Se leapădă instituțiile de forță din România de practicile naziste?

Zilele astea se discută cum unul din protestatarii Rezist, Cristian Dide, are de-a face cu traficul de droguri.

Asta readuce pe tapet un subiect deja în putrefacție, care împute toată istoria recentă a statului român.

Statul român are o problemă. În dorința instituțiilor de putere de a contracara influența PSD, acestea s-au folosit de adevărate trupe de șoc paramilitare, trimise să hărțuiască, să agaseze și să provoace.

Tactica folosită a fost destul de asemănătoare cu cea a naziștilor în anii 30. Aceștia aveau niște trupe speciale paramilitare, Sturmabteilung, vestiții SA, Cămășile Maro, care exact cu asta se ocupau: desant asupra adversarilor politici. Cu excepția violenței mari: omoruri, mutilări, incendii, în rest trupele de șoc din România anilor noștri seamănă izbitor cu cele naziste din anii 30.

Exemplele sînt nenumărate. De la tăvălit în Parlament, pe covoarele instituției, la înfipt camera telefonului mobil în botul adversarului la insulte, la legat de gardul Parlamentului la fluturat cătușe fix în nas la îmbrîncit la vociferări insistente la dat cu vopsea și substanțe biologice pe pereții instituțiilor publice pînă la plăcuțe suedeze, aruncat cu pungi cu fecale și cu borduri în jandarmi.

Panoplia de violență politică este cuprinzătoare, atotcoperitoare.

Întrebarea este: cum de instituțiile de forță au permis atîția ani un asemenea comportament? Cum de au acceptat nestingherite încălcarea repetată, flagrantă și intenționată a legii? Cum de i-au tolerat?

Întrebările sînt, evident, retorice. Răspunsurile sînt evidente. Instituțiilor de forță nu numai că le-a convenit să existe asemenea indivizi odioși. Mai mult, sînt semne cît se poate de pertinente că acești indivizi sînt fix creația instituțiilor de forță. Convenabile instrumente de intimidare a PSD-ului.

Acuma, PSD vine la guvernare. Dintr-o dată, ce să vezi, PSD nu mai e Ciuma Roșie. Nu mai e ținta demonizării de tip nazist. Folosesc termenul “nazist” cu toată responsabilitatea. Să nu uităm: expresia Ciuma Roșie este împrumutată fix din instrumentarul propagandistic nazist din anii 30. Băieții aproape civili care au gestionat acest proiect nici măcar n-au avut imaginație. Au luat direct cu Copy Paste din istorie.

Acuma, PSD este respectabil, un partener dintr-o dată convenabil. Întrebarea este: pentru punerea batistei pe țambal și pentru șapte ani de lapte și miere, imposibila reconciliere, PSD oare va uita la fel de convenabil tratamentul pe care l-a primit? Sau va cere ca, în cele din urmă, în al 17-lea ceas, rotițele legale să se pună în mișcare și instigatorii la ură, la violență, trupele de șoc SA să plătească pentru încălcarea repetată, flagrantă a legii, pînă la punerea în pericol a instituțiilor statului?

Se leapădă instituțiile de forță din România de practicile naziste? Sau doar le țin convenabil în așteptare, instrumente puse la conservat, numai bune de scos în acțiune la iureșul următor?

Eu, dacă aș fi PSD, n-aș uita prea ușor ce instrumente ilegale au fost folosite împotriva mea. Tare mă tem, însă, că PSD va uita în mod convenabil și, pentru motive de pupat Piața Endependenții, va pune batista pe țambal pe acest subiect. Și pe urmă, tura următoare, și-o va fura fix la fel, inclusiv pe bază de aceiași indivizi necesari care să urle să scuipe să dea cu fecale.

Diferența dintre mine și PSD e simplă. Eu nu sînt PSD. Eu sînt doar un tip pe persoană fizică. Un tip care uită mai greu. Eu îmi permit să nu uit. Să nu uiți, Darie. Să nu uiți. În rest, fără nici o altă putere de negociere instituțională. Doar o voce inutilă într-o democrație de mucava.

Ghinion.



. Citeste tot...

Arieni autentici

Am ajuns s-o trăiesc și pe-asta. Nu credeam. Dar omul, cît trăiește, trăiește.

Doamne Dumnezeule, am ajuns să le dau dreptate celor de la PNL și lui Cîțu.

Să vă explic.

Avem o țară. Cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. Mă rog, formal vorbind, a doua cea mai săracă, după Bulgaria. Dar la strînsă concurență cu Bulgaria. Deci, de fapt cea mai săracă din Uniunea Europeană.

În această țară, avem hălci imense de realitate care încă nu sînt cuplate la chestii elementare de modernitate. Cum ar fi veceu și canalizare, apă curentă, asfalt, gaze.

Unul din principalele rosturi ale statului, indiferent cine conduce acest stat, Ceaușescu, Iliescu, Ponta, Dragnea, Cioloș, Orban, Cîțu, este exprimat cît se poate de plastic și de concis în vestita butadă a lui Hagi: “Să fie bine, să nu fie rău”.

Ca să fie bine, să nu fie rău, trebuie să torni asfalt, să faci canalizare, să tragi apă curentă, să bagi gaze. Să faci minimele eforturi de modernizare a societății. Nu chestii complicate, nu orașe inteligente, nu zgîrie nori și trotinete și rachete în Cosmos. Pînă la astea, asfalt apă canalizare gaze. Chestiile elementare.

Indiferent cine se află la guvernare, nu are cum să nu se străduiască să scoată o jumătate din Românie din bălți și din noroaie, din privatele din fundul curții, din cărat apa cu găleata și din încălzit la lemne.

Ce avem noi în cea mai recentă criză politică din zilele astea?

Dincolo de lupta pentru putere și de trosneala din coaliție, avem așa: doi parteneri de guvernare dintre care unul ține morțiș, dar morțiș ca jumătate din Românie să rămînă acolo unde este: în baltă, în noroi, cu căcăstoarea în fundul curții și la cărat lemne cu tîrna.

Useriștii, vașnicii noștri tefeliști ajunși la guvernare, cei care se opun acestui proiect nu o fac doar dintr-un bîzdîc de calcul politic trecător: e proiectul celor de la PNL, deci încasează doar ăștia puncte politice și atunci trebuie să trîntim proiectul.

Nuuu. La tefeliștii noștri cvasi-fasciști ura împotriva celor săraci și fără apă, asfalt, canalizare și gaze este una sinceră, autentică.

Pentru tefeliștii noștri care se dau pe trotinetă și care ar fi în stare să interzică autostrăzile, termocentralele, mașinile și tot ce nu ține de ideile lor bezmetico-fanteziste, cei săraci, cei de la țară, cei amărîți nu sînt oameni. Sînt niște bestii medievale care în cel mai bun caz trebuie ignorate, băgate la azil, dacă nu chiar și mai rău.

Bătrînii? Pensionarii? Țăranii? Cei de la Mizil și de la Cucuieții din Deal? Niște morloci. Niște inutili. Niște expendabili. Niște primitivi care trebuie șterși de pe fața pămîntului. Cum să cheltuim noi bani pe spinarea lor? Doamne ferește! Cum să le acordăm acestora vreun semn de atenție, de grijă, de preocupare, de compasiune? Ferească sfîntu! Se supără Greta...

Vă mai aduceți aminte de vestita fotografie în care un grup de tribali tefeliști naziști zvîrleau în dispreț cu bancnote de un leu într-un pensionar? Nici măcar nu i le dădeau în mînă. Doar le zvîrleau în scîrbă pe jos și se amuzau nemaipomenit, cu niște rictusuri oribile pe fețele alea ale lor de arieni superiori, cum amărîtul de pensionar se chinuia să se aplece și să ridice amărîtele alea de bancnote de un leu de pe jos.



Ura useriștilor împotriva celor care nu sînt ca ei este sinceră, autentică. Plină de entuziasm. Este ura surprinsă cu maximă expresivitate în acele rictusuri de scîrbă.

Este fix aceeași ură pe care o aveau naziștii acum aproape o sută de ani împotriva bătrînilor, săracilor, evreilor, celor de stînga, țiganilor, homosexualilor, celor cu o dizabilitate, polonezilor, rușilor, românilor, în general împotriva tuturor celor care nu erau cum scrie la cărticica nazistă: tineri, arieni, blonzi și perfecți.

De-abia cînd înțelegem această ură vom putea înțelege adevăratele resorturi ideologice pentru care useriștii se dau de chinul morții să împiedice PNNR-ul și astfel să nu se bage apă, canalizare, gaze în jumătatea săracă de Românie. România aia care nu e a lor și pe care, pentru că nu e ca ei, și-ar dori-o dispărută, aneantizată.

De-abia așa înțelegem ce-i mînă pe tefeliști în luptă. Ura disprețul scîrba nevoia de a-i elimina pe toți cei care nu sînt ca ei. Doar cine se dă pe trotinetă și știe să butoneze pe Facebook e om. Restul, să dispară, dă-i încolo de primitivi.

Principalul cîștig al acestor zile, al acestei crize este că cei care ne guvernează zilele astea își dau arama pe față.

Pe de o parte, că ne dăm seama din ce în ce mai bine cît de însetați sînt liberalii de puterea absolută, și că pentru asta sînt în stare să calce în picioare orice urmă de democrație.

Dar mai ales că ne dăm seama cît de naziști sînt de fapt în sufletul lor deontologic useriștii. Că pentru ei o felie mare de Românie de fapt n-ar trebui să existe, să trăiască, să sufle, să spere și să aibă nici un drept.

Vă place cum își dau arama pe față? Vă place nazismul în forma sa pură? Vă place userismul fără ascunzișuri?

Beți încet, căci conține perfecțiune. Blondă. Ariană. Arogantă. Plină de scîrbă superioară. Cu o poftă năprasnică să distrugă tot ce nu e ca ei.

Ghinion.



. Citeste tot...

Ciuma gîndului

Una din știrile recente ale acestei veri deja în comă tomnatică este despre paragina ce a cuprins parcul Cișmigiu. Acest reper vizual și simbolic al Bucureștiului a decăzut într-un asemenea hal de neîngrijire încît Asociația Peisagiștilor a ajuns să se roage de onor primarul Bucureștiului să le dea lor parcul în gestionare, că-i păcat să se distrugă de tot.

Cît de greu se construiește și ce ușor se distruge. Efortul de generații al bucureștenilor s-a dus de rîpă într-un an de zile. Este simptomatic pentru nepriceperea și reaua credință a useriștilor. Pe ce pun mîna, praful se alege.

Nasol, dar foarte bine. În mod paradoxal, e unul din cele mai bune lucruri ce se putea întîmpla românilor în ultima vreme. Un parc distrus? Capitala țării în ultimul hal de dezordine? Alte orașe mari ale României în plin haos? Un preț mic, un preț corect, un preț necesar, după părerea mea, pe care să-l plătim să ne vaccinăm.

Vedeți voi, zilele astea e la modă conceptul de vaccinare. După capul unora, chiar de vaccinare obligatorie. Dificil subiect, care împarte țara în două tabere ireconciliabile, așa cum se întîmplă cu orice temă otrăvită din arsenalul războaielor culturale (culture wars) ce au înlocuit în ultimul timp lupta de clasă.

De cînd lumea a dat cît de cît de o spoială de bunăstare, am înlocuit lupta pentru resurse materiale pe lupta pentru resurse simbolice. Nu ne mai scoatem ochii pe bani, ne scoatem ochii pe idei.

Și dă-i și luptă. Inclusiv cu patima vaccinării.

Dar microorganismele nu sînt singurii dușmani de care trebuie să ne vaccinăm. La fel de necesar este să ne vaccinăm și împotriva ideilor otrăvite care pot să ne cuprindă creierele.

În mod recurent, una din ideile otrăvite ce tot infestează creierele oamenilor este fantasma perfecțiunii. Și tot bagajul de indignare virtuoasă care vine la pachet să înfășoare în straturi suplimentare de otravă această idee.

Numai noi știm. Numai noi avem soluția. Numai noi sîntem curați. Numai noi sîntem perfecți. Cine face cum îi zicem noi, e mîntuit. Restul sînt niște dușmani care trebuie exterminați, șterși de pe fața pămîntului. Fie fizic, un glonț mic, dar rece. Fie simbolic: cancel culture.

De cînd lumea și pămîntul, această viroză ideatică a tot străbătut omenirea, în valuri periodice de ciumă a gîndului. Tefeliștii din ziua de azi sînt doar cea mai recentă – și de departe cea mai mediocră, bleagă și nepricepută variantă – a acestei ciume a gîndului.

Să mă apuc să vă înșir o poliloghie a tuturor valurilor de molimă valorică? Tot ce e gîndire totalitară intră sub această etichetă. Occupy Wall Street. Cancel Culture. Talibanii. ISIS. Maoiștii. Pol Pot. Legionarii – ca de altminteri și tătucii lor ideatici: fasciștii și naziștii. Nu mai vorbesc de comuniști, în toate întruchipărilor lor crîncene, de omorît oameni că nu au basca așezată regulamentar.

Și asta doar în ultimul secol. Că dacă ne ducem în urmă, ne doare capul peste cîte variante dăm de oameni perfecți care au omorît mulți mulți oameni imperfecți, că așa le șopteau lor vocile bolnave din cap, să dispară oamenii imperfecți și să rămîie doar ăia perfecți și superiori și semizei.

Și pe partea religioasă, și pe partea laică. În tăvălugul de perfecțiune arogantă a istoriei, Robespierre își dă mîna peste prăpastie cu Inchiziția, cu fervoarea catolicilor care au tot belit protestanți și cu fervoarea protestanților care au contra-belit catolici,

cu fervoarea musulmanilor care au tot belit la creștini și cu fervoarea creștinilor care au tot contra-belit la musulmani, cu fervoarea cruciaților care au reușit performanța să belească la propriii lor frați creștini, dînd foc și jefuind Constantinopolul,

cu fervoarea lui Ghinghis care a rupt tot în calea lui, piramide, piramide de cranii,

cu fervoarea lui Cezar care a omorît tot ce prindea, și ceva pe deasupra,

cu patima de perfecțiune aspră, ucigașă a lui Asurbanipal și a lui Sargon carele mari nemernici glorioși și perfecți au fost la vremea lor , cu...

Ai dă capu meu. Nu-mi ajung paginile de Internet și nici cerneala de la tastatură să vă înșir cîte nemernicii au fost comise în numele perfecțiunii.

Drept pentru care talibanii noștri de mucava din țara noastră mediocră, Republica Isterică România, nici nu trebuie să ne surprindă, nici nu trebuie să ne sperie prea tare. Iaca acolo niște bicisnici care cred că vituperarea de Facebook sau fluturatul din mînuțe la protestele spontane atent regizate de Securitate pot concura iataganul și sabia și rugul și ghilotina și spînzurătoarea și camerele de gazare și tortura și zarca și cărticica roșie.

Niște bicisnici, niște pisoi isterici care se închipuie tigri. Niște pitici de grădină, cum plastic i-a descris prietenul Octavian Hoandră, într-o expresie care mult mi-aș dori să le rămînă lipită de frunte în anii următori, cînd vor lua drumul spre groapa de gunoi a istoriei.

Pe de o parte, tefeleii și expresia lor politică, useriștii, sînt bicisnici. Pe de altă parte, sînt dăunători. Definiția standard a carcalacului, a șobolanului, a virusului. Analogul ideatic al molimei biologice.

Cum scapi de molimă? Uneori vaccinîndu-te. Alteori trecînd prin ea. Exact ce pățesc românii în momentul de față.

S-au lăsat vrăjiți de predicile patetice despre perfecțiune, la fel cum pe vremuri unii români s-au lăsat vrăjiți de legionari. I-au votat. Au mai venit și serviciile și le-au băgat în traistă voturi – nu ar fi prima dată. Și iac-așa au ajuns carcalacii la putere. Să gestioneze resurse considerabile, să afecteze vieți, destine, comunități.

Și vai de capul meu ce-au reușit să afecteze într-un singur an de zile.

Dacă am fi stat înainte să ajungă ei la putere să facem scenarii cît de nepricepuți vor fi, cu greu am fi reușit să scornim variante care să se apropie de realitate. Cîtă nepricepere. Cîtă aroganță. Cîtă împotmolire în ură și în dogmatism și în lozinci puerile.

Într-un an de zile și-au dat cu asupră de măsură dovada nepriceperii și ticăloșiei. Și încă vor mai fi la putere. Și încă mai au timp. Un timp necesar în care românii să învețe pe propria piele ce înseamnă să te duci după fentă, să crezi în vituperare și în fluturarea perfecțiunii revanșarde.

Altminteri românii nu învață. Dacă le spui că greșesc, îți rîd în nas. Trebuie să-i lași să se frigă cu propriile lor decizii, să îi aleagă pe cei mai ticăloși, pe cei mai nemernici, pe cei mai distructivi pentru a învăța. Din istorie nu înveți nimic. Nu înveți decît din experiența proprie. Pînă nu pui mîna pe soba fierbinte, nu te înveți minte.

Iaca, românii acuma învață pe propria piele ce înseamnă aia să te arzi. Un soi de vaccin. Un soi de trecere prin boală. Pui mîna pe sobă, deși alții îți spun să nu. Îți rămîne o bucată de piele acolo. Unde s-a luat pielea rămîne carne vie. Tragi și suferi niște luni bune cu ditamai buba purulentă. Un București distrus. Un Cișmigiu în paragină. O Timișoară în debandadă. Un Sector 1 plin de șobolani și de gunoaie fetide. O Constanță în vrie. O țară dusă în cap de ură și de nepricepere.

Pe urmă încet încet pielea arsă se vindecă, rămîne cicatrice dureroasă. Și ori de cîte ori te doare cicatricea, îți aduci aminte. Un București distrus. Un Cișmigiu în paragină. O țară...

Și uite așa-ți vine mintea la cap.

Așa și cu românii și cu tefeleii votați de ei. Cade pielea, doare, crește alta. Români, luați și beți încet. USR conține perfecțiune. Perfecțiunea șobolanilor și a grămezilor de gunoaie în putrefacție în plină vară. Și a străzilor varză. Și a lipsei apei calde. Și a întreruperilor de curent. Și a gestionării absolut imbecile a resurselor publice. Perfecțiunea nepriceperii și a lipsei totale de acțiune.

Cum ar zice Mareșalul: români, vă ordon, treceți prin boală. Români, fiți mai întîi proști și tefeliți-vă și votați ticăloșii. Și pe urmă suferiți. Și pe urmă treziți-vă, cînd nu mai suportați durerea. După ce o să mai șobolăniți o vreme și o să mai trageți damf puternic de gunoaie putrede niște ani, după ce veți fi trecut prin boală, poate veți ajunge și voi în cele din urmă să fiți vaccinați de ciuma gîndului, de tentația perfecțiunii din vorbe, de pofta de ură și de legionarism v2.0.

Și poate vă vine mintea la cap. Mintea românului cea de pe urmă.

Sau poate nu. Poate sînteți ca în bancul cu ursul: mă, vouă chiar vă place...

Ghinion.





. Citeste tot...