4 x 2

Oricat de plictisitor de indragostit as fi de Bach, de rigoarea si de inevitabilitatea sa baroc-matematica, de esenta dezgolita de trairime inutile a muzicii sale (stiu, stiu: mai are si suitele pt violoncel. dar si alea tot mai ales matematica sunt, adica muzica absoluta), de ideea de variatie riguros necrutzatoare cu patetismul, cu eftinul, cu efuziunea fluffy, tot trebuie sa recunosc ca din cand in cand ma pashte nevoia de patetism acustic.

Atunci cand mi se pune pata muzicala dupa trairisme sonore bine tzinute in frau, ma duc de regula la Ceaikovsky. Simplu, la indemana, populist.

Dar de ceva timp, de vreun an - doi ani de zile, sa zicem, am descoperit cvartetele de coarde ale lui Mendelssohn. Si de atunci, le tot descopar si degust. Si tot nu-mi vine sa cred ce faine sunt :)

Si pentru ca vorbim de cvartete, pai sa va propun sa incepem cu un octet. Octetul pt corzi op. 20. Adica, cum ar veni, un 4 x 2. Tractiune semi-integrala de corzi si de coarde si de trairi si de volbure. Scris de Mendelssohn la vajnica varsta de 16 ani.

Pe bune. Daca nu il stiti, atunci sa stiti ca e cazul, ca e high time sa il stiti.

Spre veshnica voastra ascultare, stimati cititori de rit post-modern si superficial si emtivist.

Ascultati, da?

Mendelssohn Octet for Strings in E-flat major, Op. 20,
prima parte, first cut (ca YouTube nu suporta decat max 10 min)


Mendelssohn Octet for Strings in E-flat major, Op. 20,
prima parte, restul


PS: Nu, inca nu pot inca Brahms. Nu pot. Sa moara pisica conservata in sunete, nu pot. Nu stiu de ce. :blink: