luni, 10 septembrie 2012

Sfîrșit de zi de început de lume

Apus de soare pe rîul Meric / Marița, fostul Hebrus al anticilor, la intrarea în Edîrne, fostul Hadrianopolis al Imperiului Roman tîrziu și Adrianopolele Bizanțului. Fotografie fǎcutǎ unul din podurile istorice ale orașului, podul Meriç.

În sus, înspre vest, se întrezǎrește dacǎ închizi ochii tabǎra lui Fritigern, nǎpasta lui Valens. Chiar dupǎ sǎlcii, dacǎ închizi ochii bine și îi deschizi spre dinlǎuntru.



Citeste tot...

marți, 6 decembrie 2011

Cu calu la arta

Roma, 1960.

Foto: William Klein. Courtesy of Desy Demeter.

Citeste tot...

joi, 27 octombrie 2011

Multa voluptatis est

Mda. Cit zece lectii de slavona predate la Facultatea de Limba si Literatura Romana.

Shut up!

:rofl:

Citeste tot...

marți, 16 august 2011

Vin alegerile!

Citeste tot...

Mille viae ducunt homines per saecula Romam


Citeste tot...

Il Cantuccio

In trei zile e ceva mai mult decit o zi, dar evident nu indeajuns. Fara muzee, fara trasee prea lungi, fiind si cu copiii. Insa suficient de mult incit sa simti spiritul orasului.

Iar spiritul orasului n-a fost nici la Forum, nici la Trevi (Doamne, ce inghesuiala!), nici la Piata di Spagna (Doamne, ce inghesuiala!), nici la Piazza del Popolo (Doamne, ce inghesuiala!), nici la Vila Medici, nici la Vatican (Doamne, ce inghesuiala!), nici pe strazile intortocheate ale orasului medieval din coltul Tibrului, unde pe vremuri era cimpul de instructie, nici la Pantheon, nici pe Palatin,

ci intr-un restaurant mic si cochet de linga Piazza Navona, in fata Senatului. Se numeste Il Cantuccio (Ungherul, Coltzishorul) si pare a fi fost gazda tuturor stelelor de cinema din vremea cind cinema-ul era intr-adevar cinema. Un loc perfect pentru o vacanta scurta, dar intensa.

Damn it. Ne-am indragostit de Roma... :)



Citeste tot...

vineri, 12 august 2011

Vedi Roma e puoi bibere un whisky

Here we go. The last wave of Turanian invadors prepares to take off. Ein tzwei drei samurai si cu Andra patru cai balai.

Ci vediamo...

:) :wink:

Citeste tot...

vineri, 17 decembrie 2010

Precum pre vremuri, asa si in Balcani, acum

"Constantinople adopted the follies, though not the virtues, of ancient Rome; and the same factions which had agitated the circus, raged with redoubled fury in the hippodrome. Under the reign of Anastasius, this popular frenzy was inflamed by religious zeal; and the Greens, who had treacherously concealed stones and daggers under baskets of fruit, massacred, at a solemn festival, three thousand of their Blue adversaries.

From the capital this pestilence was diffused into the provinces and cities of the East, and the sportive distinction of the two colours produced two strong and irreconcilable factions which shook the foundations of a feeble government.

The popular dissensions, founded on the most serious interest, or holy pretence, have scarcely equalled the obstinacy of this wanton discord, which invaded the peace of families, divided friends and brothers, and tempted the female sex, though seldom seen in the circus, to espouse the inclinations of their lovers or to contradict the wishes of their husbands.

Every law, either human or divine, was trampled under foot, and as long as the party was successful, its deluded followers appeared careless of private distress or public calamity. The licence, without the freedom of democracy, was revived at Antioch and Constantinople, and the support of a faction became necessary to every candidate for civil or ecclesiastical honours.

A secret attachment to the family or sect of Anastasius was imputed to the Greens; the Blues were zealously devoted to the cause of orthodoxy and Justinian, and their grateful patron protected, above five years, the disorders of a faction whose seasonable tumults overawed the Palace, the Senate, and the capitals of the East."


Edward Gibbon, Decline and Fall of the Roman Empire, IV.220

Citeste tot...

marți, 5 octombrie 2010

Absorbtia fondurilor europene ad usum Trajanum

Cu ce bani a facut podul peste Dunare Traian, sa vina sa-i babardeasca pe extracomunitarii de daci?

Cum ce bani? Evident, cu bani UE. Din fonduri Phare, mai stralucitorilor. Pai nu de pe atunci s-a pus bazele acestui maaare corp suprastatal european? Mai cu sabia, mai cu scutu, mai cu sacu de galbeni, dar totusi, de colo colo, de la Marea Irlandei pina la Olt.

Sa mai zica cineva ca nu avem continuitate institutionala si ca nu stim sa folosim banii europeni. Pai baiiii criticilor baai, ba circotashilor, noi tragem fonduri europene pe nas de dooo mii de ani, ba ungurilor ba.

:) :rofl: :tomato:

Courtesy of vara-mea Ana-Maria, providerul nostru de useless funny visual junk.

:wink:

Citeste tot...

vineri, 1 octombrie 2010

Legea inevitabilitatii entropice



Acesta a fost casa unui zeu. A unui imparat. A unui stralucitor.

Aceasta este casa norilor si a vintului acum.

Stiti legea inevitabilitatzii entropice?

A fost formulata de oamenii de stiinta aramaici acum 3500 de ani. Enuntul ei e simplu: deshertaciune a deshertaciunilor, totul este deshertaciune.

Doamnelor si domnilor: templul lui Hadrian. Zeul. Imparatul. Stralucitorul. Cum intri in Ephessus, dupa ce treci de biblioteca, pe stinga. Casa aia fara usi, dar care nu are ferestre, in schimb ii lipseste acoperisul. Nu se poate sa nu o vedeti. E plina de zei agatzati de streasina, cu capul in jos, precum liliecii, pusi la uscat.

Hai, bucurati-va ca inca sinteti in viata. Efemerilor.

:( Citeste tot...

miercuri, 29 septembrie 2010

Ce faceau romanii cu leii

Ce sa faca? Ce stiau ei mai bine: spectacol.

There ain't no business like show business, mates.

:wink:

Citeste tot...

miercuri, 15 septembrie 2010

Ce faceau romanii la Paris


Citeste tot...

duminică, 12 septembrie 2010

Ce faceau romanii la Roma

Citeste tot...

Furie

Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? quam diu etiam furor iste tuus nos eludet? quem ad finem sese effrenata iactabit audacia? Nihilne te nocturnum praesidium Palati, nihil urbis vigiliae, nihil timor populi, nihil concursus bonorum omnium, nihil hic munitissimus habendi senatus locus, nihil horum ora voltusque moverunt? Patere tua consilia non sentis, constrictam iam horum omnium scientia teneri coniurationem tuam non vides? Quid proxima, quid superiore nocte egeris, ubi fueris, quos convocaveris, quid consilii ceperis, quem nostrum ignorare arbitraris?

O tempora, o mores! Senatus haec intellegit. consul videt; hic tamen vivit. Vivit? immo vero etiam in senatum venit, fit publici consilii particeps, notat et designat oculis ad caedem unum quemque nostrum. Nos autem fortes viri satis facere rei publicae videmur, si istius furorem ac tela vitemus. Ad mortem te, Catilina, duci iussu consulis iam pridem oportebat, in te conferri pestem, quam tu in nos [omnes iam diu] machinaris.

Citeste tot...