You cannot change fate, however, you can rise to meet it

Știți voi butada aia stereotipă din psihanaliză: copilăria ne urmărește toată viața.

Toată copilăria am suferit că nu vedeam cîte filme mi-aș fi dorit.

Pe de o parte, pe vremea comuniștilor se dădeau cumplit de puține filme la televizor, și alea în mare parte din zona comunistă. Vestitele filme coreeene :(

Pe de altă parte, mai mă și trimiteau ai mei la culcare cînd mai era cîte un film. “Lasă, că ai tot timpul să-l vezi”. Probabil vroiau să se uite în liniște la el.

În plus, fiind din Telega, acolo nu aveam cinematograf. Autobuzele spre Cîmpina erau puține. Nici o șansă să mă duc la cinema, copil fiind.

Drept pentru care toată viața m-a urmărit fraza teoretic liniștitoare a lui taică-meu, care în schimb pe mine mă enerva la culme: “Lasă, că ai tot timpul să le vezi. Filmele nu fug nicăieri.”.

Filmele nu fugeau, dar copilăria da. Și adolescența. Și apoi am venit în București, am scăpat din lanț și Cinemateca a fost a mea. The rest is history. Pe unde m-am dus, am căutat și filme. Astfel, am devenit un oareșce cinefil, și cu ajutorul "cuceririlor tehnologice" (prietenii-știu-de-ce).

Acum, am ajuns să văd filme împreună cu fetele mele, toată familia. Stăm seara și mai punem cîte un film. E unul din momentele faine ale familiei, acel neprețuit quality time la care rîvnesc toți. Ne uităm la un film și simțim că sîntem împreună. Aimer, c’est regarder dans la meme direction, cum ar zice Le Chat.

În seara asta m-am uitat la un film doar cu Andra. Flo era obosită, Marta îl văzuse deja. Ne-am uitat la Mononoke hime. A fost bulversant pentru Andra. Acel amestec dumnezeiesc pe care ți-l face filmul în cap de frică, dorință, plăcere și uimire.

A fost chatarsis curat. Mononoke, această sălbatică în căutarea dreptății. Ashitaka, prințul care o iubește și o apără. Un basm pe care îl poți revedea de cîte ori îți permite credința că încă mai ești copil, acolo înăuntru.

A fost o seară deosebită, dragii mei pufoși. Pe urmă ne-am uitat pe Internet și am citit despre film și despre kodama. Apoi am citit un pic despre Hayao Miyazaki. Apoi am făcut o mică avanpremieră la Kaze no Tani no Naushika, pe care Andra încă nu l-a văzut, dar o va face în curînd.

A fost o seară de vis. A fost ce înseamnă mai bun filmul. A fost cu adevărat the stuff the dreams are made of, pentru cine știe ce înseamnă aceste cuvinte. A fost, în plus, și o răzbunare a copilăriei mele, cînd ai mei nu se uitau la filme cu mine, doar îmi spuneau “Lasă, că ai tot timpul să le vezi”. Acum mă uit eu cu fetele mele, spre tămăduire și spre bună viață.

A fost. Domo arigato gozaimshita, Miyazaki shihan! Domo arigato gozaimashita, Mononoke sama!

Domo arigato gozaimashita, An’dara cha... Watashi no ai, watashi no taiyō :(

:bow:



. Citeste tot...

La multi ani, Sensei!

Azi, Miyazaki Sensei implineste 72 de ani.

O viata de monstru in care a creat numai monstri.

Monstri de tandrete, monstri de intelepciune, monstri de eleganta vizuala si narativa. Monstri de semnificatie intr-o viata din ce in ce mai searbada, mai gaunoasa, mai standardizata intru banalitate.

Sa-ti fie viata ca o ikebana, Sensei, si sa ne bucuri in continuare cum ne-ai bucurat si pina acum.

Domo arigato gozaimashita, Sensei! :bow:



Citeste tot...

Stance: Tonari no Totoro (1988)

Citeste tot...

Stance: Tonari no Totoro (1988)

Cine n-a vazut filmul, nu stie ce pierde. Miyazaki este un geniu, iar Tonari no Totoro este de departe cel mai foarte perfect film al sau.

Filmul il gasiti aici. Va sfatuiesc din tot sufletul sa vedeti versiunea cu coloana sonora in original, in japoneza. Altminteri, piere tot farmecul.

Hajime!

:)

Citeste tot...

Kaze no Tani no Naushika

Sunt cateva nume in cinematografie care merg dincolo de evident, dincolo de apreciere ori de lauda ori de faima. Ele sunt precum apa si aerul, lucruri bune prin insasi fiintza lor, de maniera nefortzata, naturala, fireasca. Ele reprezinta fibra si esentza si viata si istoria si viitorul cinematografiei.

Nu sunt multzi. Dupa gustul fiecaruia, lista variaza pe la margini, pe la franjuri. Unii regizori, unii actori. Cu siguranta pentru toti este Charles Chaplin. La fel cum pentru toti ar trebui sa fie John Ford. La fel cum pentru toti ar trebui sa fie Federico Fellini. Katherine Hepburn si James Cagney si Akira Kurosawa si Gene Kelly si Fred Astaire si Meryl Streep si Max von Sidow si Fritz Lang si Serghei Eisenstein si Jean Gabin si Toma Caragiu.

Repet: lista este dupa gustul si dupa firea si dupa putirintza cinematografica a fiecaruia. In cazul meu, lista poate continua ad nauseam. Depinde cata rabdare avetz voi si cate litere mi-au mai ramas mie pe tastatura.

Insa unul, unul neaparat trebuie sa vi-l spun, sa vi-l propun, sa vi-l graiesc si sa vi-l ivesc si sa vi-l isc si vasilisc. Hayao Miyazaki.

Nu e prima oara cand v-am povestit de el. Cu siguranta nici ultima. Mai demult, va spuneam de Tonari no Totoro, care in our humble opinion este cel mai desen animat posibil. Nu stiu altzii cum sunt, insa noi, noi totzi, toata familia noastra, e in stare sa se uite la Totoro si pe urma sa se mai uite inca o data si inca o data si inca o data si viatza sa ne fie mai frumoasa si mai limpede si mai plina de copilarie si de frumusete.

Insa Miyazaki are si altele. O are si pe Kiki, o are si pe Mononoke, are si stafii, are si castele zburatoare, mai nou are si pestisori in acvariu.

Insa cum a inceput cu adevarat totul a fost cu printzesa Nausicaa. Cu frumoasa, avantata, curata si nevinovata, ecologica si luptatoarea printzesa Nausicaa a vanturilor si a sporilor si a lumii post-apocaliptice. Pe ea vreau sa vi-o prezint azi, sa v-o aduc in fatza ochilor si sa va spun: cautati-o si uitati-va la ea si simtiti-va copii din nou. Kaze no Tani no Naushika. Cu ea a inceput aventura studiourilor Ghibli, acea contrapondere trans-pacifica de bun simt si de imaginatie si de creativitate si de sensibilitate la din ce in ce mai comercialele studiouri Disney.



Deci va rog eu: cautati si uitati-va la Nausicaa. Daca se poate, in varianta originara, in limba japoneza. Nu va bateti joc de timpul vostru sa vi-l pierdeti uitandu-va la vreo pocnitoare dublata in engleza. A, si daca puteti sa gasiti si muzica filmului, cu atat mai bine: inca o capodopera de bun simt si de complexitate si de sensibilitate si de adecvare la subiect. Compozitor: Joe Hisaishi.

Aici gasiti toate filmele lui Miyazaki. O colectie bine construita. Din pacate, nu stiu daca sunt variantele in engleza sau in japoneza. Dupa cum sunt titlurile insa in interiorul colectiei, banuiesc ca sunt the real thing, the Japanese goodies.

Aici gasiti toata muzica pe care Hisaishi a compus-o pentru studiourile Ghibli (el a mai compus si pentru altii, evident, printre care si pentru Takeshi Kitano)

Iar acesta este trailerul filmului.

Enjoy!



Citeste tot...