Movie Review: Open Range (Kevin Costner, 2003)

In general, am o parere proasta despre Kevin Costner. De regula, filmele sale sint patetice. Si nu numai ca sint patetice si prost facute, dar dau si rasol la box office. E autorul unora dintre cele mai mari catastrofe de film din cinematografia recenta - ma gindesc, de exemplu, la duda numita Waterworld.

Chiar si cind face filmele bine, le face in marginea mediocritatii. Dancing With The Wolves e o treaba decenta, dar se vad clar insaliaturile. A luat Oscarul pentru ca a fost facut intr-o perioada in care se faceau filme proaste. Daca ar fi fost sa candideze in anii 60 sau 70 nu se uita nimeni nici macar sa-l nominalizeze.

Si totusi, in seara asta am vazut un film de Kevin Costner care m-a surprins in mod placut. Nu este cel mai foarte perfect film facut vreodata. Are clar dozele sale semnificative de patetism si de pedanterie nesarata a la Kevin Costner. E mai straight and pompous decit prevede Codul Fiscal. Dar, nu stiu cum Dumnezeu, e salvat si merita sa fie vazut.

Actorii joaca bine. Neasteptat de bine. Robert Duvall face un rol excelent. Nici Kevin Costner nu joaca prost. Chiar decent pe alocuri. Annette Bering e la inaltime. Imaginea este bine tinuta in friu. Atmosfera specifica este recreata neasteptat de decent - inclusiv scenele de actiune, amintindu-mi clar de celalalt western remarcabil al acelei perioade - Unforgiven. Iar regia, dincolo de pionierismele de copil naiv, are momente de eleganta vizuala si mai ales - neasteptat pt Costner - de subtilitate si de retinere si complexitate.

E vorba despre Open Range, un western recent (2003) care reuseste sa nu fie inca o incercare patetica a Hollywoodului de a reinvia un gen de mult mort si ingropat. Dintre toate westernurile pe care le-am vazut facute dupa 1980, asta si Unforgiven (o capodopera a genului, de departe, si unul din filmele mele preferate) sint singurele care trec un prag decent de calitate cinematografica.

Vi-l recomand. In mod neasteptat, pentru mine cel putin, Kevin Costner reuseste sa-si salveze onoarea profesionala cu acest film.



. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Internet is a warm gun, bang bang shoot shoot

In secolul XIX, in America revolverul a fost un mare egalizator intr-ale violentei. De la o situatie in care armele de foc erau detinute de o minoritate, datorita dificultatilor de obtinere (cost, monopol) si de folosire (pregatire, logistica), dintr-o data s-a intimplat o democratizare a accesului si folosintei acestora.

"God made Men, but Samuel Colt made them all equal".

Ce a urmat a urmat. Unii spun ca e bine. Altii ca e rau. Cert este ca de pe urma acestui fenomen social ne-am procopsit cu filmele western. De unde mai aveam noi John Wayne si Clint Eastwood fara pistoalele puse la cingatoare?



Ce se intimpla anii astia e la fel. E o democratizare a vocii publice. Internetul, acest mare egalizator, care muta vocea de la cei relativ putini si cu tunuri groase si scumpe de comunicare spre milioanele de purtatori de eftine pistoale vocale. Si da-i si trage. Unii bine. Altii aiurea. Altii mortal. O cacofonie de impuscaturi verbale.

Ce urmeaza vedem cu totii. Unii spun ca e bine. Altii spun ca e rau. Tot un soi de Vest salbatic. Cert este ca de pe urma acestui fenomen social stranepotii lui Sergiu Nicolaescu vor face niste filme istorice foarte faine si, evident, foarte inexacte.

Cum se spune si la manualul de comunicare politica din filmele western de calitate, cu indieni rai si impuscaturi bune: when the legend becomes fact, print the legend.



. Citeste tot...

Stance: The Searchers (1956)

. Citeste tot...

Stance: The Tin Star (1957)

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Stance: Jeremiah Johnson (1972)

. Citeste tot...

Stance: The Man Who Shot Liberty Valance (1962)

"Ransom Stoddard: You're not going to use the story, Mr. Scott?
Maxwell Scott: No, sir. This is the West, sir. When the legend becomes fact, print the legend."

Deci precum in cer asa si pe pamint. Precum in script, asa si la TV. Precum in vestul salbatic, asa si pe Dimbovita.

Ce altceva?

Ford. John Ford. Wayne. John Wayne. Stewart. James Stewart. Marvin. Lee Marvin.

The rest is legend. Premonitory legend about the future.

:) :wink:

Filmul il puteti gasi aici.





Citeste tot...

Stance: El chuncho, quien sabe? (1966)

. Citeste tot...

Postermania: Bandidos (1967)

. Citeste tot...

Postermania: Jeremiah Johnson (1972)

. Citeste tot...

That's the way it goes

Sursa: Montana's fading cowboy culture


. Citeste tot...

Stance: The Searchers (1956)

. Citeste tot...

Stance: Unforgiven (1992)

Citeste tot...

Stance: Advance to the Rear (1964)

Citeste tot...

Stance: Hombre (1967)

Citeste tot...

Stance: The Naked Spur (1953)

Damn it. Mi s-a facut dor de el. Era o vreme, pe cind inca mai ma uitam la TV si imi facusem un obicei sa zappez noaptea pe TCM, cind il vedeam chiar si de doua - trei ori pe an.

Acuma nix. Vedeti de ce nu e bine sa renunti la spalatul pe creer la TV?

Hai, descoperiti filmul si bucurati-va de el. Un James Stewart fenomenal, condus cu o mina criminala de un Anthony Mann criminal de genial, insotit de o haita de actori in roluri secundare la fel de cei mai foarte fabulosi, din rindul carora se distinge cu usurinta Robert Ryan (damn it: ii scriu pe toti din memorie - that's what they call it love.)

Unul din marile westernuri ale acestei arte efemere, superficiale, cinice, adormitoare si totusi inaltzatoare: filmul.

Citeste tot...

Stance: E Dio disse a Caino (1970)

Nebun mare Kinski ǎsta. Dar asta o știm cu toții.

Nebunie mare filmul ǎsta, un amestec de spaghetti și horror. Dar asta nu prea o știe nimeni, filmul fiind obscur.

Nebuni rǎu de tot bǎieții ǎștia de pe KG, care pe lîngǎ cǎ pun asemenea raritǎți cinematografice, mai au timp sǎ mai facǎ și un pogon de prezentare, inclusiv cu ilustrații abundente. Dar asta o știu doar premianții care au habar ce-i aia KG.

Nebun și eu cǎ-mi pierd timpul sǎ vǎ fac aici fotoromane din obscuritǎți italiano-germane cu iz de anii 60.

Dar și asta o știți, nu-i așa?

:)































Citeste tot...

Stance: Westbound (1959)

Imi spune Alecu: pune si tu un western, ca am pofta.

In sinea mea: bine, bine, dar cu femeile cum ramine?

Ei bine, dupa o profunda meditatie, cred ca am reusit sa impac si capra si varza.

Si pe Alecu, si nevoia de tzitze.

I bloody rulz sometimez, ain't I?

:wink:

Citeste tot...