Turambar: Tits

luni, 3 septembrie 2012

Privesc din Doftana prin gratii la țîțe [NSFW]

La Telega, pe coasta de deasupra rîului Doftana, a fost în perioada interbelicǎ o pușcǎrie.

Tot Doftana îi zicea. Pușcǎria Doftana.

A fǎcut parte în perioada comunistǎ din efortul de construcție propagandisticǎ, de construire a mitologiei eroilor comuniști, deținuți politici și chinuiți de nemernicii de burgheji.

Pușcǎria Doftana a fost un element important în construcția imagologicǎ a celor doi lideri comuniști ai României, Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu.

Acolo, în curtea pușcǎriei Doftana, dupǎ obligatoriul tur cu ghid în care ni se povestea ce suferințe au suferit bieții comuniști, sǎrǎcuții de ei, eram fǎcuți noi pionieri, primul pas spre îndoctrinarea omului nou multilateral spǎlat pe creier.

Era un loc simbolic, un loc încǎrcat de semnificații, de trǎiri, de solemnitate de carton.

În cadrul efortului de construcție imagologicǎ, în anii comunismului era popularizat cîntecul de jale pușcǎriabilo-comunistǎ “Privesc din Doftana prin gratii de fier”, care sunǎ cam așa:

Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care inchisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea.

Puternici şi tineri şi plini de avînt,
Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pămînt,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi-n lupta cea grea am căzut amîndoi.

Acum stau în fiare bătut şi flămînd,
Ea zace bolnavă abia răsuflînd.
Călăii ne-omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem 'napoi la popor.

Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfărmaţi,
Să zbor ca un şoim peste 'nalţii Carpaţi.
Să strîng înc-o dată tovaraşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!

Vremurile s-au schimbat. Comunismul s-a dus pe apa sîmbetei, am rǎmas doar cu comuniștii din Parlament care ne mǎnîncǎ ficații de oameni noi, multilateral dezvoltați mediatic. În rest, colcǎie de post-comunist și de capitalism pe plaiurile noastre mioritice.

În regimul post-comunist capitalist de tristǎ amintire, pușcǎria Doftana s-a dǎrǎpǎnat de manierǎ romanticǎ.

Este acum o dǎrǎpǎnǎturǎ periculoasǎ și ruginitǎ în care se mai strecoarǎ doar caprele în cǎutare de mǎcriș, turiștii în cǎutare de turism antropologico-extrem, adolescenții în cǎutare de locație eftinǎ pentru titilații și alte pǎtrunderi și intromisiuni și iatǎ, dupǎ cum am descoperit recent, pozarii în cǎutare de decor propice pentru fanteziile lor fantastice din capul lor plin de imagini.

Dupǎ cum vǎ spuneam, vremurile s-au schimbat. Comunismul și-a dat duhul. În locul sǎu, Internetul a pǎtruns în mințile și ogrǎzile noastre, continuînd neabǎtut efortul progresist de spǎlare a creierelor adulților patriei noastre, Republica Istericǎ România.

Și de aceea, pentru cǎ a dispǎrut comunismul și i-a luat locul internetismul, tot un soi de Internaționalǎ a minților mediocre, pe Internet gǎsim acum poze cu pușcǎria Doftana în ipostaze post-comuniste, post-capitaliste, post-consumeriste și mai ales și mai ales post-textiliste. Pozarii în acțiune bagǎ pe Internet cǎrbune.

E plin de post pe lumea asta. Doamnelor și domnilor, iatǎ cum aratǎ pușcǎria Doftana acum.

Hai, strǎlucitorilor, citiți poezia, ascultați în minte melodia și, cu ochii pe pozǎ, “priviți din Doftana prin gratii de fier” sǎ vedeți cum “se mistuie-n chinuri tovarǎșa mea”. Tulai, Doamne, numai ce priviți cum se mistuie în chinuri, sǎrǎcuța de ea!

Damn it. Nici dacǎ mǎ chinuiam nu reușeam sǎ gǎsesc o asemenea potrivealǎ între versuri și imagini, mama ei de realitate cinicǎ, plinǎ de post-modernism și de țîțe. O asemenea expresie a decǎderii comunismului, a curgerii timpului, a schimbǎrii de scop și de focus și de autoritate, de la liderii în zeghe la pocnitoarele în țîțele goale.

Damn it. Nu mai e nici un pic de respect pe lumea asta. The times, they are a changing, taicǎ...

Image courtesy of Lanul de Secarǎ.

.

Citeste tot...