Robor, această armă de dînșii inventată

Vreți să vedeți cum face BNR politică în România și cum ține cu Raiffeisen, ăia mici și deontologi și anti-pesediști care ieșeau în piață să protesteze împotriva corupților de pesediști care nu-i lăsau să-și facă meandrele cum vor ei?

Ia uitați-vă aici: cît timp au fost premieri de-ăia, cum le zice, iubitori de sistem, adică sistemofili, Cioloș, Grindeanu, Tudose, ROBOR-ul n-a avut nici un fel de problemă să stea la valori minime istoric, sub 1%. Cum a venit un premier mai civil, Dăncilă, cum i-au dat cu ROBOR-ul în cap.

Și asta e doar jumătate de problemă. Restul constă în mașinăria de zgomote a sistemului. În presa deontoloagă civilă cu epoleți, care urlă din unitate la comandă.

Ani de zile ROBOR-ul a fost la valori mari și mult mai mari decît acum.

Pe vremea lui Boc era la 16, apoi a scăzut “doar” la 6. Adică dublu decît acum. Ați auzit pe cineva să urle? Să-și sfîșie cămașa de civil pe el că e jale cu ROBOR-ul?

Vă spun eu: n-ați auzit.

Doar acum, că e ordin pe unitate să se mai inventeze un subiect de demonizare, doar acum și-au scos deontologii corzile vocale la tocit, să jelească pe mormîntul ROBOR-ului care a “explodat” la 3.

După ce aproape 10 de ani a fost în stratosferă, peste 50 și uneori și peste 100, iar alți vreo 10 ani de zile, din 2005 pînă prin 2013, pe vremea lui Ponta, alt premier pesedist demonizat la vremea respectivă, a fost peste 6.

Acuma, că e doar 3.32, e dezastru pentru deontologi. Subiect de întărîtat tefeleii care habar n-au de viața lor și urăsc ce li se spune să urască.

Vă place cum își ia BNR țara înapoi și o dă la austrieci?? Ar trebui să vă placă. Face chestia asta de ani buni de zile, și noi nu zicem nimic. Raiffeisen. Raiffeisen everywhere.

PS: ca să nu avem discuții, sursa datelor este cea mai foarte oficială, de la BNR citire.







. Citeste tot...

Cum își apără slugile stăpînii de la multinaționale

Cînd s-a scăzut TVA-ul la alimente, marile lumini ale economiei românești au sărit imediat de creier în sus, să clameze catastrofa. Cîte spume la creier au mai făcut atunci! Vă mai amintiți? N-a fost nici o catastrofă. Din contră. Țara a beneficiat de pe urma acestei politici fiscale.

Cînd s-a scăzut TVA-ul pe ansamblu, la fel, o perioadă toți deontologii acestui pămînt au clamat catastrofa. N-a fost nici o catastrofă. Din contră: lucrurile au mers mai bine.

Cînd s-au scăzut contribuțiile sociale, la fel. Urlete și țipete și spume la creier. CTP-ul era mic copil la cît de roșii de indignare erau cei de la Consiliul Fiscal. Nu s-a întîmplat nimic. Țara a avut una din cele mai mari creșteri economice din istoria sa recentă.

Cînd s-a dezbătut legea dării în plată, urlelete au început din nou. Cei de la bănci mai aveau un pic și făceau atac de apoplexie. Lor li s-au alăturat întelepții triști și înțelepți de la BNR. Vai, cît dezastru! Vai, cîtă suferință! N-a fost nici dezastru, nici suferință. Băncile au raportat profituri istorice anul trecut. Le merge rău de tot în țara asta catastrofică, sărăcuțele de ele...

Acuma o luăm de la capăt. Se propune taxa pe cifra de afaceri, să nu mai facă multinaționalele măgării, să-și exporte profitul în paradisurile fiscale, să ocolească taxele, să-i lase doar pe proștii de români să plătească taxe? Dintr-o dată un cor imens de bocitori la comandă a început să urle. Vai, dezastru! Vai, catastrofă! Vai, sărăcuții! Vai, o să ne plece luminile economice! O să smulgă din beton fundațiile fabricilor și vor fugi în Maroc, în China, în Patagonia! O să fie dezastru! O să fie Coreea de Nord!

Da, da. Cum să nu. Ne-am lămurit cît de patrioți sînteți, toți voi ăștia care plîngeți de mila străinilor. Ne-am lămurit cît de pricepuți sînteți la economie, voi toți ăștia care ați fi în stare să vă scoateți și mama în port, la produs, dacă asta ar aduce o pierdere PSD-ului. Oameni cîinoși, care pentru un ce profit electoral sînt în stare să-și vîndă țara și să o facă slugă la străini.

Da, da. Cum să nu. O să fie catastrofă. O să fie catastrofă pentru voi, ticăloșilor, că n-o să vă mai primiți banii de la stăpînii voștri. Că propaganda voastră nu reușește să-i împiedice pe cei care au curajul să vină să le spună străinilor “aveți de dat niște bani către România, pe care tot vă fofilați și nu-i dați”. Mama voastră de ticăloși... :(

. Citeste tot...

România, Consiliu Monetar mascat

În imagine, evoluția cursului valutar oficial din 1998 încoace, deci de acum 20 de ani. Sursa, cea mai oficială cu putință: BNR.

Pe principiul “un grafic face cît o mie de cuvinte”, avem în fața ochilor politica valutară a BNR în toată gloria ei.

Fig. 1. Evoluția cursurilor valutare leu/euro și leu/dolar, 1998 - 2017


Din vara lui 1998 pînă în 2002, preț de 4 ani, moneda străină de referință a României a fost dolarul. Linia neagră este nenatural de netedă, fără nici un pic de variații.

Vedem clar politica de devaluare controlată, incrementală, a leului față de principala monedă globală, dolarul. O creștere bine definită a dolarului față de leu, fără nici un fel de variații bruște, dreaptă ca ața dentară.

Deci o scădere a puterii de cumpărare a leului. Deci un ajutor dat exporturilor României, pe de o parte, dar și o piedică pusă consumului intern, bazat preponderent pe importuri.

Urmează un platou de doi ani, din 2002 pînă în 2004, cu dolarul în jur de 3,35 lei (33,5 lei vechi, la vremea aceea). Un respiro de echilibru.

Urmează perioada de aur a economiei românești, în sfîrșit sincronizată cu iureșul creșterii globale de dinainte de criză. Din 2004 pînă la sfîrșitul lui 2008, Isărescu profită de creșterea economică a României pentru a cataliza convergența structurală a țării față de restul UE prin întărirea monezii locale.

România tocmai intrase în NATO și dădea să intre în UE, cerurile lumii erau clare, era cazul să se treacă de la încurajarea exporturilor la reducerea decalajelor de dezvoltare, inclusiv prin întărirea monezii local.e

Evoluția din această perioadă nu mai este atît de lină, dar – retrospectiv privind – e la fel de clară. Leul se întărește față de dolar de la 33,5 la sub 25.

Și pe urmă vine criza. Criza din 2008, la noi ajunsă prin 2009 și declarativ de-abia prin 2010, că avea Băsescu niște alegeri de cîștigat și nu vroia să-și antagonizeze fraierii înainte să-l tragă la rotisor pe Geoană: “un fleac: i-am ciuruit”.

Criza aduce două lucruri în evoluția cursului valutar. În primul rînd, o schimbare de politică valutară înspre deprecierea monezii locale – lucru firesc și inevitabil, tot înspre încurajarea exporturilor.

Dar și mai important, din vara lui 2009, după o ajustare bruscă de 6 luni, din august 2008 pînă în februarie 2009, este că se schimbă stăpînul. România trece de sub influența dolarului sub influența euro.

Dacă vă uitați la evoluția cursului euro față de leu, vedeți cum dintr-o dată linia roșie devine din ce în ce mai dreaptă și mai netedă, cum era dolarul la începutul anilor 2000. Clar politică de control a cursului valutar.

Inițial controlul este în jurul valorii de 4,2 lei pentru un euro (42000 lei vechi, cum este standardizat graficul). Din 2012 încoace, deci de deja 5 ani de zile, linia este cît se poate de bine definită și fără variații mari, în jurul lui 4,5 lei / euro.

Variațiile în jurul acestor valori controlate sînt minuscule și bine desenate. Brusc urcă sau coboară pe un micropalier ușor diferit, unde stă acolo una – două luni. Probabil lupte interne duse de BNR cu speculanții de curs valutar din băncile private. Dar, în afară de aceste microvariații foarte bine definite, linia este simplă: 4,5 lei per euro du colo colo, timp de cinci ani de zile.

Adică, de fapt, consiliu monetar mascat. Da, știu, consiliul monetar mai implică și păstrarea unor rezerve de valută comparabile cu masa monetară vehiculată. Dar părerea mea este că, de fapt, avem de-a face în România cu un consiliu monetar mascat, care definește și dă predictibilitate celorlalte politici publice ale țării (fiscale, monetare, economice, sociale).

Concluzia este simplă. România, dragii mei pufoși, deja a trecut la euro, fără să știm. De vreo 7-8 ani, de cînd a trecut criza, BNR a bătut clar în cuie cursul valutar euro / leu și nu l-a mai lăsat să joace cum vrea el, ci cum consideră înțelepții de acolo. La început 4,3 lei / euro. Pe urmă o mică ajustare la 4,5 lei / euro. Restul sînt părerologii amuzante, dar totalmente aiurea.

Două scurte comentarii, la încheiere: despre dolar și despre jurnaliști.

În primul rînd, despre dolar. Fluctuația dolarului, care pare sălbatică și necontrolată, se datorează calculării cursului leu / dolar prin proxy-ul global euro / dolar.

Ai euro fix față de leu, la 4,5? Păi atunci cursul dolar / leu fluctuează în funcție de cum fluctuează cursul euro / dolar. Exact în oglindă față de începutul anilor 2000, cînd leul era priponit (“tethered”) de dolar, iar variația euro / leu trecea prin variația internațională dolar / euro.

Se numește transitivitate și compunere de funcții și se cheamă matematică și știu că o urîți, dar să nu vă amăgiți: matematica de fapt conduce lumea.

Iar în privința jurnaliștilor, ori de cîte ori veți mai citi cîte o știre de-aia economică sălbatică și senzațională “cursul euro / leu s-a prăbușit cu...”, știre de regulă legată de cine știe ce minor scandal politic intern, să vă aduceți aminte de graficul ăsta și de articolul ăsta.

Și să țineți minte că jurnaliștii sînt varză la cap, niște biete mașini mediocre de produs rating și Breaking News-uri și titluri senzaționale, “Click aici!”, pentru a vă fura vouă ochii și atenția.

Stați liniștiți: cursul euro / leu n-a fost niciodată mai stabil și mai predictibil. De aproape 10 ani încoace, cursul euro / leu e linie clară, constantă, bine definită. Restul e foame după rating.

. Citeste tot...

Să piară țara dacă nu se face cum vreau eu!

Acum 2000 de ani, împăratul Nero dădea foc Romei pentru a cânta poeme în fața focului. Romanii nu l-au iertat. Istoria nu l-a iertat.

Acum, în zilele noastre, Traian Băsescu dă foc României pentru un bicisnic câștig electoral, încercând să evite pierderea puterii.

Nero măcar avea scuza că era nebun. Traian Băsescu însă nu este nebun. Este cinic și calculat. Face orice îi stă în putere să nu piardă puterea. După mine, potopul.

FMI este una din instituțiile internaționale care a ajutat România să obțină stabilitate economică și să se redreseze în urma marii crize ce a zăticnit lumea în ultimii 5 ani. Între 2010 și 2012, instituțiile financiare internaționale au fost singura piedică împotriva derapajului total al guvernării Băsescu-Boc. În tot acest timp, la București, Fondul nu avea un partener de discuție în Guvern, ci un piroman căruia trebuia să îi ascundă chibriturile ca să nu dea foc la țară.

Acțiunile din ultimele luni ale Președintelui au dus la suspendarea de facto a Acordului care a permis până acum României să se împrumute la unele din cele mai mici dobânzi din istorie și a asigurat stabilitatea macroeconomică. Nu există vreun motiv pentru refuzul Președintelui de a semna decât încăpățânarea. FMI a agreat recent măsurile economice și fiscale, inclusiv acciza sau posibilitatea scăderii ratelor pentru un milion de români.

Dar acesta sunt detalii de ignorat pentru Președinte. Băsescu pur și simplu refuză să semneze scrisoarea cu FMI din considerente politicianiste, aruncând în aer înțelegerea și primejduind toate cele obținute cu greu în ultimii ani: echilibru macro-economic, creștere economică și a nivelului de trai, îmbunătățirea ratingului de țară.

Asta nu este singura pagubă provocată de refuzul Președintelui Băsescu de a semna scrisoarea cu FMI. Din cauza aceluiași refuz, România riscă scăderea de la 95 la 85% a cofinanțării de la UE. Zeci de milioane de euro vom plăti în plus doar pentru că acesta este hatârul locatarului de la Cotroceni.

Umorile destructive ale Președintelui nu se opresc aici. Pe lângă FMI, mai recent i-a cășunat și pe BNR. Nu contează că BNR e una din instituțiile care conferă stabilitate acestei țări. Traian Băsescu umblă pe lângă zidurile sale cu șomoiogul de câlți îmbibați în motorină să-i dea foc pentru că BNR refuză să-i facă jocurile politice iresponsabile.

Aseară, Traian Băsescu se arăta nervos de felul în care BNR a decis să susțină politicile de Guvernului, să încurajeze creditarea și consumul și să ofere expertiză pentru măsura privind reducerea ratelor la credit pentru aproape un milion de români. Nu contează că nici BNR, nici FMI și nici Guvernul nu împărtășesc opinia Președintelui, altfel recunoscut pentru erorile majore și dureroase pe care le-a făcut cât a controlat Executivul.

În timpul acesta, BNR este cea care, prin politicile monetare, a ajutat la atingerea celei mai mici inflații din ultimii 25 de ani, neutralizând monstrul care ne-a întunecat existența post-decembristă: creșterea prețurilor. Dacă anul trecut a crescut salariul mediu net mai mult decât inflația, sporindu-se puterea de cumpărare a populației, aceasta este și pentru că Banca Națională și-a făcut treaba.

În timp ce Președintele este pornit să atace tot ce îi stă în cale, Guvernul, împreună cu BNR și Autoritatea de Supraveghere Financiară, caută mecanisme pentru sprijinirea dezvoltării pieței de capital, cea care, în perioade de criză, poate compensa timiditatea băncilor sau a investitorilor străini.

Azi, la sediul Bursei de Valori București a avut loc conferința cu tema "Crearea unei piețe de capital internaționale în România” la care conducerea BNR și a Guvernului României, guvernatorul Mugur Isărescu și premierul Victor Ponta au stat alături de reprezentanții ASF, BVB și ai mediului de afaceri pentru a găsi soluții pentru întărirea pieței de capital din România. Asta după ce anul trecut, prin decizia Guvernului de a privatiza pachete de acțiuni din companiile de stat pe bursă, BVB a primit un nou impuls de activitate.

Concluzia e simplă: în timp ce unii construiesc, alții poartă ranchiună și distrug tot în cale.

Traian Băsescu se supără și încearcă să distrugă tot ce nu îi este servil. Toți cei care nu adoptă poziția Boc în fața sa trebuie sa fie neutralizați, distruși, aneantizați, discreditați. Chiar dacă aceasta are efecte secundare catastrofale.

Președintele, după cum ne-a obișnuit, aruncă țara în aer doar pentru a plăti niște polițe.

Păcat.



. Citeste tot...