The things we do for love of books

Sînt bătrîn. Scriu cu î di i și îmi amintesc de vremurile în care primeam lepșe pe Internet, pe forumuri și pe alte medii virtuale moarte de secole. ROTL. Karagarga (mă rog, KG e vie și acum, doar eu sînt mort pt ea). Ce liste! Ce filme! Ce motivații. Karagarga, dragostea mea. Hiroshima, mon amour.

Sînt bătrîn. Primesc lepșe pe FB și mi-e tîrșă să răspund la ele. Mă simt prea serios și prea important și prea formal pentru de-astea.

Sînt bătrîn. Dar totuși, nu chiar atît de bătrîn. Too young to die, too old to rock'n'roll. Evident că mă răsfăț un pic și pe urmă încep să scriu. Am primit o leapșă, hai să răspundem la ea.

Deci zece cărți care mi-au produs chestii, vorba lui Alin Bogdan, de la care am primit respectiva leapșă, acest anti-guvernamental care el, înțelept fiind, știe că jandarmii sînt deja pe drum, să nu se zbată, să nu fugă, să nu transpire, să nu risipească apa tribului.

Nu voi spune 10 cărți. Voi spune cîte cărți simt, pe cîte feluri de iubire am față de ele. Cîte trei din fiecare categorie.


* * *
Sînt copil și acum, la aproape jumătate de secol și restul zile, pentru că la vremea lor, cărțile mi-au pus o temelie trainică la creierul meu cel plin de neotenie avansată (cine nu știe ce înseamnă cuvîntul ăsta, să caute în dicționar și să-i anunțe și pe cei de la B1 TV, să facă Breaking News și Breaking Winds).

De asemenea însă sînt copil și acum, un copil mare și gras și care încă nu s-a hotărît dacă joacă aripă sau pilier, și pentru că am citit următoarele cărți, la vremea lor:

- Insula Misterioasă a lui Jules Verne. A fost prima carte pe care am citit-o vreodată. Insula Misterioasă mi-a desenat în capul creierului meu o permanentă insulă de vorbe și de cuvinte și de aventuri. O mai trăiesc și acum.

- Fetița de pe Terra a lui Kir Buliciov. A fost una din cărțile pe care le-am citit cel mai des în copilărie. Din scoarță în scoarță, și pe muchie și pe cotor. Îmi pare rău că nu o mai am. Florile-oglindă...

- Cei trei mușchetari ai lui Dumas. Mi-au dat fiori de cîte ori le-am citit. Și le-am citit de cîteva ori. Generozitatea aventura prietenia onoarea, doamna cu crinul pe umăr, iubirea și moartea. Aaaah. De ce nu mai pot simți cum simțeam atunci?

Mențiune onorabilă: Toate pînzele sus a lui Radu Tudoran. Goeleta Speranța. Rechinii. Cizmele de cauciuc. Andrada. Gherasim. Ismail :)

Mențiune onorabilă: Cireșarii. Ticușor. Ursu. Brrrr!


* * *
Sînt bun pentru că așa sînt eu, bun și fraier de fire, că sînt și bun, și frumos, și modest, și genial, și mai ales... Și mai ales...

Și mai ales sînt bun pentru că am citit la vremea lor acele biblii de bunătate scrise de Steinbeck și de Dostoievski și de Tolkien. Sînt multe cărți care fac oamenii buni pe lumea asta. Cele de mai jos sînt cele care m-au făcut pe mine bun.

- Cannery Row a lui John Steinbeck

- Idiotul lui Fiodor Dostoievski

- The Lord of the Rings a lui J R R Tolkien

Problema despre cărțile bune, și despre lucrurile bune în general, este că e foarte greu să scrii despre ele. Sînt bune. Sînt perfecte.

Doctorul culege broaște și iubește femei pe care nu ar trebui să le iubească. Idiotul e prea bun pentru lumea asta, și de aia suferă, de prost ce e, prostule de prinț Mîșkin, ce mi-ai chinuit adolescența. Frodo și Aragorn și Gandalf fac ceea ce trebuie să facă. Și cu ce stil o fac!

Mențiune onorabilă: Alexis Zorba a lui Nikos Kazantsakis. Brrr. Ce om bun și nebun. Brrrr. Ce lecții de viață pe care vă recomand să nu le urmați :)


* * *
Sînt rău pentru că așa sînt eu rău, rău și cîine și perfect și frumos și deștept.

Și de asemenea sînt rău pentru că am citit următoarele cărți, pe care dacă nu le citiți, nu știți cît de frumoasă poate să fie răutatea atunci cînd este bine scrisă:

- Farewell My Lovely (sau The Big Sleep, sau The Lady In The Lake, care vreți voi) a lui Raymond Chandler

- Neuromancer al lui William Gibson

- The Spy Who Came In From The Cold a lui John Le Carre

Aș putea scrie tone de răutate elegantă despre aceste cărți rele. Nu scriu. Sînt prea bune pentru a nu fi citite cu sticla de whisky într-o mînă și cu pilula de cianură în mîna cealaltă. Sau cu pistolul. Sau cu mîna pe un sîn de șpioancă.

Mențiune onorabilă: Game of Thrones a lui G R R Martin. The things we do for love...

Mențiune onorabilă: Făgăduința lui Durrenmatt. Brrr. Ce om rău. Ce poveste rea.


* * *
Sînt sociolog pentru că așa m-a făcut pe mine mama cînd m-a dat la facultatea de matematică, de am fost ca în bancul cu fabrica de biciclete de la Plopeni: cum o montezi, tot Kalașnikov iese. La ce facultate m-ai dat, mamă, tot sociolog am ajuns.

Dar sînt sociolog și pentru că la vremea lui am citit science fiction, mult science fiction, și mai ales și mai ales

- Foundation a lui Isaac Asimov. Fundația este cartea care ad literam m-a făcut sociolog. Hari Seldon și psihoistoria lui m-au convins în clasa a 9a că asta mi-e meseria. La vremea aceea cînd am citit-o, prima mea carte citită în engleză, încă nu știam că din cauza ei o să ajung în halul în care am ajuns: sociolog și gras și frumos și orice, dar numai simplu nu.

- Dune a lui Frank Herbert este cartea pe care cred că am citit-o de cele mai multe ori în viața mea. Nu pot să exagerez spunînd cît de mult mi-a influențat viața: ecologie, putere, religie, complexitate? Sînt toate acolo.

- The Left Hand of Darkness a lui Ursula K Le Guin m-a făcut un pic antropolog. Și un pic feminist. Adică foarte feminist. Practic lesbian de feminist :) :p (B1 TV: Breaking News! Consilierul de stat Palada recunoaște că e lesbian!)

Mențiune onorabilă: More Than Human a lui Theodore Sturgeon.

Mențiune onorabilă: Helliconia lui Brian Aldiss.


* * *
Sînt vechi și antic și vetust și iubitor de vorbe și cuvinte pentru că la vremea lui l-am citit pe Tolkien.

Datorită lui (și lui Mihai Dan Pavelescu) am ajuns să citesc, din frunză în frunză, pînă am ajuns în fund la taxatoare, din ce în ce mai vechi:

- Ragthorn și Mythago Wood ale lui Robert Holdstock (prima în colaborare cu Garry Kilworth) au fost nuvelele care mi-au profesori în arta nobilă și delicată și complicată a traducerii. Dacă nu erau ele (și MDP), nu-mi dădeam seama ce sport nobil poate fi traducerea. Mi-a ieșit. Unul din proiectele de viață de care sînt foarte mîndru (ca și traducerea Grumpiloiului, de altminteri).

Dar dincolo de efortul de traducere, aceste două nuvele înseamnă foarte mult pentru mine mai ales din punct de vedere al fiorului literar, al acelui sense of wonder pe care îl trăiești în fața unei opere literare de excepție. Ele m-au dus în Ghilgameș, în Iliada, în Biblie. Iar Borges și Tolkien m-au dus în saga nordică. Asta demult, pe vremuri, cînd încă mai credeam în Borges :)

- Epopeea lui Ghilgameș

- Iliada lui Homer

- Saga nordică (îndeosebi cea islandeză)


* * *
Sînt între două ape, entre dos aquas, pentru că am învățat că vorba și imaginea sînt de fapt două fețe ale aceleiași monezi, și ce fețe diferite, și ce fețe aproape la fel.

Dar și pentru că la vremea lor am descoperit benzile desenate și de atunci nu mi-a mai trecut. Nici carte, nici film, nici cal, nici măgar. Un soi de unicorn.

- Pif Gadget al copilăriei mele mi-a deschis gustul pentru banda desenată (și pentru franceză, și de acolo pentru Brel – beneficiu secundar). Prima dată în viața mea de elev eminent și premiant cînd am chiulit o zi întreagă de la școală, dîndu-mă bolnav, a fost cînd taică-meu mi-a adus un teanc de Pifuri vechi. Și de atunci nu m-am mai oprit. Nici din citit. Nici din chiulit.

- The Dark Knight Returns al lui Frank Miller este banda desenată care îți face sîngele să-ți fiarbă în vine (mă rog, mai sînt și altele, care îți fac sîngele să-ți fiarbă diferit, dar totuși nu mă voi apuca acum să vă povestesc despre Milo Manara, cel puțin nu cît timp sînt la Guvern; se aude, B1 TV? Breaking News! Palada nu spune tot! Breaking Winds!)

- Corto Maltese este banda desenată care îți face creierul să fiarbă. Hugo Pratt este un zeu, o fiară, un monstru. Iar Corto Maltese este profetul său. Puteți să începeți de unde vreți. Începeți cu La ballade de la mer salée. Neapărat în franceză. Nu faceți prostia să citiți Hugo Pratt altminteri decît în franceză. Fiți decadenți. Fiți puriști. Fiți perfecți.



Mențiune onorabilă: HP et Giuseppe Bergman a lui Milo Manara. L'avventurra! L'avventura!


* * *
Sînt nebun pentru că așa sînt eu, nebun și frumos și autonom și mîndru, ca în bancul acela pe care nu pot să vi-l spun, pentru că, nu-i așa? sînt la Guvern și ar face B1 TV imediat Breaking News și Breaking Winds dacă aș spune ceva ce nu se cuvine să fie spus înainte de 17 noiembrie.

Dar sînt nebun și pentru că am citit următoarele cărți, la vremea lor:

- Lolita lui Nabokov. Da, știu: nu îmi pot da seama cum aș citi din nou această carte putredă și decadentă și nemernică și pusă la index acum, tată a două fete aproape Lolite. Dar atunci cînd eram tînăr și nebun și frumos și mîndru și mai ales autonom, a fost una din cărțile creierului meu. Ce creier.

- A Clockwork Orange a lui Anthony Burgess este cea mai rea și mai nebună carte pe care o puteți citi cu dicționarul alături. Puteți s-o citiți și în engleză (highly recommended) și în română, și în portugheză, tot o să aveți nevoie de dicționar. Și tot o să vă scărpinați în cap după ce citiți și o să vă duceți la film, să înțelegeți și voi ce-a zis autorul în propoziție. PS: Îmi amintesc traducerea în limba română din primele ediții ale ziarului Cațavencu. Ce vremuri. Ce patimi.

- Alice in Wonderland. Și acum știu Jabberwocky pe de rost. Eu, care nici Cățeluș cu părul creț nu am fost în stare să-l țin minte cînd am intrat la liceu. Și acum știu că Alice în țara minunilor este cea mai nebunească scriitură pe care orice om întreg la cap trebuie s-o citească cel puțin o dată în viață. În engleză, evident.


* * *
Sînt om politic pentru că am învățat pe parcurs că binele și răul și cuvîntul și vechiul și noul și vorba și fapta sînt toate amestecate acolo, în politică. Și pentru că am citit următoarele cărți

- 1984 de George Orwell. Nu vreți să știți. Nu vreți să citiți. Nu vreți să trăiți. Mai bine uitați-vă la televizor. Cele cinci minute zilnice încep în curînd.

- Point. Counterpoint al lui Aldous Huxley. Mai degrabă asta decît mult-citata Brave New World este cartea care m-a ajutat să descopăr natura umană. Complexă. Bicisnică. Rea. Bună. Indiferentă. Pătimașă. Afonă. Elegantă. Diferită. N-am citit Balzac, dar mi-am făcut temele cu Huxley.

- 12 scaune // Vițelul de aur ale lui Ilf și Petrov. Orice om politic ar trebui să citească acest manual de marketing politic desăvîrșit în plauzabilitatea, aplicabilitatea și utilitatea sa. Ședința continuă, tovarăși!

Mențiune onorabilă: Men At Arms / Pyramids / Small Gods ale lui Terry Pratchett. Tata Norvegiu are dreptate: Lord Vetinari m-a învățat multă politică la vremea lui :)


* * *
Și, vorba poetului, pentru că toate trebuia să poarte un nume și pentru că atunci cînd pui mîna pe ciocan și-i frigi una peste colț cubului perfect, se cheamă că poți suporta în cele din urmă perfecțiunea, deci ești un om tehnic, ai ciocan, ești aproape inginer,

n-o să-l nominalizez nici pe Nichita, nici pe Geo Dumitrescu, nici pe Mihai Ursachi, nici pe Brel cu minunatele sale versuri de frică de moarte, nici măcar Levantul lui Cărtărescu ("Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare") la categoria "necategorizabile, deci perfecte",

ci singura carte pe care vă promit că o voi citi pe patul de moarte: Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez.

Asta pentru că mulți ani după aceea, în fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendía avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată, când tatăl său l-a dus să facă cunoştinţă cu gheaţa.

Dar mai ales pentru că seminţiilor condamnate la o sută de ani de singurătate nu le este dată o a doua şansă pe pământ.

.

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Această iguană, entropiei dușmancă fiind

Ați auzit de Shannon?

De bețivul acela furios și palavragiu și trist care își urlă neputința noaptea la lună, legat de hamac de femeile cele rele, ca o iguană ce este? Cum dom’le, nu-l știți pe Shannon, acest popă ratat care umblă după fuste pînă dă de dracu și de doamna mă-sa? Acest nemernic de rit turistico-erotico-bahic jucat genial de un Richard Burton genial, condus de un alt bețivan genial, John Huston? Cum? Nu știți cine e Richard Burton, acest geniu alcoolic, acest galez care a scăpat de la mină, acest popă ratat din viața reală? A fost de fapt un explorator al secolului XIX, dacă nu știați.

Azi am cumpărat o carte, o ditamai nesimțirea de vreo 500 de pagini de cărămidă, aproape juma de copac, care îl are personaj central pe Shannon. Acest geniu care a pus ordine în gîndire, care a scărpinat Universul pe burtă și s-a ales cu mizerie între unghii fix esența sa: informația. Bitul. Coana cunoaștere și buna sa dujmancă în oglindă entropia.

Cartea se numește “Informația. O istorie, o teorie, o revărsare”, e scrisă de James Gleick, e scoasă la editura Publica, costă o gălăgie de nesimțire de bani, are o gălăgie de nesimțire de pagini și-și merită fiecare bănuț, fiecare colț de hîrtie, fiecare rămurică de copac sacrificat, fiecare sfert de paragraf.

Și evident că n-are nimic de-a face cu Shannon, bețivanul ordinar, ci cu Shannon, geniul de Bell Telephone Laboratories și cu esența miezului acestui ev aprins: informația, cea care alături de energie și de materie țese textura realității. Unii ar spune că doar informația, și că restul, energie, materie, e doar joc secund.

Hai că puteți. Puneți mîna pe portofel, pe paharul cu beutură, pe telecomandă, pe Wikipedia, și aflați de ce e bine să știți despre ce e vorba în Noaptea Iguanei și de ce e bine să știți cine a fost Shannon și chiar și Richard Burton. Sir Richard Burton. Un bețiv, mama lui de matematician galez... :)

. Citeste tot...

Casa scrisului, piatra visului

Biblioteca lui Celsus din Ephesus. Locul unde bintuie litere noaptea, nu fantome.

Turcia, 2011.




. Citeste tot...

Domestic bliss

De vreo jumatate de ora, toata familia citeste, in camere separate.

Flo in dormitor, despre psihoterapie.

Eu in sufragerie, despre big bang si nasterea universului.

Fetele, Marta si Andra, in dormitorul lor.

Marta o carte de Terry Pratchett tradusa in romana pe care am inceput-o aseara impreuna - sper sa-mi fi iesit pasenta si s-o fi agatzat intru Pratchett :).

Andra o carte de povesti interactiva cu printese, una din primele ei carti pe care o citeste singura.

"Tataaa! Ce inseamna inmiresmata?"

Inseamna sa miroasa frumos in casa, iubire, a creier incins si a iubitori de hirtie plina de viermisori negri, inmiresmati :)

. Citeste tot...

Politica user friendly

Dragilor,

Am plǎcerea de a vǎ invita mîine, vineri 25 noiembrie 2011, ora 18.00, în cadrul Tîrgului de carte Gaudeamus care se desfǎșoarǎ în Pavilionul Central Romexpo din București, la evenimentul de lansare a cǎrții Politica user friendly. Despre consultanți politici și Facebook în România și Republica Moldova.

Volumul a apǎrut la Editura Tritonic și îi are ca autori pe Florența Toader, Cǎtǎlina Grigorași și Sofia Frunzǎ, absolvente ale Masteratului de Comunicare Politicǎ, Marketing Politic și Electoral din cadul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.

Pe Florența, Cǎtǎlina și Sofia am avut onoarea de a le avea studente anul trecut la cursul de Sociologie Politicǎ.

Editorul cǎrții este conf. univ. dr. Dorina Guțu.

Cîteva informații despre carte pot fi gǎsite pe blogul cǎrții.

Cuprinsul cǎrții poate fi citit aici.

Prefața cǎrții poate fi cititǎ aici.

Alte informații puteți gǎsi pe siteul Editurii Tritonic



Vǎ așteptǎm!

. Citeste tot...

Cronica ilustratǎ a omenirii

În general nu mǎ entuziasmez la cǎrțile date la ziar. Mai cumpǎr cîteodatǎ, dar atunci desene animate, cǎ sînt dublate în românǎ și numai bune pentru Andra a noastrǎ de 5-6 ani. Am cumpǎrat tot Orǎșelul Leneș, tot Iron Man, acum mai nou Garfield, e plinǎ casa de cutii de CD-uri, nici nu mai știu pe unde sǎ le punem, cred cǎ trebuie sǎ cumpǎrǎm un hard extern doar pentru asta. Mersi Gazeta Sporturilor, parcǎ nu aveam și așa prea multe cotoroage telectuale prin casǎ :)

În rest, cǎrțile mai puțin. Rahan-ul, da, Rahan e altceva, e bandǎ desenatǎ, e nostalgie, și în plus e o șansǎ datǎ unei maniere de exprimare care altminteri nu și-ar fi gǎsit canal de distribuție în România asta cam mîrlanǎ și țopîrlǎneascǎ, ce nu gustǎ decadențe de-astea occidentale complicate cum ar fi banda desenatǎ.

Însǎ cǎrțile le gǎseam bine mersi la librǎrie, pe net, nu-mi rupeam capul meu de telectual mediocru cu așa ceva. Știam cǎ unora le ajutǎ, cǎ aduce în apropierea cǎrții un tip de public care nu prea ar intra altminteri în contact cu ea, n-ar da o raitǎ și prin librǎrii, și asta era bine, orice s-ar fi lamentat editurile. Însǎ nu eram de-acolo, din pozǎ, din grupul țintǎ.

Ca sǎ nu mai spunem și de moda cotoarelor din bibliotecǎ, aliniate la milimetru, strǎlucitoare dar nedeschise, element de legitimare de status social pentru un strat de țopîrlani care vor sǎ sǎ-și împopoțoneze imaginea pe care o proiecteazǎ în public fǎrǎ sǎ-și strice ochii dupǎ purecii ǎia de litere.

Azi însǎ fac o excepție și îmi permit sǎ aduc laudǎ unei cǎrți vîndutǎ alǎturi de un ziar. Și culmea, e vorba de o chestie de-aia lucioasǎ și care prezintǎ potențial de colectibilitate și cotorozitate, de aranjat frumos bubico pe perete, fǎrǎ sǎ fie deschisǎ. Vor fi în total 16 volume, da, 16!, azi a apǎrut primul. Și totuși, îl laud.

Îl laud pentru cǎ este începutul unei serii de volume despre istoria lumii, Cronica ilustratǎ a omenirii, care o ia de la Ana la Caiafa, de la Alfa la Omega, de acum 7 milioane de ani pînǎ în zilele noastre.

E evident o traducere a unei lucrǎri din strǎinǎtate, din acest Occident decadent și pretențios pe care ne tot dorim sǎ-l maimuțǎrim, fǎrǎ însǎ sudoarea aferentǎ acestui proces. Și evident, pentru cǎ e vorba de istorie și de 16 volume, nu putea fi scris decît de nemți. O lucrare cioclopedicǎ de prin 2008, deci recentǎ, Die Grosse Chronik – Weltgeschichte, de la o editurǎ din Munchen (Wissen Media Verlag), ce te trece prin toate epocile și prin toate zonele lumii.

Nu e Encyclopedia Britannica, dar pentru unii care se simt cam prǎfuiți într-ale istoriei e numai bunǎ, și mai ales pentru cei care au copii care acum încep încet-încet sǎ dea cu nasul în zona asta, e ideal ca punct de pornire. Informație densǎ, fotografii pertinente, antropologie și geografie și biologie și artǎ puse laolaltǎ sǎ ușureze înțelegerea, numai bun pentru primul pas în istorie, sǎ nu fie prea seacǎ și plictisitoare. Cel puțin pentru Marta noastrǎ sînt sigur cǎ-i va fi de mare ajutor, acum cǎ e într-a cincea și dǎ cu nasul de istoria universalǎ, iar manualul nu e chiar strǎlucit.

Deci, doamnelor și domnilor, un efort de popularizare a științei demn de lǎudat, la un preț modic per volum, de 15 lei. Banii de țigǎri, stimabililor. Știu, per total va face cam 240 de lei, dar și voi puteți sǎ vǎ abțineți vreo lunǎ de la fumat și sǎ luați chestii faine la copii, da?

:)

Citeste tot...

A scientific lol

Elections and Exit Polling , p. 16

(Fritz J. Scheuren, Wendy Alvey, eds; Wiley, 2008) 

Citeste tot...

Despre citit si carti

Leapșa de la Belle de Jour. Ia să vedem…

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Pe vremuri îndoiam colțul la carte, ca un barbar tînăr ce eram. Acum tind să pun o bucată de ceva (hîrtie, șervețel, anything goes) sau, pur și simplu, să țin minte pagina unde am rămas. Sau, pur și simplu, să las cartea deschisă cu fața în jos, să-i strice cotorul (știu că la lectura acestor cuvinte se strînge inima în Florin de durere). Asta nu înseamnă că sunt mai puțin barbar, ci că pur și simplu mi-am schimbat obiceiurile.


2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

Hmmm. Lemme think… Nope. Nimeni nu mă iubește cu adevărat. Toată lumea îmi face cadouri care… Ia stai puțin! Cînd am primit eu ultima dată cadou? Hmmm... Nimeni nu mă iubește. Nevaaastă! Ia vino fa femeie fa de la Viena să-mi povestești tu mie de ce nu-mi cumperi cărți... (Știu deja răspunsul: pentru că eu deja cumpăr prea multe – e plină casa de ele)

3. Citiţi în baie?

Oh yeah baby. Oh yeah.

Stai așa: ce înțelegi dumneata prin baie: pe budă sau în cadă, înfășurat în mantaua lichidă? Pe budă da. În cadă nu. Din simplul motiv că nu fac niciodată baie (hei! Hei! Stop yer laughters! Fac duș…)

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Da. Nu spun mai mult, că poate poate vreodată o voi chiar și scrie.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Sunt din ce în ce mai decente, mai bine ținute în frîu editorial. Pe de altă parte, îmi vine din ce în ce mai greu să cumpăr carte românească. Prefer zona anglo-saxonă (atît depedeve fiction, cît și profesional, non-fiction) și atunci prefer cărțile, ori de cîte ori pot, în varianta originală. Nu, nu știu germană…

6. Care este cartea preferată?

Hmmm… Asta e una din întrebările alea stereotipe la care niciodată nu poți să răspunzi pe loc, din simplul motiv că ai prea multe preferințe. Care e filmul tău preferat? Hmmm. Sunt zeci de filme preferate. Dacă mă pui să mă gîndesc repede-repede, nu-mi vine în cap nici unul. Dacă mă lași cinci minute, îți fac capul calendar. La fel și cu cărțile. Sunt zeci de cărți.

Hai să spunem că îmi place Steinbeck mult mult de tot, că îmi plăcea pe vremuri Borges mai mult decît îmi place acum. Că era o vreme în care citeam sci fi pe pîine. Că era o vreme în care, în general, citeam foarte mult. Că mi-am dat seama la un moment dat că, de fapt, nu este vorba decît despre o manieră de evadare din realitate. Că între timp am înlocuit acest tip de evadare cu unul, mult mai păcătos: surfing the Net. Citesc în fiecare zi cred că mult mai mult decît pe vremuri și nu-mi rămîne nimic în cap. Junk info for junk days.

Uite, hai să-ți dau o carte: The Spy Who Came In From The Cold. E bine? Am potolit setea de liste în continuă schimbare? Caveat: Răspunsul e valabil pentru următoarele cinci minute. Dacă mă întrebi peste cinci minute, s-ar putea să-ți spun Un veac de singurătate. Pe urmă să-ți spun The Left Hand of Darkness. Pe urmă să-ți spun Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Pe urmă Dune. Pe urmă…

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

În general da. În ultimul timp din ce în ce mai mult. Decît să mă chinui cu chestii care să nu fiu sigur ce emoție pozitivă îmi stîrnește, mai bine mă scufund în lucrurile deja cunoscute. Recitesc destul de des Neuromancer. Recitesc destul de des Steinbeck (ce-mi pică în mînă. De regulă Cannery Row). Recitesc Dune. Recitesc Geertz, din cînd în cînd, să-mi aduc aminte cît de bine scrie, deși alambicat, și cît de multă dreptate are.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Hmmm. Le-aș spune să se apuce de trăit, nu de scris. Și să joace rugby.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da. Pe blog. Și, dintre prieteni, cu Sorin și cu Gelu. Știu ei care sunt...

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Uneori recomandarea unor cunoscuți. Uneori cîte o cronică de carte. Uneori autorul, pe care îl știu deja. Uneori pur și simplu frunzăresc cărțile în librărie și încerc să-mi dau seama dacă îmi place stilul sau nu. Din ce în ce mai mult mă irită stilul alambicat, complicat, supraestetizat sau căutat, și prefer conținutul în detrimentul stilului. Cu ceva timp în urmă era pe dos. Things are changing, ain’t it, mates?

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

The Social Construction of Reality (Berger & Luckmann). Lumea ar fi mai înțeleaptă dacă asta s-ar băga lectură obligatorie în clasa a ... în clasa a 16ª :)


12. Care este locul preferat pentru lectură?

Hmmm. În pat. Pe budă.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Citesc în liniște. Cînd lucrez, atunci ascult muzică. Mă ajută să mă concentrez. Cînd citesc, în schimb, trebuie să-mi impart atenția în două direcții.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Oh yeah, baby. Cea mai recentă: Poul Anderson: The Time Patrol. Cînd eram la Telega am tras la întîmplare o carte din bibliotecă, să mă duc la budă. S-a nimerit să fie Patrula Timpului (la Nemira). Citind-o, m-am enervat din ce în ce mai tare de nivelul jalnic al traducerii (vezi și ce spuneam mai sus). Și atunci am descărcat-o de pe net și am continuat să o citesc în engleză, în format electronic. Trebuie neapărat să-mi cumpăr un Kindle.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

În general, cărțile cumpărate de mine. Pe vremuri citeam mult mai multe cărți împrumutate. Între timp m-am blazat.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

O carte pentru mine este un drog, o dependență de care încetul cu încetul am învățat să mă dezbăr, numai pentru a aluneca într-alt consum vicios: Internetul

Nu mai dau leapșa la nimeni. Prea complicat pentru acest moment al zilei nopții minții mele întunecate...

Citeste tot...

Lansare de carte despre bloguri si politica

Asa cum am promis, ma alatur efortului comunicational inceput de Chinezu pentru a va invita vineri 20 noiembrie la orele 18:00 la cafeneaua de bar de crashma de hideout intelectual Greenhours (Calea Victoriei, vis-a-vis de hotel Bucuresti si de magazinul Stefanel, ca si reper non-ambiguu pentru blonde si alti non-telectuali) la lansarea cartii Bloguri, Facebook si politica, scrisa de Tudor Salcudeanu, Paul Aparaschivei si Florenta Toader.

Mai multe info despre carte pe site-ul editurii Tritonic si pe blogul Manualul de politica. Despre autorii ei puteti citi mai multe aici.

Fac acest anunt cu asupra de extra interes, entuziasm si de mandrie, deoarece doi dintre autorii ei, Paul si Tudor, imi sunt studenti (mama voastra... sa nu cumva sa chiulitzi in aceasta dupa-amiaza de la curs) :wink: :) :friends:

Deci ne vedem vineri seara, sa punem tara la cale si sa felicitam autorii prin mijloace specifice recreatzionale de tip pahar cu sampanie.



Citeste tot...

Balasescu zvarle cartea

Balasescu, antropologul nostru de servici, alaturi de Vintila, zvarle cartea. Sambata, la Bookfest, la orele 17:00 trecute fix, la standul editurii Curtea Veche, Alex da cu cartea'n noi, douashunu, dooshdoi: Paris elegant Teheran incitant. Corpuri estetice, subiecte politice.

Acolo Alex ne povesteshte despre Iran, despre Paris, despre antropologie, despre corpuri shi alte chestii la fel de estetice si de incarcate de umbra conflictului :), despre UCLA, despre basmale, musulmani, despre orientalizarea Orientului si despre - inevitabil - femei.

Si daca este cu femei, apai musai trebuie sa mergem.

Ceea ce va doresc si voua, onorati cititori si cumparatori. Therefore, cu respect si consideratzie, va indemn prieteneshte sa marsh la carte mama voastra de intelectuali carele na'tzi m-ai pus mana pe o carte decand a-tzi jucat ultima data canasta cu amanta si cu soacra.

M-am ecsprimat suficient de elegant si de telectual, sau trebuie sa ma mai repet din nou inca o data pentru a doua oara?

:) Citeste tot...