interesul, preferă starea de slugă numa bună de jupuit de către stăpîn. Mă intrigă și mă enervează și mă scoate din minți starea de loser, de învins, de iobag în care se complace poporul meu.

Vedeți voi, dragilor, bre medievalilor bre, pe vremuri venea Marc Antoniu pe scenă și clama ritos, strîngînd în mînă pelerina plină de sînge și privind de sus trist la cadavrul mototolit de la picioarele sale: I come to bury Caesar, not to praise him.

Așa și eu. Prieteni, tovarăși, cunoștințe, dați-mi urechile voastre. N-am venit să vă laud, am venit să vă îngrop.

Am venit să vă spun că ar cam fi cazul să îngropăm speranța. România e o țară mediocră, populată de o populație mediocră, ce nu reușește să se ridice la înălțimea ideii de popor. De niște decenii bune, după ce-am scăpat din lanțul autoritarismului –

Stai așa, stop. Undo. Undo. Că de fapt nici măcar atunci. Că nici atunci n-am fost noi, de fapt, românii, agenții ieșirii din comunism. Indiferent ce zice vulgata oficială, ce zice harneala de manual de istorie progresist, românii și atunci tot slugi am fost. Treaba adevărată au conceput-o, pregătit-o și pus-o în aplicare alții. Niște profesioniști, niște alții. Niște Tokeși și niște Gorbaciovi și niște Calderoni.

Alții au pus la cale o lovitură de stat pregătită din timp în care românii au jucat rol de figuranți. Actorii lor și caii noștri. Mircea, fă-te că lucrezi, căci noi echipa de zgomote, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, cascadorii și restul “teroriștilor” ne jucăm rolul. Pregătit de alții.

Închid paranteza. Dă-o-ncolo de Loviluție. Altă harneală glorioasă.

...Deci după treizeci de ani de la momentul în care românii au făcut figurație în istorie, de atunci tot asta fac. Iau decizii proaste. Lasă pe alții să hotărască în locul lor. Acceptă harneala fără nici un pic de efort critic și înghit propaganda cu lingura, cu polonicul. Se lasă duși de nas de fiecare dată, de fiecare echipă de zgomote.

Ah, Anacondo, ce frumos îi scoteai tu încolonați pe pufoși în piață să facă tablouri vivante din lumițele de la iphoane și să fluture din mînuțele alea ale lor galbene de carton pe care le primeau disciplinați cum primeau pe vremuri manifestanții pancartele la 23 august.

Ca niște oi. Ca niște oi sîntem păcăliți mînați mulși tunși frezați înțărcuiți făcuți din vorbe din foarfecă din taxe din magazine din monopoluri din decizii colonialiste la care nimeni nu zice nici pîs.

Ce e, mă oameni buni, în capul vostru? Cum de îndurați asemenea chestii strigătoare la cer? Cum de acceptați așa ceva? Voi nu vedeți ce pățiți? Voi nu simțiți?

Pe voi nu vă doare???

Și pe urmă îmi dau seama că mă ia din nou furia și neputința. Și că mă ia degeaba. Că iar urlu în pustiu. Și că iar mă aprind ca un fraier. Și atunci mă răcoresc din nou. Bag capu’ între urechi, aprind o țigară, trag din ea. Și trag și concluzii. Din nou amara concluzie. Românii merită tot ce e mai bun. De ce-mi bat eu capul cu voi? De ce mă chinui să vă trec strada? De ce sufăr eu pentru un popor care nu e popor, doar o aglomerare de naivi, de fraeri numa’ buni de exploatat?

E simplu, dragilor. Vă meritați soarta. Voi vreți așa. Românii merită să fie călcați în picioare. Românii merită să fie tratați drept slugi. Românii merită să aibă parte de produse proaste, de o viață proastă, de guvernanți proști. E tot ce merită. Pentru că ei au ales. De repetate ori. Deci semn clar că nu e o greșeală, ci că de fapt vouă vă cam place. Ca în bancul cu ursul.

Mai ales, românii merită să nu aibă viitor. Să se topească precum niște slugi în marea masă amorf-imperială. Să ajungă niște italieni de mîna a doua și niște spanioli de rang secund și niște englezi și nemți second hand, alături de celelalte etnii care slugăresc la mai marii lumii.

The world will end not with a bang, but with a whimper. Așijderea și țara asta mediocră, populată de poporul ăsta mediocru, care nici să scrie mi-au despărțit nu prea mai știe.

E simplu. S-a mai întîmplat și cu alții. O să piară această nație de slugi și pe locul rămas gol o să vină afganii, cazacii, etiopienii, indienii, indonezienii, nepalezii, filipinezii, oricine are sînge în instalație să fie popor și să-și decidă soarta, nu cîrpă de șters pe jos istoria cu ea.

Românii merită să nu aibă viitor. Ei au hotărît. Ei și-au amanetat speranța și viitorul și copiii și limba și istoria și soarta pe trei lei, pe harneli ieftine, pe butaforii și pe mărgele de sticlă. Ei își vînd pămîntul. Ei își mută soarta în altă țară. Ei își învață copiii că străinii sînt mai buni și că doar străinii merită tot. Ei pun urșii mai presus de oameni. Ei își omoară semenii cu zile, neprimindu-i în spitale din cauză de harneală. Ei și-au ales străini să-i conducă. Ei ridică statui de asupritori și pe urmă se închină la ele, în osanalele instituțiilor de forță care teoretic ar trebui să vegheze să nu se întîmple asta.

Întotdeauna, românii au luat decizii proaste. Și m-am lămurit, nu mai am nici o iluzie. Vor lua decizii proaste și în continuare.

Deci simplu, așadar. Deci quod erat demonstrandum. Românii merită tot ce e mai bun.

Ghinion. Beți încet, căci clar nu conține viitor. Doar ivermectină. Și brukenthali îmbuibați și aroganți. Și trotinete.



. Citeste tot...

marți, 21 septembrie 2021

Pentru că meritați

S-au făcut multe greșeli de când a izbucnit criza Covid. Nu doar în România. În toată lumea. Excese bălmăjeli nepriceperi bâjbâieli alocări prea mici sau prea mari de resurse. Ca la orice război. E celebră butada: "Everybody has a plan until the first bullet fired".

Unele greșeli au fost neforțate. Altele au fost premeditate. Unele au fost minore. Altele au fost strigătoare la cer.

Însă de departe, de departe cea mai gravă, mai ticăloasă, mai mârșavă și mai de neiertat greșeală este felul în care, de dragul isteriei Covid, statul român practic a condamnat la moarte bolnavii cronici, îndeosebi pe cei de cancer, interzicându-le accesul în spitale și la tratament.

În 2020 au murit de cancer oameni cu nemiluita. Nu o spun eu, că nu sunt medic. O spun autoritățile.

O știre oficială recentă spune clar, răspicat. Aproape toți cei care erau bolnavi de cancer când a început Covidul, în 2020, într-un an de zile au murit. 88%, ca să fiu mai precis. Adică aproape toți. 9 din 10 bolnavi de cancer, ca să înțelegeți mai bine imensitatea acestor cifre.

Nu e o știre de-aia culeasă din mocirla site-urilor conspiraționiste. Este ditamai comunicatul oficial scos pe gură de ditamai instituția oficială numită CNAS. Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Iată citatul, vorbele exacte scoase pe gură de președinta CNAS, Adela Cojan, acum o săptămână, pe 14 septembrie, la un eveniment public:

În jur de 88% din cazurile de cancer al căror tratament a fost finanțat în 2019 au fost regăsite în 2020 pe lista CNP-urilor pacienților decedați.

88 la sută??? Sună absolut aiurea. Sună a fake news, a informație de-aia prăpăstioasă, vehiculată de toți intenșii lumii. Gen americanii nu au pus de fapt piciorul pe Lună, doar s-au prefăcut în cine știe ce studio cinematografic.

Inițial, când am citit știrea, am zis: iar au mușcat fraierii ăștia din presă momeala. Iar vântură trăirisme și știri catastrofice. Și am așteptat răbdător să apară comunicatul la fel de oficial prin care să se nege știrea. A fost o greșeală. E o știre falsă. Stați să vedeți, că de fapt nu e așa.

Din păcate, de fapt este fix așa.

La scurt timp după apariția acestei știri, acum trei zile, secretarul de stat din Ministerul Sănătății, Andrei Baciu, a ieșit să declare că o să fie diferit tura asta de Covid, vestitul val 4 cu care ne tot amenință și care iată că a început, în mod convenabil imediat după ce trece congresul PNL.

Acuma n-or să mai închidă spitalele pentru a le face exclusiv pentru Covid. Toate spitalele vor rămâne deschise și în cadrul lor se vor face secții diferite, pentru bolnavii de Covid și pentru restul, cu trasee separate.

Nu vor mai fi spitale COVID și spitale non-COVID, toți pacienții vor primi tratament, a explicat Baciu.” Vorbele lui. Am luat cu Copy Paste dintr-un articol de presă.

Repet, poate nu ați înțeles ce a zis secretarul de stat: “toți pacienții vor primi tratament”.

Aha. Adică ce vreți să spuneți, dom’ secretar? Adică până acum nu au primit toți? Adică lăsați de înțeles că până acum pacienților cronici li s-a refuzat tratamentul, de frica Covid-ului?

Aha.

Prin declarația sa, secretarul de stat Baciu vine să întărească ce spusese mai înainte președinta CNAS Cojan. În loc să nege, spune clar: nu am asigurat tratament bolnavilor cronici.

Da, cum să nu. Prima zice că au murit aproape toți. Al doilea lasă de înțeles că nu au asigurat tratamentul. Și ce să vezi, fi-r-ar ea să fie de coincidență: nu are nici o legătură una cu alta. Nu din cauza noastră. Pur și simplu așa s-a nimerit.

Ce să înțelegem din cele spuse, că “toți pacienții vor primi tratament”? Că de acum înainte promiteți că n-o să mai fiți proști și câini și nemernici și că, în cele din urmă, o să vă faceți și voi meseria de medici? Așa cum ați jurat pe Hipocrat, când ați terminat facultatea?

Gata? Acuma veniți ca niște floricele și jurați pe roșu că o să vă faceți treaba, nu ca pînă acum? Fiți atenți la noi, ce generoși suntem: o să-i tratăm pe toți de azi înainte, nu doar pe cei de Covid. O să-i primim înapoi în spitale.

Ați înțeles ce se întâmplă? Nu e știre falsă. Chiar au murit aproape toți bolnavii de cancer într-un an. În fatidicul an 2020, când din cauza Covid au închis spitalele și n-au mai oferit tratament bolnavilor cronici. Dacă era știre falsă, ohoho, ce spume la gură ar fi fost la gura secretarului de stat din Ministerul Sănătății. Imediat. With extreme prejudice.

Mai mult. Azi (21 septembrie), însuși ditamai șeful cel mare, ditamai Ministrul Sănătății Cseke vine și face declarații pe această temă.

Mai întâi, îl contrazice un pic pe secretarul de stat în privința spitalelor Covid. Stați să vedeți, stați așa că nu-i așa. Noi de fapt vrem să păstrăm toate spitalele deschise, dar totuși s-ar cam prea putea pe unele să le facem exclusiv Covid. Aha. O să fie toate deschise, dar de fapt unele o să cam fie închise. Doar un pic. Doar pe la colțuri.

Aha. Iar nu s-au înțeles între ei. Iar o dau de gard. De fapt vor să închidă spitalele din nou.

După aia, însă, încearcă să dreagă busuiocul. Stați așa, că avem și vești bune pentru voi, dragi cetățeni, fiii patriei noastre. Fiți atenți la noi ce iubim noi oamenii și mai ales bolnavii: “Dorim să păstrăm accesul populației și bolnavilor cronici la spitale”. Din nou vorbele lui exacte. Fraza e luată cu Copy Paste dintr-un alt articol de presă, de azi.

Aha. Deci din nou aceeași afirmație ca și a secretarului de stat. Dorim să se întâmple ceva ce până acum nu s-a întâmplat. Deci dom’ ministru lasă de înțeles că până acum au oprit accesul bolnavilor cronici în spitale? Și pe urmă, hodoronc-tronc, s-au apucat mai toți bolnavii cronici să moară?

Aha.

Măi românilor, măi cetățenilor, măi contribuabililor, măi oameni buni, voi înțelegeți ce se petrece sub ochii noștri?

Au murit oameni. Sute de mii de oameni. Poate milioane. Nu avem date în volum absolut. Doar procente. 88% din bolnavii de cancer. Iar oficialii României nu neagă deloc asta. Ci, din contră, declară oficial că până acum bolnavii n-au primit tratament.

Aha. Ce să înțelegem de aici? Oare de ce au murit? Că n-au primit tratament? Că i-a tras curentul? Sau că n-au ascultat imnul la megafon? Este vreo relație de cauzalitate între cele două evenimente? Între cele trei declarații oficiale?

Nu știu ce să zic. S-ar putea să nu fie. Eu cred că bolnavii de cancer n-au fost suficient de patrioți. N-au ascultat imnul cum trebuie.

E simplu. E ca în balada lui Toma Alimoș. Imnul României era zbierat la megafoanele mașinilor Miliției, să ne țină ridicat entuziasmul patriotic. Oficialii închideau spitalele. Bolnavii de cancer, de diabet, de inimă, de rinichi, de toate bolile pământului de care suferă românii, nu aveau acces la tratament. Și pe urmă se apucau să moară pe capete.

Iar noi trebuie să tragem concluzia că nu are nici o legătură una cu alta. Foicica fagului, Manea e de vină. Manea slutu și urâtu.

Evident că nu are nici o legătură. Cum să aibă? Nici nu ne putem gândi la așa ceva...

Cum se guvernează o țară? Cum se tratează bolnavii cronici? Cum se gestionează criza Covid? Cum mor oamenii?

Simplu, elegant, din pix. Și din declarații oficiale.

În neamul meu, de când a început Covidul, din 2020 până în vara asta, am avut șapte înmormântări. Dintre acestea, patru au fost de cancer. În medie, câte o înmormântare cam la două luni. Deși am avut și momente în care i-am îngropat la pistol viteză, la două săptămâni unul după altul.

Nici unul n-a murit de Covid. Patru de cancer. Doi de inimă. Una de mațe. Probabil și la ea tot cancer, dar cine a mai stat să-i mai facă analize? Au putrezit mațele în ea, au pleznit, a murit și gata.

Cu excepția lui taică-meu, care a murit fix în buza Covidului, deci să zicem că n-a prins balamucul, fiecare dintre cei morți de cancer a avut dificultăți imense în a-și urma tratamentul. Hai să mai așteptăm o lună. Hai încă una. Nu putem să vă internăm acum. Stai să treacă restricțiile. Mai la vară, să se facă mai cald, să treacă nebunia asta, să deschidem spitalul pentru internări.

Și au murit. Și i-am îngropat.

Gata. Simplu. Mare lucru... Au murit. Ce atâta foială? Ce atâta jale? Nimic deosebit. Circulați, circulați. Stați să vă punem imnul la megafon, să vă treacă...

Repet: jumătate din neam, din generația părinților mei, a murit din cauză de Covid.

Însă nu au murit că au făcut Covid. Au murit pentru că niște unii deosebit de responsabili și de înțelepți au închis spitalele. Și astfel ai mei n-au mai avut parte de tratament. Victime colaterale. Niște statistici. Nu contează. Important este să purtăm masca pe față, să facem isterie să băgăm lumea în lipituri ce grav e Covidul. Și neapărat să punem imnul la megafon.

Restul? Dă-i dracu’. Să moară. Să joace golf. Să se trateze la Viena, că doar acolo se tratează românii. Se descurcă ei. Nu intră în statisticile Covid, deci nu contează.

Evident că știți deznodământul. Cum se întâmplă de regulă în această țară, nimeni n-o să pățească nimic pentru asta. Nici unul din cei responsabili.

De la cei mai foarte șefi din conducerea țării, ăia de fumau și benchetuiau fără mască, fără jenă, fără opreliști și fără de rușine în clădirea Guvernului, în timp ce restul prostimii era amendată fără milă dacă îndrăznea să nu poarte masca pe bot.

Până la ultimul pulifrici care făcea pe micul tiran la el pe tarla, rostogolea superior ochii în cap a silă și dispreț și nu lăsa bolnavii să intre în spital.

Nimeni nu va plăti. Nimeni nu va merge la închisoare. Deși în alte condiții, într-un stat normal la cap, pușcăria pe viață ar trebui să fie doar începutul discuției. Doar pedeapsa cea mai blândă, la ce genocid au făcut. Pentru care să se milogească avocații pe lângă procurorul necruțător.

Știm asta. Așa a fost dintotdeauna în România. Nimeni nu plătește, nu există consecințe. Doar dosare politice.

Și atunci nu ne rămâne decât să-i blestemăm.

Să vă blestem pe persoană fizică, pentru toți morții mei. Și pe persoană publică, pentru toți morții României.

Dragii mei responsabili de Covid, o voi mari șefi și restul pulifrici,

Voi toți cei ați omorât oameni cu zile și nu le-ați dat voie în spitale,

Cum au murit cei din neamul meu, așa să putrezească mațele în voi.

Să fiți voi șmecheri, șefi, să jucați golf, să fumați și să petreceți în birourile din Guvern. Să nu lăsați oamenii să intre în spitale, chiar dacă sunt pe moarte. Să nu vă pese de ceilalți. Să-i omorâți cu zile. Să vă pese doar de statisticile Covid și de putere.

Și pe urmă să muriți în chinuri.

De cancer.

Cu bube și cu dureri.

Cu ochii galbeni și tulburi. Cu sfîșieri atroce în tot corpul.

Să nu vă rămână bucățică din trup care să nu vă facă să urlați de durere.

Cu venele găurite de branulă în zeci de locuri. Cu limba umflată, îmbâcsită de scuipat gros, ca balele de melc. Năclăiți în sudoarea morții și în miros de neputință și de frică și de jeg și de pișat.

Fără morfină.

Fără nimeni la cap.

Fără lumânare.

Nespovediți neîmpărtășiți.

Și să fiți îngropați în saci de plastic. Să vi se tragă fermoarul peste mutra cadaverică, să vi se bată capacul în cuie, să n-aveți voie coșciug deschis.

Să nu umble nimeni după dricul vostru.

Și să fiți îngropați în gropi comune.

Și să se toarne beton peste voi, ca la Cernobâl.

Să n-aveți parte de cruce la cap.

Și să nu să vi se mai pomenească numele în veci.

Să muriți și voi, și copiii voștri. Și tot neamul vostru. Cum a murit din neamul meu, așa să moară și dintr-al vostru. Cum au murit milioane de români, așa să muriți și voi cu toții. Să crăpați, să vă duceți dracului, să dispăreți de pe fața pământului.

Afurisiți să fiți, cu tot neamul vostru.

Dar înainte să muriți și să ardeți în pucioasă până la sfârșitul vremurilor, neapărat să vă chinuiți. Rău de tot să vă chinuiți.

Cum s-au chinuit ai mei. Și milioane de români care au murit din cauza voastră.

Pentru că meritați.

Ghinion.



. Citeste tot...

luni, 20 septembrie 2021

Scurte, dar pline de ghinion

În Singapore și în Israel s-au vaccinat spre 80% din populație. Vîrfurile valului patru sînt la fel ca ale celui precedent. Încet-încet, pas cu pas, poate vă dați și voi seama că iarna nu-i ca vara și gripa nu-i ca varicela, și că degeaba te vaccinezi, că virusul suferă mutații și răcești din nou sezonul următor. Ghinion.

* * *

A venit toamna. Am primit recomandări de golf. Face bine la sănătate, nici nu e prea scump. E pentru toată lumea, un sport proletar, merge numa bine cu bere și mici. Imediat, Internetul a fost invadat cu meme care de care mai inventive și mai răutăcioase care să scoată în vedere puternica adecvare a acestui sport la fibra noastră strămoșească. Mai ales în mediul rural. E bine cînd se întoarce lichidele în freză? E bine. Ghinion.

* * *

A ieșit Dragnea să facă marile dezvăluiri intergalactice. Ne-a povestit niște chestii atît de răsuflate și de evidente, că mai avea un pic să facă Breaking News să ne dezvăluie că a făcut pușcărie. A, stai că era să uit. Își face și partid. Va fi un succes năprasnic. Estimez ceva cu virgulă. Așa se întîmplă dacă n-ai curaj cînd trebuie. Mintea patriotului sistemic cea de pe urmă. Ghinion.

* * *

A scăzut PNL sub 20%. Ah, ce dureros. Ghinion.

* * *

Zilele trecute tocmai am avut dubioasa onoare să mă roage un taximetrist votant PNL să-i explic eu lui ce se întîmplă dom’le cu PNL-ul și cu Cîțu și cum e posibil așa ceva. Ah, ce ficat de rîs am putut face pe dinăuntru, în mod tăcut, discret, primitiv și medieval, în timp ce-i explicam doct de ce e bine să fii fraier, să ții cu cei care te fac să suferi. Ah, Doamne, ce gust deosebit are Schadenfreude. Ghinion.

* * *

Au crescut prețurile la energie? Și PSD voia să plafoneze prețurile? Și a fost demonizat? Și l-ați băgat la pușcărie pentru asta? Și acuma vreți și voi să plafonați prețurile? Ahaaa... Mai spuneți. Mai spuneți. Mai ales povestea aia cu puterea economiei libere. V-am spus ce gust deosebit are Schadenfreude?? Ghinion.

* * *

V-am spus că Iohannis a scăzut pînă la 15% la încredere? Nu v-am spus. Un pic de dezastru. Un pic de free fall. Un pic de să fie primit. Ghinion.





. Citeste tot...

marți, 14 septembrie 2021

Analiza crizei politice a momentului

IOHANNIS
Totul a început de la Iohannis. În consecință, orice analiză a acestor zile trebuie să înceapă cu el.

Iohannis este foarte probabil inițiatorul acestei crize de scoatere în decor a USR PLUS.

Din primăvară știam deja, informații de culise, despre decizia de scoatere de la guvernare a USR PLUS care fusese deja luată la nivel de conducere a taberei pro-iohanniste. Eu aflasem de ea din mai, dar ea fusese foarte probabil bătută în cuie înainte de Paște.

Varianta de care știam era simplă și iată că ea a și început să înflorească sub ochii noștri în momentul de față: guvern minoritar PNL UDMR cu sprijin parlamentar tacit al PSD. Cine îmi spusese asta îmi oferise inclusiv informația că Iohannis se înțelesese deja pe acest subiect cu Ciolacu și avea acceptul acestuia. Lucrurile trebuiau doar puse în aplicare în toamnă.

Faptul că tabăra Coldea / USR PLUS / Direction Générale de la Sécurité Extérieure a zvîrlit pe piață în august documentele compromițătoare privind tinerețea americană zbuciumată a lui Cîțu a fost doar o consecință a acestei decizii de război luată în primăvară și despre care se știa probabil și la nivelul decizional coldisto-useristo-francez.

Oricum, tăvălirea lui Cîțu nu a schimbat cu nimic decizia, doar a grăbit punerea sa în aplicare.

În ciuda a ceea ce clamează mulți, pentru Iohannis e foarte simplu. Opțiunea sa este de a sprijini tabăra Cîțu în general la conducerea PNL și în particular pe Cîțu drept premier. Orice altă variantă îl scoate pe Iohannis în decor.

Închipuiți-vă pentru o clipă că Iohannis s-ar dovedi conciliabil, moale, că ar ceda presiunilor useriste măcar un centimetru. Că ar fi de acord cu solicitările USR PLUS de a-l demite pe Cîțu.

În clipa doi, Iohannis ar deveni o cîrpă, o păpușă bicisnică lipsită de orice autoritate, de orice putere. Și mai are totuși doi ani și ceva de mandat. Și mai are totuși chestii de făcut. Și mai are totuși ditamai bătrînețea post-prezidențială de trăit în liniște, fără să fie hărțuit de dușmani.

După cum vă spuneam: e simplu. Iohannis nu are nici o alternativă. Cîțu pînă la capăt.

De altminteri, cu puțin timp în urmă (luni, orele 14:00). rezultatul întîlnirii de la Cotroceni dintre el și Cîțu a fost exact în această logică. Nu a ieșit să-i ceară demisia. Nu a avut nici un cuvînt de laudă la adresa rebelilor. Nu a cauționat nici o moțiune.

Mesajul transmis pe căi neoficiale către presă a fost: îl sprijină pe Cîțu să rămînă la guvernare. O continuare a mesajului de la sfîrșitul săptămînii trecute, cînd a dat o smetie peste nas useriștilor printr-o declarație publică de admonestare aspră.

Mai mult de-atît, prin această criză Iohannis a contracarat mișcarea taberei Coldea / USR PLUS / DGSE de a numi procurorii și astfel de a decide cazierul candidaților la prezidențiale în 2024.

Să nu ne amăgim. De cînd americanii ne-au învățat acest mecanism, din 2005 încoace, e simplu: cine deține justiția, deține puterea.

În ultimii ani am avut numeroase exemple de candidați politici care au fost neutralizați prin intervenția procuraturii, înflorindu-le spontan și brusc un ditamai dosarul exact cînd era nevoia mai mare să fie trași pe dreapta. Ludovic Orban, recunoști scenariul?

Drept pentru care era imperios necesar ca procurorii să nu fie numiți de USR PLUS (Coldea / DSGE).

Fără să ne dăm seama, e foarte probabil ca zilele astea să fim de fapt martorii la primul pas al procesului de oprire a ascensiunii politice către Cotroceni a Laurei Codruța Kovesi în 2024. Una din cele mai importante consecințe a acestor zile de care nu prea vorbește nimeni.

Să fie primit.

Concluzie? Iohannis cîștigă din toată această criză politică. Își consolidează candidatul la putere, deși acesta fusese lovit semnificativ în aripă de dosarul din tinerețea sa americană. Pune zăbală năzuinței lui Coldea de a numi următorul președinte al României. Mulțumește un PNL din ce în ce mai indignat de nemerniciile făcute de USR de cînd a ajuns la putere. Își păstrează puterea în rîndul instituțiilor de forță. Win win pentru el.

Ghinion.

CÎȚU
Lui Florin Cîțu nu numai că i s-a salvat pielea din tăvăleala de imagine de care a avut parte luna trecută. Mai mult de-atît. A fost în continuare sprijinit cu același entuziasm iohannist în candidatura sa pentru șefia PNL care urmează să se decidă la sfîrșitul acestei luni, peste doar două săptămîni.

Mai mult de-atît. Pe deasupra, i s-a mai și dat drumul din lanț să fie rău, să pedepsească, să decidă, să taie în carne vie.

Adică să dea semne de putere.

Puterea nu doar se deține. Ea trebuie musai să fie și exercitată de manieră publică, expresivă, baroc-baronială. Dacă ai putere, dar nu arăți că ai putere, nu prea faci mulți purici în politica isterică românească. Cei din umbră care conduc România fără să știm de ei, ei acționează în altă logică decît a puterii politice. Ei nu au nevoie de aceste eforturi de actorie publică. Însă ei sînt privilegiați. Și foarte puțini. Restul, cine vrea osișor, trebuie să mănînce neapărat și bătăturică. Trebuie să practice gesturi pe scenă.

Drept pentru care lui Florin Cîțu i s-a pregătit la acest început de toamnă marea scenă în care el să se prezinte mulțimii drept Vodă cel Puternic. A dat afară. A admonestat. A tăvălit din vorbe. S-a arătat intransigent. Aspru dar sever. N-a luat prizonieri. N-a avut milă. A beștelit asuprit mermelit demis.

Deși decizia de scoatere de la guvernare a USR PLUS este a lui Iohannis, totuși i s-a permis lui Cîțu să facă pe călăul public. Asta ca să-l întărească și mai mult pentru alegerile de partid de la sfîrșitul lunii. Era cam moale. Avea nevoie să comită niște gesturi de forță.

În interiorul PNL, nemulțumirea la adresa celor de la USR PLUS este din ce în ce mai mare, ajungînd deja la cote de avarie, de cvasi-răzmeriță. Faptul că Florian Cîțu este construit mediatic drept eroul salvator care eliberează PNL și România de sub jugul besmeticelii useriste nu e întîmplător.

După ce-i va zvîrli în rîpă pe useriști, Cîțu va fi un mini-erou pentru tot activul de partid penelist, ca să nu mai spunem și de o halcă însemnată de Românie non-liberală care nu îi mai suportă pe trotinetiști, pe piticii de grădină care au ajuns să terorizeze țara cu tembelismele lor tembele.

Deși e și el bine tăvălit: imagine terfelită, prestație guvernamentală mediocră, nevoia gestionării crizei Covid, Cîțu reușește prin această mișcare de forță să recupereze un necesar capital de imagine care să-i asigure victoria la președinția PNL și să-i reîncarce un pic bateriile de premier pentru lunile dificile de iarnă ce urmează: sărăcie, restricții Covid din nou și mai ales imensa criză a prețurilor la energie.

Concluzie? Cîțu cîștigă. Rămîne premier, scapă de useriști, devine președintele PNL, își continuă utilitatea de întrebuințare.

Ghinion.

ORBAN
Felul în care Orban s-a mișcat zilele astea a reprezentat pentru el ultima sa greșeală dintr-un lanț mai lung de greșeli și practic bomboana de pe coliva sa politică.

În momentul de față, Ludovic Orban este ca și expirat.

Pe de o parte, Cîțu este desenat drept salvatorul patriei peneliste de sub jugul demenței useriste. Pe de altă parte, Orban a dat semne prea cusute cu ață albă că vrea să contribuie la trecerea moțiunii de cenzură. Lucru care nu poate decît să înfurie și mai tare activul de partid penelist și să-l facă pe Orban să piardă și bruma de susținători pe care îi mai avea pînă acum.

Închipuiți-vă cum fierbe indignarea în activul de partid liberal la aflarea veștii că Orban e de partea USR PLUS și se străduie să treacă moțiunea de cenzură împotriva lui Cîțu.

Bine, mă nasolule mă, adică tu pui osul și umărul să pice acest guvern, să fim scoși de la putere, doar pentru un bîzdîc personal de-al tău? După ce că le-ai dat recent nemernicilor ălora mult mai mult decît merită, niște ministere esențiale pe care neam de neamul lor n-ar fi trebuit să le pupe, doar să ajungi tu președinte al Camerei Deputaților și să-ți asiguri tablă la fund, acuma mai vrei încă o dată să sacrifici partidul pentru interesele tale meschine?

Concluzie? Orban pierde pe linie. Va pierde cu brio alegerile de partid. După aia, the sky is the limit la cîte dosare o să-i înflorească. Istoria o scriu învingătorii. Dar mai ales dosarele penale le scriu învingătorii.

Să fie primit. Ghinion.

USR PLUS
Useriștii, dragii de ei de civili francezi, au dat în sfîrșit de greu. După ce li s-a croit un coridor nefiresc de ușor spre putere, după ce li s-a pus briciul în mînă, după ce li s-au îngăduit toate tembelismele lor tembele, iată că au ajuns în cele din urmă să fie și ei la primire.

Și au cam început să primească.

Istoria dă semne, cel puțin pentru moment, că nu prea mai are îngăduință pentru ei.

Primarii pe care i-au cocoțat la putere pe bază de vehemențe populiste, de isterii otrăvite și de fraude în alegeri dau rateuri aproape zilnice. Șobolani și halde de gunoaie fetide în cel mai bogat oraș al României, Sectorul 1? Bifă. Sectorul 2 varză? Bifă. Un București zvîrlit în haos? Bifă. Un Brașov din ce în ce mai antagonizat? Bifă. O Timișoară în marginea delirului? Bifă.

Dar nu numai la nivel de administrație locală dau useriștii rateuri. Performanțele miniștrilor și secretarilor de stat useriști sînt deja de legendă. Dincolo de ce se vede ca prestație publică, de bîzdîcuri și de aroganță și de nepricepere, stai să vezi ce vuiet se aude dinspre ministere. Informații mai discrete, dar și mai puternice decît cele din mass media.

Funcționarii publici sînt pur și simplu oripilați de lipsa de pricepere, pe de o parte, dar mai ales de ticăloșia și de propensiunea spre abuz și încălcarea legii, pe de altă parte, de care dau dovadă useriștii în actul de guvernare. Nu pot să vă dau detalii. Atît vă pot spune: ad literam au murit oameni de inimă din cauza abuzurilor pe care distinșii useriști încearcă să le comită prin guvern.

Aceste contraperformanțe administrative au dus în cele din urmă la decizia sistemului de a-i trage pe trotinetiști pe dreapta. Iohannis și ai lui au luat această hotărîre în primăvară. Acum doar au pus-o în aplicare, după ce au trebuit să contracareze un atac preemptiv în august la adresa lui Cîțu.

În momentul de față, prin intransigența lor, useriștii au tăiat orice punte de comunicare și de negociere, atît cu Iohannis, cît și cu PNL. Sînt puși la colț, de fapt se pun singuri la colț. Și încep să comită greșeli. Atît de comunicare, cît și de aliere politică.

Din punct de vedere al comunicării, tocmai au intrat și ei pe tarlaua ipocriziei, de unde pînă acum se cam feriseră să se murdărească de acest noroi politic. Au început să-și acuze partenerii de tot soiul de chestii, care de care mai gustoase și mai incriminatorii.

Mda. Ei încearcă să arunce cu noroi, dar de fapt nu-și dau seama că li se întoarce înapoi direct în freză.

Aha. Deci acum la început de septembrie v-ați găsit dintr-o dată să criticați chestii la adresa peneliștilor pe care le știați de mai mult timp? De-alea cu Covidul, cu Ministerul Sănătății, cu gestionarea fondurilor europene, cu tinerețea penală a lui Cîțu, cu acte de corupție, cu abuzuri în servici? Aha. Deci doar cînd ați fost scoși de la ciolan a dat indignarea în voi? Pînă atunci ați tăcut ca piticul de grădină în păpușoi? Aha. Mai spuneți. Mai spuneți...

Și cu alianțele politice, la fel. Aha. Deci pînă mai deunăzi, ăia de la AUR erau fasciști și extremiști și medievali și făceați spume la gură împotriva lor? Iar acum, dintr-o dată, că a dat nevoia politică în voi, sînt parteneri de moțiune? Aha. Mai spuneți. Mai spuneți...

E prima dată în istoria scurtă, dar ticăloasă a USR cînd fac greșeli neforțate. Mai ales, e prima dată cînd useriștii, acești tefeliști trotinetiști pitici de grădină bicisnici nu mai dețin the high moral ground.

Pînă acum, la ei specialitatea casei rețeta preferată era indignarea virtuoasă. Ah, cît de virgini și de perfecți și de deontologi sîntem noi și ce penali nasoi corupți mînjiți sînteți voi, toți ceilalți. Aha. Iată că, dintr-o dată, a dat noroiul politic și peste ei și au început să aibă din ce în ce mai multe urme de fecale pe față.

USR PLUS a trecut deja Rubiconul și a declarat război pe față lui Iohannis. Relația este ireconciliabilă. Drept urmare, toată artileria grea se va pune cu gurile de foc asupra lor. Și artileria comunicațională. Dar mai ales cea penală. Barna, Barna, nici nu știi cîte fonduri europene o să fii. Îmi cer scuze, n-am găsit altă rimă.

Și pentru că au trecut Rubiconul, și pentru că s-au aliat cu cei de la AUR, vor fi puși la colț. Și intern, și extern. Intern, vor fi scoși din funcții. Repejor. Miniștri, secretari de stat, prefecți, directori și alte deconcentrate. Măcel. Scurt. Repede. Pe urmă tocat mărunt, comunicațional și penal. Extern, vor fi puși pe coji de nucă pentru că au îndrăznit să se înhăiteze cu inexprimabilii cei medievali și anti-sistem.

Concluzie? Pe termen mediu și lung își vor reveni și vor fi un adversar semnificativ pentru PNL în 2024. Coldea n-a murit, Coldea se transformă. Pe termen scurt, însă, întristare și suspin. Scoși de la guvernare. Scoși de la decizie și de la cașcaval. Scoși de la inima șefului și a sistemului. Ciolan nicht. Liebe nicht. Macht nicht. Polizei trosk trosk. Gnade nicht. Mitleid verboten.

Ghinion.

PSD
PSD este unul dintre cîștigătorii momentului.

În primul rînd, prezintă din nou un atribut pe care de ceva timp îl cam pierduse: putere. Nu putere propriu-zisă, explicită, decizional-administrativă. Ci putere politică, de influență și control.

De ceva timp, PSD era un soi de mămăruță fără putirință. Lingîndu-și lent, dar încet rănile post-Dragnea și zoaiele de demonizare ce fuseseră aruncate asupra sa, PSD tot juca de ceva ani rolul de cuțu șchiop. Și la nivel de instituție politică în general, dar și de conducere, de lideri, senzația oamenilor în privința lor era una de neputință. Sărăcuții, în ce hal au ajuns...

Not anymore. PSD a început să proiecteze din nou putere.

Aritmetica politică e necruțătoare în Parlament. Ai majoritate, dispui. N-ai, plîngi încet și trist. PNL avea majoritate cu USR PLUS. Acuma, că și-au antagonizat useriștii, singurii pe care să-i aibă alături pentru a ține zăgazurile parlamentare să nu buiască voturile de demitere peste ei sînt pesediștii.

Calculele sînt simple, elementare. Doar ei, peneleii singuri, nu se poate. Cu AUR, nu se poate – și din motive de procente, dar mai ales de consecințe pe plan extern. Doar cu UDMR, nu se poate – nu se ajung procentele.

Deci au mai rămas doar pesediștii.

N-ar fi prima dată cînd PNL și PSD să facă alianță. În 2009 am avut alianță PSD – PDL, cu binecuvîntarea jupînului de atunci, Băsescu. Pe urmă am avut alianță PSD – PNL în 2013, fără binecuvîntarea jupînului. Acum vom avea din nou o astfel de alianță, cu binecuvîntarea jupînului Iohannis.

Primele semne sînt clare, evidente. PSD găsește tot soiul de pretexte și de subtrefugii procedurale pricepute pentru a împiedica moțiunea de cenzură AUR / USR PLUS. Săptămînile care vin vom avea noi exemple de astfel de gesturi de spriijin parlamentar în așa fel încît să n-avem nici moțiune de cenzură, nici să nu plece Cîțu de la conducerea guvernului.

Pentru PSD e foarte convenabilă situația. Pe de o parte, nu-i convine să vină la guvernare. Situația economică e complicată, sîntem din nou în buza crizei economice. Criza Covid încă nu s-a încheiat, vor fi din nou restricții și carantine. Efectul scumpirilor la energie va fi unul devastator, indiferent cine vine la guvernare. Și nici nu poate fi evitat: Uniunea Europeană îți sucește mîna la spate și te obligă să te sincronizezi cu politicile sale ecologice, de limitare a amprentei de carbon.

Pesediștii n-au nici un chef să încaseze direct în freză aceste neplăceri politice. Tabăra anti-PSD trebuie să se erodeze pînă la capăt, să facă loc în 2024 unei administrații curate PSD: și guvern, și președinte.

Mai mult de-atît, PSD reușește performanța să ajute scoaterea USR-ului de la putere, lucru pe care românii îl vor pricepe și îl vor aprecia.

Și astea sînt doar avantajele ce pot fi discutate. Căci mai sînt și altele, despre care pesediștii nu prea pot discuta liber. Dar eu pot să vă spun.

Înțelegerea este clară: în contrapartidă la sprijinul parlamentar, PSD va primi jumătate din fondurile PNRR. O înțelegere convenabilă, care va ajuta conducerea PSD să recîștige simpatia activului de partid, preponderent organizat în jurul primarilor de localități medii și mici, beneficiare ale acestui program de finanțare.

Înțelegerea nici măcar nu este una viciată moral, așa cum se chinuie să clameze trotinetiștii. Oricum, jumătatea de Românie care are nevoie ca de aer de modernizarea infrastructurii și de recuperarea decalajelor de dezvoltare este cea din zona profundă, săracă, pesedistă. Oricum aceste zone ar trebui să primească aceste fonduri. Oricum la ei ar fi trebuit să ajungă de la bun început, indiferent cine ar fi fost la guvernare. Singurul favor pe care-l fac liberalii este să nu pună piedici gratuite, pretexte puerile acestui proces de distribuire de fonduri și investiții.

Concluzie? PSD cîștigă de pe urma acestei crize politice. Revine ca influență pe scena politică, chiar dacă nu se întoarce explicit la putere / la guvernare. Își recapătă principalul atribut necesar în politică: “putere”. Își recuperează accesul la resurse. Își pune într-o situație dificilă cel mai otrăvit adversar politic: USR PLUS. Își recîștigă parțial simpatia propriului public, pe care o cam pierduse în ultimul timp. Iese din colțul ringului unde fusese înghesuit și tot încasa, tot încasa, tot încasa...

Ghinion.





. Citeste tot...

vineri, 10 septembrie 2021

Arieni autentici

Am ajuns s-o trăiesc și pe-asta. Nu credeam. Dar omul, cît trăiește, trăiește.

Doamne Dumnezeule, am ajuns să le dau dreptate celor de la PNL și lui Cîțu.

Să vă explic.

Avem o țară. Cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. Mă rog, formal vorbind, a doua cea mai săracă, după Bulgaria. Dar la strînsă concurență cu Bulgaria. Deci, de fapt cea mai săracă din Uniunea Europeană.

În această țară, avem hălci imense de realitate care încă nu sînt cuplate la chestii elementare de modernitate. Cum ar fi veceu și canalizare, apă curentă, asfalt, gaze.

Unul din principalele rosturi ale statului, indiferent cine conduce acest stat, Ceaușescu, Iliescu, Ponta, Dragnea, Cioloș, Orban, Cîțu, este exprimat cît se poate de plastic și de concis în vestita butadă a lui Hagi: “Să fie bine, să nu fie rău”.

Ca să fie bine, să nu fie rău, trebuie să torni asfalt, să faci canalizare, să tragi apă curentă, să bagi gaze. Să faci minimele eforturi de modernizare a societății. Nu chestii complicate, nu orașe inteligente, nu zgîrie nori și trotinete și rachete în Cosmos. Pînă la astea, asfalt apă canalizare gaze. Chestiile elementare.

Indiferent cine se află la guvernare, nu are cum să nu se străduiască să scoată o jumătate din Românie din bălți și din noroaie, din privatele din fundul curții, din cărat apa cu găleata și din încălzit la lemne.

Ce avem noi în cea mai recentă criză politică din zilele astea?

Dincolo de lupta pentru putere și de trosneala din coaliție, avem așa: doi parteneri de guvernare dintre care unul ține morțiș, dar morțiș ca jumătate din Românie să rămînă acolo unde este: în baltă, în noroi, cu căcăstoarea în fundul curții și la cărat lemne cu tîrna.

Useriștii, vașnicii noștri tefeliști ajunși la guvernare, cei care se opun acestui proiect nu o fac doar dintr-un bîzdîc de calcul politic trecător: e proiectul celor de la PNL, deci încasează doar ăștia puncte politice și atunci trebuie să trîntim proiectul.

Nuuu. La tefeliștii noștri cvasi-fasciști ura împotriva celor săraci și fără apă, asfalt, canalizare și gaze este una sinceră, autentică.

Pentru tefeliștii noștri care se dau pe trotinetă și care ar fi în stare să interzică autostrăzile, termocentralele, mașinile și tot ce nu ține de ideile lor bezmetico-fanteziste, cei săraci, cei de la țară, cei amărîți nu sînt oameni. Sînt niște bestii medievale care în cel mai bun caz trebuie ignorate, băgate la azil, dacă nu chiar și mai rău.

Bătrînii? Pensionarii? Țăranii? Cei de la Mizil și de la Cucuieții din Deal? Niște morloci. Niște inutili. Niște expendabili. Niște primitivi care trebuie șterși de pe fața pămîntului. Cum să cheltuim noi bani pe spinarea lor? Doamne ferește! Cum să le acordăm acestora vreun semn de atenție, de grijă, de preocupare, de compasiune? Ferească sfîntu! Se supără Greta...

Vă mai aduceți aminte de vestita fotografie în care un grup de tribali tefeliști naziști zvîrleau în dispreț cu bancnote de un leu într-un pensionar? Nici măcar nu i le dădeau în mînă. Doar le zvîrleau în scîrbă pe jos și se amuzau nemaipomenit, cu niște rictusuri oribile pe fețele alea ale lor de arieni superiori, cum amărîtul de pensionar se chinuia să se aplece și să ridice amărîtele alea de bancnote de un leu de pe jos.



Ura useriștilor împotriva celor care nu sînt ca ei este sinceră, autentică. Plină de entuziasm. Este ura surprinsă cu maximă expresivitate în acele rictusuri de scîrbă.

Este fix aceeași ură pe care o aveau naziștii acum aproape o sută de ani împotriva bătrînilor, săracilor, evreilor, celor de stînga, țiganilor, homosexualilor, celor cu o dizabilitate, polonezilor, rușilor, românilor, în general împotriva tuturor celor care nu erau cum scrie la cărticica nazistă: tineri, arieni, blonzi și perfecți.

De-abia cînd înțelegem această ură vom putea înțelege adevăratele resorturi ideologice pentru care useriștii se dau de chinul morții să împiedice PNNR-ul și astfel să nu se bage apă, canalizare, gaze în jumătatea săracă de Românie. România aia care nu e a lor și pe care, pentru că nu e ca ei, și-ar dori-o dispărută, aneantizată.

De-abia așa înțelegem ce-i mînă pe tefeliști în luptă. Ura disprețul scîrba nevoia de a-i elimina pe toți cei care nu sînt ca ei. Doar cine se dă pe trotinetă și știe să butoneze pe Facebook e om. Restul, să dispară, dă-i încolo de primitivi.

Principalul cîștig al acestor zile, al acestei crize este că cei care ne guvernează zilele astea își dau arama pe față.

Pe de o parte, că ne dăm seama din ce în ce mai bine cît de însetați sînt liberalii de puterea absolută, și că pentru asta sînt în stare să calce în picioare orice urmă de democrație.

Dar mai ales că ne dăm seama cît de naziști sînt de fapt în sufletul lor deontologic useriștii. Că pentru ei o felie mare de Românie de fapt n-ar trebui să existe, să trăiască, să sufle, să spere și să aibă nici un drept.

Vă place cum își dau arama pe față? Vă place nazismul în forma sa pură? Vă place userismul fără ascunzișuri?

Beți încet, căci conține perfecțiune. Blondă. Ariană. Arogantă. Plină de scîrbă superioară. Cu o poftă năprasnică să distrugă tot ce nu e ca ei.

Ghinion.



. Citeste tot...

luni, 6 septembrie 2021

Doar decît genial

E genială politica românească.

PNL e aliat cu USR PLUS la guvernare? Este. Mă rog, era pînă acum trei ore. Cine erau cei mai mari dușmani și-și dădeau coate în gură, cum să se terfelească mai rău? Chiar și înainte să rupă alianța? PNL cu USR PLUS, evident. Spume mai înspumate nu găseai decît la gura useristului care vitupera împotriva penalilor de peneliști. Pe la colțuri, mai discret, peneliștii nu rămîneau nici ei mai prejos și îi înjurau cu asupră de ură pe tefelei. Și cum mai trecea un trimestru, pac mai luau capul unui ministru userist. Cu prietenie. Cu căldură și cu empatie.

Genial.

Pe urmă a venit marea răscoală prin care USR PLUS să se ridice de sub jugul asupririi peneliste. Și a început scandalul. Și ura s-a dublat. Și USR PLUS s-a aruncat în brațele AUR, să depună moțiunea. Aliați, da? Da. Păi imediat ce-au făcut alianță, pe cine a început USR PLUS să înjure mai abitir, că sînt medievali și fanatici, și că ei nu sînt în alianță cu AUR, doar fac același lucru, aceeași moțiune, aceleași semnături? Pe AUR, evident. Pe aliații lor.

Genial.

Imediat cum a apărut alianța USR PLUS cu AUR, dintr-o dată și AUR a găsit de cuviință să se justifice că ei nu sînt în alianță cu USR PLUS. Nuuu. Doamne ferește. Ăia sînt niște dușmani feroce. Noi sîntem cu biserica, ăia sînt cu satana. E doar o coincidență că facem același lucru, strîngem aceleași semnături, participăm la aceeași moțiune. Ce vedeți nu e adevărat. E un falș. Vă spunem noi ce vedeți voi. Să vă explicăm ce vedeți de fapt...

Genial.

Pe partea ailaltă, PNL are nevoie de voturile PSD și deja e în alianță implicită cu aceștia. Pe cine înjură PNL mai abitir? Pe PSD, evident. Dușmanii poporului. Take no prisoners. Nu avem nevoie de PSD. Ne descurcăm și singuri. Doar opriți moțiunea aia de cenzură, că în rest e ok, sînteți niște primitivi medievali penali corupți și foarte, foarte foarte necesari.

Genial.

Stai, că mai avem. PSD spriijnă PNL? Sprijină. Ce zice PSD cu vorbe clare, răspicate, cu un pic de stropi de salivă scuipați de atîta entuziasm? Că PNL trebuie să plece și că sînt niște nasoi și că ei de fapt nu susțin guvernul PNL, e nevoie de alegeri anticipate, să plece toți, toți e niște nasoi. E doar o coincidență că PSD nu participă la Birourile alea Permanente unde să se primească moțiunea și e doar o întîmplare întîmplătoare că nu vor să participe la moțiunea AUR USR PLUS. Nuuu. Noi sîntem împotriva PNL. Ce vedeți voi nu există. Să vă explicăm noi ce vedeți voi de fapt...

Genial.

Deci avem așa. PNL e în alianță cu USR PLUS, dar de fapt se urăsc și nu mai sînt în alianță. Și sînt dușmani. USR PLUS e în alianță cu AUR, deși nu pleacă de la guvernare. Și sînt dușmani, evident. PNL e cu PSD într-un concubinaj fericit. Deci sînt dușmani și se scuipă pe unde apucă.

Și fiecare face o chestie și pe urmă vine senin și se jură că nu face chestia aia, ci fix pe dos. Să moară mama, nu m-am aliat cu AUR, pur și simplu doar facem aceleași chestii împreună. Să moară mama, nu ținem cu PNL, doar îi ajutăm să nu iasă de la guvernare. Să moară mama, noi de la AUR îi urîm pe toți, și pe PSD și USR PLUS, dar vrem să facem moțiune împreună.

Genial.



. Citeste tot...

duminică, 5 septembrie 2021

The winter of our disconservă

Zilele astea cuvîntul la modă este conservă.

E sfîrșit de vară. Facem conserve pentru iarnă. Ardei vinete suc de roșii ce mai face lumea zilele astea. Belim pielițe separăm semințe scurgem de zeamă pasteurizăm la foc pe aragaz sau la pirostrii punem la borcan. Piure de pere, dacă nu știați. Delicios. Decît să putrezească, mai bine să zacă la borcan, esență de zahăr și de copac.

E sfîrșit de vară. Conservele serviciilor explodează din nou. Crize politice generate din senin, butoane apăsate cu grijă de păstrătorii de butoane, de stăpînii realității. Ăla micu, care respira greu? Și el tot conservă. Ăla mare și țeapăn și solemn? Conservă, frate. După rețeta clasică. Ăia mulți și isterici și absolut spontani cînd primesc ordin? Conserve, dă-i încolo de civili. Conservele plutesc peste tot, se coc, se umflă precum cutia aia de metal care face gaz înăuntru, se strică explodează ajung la putere. Ce vă mai place să vă mai duceți după fentă. Conserve, conserve everywhere.

E sfîrșit de vară. Deja am adunat tone conserve de amintiri și anul ăsta. Un sezon întreg, cît ne-au dat drumul din coteț să ni se pară că sîntem liberi, am strîns conștiincioși poze pentru iarna vieții noastre. Ca hîrciogul am făcut click, am încadrat, am apăsat pe buton și am făcut provizii de instantanee, care de care mai forțate, mai chinuite și mai stînjenite în bucuria noastră prefabricată. Zîmbește. Strîngeți-vă un pic. Stai așa că nu a ieșit, mai facem o dată. Mai cu veselie, mai cu zîmbet, că stricați poza. Hai, toată lumea cheese...

În loc să trăim momentul, acel moment care trece și care nu va mai reveni vreodată, am fost cu mintea la făcut poze. Uite ce cadru frumos. Uite ce barcă frumoasă. Uite ce catedrală frumoasă. Uite ce stalactită frumoasă. Să le pozăm. Să le băgăm la cutiuță, să fie acolo pentru bătrînețe. Pentru cînd altceva nu vom face decît să scormonim prin cenușa pozelor, încercînd în zadar să mai stîrnim un strop de jar de viață cu niște amărîte de jpeguri.

Faci poză? S-a dus momentul. În loc să-l trăiești, tu îl fotografiezi. Încă una. Și încă una. Și încă una. Să fie acolo, cine știe care iese bine și care nu. Ziua? Momentul? Viața? Se duc pozei de suflet. Poza e mai importantă decît trăirea.

Încă o zi în care facem conserve în loc să trăim. Încă o zi în care conservele ne guvernează viața. Încă o zi în care fructele și legumele proaspete ale vieții sînt transformate în zemuri fierte de nostalgie, de părere de rău, de trecut.

Hai, că vine iarna. O să ne bage din nou la coteț. Să conservăm riscul.

Hai, că vine iarna. Iarna democrației noastre. O să votăm alte conserve și o să credem că e alegerea noastră. Ce hal de țară. Ce hal de civili.

Hai, că vine iarna. Iarna vieții noastre. The winter of our discontent. The winter of our old age. Iarna bătrîneții, a regretului și a neputinței.

Hai, că vine iarna. Winter is coming, băi pufoșilor băi. Nimeni nu scapă de ea.

O să vă placă. O să vă placă...

Ghinion.





. Citeste tot...

vineri, 3 septembrie 2021

Ciuma gîndului

Una din știrile recente ale acestei veri deja în comă tomnatică este despre paragina ce a cuprins parcul Cișmigiu. Acest reper vizual și simbolic al Bucureștiului a decăzut într-un asemenea hal de neîngrijire încît Asociația Peisagiștilor a ajuns să se roage de onor primarul Bucureștiului să le dea lor parcul în gestionare, că-i păcat să se distrugă de tot.

Cît de greu se construiește și ce ușor se distruge. Efortul de generații al bucureștenilor s-a dus de rîpă într-un an de zile. Este simptomatic pentru nepriceperea și reaua credință a useriștilor. Pe ce pun mîna, praful se alege.

Nasol, dar foarte bine. În mod paradoxal, e unul din cele mai bune lucruri ce se putea întîmpla românilor în ultima vreme. Un parc distrus? Capitala țării în ultimul hal de dezordine? Alte orașe mari ale României în plin haos? Un preț mic, un preț corect, un preț necesar, după părerea mea, pe care să-l plătim să ne vaccinăm.

Vedeți voi, zilele astea e la modă conceptul de vaccinare. După capul unora, chiar de vaccinare obligatorie. Dificil subiect, care împarte țara în două tabere ireconciliabile, așa cum se întîmplă cu orice temă otrăvită din arsenalul războaielor culturale (culture wars) ce au înlocuit în ultimul timp lupta de clasă.

De cînd lumea a dat cît de cît de o spoială de bunăstare, am înlocuit lupta pentru resurse materiale pe lupta pentru resurse simbolice. Nu ne mai scoatem ochii pe bani, ne scoatem ochii pe idei.

Și dă-i și luptă. Inclusiv cu patima vaccinării.

Dar microorganismele nu sînt singurii dușmani de care trebuie să ne vaccinăm. La fel de necesar este să ne vaccinăm și împotriva ideilor otrăvite care pot să ne cuprindă creierele.

În mod recurent, una din ideile otrăvite ce tot infestează creierele oamenilor este fantasma perfecțiunii. Și tot bagajul de indignare virtuoasă care vine la pachet să înfășoare în straturi suplimentare de otravă această idee.

Numai noi știm. Numai noi avem soluția. Numai noi sîntem curați. Numai noi sîntem perfecți. Cine face cum îi zicem noi, e mîntuit. Restul sînt niște dușmani care trebuie exterminați, șterși de pe fața pămîntului. Fie fizic, un glonț mic, dar rece. Fie simbolic: cancel culture.

De cînd lumea și pămîntul, această viroză ideatică a tot străbătut omenirea, în valuri periodice de ciumă a gîndului. Tefeliștii din ziua de azi sînt doar cea mai recentă – și de departe cea mai mediocră, bleagă și nepricepută variantă – a acestei ciume a gîndului.

Să mă apuc să vă înșir o poliloghie a tuturor valurilor de molimă valorică? Tot ce e gîndire totalitară intră sub această etichetă. Occupy Wall Street. Cancel Culture. Talibanii. ISIS. Maoiștii. Pol Pot. Legionarii – ca de altminteri și tătucii lor ideatici: fasciștii și naziștii. Nu mai vorbesc de comuniști, în toate întruchipărilor lor crîncene, de omorît oameni că nu au basca așezată regulamentar.

Și asta doar în ultimul secol. Că dacă ne ducem în urmă, ne doare capul peste cîte variante dăm de oameni perfecți care au omorît mulți mulți oameni imperfecți, că așa le șopteau lor vocile bolnave din cap, să dispară oamenii imperfecți și să rămîie doar ăia perfecți și superiori și semizei.

Și pe partea religioasă, și pe partea laică. În tăvălugul de perfecțiune arogantă a istoriei, Robespierre își dă mîna peste prăpastie cu Inchiziția, cu fervoarea catolicilor care au tot belit protestanți și cu fervoarea protestanților care au contra-belit catolici,

cu fervoarea musulmanilor care au tot belit la creștini și cu fervoarea creștinilor care au tot contra-belit la musulmani, cu fervoarea cruciaților care au reușit performanța să belească la propriii lor frați creștini, dînd foc și jefuind Constantinopolul,

cu fervoarea lui Ghinghis care a rupt tot în calea lui, piramide, piramide de cranii,

cu fervoarea lui Cezar care a omorît tot ce prindea, și ceva pe deasupra,

cu patima de perfecțiune aspră, ucigașă a lui Asurbanipal și a lui Sargon carele mari nemernici glorioși și perfecți au fost la vremea lor , cu...

Ai dă capu meu. Nu-mi ajung paginile de Internet și nici cerneala de la tastatură să vă înșir cîte nemernicii au fost comise în numele perfecțiunii.

Drept pentru care talibanii noștri de mucava din țara noastră mediocră, Republica Isterică România, nici nu trebuie să ne surprindă, nici nu trebuie să ne sperie prea tare. Iaca acolo niște bicisnici care cred că vituperarea de Facebook sau fluturatul din mînuțe la protestele spontane atent regizate de Securitate pot concura iataganul și sabia și rugul și ghilotina și spînzurătoarea și camerele de gazare și tortura și zarca și cărticica roșie.

Niște bicisnici, niște pisoi isterici care se închipuie tigri. Niște pitici de grădină, cum plastic i-a descris prietenul Octavian Hoandră, într-o expresie care mult mi-aș dori să le rămînă lipită de frunte în anii următori, cînd vor lua drumul spre groapa de gunoi a istoriei.

Pe de o parte, tefeleii și expresia lor politică, useriștii, sînt bicisnici. Pe de altă parte, sînt dăunători. Definiția standard a carcalacului, a șobolanului, a virusului. Analogul ideatic al molimei biologice.

Cum scapi de molimă? Uneori vaccinîndu-te. Alteori trecînd prin ea. Exact ce pățesc românii în momentul de față.

S-au lăsat vrăjiți de predicile patetice despre perfecțiune, la fel cum pe vremuri unii români s-au lăsat vrăjiți de legionari. I-au votat. Au mai venit și serviciile și le-au băgat în traistă voturi – nu ar fi prima dată. Și iac-așa au ajuns carcalacii la putere. Să gestioneze resurse considerabile, să afecteze vieți, destine, comunități.

Și vai de capul meu ce-au reușit să afecteze într-un singur an de zile.

Dacă am fi stat înainte să ajungă ei la putere să facem scenarii cît de nepricepuți vor fi, cu greu am fi reușit să scornim variante care să se apropie de realitate. Cîtă nepricepere. Cîtă aroganță. Cîtă împotmolire în ură și în dogmatism și în lozinci puerile.

Într-un an de zile și-au dat cu asupră de măsură dovada nepriceperii și ticăloșiei. Și încă vor mai fi la putere. Și încă mai au timp. Un timp necesar în care românii să învețe pe propria piele ce înseamnă să te duci după fentă, să crezi în vituperare și în fluturarea perfecțiunii revanșarde.

Altminteri românii nu învață. Dacă le spui că greșesc, îți rîd în nas. Trebuie să-i lași să se frigă cu propriile lor decizii, să îi aleagă pe cei mai ticăloși, pe cei mai nemernici, pe cei mai distructivi pentru a învăța. Din istorie nu înveți nimic. Nu înveți decît din experiența proprie. Pînă nu pui mîna pe soba fierbinte, nu te înveți minte.

Iaca, românii acuma învață pe propria piele ce înseamnă aia să te arzi. Un soi de vaccin. Un soi de trecere prin boală. Pui mîna pe sobă, deși alții îți spun să nu. Îți rămîne o bucată de piele acolo. Unde s-a luat pielea rămîne carne vie. Tragi și suferi niște luni bune cu ditamai buba purulentă. Un București distrus. Un Cișmigiu în paragină. O Timișoară în debandadă. Un Sector 1 plin de șobolani și de gunoaie fetide. O Constanță în vrie. O țară dusă în cap de ură și de nepricepere.

Pe urmă încet încet pielea arsă se vindecă, rămîne cicatrice dureroasă. Și ori de cîte ori te doare cicatricea, îți aduci aminte. Un București distrus. Un Cișmigiu în paragină. O țară...

Și uite așa-ți vine mintea la cap.

Așa și cu românii și cu tefeleii votați de ei. Cade pielea, doare, crește alta. Români, luați și beți încet. USR conține perfecțiune. Perfecțiunea șobolanilor și a grămezilor de gunoaie în putrefacție în plină vară. Și a străzilor varză. Și a lipsei apei calde. Și a întreruperilor de curent. Și a gestionării absolut imbecile a resurselor publice. Perfecțiunea nepriceperii și a lipsei totale de acțiune.

Cum ar zice Mareșalul: români, vă ordon, treceți prin boală. Români, fiți mai întîi proști și tefeliți-vă și votați ticăloșii. Și pe urmă suferiți. Și pe urmă treziți-vă, cînd nu mai suportați durerea. După ce o să mai șobolăniți o vreme și o să mai trageți damf puternic de gunoaie putrede niște ani, după ce veți fi trecut prin boală, poate veți ajunge și voi în cele din urmă să fiți vaccinați de ciuma gîndului, de tentația perfecțiunii din vorbe, de pofta de ură și de legionarism v2.0.

Și poate vă vine mintea la cap. Mintea românului cea de pe urmă.

Sau poate nu. Poate sînteți ca în bancul cu ursul: mă, vouă chiar vă place...

Ghinion.





. Citeste tot...

miercuri, 1 septembrie 2021

Un trup bolnav

Bacteriile sînt niște ființe minunate. Niște bijuterii ale naturii. De acolo a pornit totul. De la misterul unicelular. Archaea. Bacteria. Eukariota. Procariotele. Eucariotele. Toate niște bulgări minusculi de viață, de încăpățînare metabolică împotriva principiului al doilea al termodinamicii.

Bacteriile sînt niște chestii mici mici mici. Care cînd ne stricăm la burtă, producem imense dezastre naturale în ecosistemul bacterial al stomacului și mațelor noastre. Hecatombe de morți bacteriale comparabile cu cele mai mari măceluri din istoria umanității. Hoarde de bacterii mor în fiecare minut în trupul nostru. Și pe urmă, după ce hoarde mor, alte hoarde se nasc. Și-și văd de soarta lor vie plină de mister.

Diferența de organizare și de complexitate de la misterul organismului monocelular la misterul trupului nostru este imensă. Și totuși, se întîmplă. O corolă multicelulară de minuni a lumii care se numește cînd Popescu, cînd Smith, cînd Palada, cînd Wong, cînd...

Miliarde de nume. Miliarde de bacterii multicelulare. Popești Ionești Smiți Ivani și alți Zhang Yang Huang. Miliarde de zvîcniri de viață, care freamătă cînd răsare luna, cum fac eu acum, luînd o pauză de la scris, să aprind lumina în cameră. Care se tem de ziua de mîine. Care apoi trăiesc ziua de mîine, devenită între timp azi. Care se bucură, se plictisesc, mănîncă, respiră, muncesc, dorm, se războiesc se amăgesc se amețesc cu aerul puternic al realității sau cu cel și mai puternic al fantasmei.

Miliarde de bacterii de oameni care compun un trup imens, la următorul nivel de organizare de complexitate. Precum miliarde și miliarde de celule întrupează un trup de om, la fel și miliarde și miliarde de oameni întrupează o trup de altceva. De soartă comună. De supraindividualitate. De trup imens, de poftă multiplă. Îi zice societate. Îi zice cultură. Îi zice țară. Îi zice popor. Îi zice zetgeist. Îi zice în toate vorbele aproximative și seci și găunoase. Dar e acolo, fremătînd pulsînd crescînd trăind murind.

Unul din aceste trupuri de milioane de celule de oameni este și România. O simt cum freamătă, cum pulsează din milioanele sale de bacterii bipede: Popescu Ionescu Simionescu. Uneori Palada și Iohannis și Weber. De cele mai multe ori Escu.

Acest trup compus din milioane de bacterii bipede îl simt acum bolnav. O parte din el se preumblă amețită și costelivă și hăbăucă prin alte trupuri statale, prin Spania prin Italia prin Germania. Rătăcite bacterii care încet încet devin altceva. O altă parte din acest trup îl văd cum se stinge, cum se veștejește. Oameni bătrîni. Oameni fără de speranță. Oameni eșuați în fața televizorului, aștepîndu-și moartea. Care vine not with a bang, but with a whisper. Sate semiabandonate, fără viermuiala luminoasă a copiilor pe stradă. Sate eșuate. Orașe sărace, Bîrladuri și Miziluri și Slatine pline de coșciuge de beton cu multe etaje, morminte de speranță, locuri unde nu se întîmplă nimic, în afara bietei curgeri a timpului spre mîine, spre poîimîine, spre bătrînețe, singurătate și groapă.

România e un trup bolnav, compus din multe multe bacterii bezmetice care, dincolo de moartea lor pe persoană fizică, ce inevitabil va veni mai devreme sau mai tîrziu, contribuie și la moartea trupului mare al acestei țări eșuate, mediocre, bicisnice. Vremelnice.

Nu e prima oară cînd moare o cultură, o țară, un popor. Un imens corp supraindividual compus din cuvinte din valori din dorințe din voințe și din speranțe sincronizate. Kazarii? Ați mai auzit ceva de kazari? Mare popor. Mort popor. Cînd a fost ultima oară cînd v-ați întîlnit cu un aztec pe stradă? Dar cu un burgund? Dar cu un ostrogot? Mare popor, ostrogoții. I-a mîncat și pe ei istoria cum o să ne mănînce și pe noi.

Mă bîntuie temerea că România a intrat pe un drum al coșciugului și al mormîntului. Coșciug de beton. Mormînt de speranță. Mă bîntuie ideea că ne vom topi într-alte neamuri, într-ale limbi, într-alte speranțe, și că aici la Telega vom avea soarta avarilor, a pecenegilor, a aztecilor, a celților și a arameilor.

Frumos popor, poporul arameu. Mort popor, poporul arameu.

Frumos popor, poporul român. Mediocru popor, poporul român. Fără speranță popor, poporul ăsta al nostru...

Ghinion.



. Citeste tot...