Patima colecționării

Lipsa iubirii e unul din cele mai mari păcate în creștinism. Din contră, în budism atașamentul e buba cea mare.

Din punctul ăsta de vedere, patima colecționării e piatră grea de piciorul mîntuirii. Pofta de a avea. Nevoia de a avea mai mult. Piguleala și migăleala de a le sorta, ordona, aranja. Bibileala sîrguincioasă.

Sfîșierea că-ți lipsește nu știu ce piesă rară, pe care o alergi de nu știu cînd. Odihna otrăvită a privirii, adăstînd asupra adunăturii de lucruri. My preciousss. My preciousss.

Scriu asta uitîndu-mă și gîndindu-mă la toate sărăciile de colecții adunate de-a lungul vieții pînă acum. Cărți. Tricouri negre. Muzică. Filme.

Copaci.

Experiențe de viață.

Ca un hîrciog. Cînd le văd pe toate? Cînd le citesc pe toate? Cînd le port pe toate? Cînd le rememorez pe toate? Cînd îi privesc pe toți crescînd, crescînd pe lîngă mine, peste mine, dincolo de mine?

Patimă. Patimă.

Dar și dacă nu le ai deloc. Rîca din inimă și din creier. Pizma. Furia. Sentimentul că trece viața pe lîngă tine.

Deci să nu exagerăm. Să nu fim mai sfinți și mai franciscani decît prevede Codul Rutier. Viața nu este despre asceză, ci despre buna rînduială. Adunați, pufoșilor. Adunați. Străduiți-vă. Sîrguiți-vă. Dar nu puneți la suflet adunătura. Let it go. Let it bleed. Let it rot.

Doar de copaci cred că n-aș putea să mă lepăd. Mama lor de bestii, cresc atît de încet. Cînd oi fi bătrîn, or fi poate cu ceva crengi mai sus, cu ceva metri mai mult, cu ceva rădăcini mai adînc. Ei au răbdare. Altă răbdare. Neomenească. Răbdare de lemn. Mama lor.

Mi-e dor de ei. Ei la Telega, eu la București. Ce-or fi făcînd, copacii mei, care de fapt nu sînt ai mei, sînt ai lor?

Patimă. Patimă everywhere.

. Citeste tot...

Și atunci m-a lovit

– “Cum a fost azi?”

Marta fusese la un chef de adolescenți, pe undeva prin zona Centrului Vechi, și m-am dus să o iau cu mașina. Mi-a luat ceva pînă am ocolit barajele de la Piața Universității.

– “A fost ok. Am fost într-un loc [[îmi povestește ce au făcut acolo]], pe urmă în altul, pe urmă într-un bar, Nirvana.”

Conduceam, încercînd să ocolesc din nou zona blocată de la Universitate.

– “Mă, tu știi ce e aia Nirvana?”

– “Hmmm? O trupă? Ceva cu religie?”

I-am povestit pe scurt – cît de pe scurt se poate povesti asta, știți voi: buddhism, dorință, suferință, ciclul karmic al reîncarnării, curățarea de pofte și de suferință, iluminarea și premiul aferent: dorita aneantizare.

– “Adică moartea, nu?”

– “Moartea totală, definitivă, să nu te mai întorci. Și, evident, și trupa aia de rock. Una din cele mai mari trupe de rock. Grunge. Ei au pornit totul acolo. Știi, noi ascultăm Pearl Jam...”

Adevărul este că în casă la noi se cam ascultă Pearl Jam. Am fost și la concert. Unii la Ștefan Bănică, noi la Pearl Jam.

– “Da, îi știu.”

– “Au scos un album foarte bun, ăla cu copilul care înoată în piscină după o bancnotă, Nevermind. Pe undeva prin 1990, dacă nu mă înșel. Eram așa, cam ca tine, aveam pînă în 20 de ani cînd l-au scos”

Și atunci m-a lovit. Marta are acum cam cît aveam noi atunci, cînd a apărut Smells Like Teen Spirit.

Mda. Simt nevoia să beau ceva.



. Citeste tot...

Fiți amabil, cît mai e pînă la Buddha?

- Fiți amabil, unde e Buddha?
- După colț, prima ușă pe dreapta. Vedeți că lumina se aprinde pe dinăuntru…

- Fiți amabil, cît mai e pînă la Buddha?
- Două stații. Să aveti grijă la coborîre, că stă puțin.

- Fiți amabil, de ce merge atîta lume la Buddha?
- E cel mai aproape. Toți ceilalți sînt prea departe.

- Fiți amabil, unde e Buddha?
- Aici.

- Fiți amabil, cum e la Buddha?
- Te ușurezi. Dai tot din tine afară.

- Fiți amabil, cum se scrie: Buddha sau Buda?
- Cu pensula.

- Fiți amabil, ce-ți trebuie să mergi la Buddha?
- Hîrtie. Și răbdare. Multă răbdare.

- Fiți amabil: ce urmează după Buddha?
- Insuportabila ușurătate a ființei.

- Fiți amabil, de ce toată lumea întreabă “fiți amabil” atunci cînd întreabă de Buddha?
- Pentru că e o plăcere să te ușurezi.

- Fiți amabil, ce e Buddha?
- Un răspuns la o întrebare. O ușă prin care intri. Ceva pe care să te așezi.

- Fiți amabil, de cînd merge lumea la Buddha?
- De cînd are nevoie. Dintotdeauna.

- Fiți amabil, se merge și în altă parte decît la Buddha?
- Da. Dar tot acolo ajungi pînă la urmă.

- Fiți amabil, de ce vorbește lumea despre Buddha?
- Pentru că fără nu se poate.




. Citeste tot...

La ǎștia nu vin alegerile!

. Citeste tot...

Din scadere in scadere, spre victoria finala

Citeste tot...