Fiti atenti. Prin 2013, Ponta se vedea cu chinezii, sa vinda tara la rusi si la chinezi. Adica sa faca business cu ei, exact cum fac si celelalte tari corupte ale lumii, Germania, Anglia, SUA, Franta. Dar stim cu totii ca doar stapinii au voie sa faca chestii pe lumea asta. In consecinta, s-a pornit o campanie intensa de demonizare a demonului de Ponta, pe motiv ca vinde tara la rusi si la chineji. Ce a fost la gura lu' Tapalaba si a lu' Prelipceanu, doar tefeleii stiu, ca doar ei ii urmaresc cu atentie.
Azi, zice ca demonul Tudose s-a vazut din nou cu chinejii. Evident, in scop infractional: sa vinda tzara la rushi si la chineji. Din nou, Hotnews a sarit cu apriga indignare sa infiereze acest comportament reprobabil. Zice ca s-a vazut cu comunistii. Groaznic, bre, groaznic. De parca in China ar mai fi si altceva decit comunisti. Epitete injuraturi critici ochi rostogoliti. Ca la Hotnews, atunci cind isi fac ei treaba cum se cuvine. Va dati seama ca doar Merkel are voie sa se vaza cu comunistii, in rest nimeni. Mai ales nu slugile din Europa de Est.
In tot acest rastimp, anul trecut, cind distinsul obiectiv Ciolos s-a dus in China, s-au ridicat osanale. Vai, ce bine! Vai, ce intelept! Comisarul european Ciolos, reshapat in premier al guberniei Romania, el avea voie sa vinda tzara la rushi si la chineji. Doar el. Restul, in nici un caz. Restul? Niste demoni, mama lor de pesedisti.
V-am spus ca cei de la Hotnews si de la Digi 24 sint de o ticalosie demna de o cauza mai buna? V-am spus ca sint orice, doar jurnalisti nu??
Nu mai vindetz tzara la rushi si la chineji. Vindetzi-o si voi ca Ciolos si ca Johannis, direct la nemtzi.
.
Citeste tot...
vineri, 14 iulie 2017
Ticalosi. Ticalosi everywhere
Scris de Turambar at 12:22 8 comentarii
Etichete: Antiguvernamentalii sufera, Furie, Greatza amestecata cu scirba, Media / Publicitate, Ponta, PSD, Responsabilitate sociala, Romania, Ticalosi
joi, 4 mai 2017
Primăvara ninge cu petale de flori și cu procente
Zilele astea, lumea s-a arătat interesată de scăderea bine definită în sondaje a principalilor lideri publici ai momentului. Am primit tot soiul de solicitări din partea presei, să explic de ce stau lucrurile așa.
După cum vă spuneam ieri pe Facebook, Johannis s-a prăbușit de la 34 la 25 – cel mai scăzut nivel la care a fost de când a devenit președintele României.
Codruța Kovesi s-a prăbușit de la 31 la 18, aproape o înjumătățire a nivelului de popularitate – cel mai scăzut nivel de când o măsor eu.
Băsescu, după ce de-abia își revenise și începuse să se întoarcă spre 20, un nivel cât de cât acceptabil, sub care scăzuse când cu măsurile de austeritate din 2010, acum s-a prăbușit la 6%, cel mai scăzut nivel de când îl măsor eu vreodată.
De partea cealaltă a patimii politice, Dragnea, liderul de facto al PSD-ului, chiar dacă Grindeanu e la guvernare, a scăzut și el de la 29 la 20, epuizându-și practic tot capitalul de popularitate pe care-l acumulase de când PSD a câștigat alegerile în mod zdrobitor.
Cum ar veni, dezastru de colo colo. Nu numai ei au scăzut, mai sunt și alți lideri care s-au erodat, doar că nu i-am comunicat încă – raportul complet cu rezultatele sondajului îl veți afla săptămâna viitoare, cel mai probabil luni.
De ce se întâmplă asta?
Dezamăgirea nu are o cauză comună. Zone diferite ale spectrului politic suferă de dezamăgiri date de cauze diferite.
În primul și în primul rând, Johannis suferă de erodare pentru că a dezamăgit în ochii tefeleilor. Ce s-a întâmplat?
La sfârșitul anului trecut, Johannis a suferit o erodare clară, consecință a faptului că PSD-ul câștigase alegerile în mod zdrobitor. Johannis a încercat să profite de furia anti-PSD a tefeleilor care erau supărați fleașcă pe realitate, pe faptul că PSD obținuse o asemenea victorie, și s-a pus în fruntea mișcării de protest.
Pe moment, i-a ieșit schema. Tefeleii erau supărați, Johannis s-a pus în fruntea lor, tefeleii și-au recăpătat încrederea în Johannis. Doar că au trecut lunile, s-a dovedit că nu s-a întâmplat nimic din ce și-au dorit ei când au ieșit în stradă.
Guvernul PSD nu căzuse – cum reușiseră cu guvernul anterior, când l-au dat jos pe Ponta folosind pretextul tragediei Colectiv. Dragnea nu fusese arestat, rămânând în continuare unul din cei mai importanți oameni ai momentului. Nimic din furia lor nu fusese ostoită.
În consecință, încrederea recăpătată momentan de Johannis s-a evaporat imediat, în nici două luni. Johannis a coborât astfel la cel mai scăzut nivel al său de când este președinte. Sunt semne din ce în ce mai clare că e posibil să aibă soarta lui Constantinescu – un lider global regional strategic și neînțeles.
Tot pe partea aia de politică anti-PSD, Kovesi și Băsescu au scăzut dramatic din alte motive decât cele ale lui Johannis. Deși sunt și ei asociați cu cauza anti-PSD și probabil au beneficiat de pe urma furiei tefeliste de la începutul anului, ei s-au erodat din cauza demonilor trecutului, nu a furiei prezentului. Din cauza dezvăluirilor lui Ghiță și, mai recent, ale lui Andronic – unul din colaboratorii apropiați ai lui Băsescu.
Aceste dezvăluiri au arătat ce abuzuri au făcut Băsescu și acoliții săi, printre care la loc de cinste Codruța Kovesi. Justiția a fost folosită pe post de armă politică, alegerile au fost fraudate în mod grosier cu ajutorul Sistemului.
Încet-încet, lumea începe să înțeleagă dimensiunile monstruozității. În consecință, până și cei mai die-hard susținători ai acestora încep să-și piardă încrederea în ei. Băsescu? Un monstru al istoriei recente a României. Kovesi? O unealtă a acestei monstruozități. Nu mai au oamenii încredere în ei.
Pe partea cealaltă a eșichierului politic, Dragnea s-a erodat tot din motive de așteptări eșuate. Doar că nu așteptările eșuate ale tefeleilor, care oricum nu-l suferă, îi vor pielea pe băț. Ci așteptările eșuate ale pesediștilor, ale celor aproape jumătate din votanți care au votat cu furie PSD ca să se scape de regimul de asuprire băsistă și post-băsistă, adică johannistă.
Și au trecut două luni, trei luni, patru luni, și nu s-a întâmplat nimic. Pe partea economică guvernul PSD / Grindeanu / de-fapt-Dragnea a luat măsuri îndrăznețe, reparatorii, cu substanță clară social-democrată. Dar pe partea de justiție, de respect al valorilor democrației, de reparare a abuzurilor băsiste, doar s-au făcut că fac și de fapt n-au făcut nimic.
Băsescu e bine mersi, Kovesi e nederanjată, chiar discret protejată, chiar discret încurajată de guvern și de majoritatea pesedistă din parlament să continue asuprirea șî vendeta și belirea pesediștilor, trăiască lupta anticorupție pe post de bîtă politică. Ponta, unul din cei mai performanți și mai îndrăgiți lideri pesediști recenți, este tras pe dreapta și demonizat de însăși conducerea PSD.
Și nimeni nu mai înțelege nimic, și oamenii încep să se întrebe: n-o fi și Dragnea tot al Sistemului? Sau, dacă nu e al Sistemului, măcar controlat un pic, acolo, căutat la zăbală, la cele sensibile, controlat la direcție, speriat cu dosarul penal și astfel devenit manevrabil? Că prea nu se întâmplă nimic din ce au promis pe subiectul ăsta.
Și uite așa scade și încrederea în Dragnea, dinspre partea cealaltă a românilor interesați de politică.
Dezamăgire. Dezamăgire peste tot. Nici Grindeanu n-a scăpat de asta. Nici Ponta. Nici Nicușor Dan. Nici Tăriceanu. Nici Cioloș. Mai toți au scăzut. Doar Firea își păstrează nivelul de acum două luni și cu Isărescu. Veți vedea cifrele luni, când vă voi prezenta tot sondajul.
Acum vreau doar să înțelegeți mecanismul acestei erodări, motivele pentru care mai toată clasa politică își pierde din popularitate în ochii românilor.
E clar și o epuizare de răbdare și de empatie specifice perioadei post-electorale, când lumea e sastisită de politică. Dar este la fel de clar și o dezamăgire distinctă, proaspătă, de anul ăsta, cu cauze multiple, pentru fiecare tip de lideri o motivație diferită.
Cine va umple acest gol de încredere? Societatea, știm cu toții, are oroare de vid. Oamenii doresc să investească încrederea în cineva. În cine? În Bușoi? Ha! Hai să rîdem! În Orban? E epuizat și ăsta. O cvasi-epavă politică. În Ponta? În Grindeanu? Și ei dau semne de oboseală. În Olguța? În Gabi Firea? Vor apărea oare unii noi?
Astea sînt întrebările care macină clasa politică și restul persoanelor semnificative: formatori de opinie, sistemici, alți oameni de bine, acum, în această primăvară tîrzie, când au mai rămas doar doi ani și restul zile până la următoarele alegeri prezidențiale. Apar unii noi? Îi reșapăm pe ăștia vechi? Știți bancul cu Piranda și cu Parpanghel. Ce facem, dom’ general: îi spălăm, sau facem alții?
.
Citeste tot...
luni, 16 noiembrie 2015
A portent of things to come
Această propunere de guvern reușește performanța să încerce să mulțumească pe toată lumea și, de fapt, să nemulțumească pe toată lumea. Asta pentru că este un compromis între diferitele tabere care exercită voce și / sau influență socială zilele astea.
Strada care l-a dat jos pe Ponta își are miniștrii ei. Deja au început contestările la adresa acestora. Voci ale străzii deja au început să-și arate nemulțumirea. Vroiau lustrație pînă la capăt. Nu acceptă compromisul. Libertad o muerte! Drept pentru care sînt supărați.
PSD își are și el ministrul său – chiar vice-prim-ministru. Deja au început contestările la adresa acestuia. Unii sînt supărați. Atît cei anti-PSD: cum de permitem prezența PSD-ului în acest guvern? Pentru asta am luptat noi? Pentru asta au murit oameni? Dar și cei pro-PSD: de-aia l-ați dat jos pe Ponta? Să rămînem la guvernare, alături de dușmanii noștri politici? Drept pentru care sînt supărați.
Pînă și Băsescu are opinii pro-Ponta în privința asta, ceea ce e semn de apocalipsă iminentă. S-a întors lumea cu fundul în sus, vine sfîrșitul lumii maică. Vorbește Băsescu de bine despre Ponta.
Stai așa, că n-am terminat. Și forțele de dreapta își au și ele miniștrii săi. Unii din ei cu filiații pînă hăhăt, jos la Decebal și Burebista și Ghilgameș, pînă la Coposu și la anii 90. Deja au început contestările la adresa acestora. S-au și închis site-uri pentru a se pune surdină acestor contestații. Degeaba. Unii sînt supărați.
Stai așa, că n-am terminat. Pe repede înainte: toți au miniștrii lor în acest guvern de compromis. Iohannis își are și el miniștrii lui. BNR își are și el miniștrii lui. FMI-ul și Banca Mondială își au și ele miniștrii săi. Uniunea Europeană își are miniștrii săi – chiar prim-ministrul. Statele Unite și Soros își au și ei miniștrii lor. Companiile de afaceri multinaționale își au și ele miniștrii lor. Monica Macovei își are și ea ministresa ei. Serviciile își au și ele miniștrii lor – cel puțin așa spun unele voci răutăcioase care ele sînt răutăcioase, onorată instanță, să mă iertați că citesc asemenea site-uri decadente și destabilizatoare și evident falșe și neadevărate.
Deci sîntem ca pe vremea reclamei la Pro Sport, cum spunea pe vremuri Tolontan, cînd încă nu făcea politică: dacă te înjură și steliștii, și dinamoviștii, de-abia atunci e semn că ești nepărtinitor.
La fel și cu această propunere de Guvern. Nimeni nu e mulțumit, pentru că avem de-a face cu un compromis. Compromisul, această bestie imorală, amorală, și totuși profund morală a politicii. Nimeni n-are parte de dorința sa cea mai arzătoare: un guvern al meu, numai al meu. Toți vor guvernul MEU: și Iohannis, și strada, și PSD-ul, și BNR-ul, și FMI-ul, și Comisia Europeană, și serviciile, și PSD-ul, și martorii lui Coposu, și SUA, și Soros, și Macovei, și masonii, și șerpilienii, toți.
Toți cu excepția PNL-ului, care săracul nu înțeleg prea bine unde intră în ecuația asta. Dar nu e prima dată cînd mi se întîmplă să nu înțeleg lucruri în politica românească. Alinuța și Bleguța au cam intromisionat guvernuța... Să mă iertați, onorată instanță, n-am găsit altă rimă.
Toți vor guvernul lor, și nimeni nu-l are în totalitate. Avem un guvern ca un soi de oglindă a raporturilor de forțe din societatea românească actuală. Un lucru cu care românii nu prea sînt învățați, chiar dacă au mai avut parte de asta.
Cert este că, dincolo de lipsa noastră de apetență pentru compromis și pentru acea himeră pe care toată lumea o invocă, dar nimeni de fapt nu o vrea – concordia, înțelegerea, să fie bine să nu fie rău, guvernul de uniune națională – ce se întîmplă zilele astea pe mapamondul nostru balcanic de Dîmbovița e de fapt semnul unei stări mult mai serioase și mai amenințătoare decît ne place nouă să acceptăm.
E vorba de iminența războiului.
A ieșit Dragnea și a spus-o de manieră explicită zilele astea. Dar el nu e singurul. Sînt și alte voci care vorbesc despre asta. Dar mai ales, dincolo de voci, sînt multe fapte. Tot ce se întîmplă în jurul nostru dă mărturie că e foarte posibil să fim în marginea unei perioade de conflict mondial.
Să dea Dumnezeu să nu fie așa. Să dea Dumnezeu să se oprească nebunia la timp. Dar norii la orizont sînt destul de negri. Miroase în aer a praf de pușcă și a anii 30. Spre mijlocul ori sfîrșitul anilor 30, ca să fiu mai exact.
Drept pentru care e foarte posibil să avem un guvern care să nu mulțumească în totalitate pe nimeni, să alimenteze în continuare apetența noastră pentru cîrcoteală și nemulțumire cronică. Dar care de fapt să fie un semn al vremurilor care stau să vină.
A portent of things to come, cum ar fi spus Gandalf, privind la pîcla neagră ce se ridică dinspre Mordor, înecînd zorii zilei în teamă și întuneric.
.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 10:19 0 comentarii
Etichete: A sense of catastrophe in the fresh winter air, Basescu, Guvernul Turambar, Iohannis, LOTR, PNL, Politics, Ponta, PSD, Responsabilitate sociala, Romania, Scriitura, Servicii secrete, Stari si zile, War
marți, 3 noiembrie 2015
“Jos Ponta” pe înțelesul celor care fie nu înțeleg, fie nu vor să înțeleagă
Toată lumea pune intensitatea manifestației din seara asta doar pe seama indignării civice.
Vineri seară, oameni au murit nevinovați datorită încălcării unor reguli de siguranță de care trebuia să se asigure că sînt respectate niște stimabili din zona autorităților publice.
Deci vrem capul lui Moțoc! Cine e de vină? Ăla să plătească! Dar nu numai ăla, că toți sînt vinovați. Huo Piedone. Huo Oprea. Huo Daniel, că n-ai zis ce trebuia și n-ai fost unde trebuia. Huo Arafat. Huo Ponta. Huo toți.
Stai așa. Stai un pic. Ce are Ponta cu tragedia de la clubul Colectiv?
Păi are. N-are direct. Dar are. Că nu are bască.
Lucrurile stau după cum urmează. Acum un an de zile, o seamă de români, mulți, au votat cu Ponta și au vrut ca acesta să fie Președintele României. În același timp, o altă seamă de români, mulți și ei, au votat să iasă Iohannis Președintele României.
Cei mai mulți dintre aceștia - și care s-au dovedit a fi mai mulți decît ăia care îl voiau pe Ponta – au următoarele caracteristici dominante.
A micuț: sînt de regulă mai tineri, mai frumoși și mai sălbateci.
Și b micuț: îl urăsc pe Ponta cu toată sinceritatea tinereții lor de frumoși anti-comuniști, anti-sovietici, anti-chinezi, anti-pesediști.
Nu l-au votat pe Iohannis că le-ar fi plăcut neapărat de figura lui solemnă și țeapănă. Nu, ei au votat de fapt împotriva lui Ponta.
Din varii motive, că nu le place de fața lui, că-l consideră un comunist kaghebist care vinde țara la ruși și la chinezi, că e produsul acelui partid nasol care e yuk și cîh și nașpa și nasol, adică al PSD-ului, din toate aceste motive și probabil și datorită faptului că n-are bască, nu le place de el.
Nu numai că nu le place de el. Mai mult: îi cam vor pielea pe băț. Nu îl suferă, îl urăsc, îl disprețuiesc, îi vor pierzania politică, fizică și metafizică. Să pice Ponta! Să piară Ponta! Jos cu Ponta!
Doar că asta nu prea s-a întîmplat. Buba mare, fetelor.
În ciuda votului lor puternic anti-Ponta și a trăirilor lor puternice și sincere, deci frumoase și sălbatice, Ponta nu a căzut. A trecut un an de zile și venerabilul înțelept solemn și țeapăn care acum conduce România nu a reușit să-l dea jos pe nasolul de Ponta.
Cumva, nu știm cum, minune mare maică, Ponta a supraviețuit politic și a rămas în continuare Premierul României. Mai mult și mai nasol pentru tinerii frumoși și sălbateci ori pentru Iohannis: a continuat să facă treabă bună la Guvern.
Drept pentru care e jale mare. Ponta nu a plecat. Gîfa în gîtul lor e mare cît casa. Indignarea e cît antena de emisie-recepție de pe Cotroceni. De ce nu pleacă Ponta? De ce mai e acolo? De ce mai există? De ce nu face nimeni nimic?
Noi l-am vrut jos și down și under și out și verboten de un an, de un secol. De ce nu ni se îndeplinește pofta și dorința și furia și ura? Mama lu’ Ștefan cel Mare, domnu’ Președinte, ce facem noi aici, că nu facem nimic din mandatul pe care vi l-am încredințat?
Drept pentru care tristul accident din clubul Colectiv, mai ales datorită faptului că acolo au murit îndeosebi oameni tineri, i-a făcut pe toți cei anti-Ponta să descopere un motiv nemaipomenit de fabulos să își strige din nou dorința neîndeplinită de un an de zile: Jos Ponta!
Nu e doar o strigătură civică. Nu este doar despre morți și despre furia la adresa nedreptății morții acelor tineri nevinovați, care voiau doar să asculte rock.
E și o strigătură politică, născută din exasperarea faptului că au votat împotriva lui Ponta și totuși dorința lor nu se întîmplă.
De-aia se strigă în seara asta Jos Ponta. Nu numai de-aia. Nu sînt atît de pătimaș politic ori de naiv încît să nu accept că principalul motiv este, totuși, indignarea la adresa felului în care au murit niște tineri nevinovați. Dar și de aia se strigă. E un pretext nemaipomenit pentru trezirea din amorțire a unor nemulțumiri latente, de ordin strict politic, a unor neîmpliniri și frustrări de tip “n-are bască, de ce nu pică?”.
Dumnezeu să-i odihnească pe cei morți, să ajute să fie pedepsiți cei vinovați și să dea înțelepciune celor vii să înțeleagă ce se întîmplă în mintea lor cea plină de emoții și de neîmpliniri.
The rest is silence. Valar morghulis.
.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 22:02 8 comentarii
Etichete: Aceste rotzi ne doare, Furie, Politics, Ponta, Romania, Scriitura, Sociologie
joi, 17 septembrie 2015
Dacă-i ordin, cu obiectivitate
De ceva timp, de aproape două secole, Hotnews, alături de alți colegi de unitate, are un obiectiv clar, precis, cuantificabil, căci așa sînt obiectivele, clare, precise, cuantificabile, să poată șeful să vadă dacă le-ai atins sau nu: să-l facă zdrențe pe Ponta.
Şi dă-i şi fă-l zdrenţe. În fiecare zi, cu acribie demnă de o cauză mai bună – dar oare care e o cauză mai bună decît să-l faci zdrenţe pe Ponta, dacă ai primit un asemenea ordin? – Ponta este descris în cele mai apocaliptice culori de către Hotnews. O campanie de presă împotriva lui Ponta fix cum scrie la manual.
Printre multele osîrdii de asociere pe bază de repetiţie, pe principiul “calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămîne”, ordinul pe unitate primit de Hotnews este ca Ponta să fie scos mincinos. Indiferent ce zice pufosul de premier, trebuie neapărat găsit ceva care să nu corespundă cu clima şi ambientul.
Se duce Ponta undeva? N-a fost acolo. Nu se duce Ponta undeva? Groaznic: tocmai am descoperit că a fost acolo. Spune Ponta ceva? Oribil: acum 350 de ani a spus fix invers. Se întîmplă ceva în România? Ponta e de vină, a minţit. Nu se întîmplă ceva în România? V-am spus noi! Ponta e de vină, a minţit.
Vă povesteam şi altădată despre puterea repetiţiei. Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămîne. Un adevăr cunoscut de veacuri. Nici măcar pe ăsta nu l-am inventat noi. Toate au fost deja descoperite de capitaliştii imperialişti decadenţi în putrefacţie. Noi doar le punem în aplicare.
Şi Hotnews le pune în aplicare. Doamne, ce le mai aplică!
Cea mai recentă aplicaţie – v-am spus: dacă-i ordin, cu plăcere! – este să-l scoată pe Ponta mincinos privind afirmaţia că nu mai avem datorie la FMI.
Vine Ponta şi zice: nu mai avem datorie la FMI. Henţ! Nu-i bun! Cum să spună Ponta ceva de bine? Aşa ceva nu e permis! Neapărat trebuie să intervenim. Cum putem să permitem românilor să citească ceva de bine de Ponta şi să riscăm cumva să înceapă să uite ce le zicem noi, şi anume că e un nemernic şi un mincinos?
Drept pentru care nici nu se uscă bine cerneala pe ecranul calculatoarelor, dragii moşului online, căci şi veni Hotnews şi începu să demonstreze ştiinţific, obiectiv şi impersonal că Ponta minte.
Nu-i adevărat! Ponta minte! Mai avem datorie la FMI. Români, sînteţi manipulaţi de un nemernic mincinos! Vom avea întotdeauna datorie la FMI. Pînă la capătul veacurilor! Ponta e un nemernic! Ponta e un mincinos! Nu se poate aşa ceva! Români, cum de mai înduraţi aşa ceva??
Dat însă că realitatea e de regulă complexă şi necesită explicaţii, iată că lucrurile se complică în dimineaţa asta pentru Hotnews. Vine Isărescu şi zice: nu mai avem datorie la FMI.
Ups. Ce ne facem, fetelor? Dragi colegi de unitate obiectivi din presă, e groasă. E vorba de Isărescu, nu de Oana Zăvoranu. Huston, avem o problemă. Dom’ general, ce linie de acţiune recomandaţi în acest sens?
Măi copii. Măi subalterni. Măi mototoilor. Tot eu să vi le rezolv pe toate?
Sînt două linii de acţiune.
Fie sîntem obiectivi şi logici şi dacă A zice X şi X e fals şi B zice şi el tot X, înseamnă că şi B e un mincinos, şi astfel demonstrăm ştiinţific că şi Isărescu minte la fel ca şi Ponta. Cu consecinţele de rigoare, evident.
Fie ignorăm şi mai impersonal şi mai obiectiv ce a zis Isărescu şi demonstrăm în continuare că România are datorie la FMI şi că Ponta minte. Ponta e un mincinos! Ponta e un nemernic! Uite ce zice Ponta! Click AICI pentru a afla de ce România are datorii la FMI!!
Acuma voi, dragii moşului atomic, care din aceste două linii de acţiune credeţi că va fi urmată de distinşii obiectivi impersonali de la Hotnews?
Oamenii înţelepţi vor răspunde imediat: conform ordinului şi dispoziţiilor de acţiune.
Restul oamenilor vor citi în continuare ştirile pe Hotnews şi vor afla acolo care e realitatea cea mai foarte reală.
LATER EDIT: Între timp, pe seară, au dat dezmințire, exact în corpul articolului unde inițial îl făceau varză pe Ponta. Niște pricepuți. Niște șmecheri de mare clasă. Pe de o parte pur și simplu au aneantizat articolul cu pricina. Pe de altă parte, au scufundat dezmințirea undeva la subsolul paginii lor online, pierdută printre multe alte știri vechi, pe care nu le citește nici dracu. De dimineață, cînd mîncau minciuni cu lingura, era SENZAȚIONAL! și prima știre pe pagină, cap de coloană. Să afle toată lumea cît de nemernic e Ponta. Acum dezmințirea e mică mică mică ascunsă printre alte știri vechi. N-o vede nici dracu. Dacă ar fi făcut Ponta așa ceva, bubuia toată presa deontoloagă de indignare. Așa, nu zice nici unul nici pîs. Niște deontologi. Niște obiectivi. Niște profesioniști.
Niște... :(
.
E clar că nu vor avea bunul simț să pună dezmințirea pe prima pagină, între primele știri. Dar, totuși, să vedem partea plină a paharului. E prima dată cînd pufoșii obiectivi și totalmente deontologi bat în retragere. Au făcut-o prea de oaie, n-au mai putut-o da cotită. Trebuie să stăm călare pe ei mai ceva ca pe România Mare, căci sînt fix din același aluat și de aceeași teapă jurnalistică așa cum erau și ăia pe vremuri.
.
Niște deontologi... :(
.
.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 18:00 0 comentarii
Etichete: Antiguvernamentalii sufera, Greatza amestecata cu scirba, Manipulare, Media / Publicitate, Politics, Ponta, Romania
miercuri, 16 septembrie 2015
Repetiția, mama emoției
Lucrurile stau după cum urmează.
Tinerii frumoşi şi sălbateci, diasporeni, vaporeni şi restul bucureşteni, hipstereni, anti-comunişti, anti-sovietici, anti-kaghebe, anti-corupţie, progresişti pînă în măduva oaselor, dar care nu acceptă solidaritatea socială, tot soiul de soldaţi, cetăţeni, oameni de bine, restul privitori şi băgători de seamă,
toată această jumătate de Românie şi restul diasporă au investit emoţional masiv în Crăişorul Nemţilor Care Ei De Fapt Sînt Români La Origine, în Klaus Iohannis.
Această investiţie emoţională a fost alimentată de focuri de paie mai puternice decît focurile de paie din tabăra cealaltă – adică demonii de noi, care vroiam să dăm ţara pe gratis la ruşi şi la chineji.
Focurile de paie au dus la un tăvălug electoral de manual. Iohannis şi-a luat ţara înapoi, cu un desant de sute de mii de diasporeni şi restul neamuri şi rude din ţară, convinse că, dacă nu votează cu Iohannis, nu îi mai sună copiii din străinătate de ciudă şi de supărare.
L-au votat. Au urît. Au sperat. L-au desenat pe cerul minţii lor pe Iohannis mai ceva ca pe Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Avram Iancu şi Amza Pellea la un loc. L-au votat. L-au făcut preşedinte.
Apoi, frumoşi şi sălbateci şi naivi şi plini de speranţă şi cu ochii plini de stele, au aşteptat să-şi ia ţara înapoi, să fie leul mai puternic decît dolarul, România mai tare în politică externă decît Germania, Sibiul mai faimos decît Manhattanul, să fie daţi afară din ţară toţi leproşii de pesedişti şi de pontişti şi de retrograzi care voiau să dea ţara pe gratis la ruşi şi la chineji –
v-am spus că dacă repeţi de suficient de multe ori ceva, acesta devine din ce în ce mai adevărat? V-am spus că Ponta voia să dea ţara pe gratis la ruşi şi la chineji?
Şi au aşteptat. Şi au aşteptat.
Şi au aşteptat.
Şi s-a făcut primăvară. Şi uite ACUM guvernul Ponta pică şi vine guvernul MEU, şi lupul se va pupa cu mielul pe trotuar în faţă la Inter şi va fi paradisul pe pămînt, mai puţin pentru jumătatea cealaltă de Românie, care v-am spus că Ponta voia să dea ţara pe gratis la ruşi şi la chineji?
Şi au aşteptat. Şi s-a făcut vară. Şi uite ACUM guvernul Ponta pică şi lupul se va pupa cu mielul şi....
Şi v-am spus că Ponta voia să dea ţara pe gratis la ruşi şi la chineji?
Şi au aşteptat. Aşteptarea deja căpăta proporţii fabuloase, mitice, nu mai eram în Baltagul, în Mioriţa, în Toma Alimoş, ne mutasem deja în Macondo, era ceva de saga islandeză, de mituri din Insula Paştelui în această speranţă temeinică, perseverentă, a tinerilor frumoşi şi sălbateci, o jumătate de Românie care spera în continuare că va fi bine nu va fi rău, că Crăişorul Nostru Care El De Fapt E Neamţ, Chiar Dacă E Acum Pe Malul Dîmboviţei, va face ca toate lucrurile să fie mai mult decît foarte perfecte.
Şi au aşteptat.
Şi aşteaptă şi acum, săracii.
Timp în care Crăişorul i-a dezamăgit în mod constant. Nu spun că n-a făcut nimic, că a mai făcut şi el cîte ceva. S-a plimbat prin lumea largă. Şi-a luat concediu. Şi-a urmat destoinic nevoile politice. A citit de pe hîrtie, cu o naturaleţe zdrobitor de naturală, Ein Zwei Drei, puncte puncte, pauză de respiraţie, unde rămăsesem cu rîndul, să urmărim cu degetul pe hîrtie, să nu pierdem fraza.
Şi atunci aşteptarea şi speranţa şi lumina de stele din ochii tinerilor frumoşi şi sălbateci au început să iasă din termenul de garanţie, să prindă mucegai pe la colţuri, cum ai lăsa o scoică în soare mai mult decît e cazul. Ştiţi ce repede se strică scoicile cînd le laşi în soare? Ştiţi că Ponta voia să dea gratis ţara la ruşi şi la chineji?
Şi uite aşa s-a făcut toamnă, castanele cad, Vadim moare, stereotipurile se rostogolesc pe hîrtie, non-indo-europenii invadează cum ştiu ei să invadeze de mii de ani acest Bizanţ lărgit, acest portavion de piatră care este Europa, mînca-o-ar mama de cetate asediată, uite la ea ce frumos crapă pe la colţuri, zici că-i făcută din istorie.
Şi s-a făcut toamnă, şi ne-am dus copiii la şcoală de mînuţă, că s-a terminat vacanţa şi s-au întors oamenii muncii din concediu, inclusiv Preşedintele Nostru Iohannis, care încă de anul trecut ne spunea că Ponta vrea să vîndă pe gratis ţara la ruşi şi la chineji, ce noroc că l-am votat, că a ieşit preşedinte,
ce ne-am fi făcut fetelor dacă ieşea nemernicul de Ponta? Vă daţi seama că acum vorbeam în rusă şi în chineză? Ce ne-am fi făcut? Unde am mai fi emigrat noi din Amsterdam şi din Hamburg şi din Castellon dacă începeam să vorbim în rusă?
Şi uite aşa s-a făcut toamnă şi diasporenii au descoperit şi ei în cele din urmă efectele soarelui asupra scoicii în putrefacţie şi au început să hîrîie şi să mîrîie şi să li se tocească lumina de stele din ochi. Voci răzleţe, ici colo prin punctele esenţiale, au început să se întrebe dacă nu cumva regele e gol şi dacă nu cumva neamţul e mitic. Mitic, nu ca în “coborîtor din mituri”, ci ca în “Mitică, de ce dai muştele afară din Cişimigiu? De mîner, monşer”.
Te uiţi cu ochii minţii pe harta diasporenilor şi tinerofrumososălbăticenilor din străinătate şi vezi cum apar puncte de îndoială, la fel cum biologul vede la microscop cum apar focarele de celule moarte în cultura de bacterii atacate de penicilină.
Penicilina îndoielii şi dezamăgirii. Nasol. Foarte nasol. Primul semn de cangrenă. Gruaznic pentru cei care iau temperatura Regelui Preşedinte şi trebuie să-i dea aspirină în fiecare zi, să poată să citească de pe hîrtie fără să-i tremure vocea.
Drept pentru care zilele astea veţi vedea cum diasporenii vor primi o doză sănătoasă, puternică, de cal, de elefant, de injecţie de ură proaspătă la adresa lui Ponta care nu numai că voia să vîndă ţara pe gratis la ruşi şi la chineji, dar acum a băgat şi în Codul Fiscal o prevedere prin care toţi diasporenii, dar absolut toţi, vor trebui să dea bani la fonciire.
Voi vă daţi seama dezastru? Cum se poate aşa ceva? Imediat diasporenii şi tinerofrumososălbătecenii vor uita de dezamăgire şi de îndoială şi se vor repezi cu furii noi, cu scîrbe proaspete, în ditirambe chiar mai lungi decît acest articol întorlocat, să mi ţi-l mototolească şi terfelească şi feisbucească pe nemernicul de Ponta,
care vrea să ne ia banii, îşi bate joc de noi, cum adică, noi am plecat din ţară că să ne fie bine, să nu ne fie rău, să putem vota cînd şi unde vrem noi şi pe cine vrem noi, am plecat din dictatura aia mai ceva ca la Novosibiirsk şi acuma mai vrea şi bani de la noi?
Ce tupeu! Ce nesimţire! Să facem ceva să ne luăm ţara înapoi!!! De ce nu face nimeni nimic să ne dea ţara înapoi pe gratis nouă, şi nu ruşilor şi chinejilor?
V-am spus că Ponta vrea să vîndă ţara pe gratis la ruşi şi la chineji? V-am spus că Ponta vrea să ia banii de la toţi, să-i nenorocească pe toţi, cum e posibil aşa ceva, simt că mă sufoc de indignare, să facă cineva ceva, presa de ce tace, de ce sînteţi toţi complici la jaf şi la dezmăţ?
Săptămînile următoare, după ce Vadim va fi încetat să tot moară, după ce ne tot vom fi săturat să înjurăm sirieni, iranieni, şerpilieni, musulmanieni, să vezi bunătate de foc de paie care să abată gîndurile negre ale tinerilor frumoşi şi sălbateci, să le neutralizeze dezamăgirea la adresa lui Iohannis şi să le dea păpică nouă, proaspătă, de ură şi de furie şi de iureş online.
V-am spus că Ponta vrea să vîndă ţara pe gratis la ruşi şi la chineji? V-am spus că Ponta vrea să ne ia banii la toţi?
Cîtă nesimţire! Să facă cineva ceva, să-l oprească. Domnu Iohannis! Steaua speranţei noastre! Fă dom’le ceva...
.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 12:25 0 comentarii
Etichete: Comunicare, Furie, Hipsteri pufosi, Iohannis, Manipulare, Media / Publicitate, Politics, Ponta, Romania
