Aaaaargh! Mi-e dor. Cum o fi acum pe-acolo? Cum sa fie? Simplu: moarte alba. Cel putzin pentru nivelul nostru de cocotzareala.
Aaaargh! Vreau sa vie vara, sa mergem din nou pe-acolo.
Aaaargh!
:(
Iar s-arata soarele. De-acum nu ne mai ingheata. Nasul si picioarele!
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 7 ore
8 comentarii:
superbe T.
Neah. Nu e meritul meu. Acolo sus, in peisajul ala mai mult decat perfect, oricine face poze superbe, chiar shi cu o sapuniera, chiar si cu telefonul.
:)
nici un aaargh.
http://neversummer.com/
(nu e reclama, doar imi place ideea lor de marcă :), şi mi-a venit în minte citind deja a doua dorinţă de vară în mijlocul iernii. parcă văd că la vară visaţi snowboard la bâlea.
Niciodata nu o sa visez sa vina iarna. Nu imi place sa ma dau pe schiuri / snowboard. Nu imi place zapada si frigul. Nu imi plac chestiile ce tzin de apa: apa, zapada, gheatza. Mie sa-mi dai stanca, iarba. Nici vara nu zic ca e fenomenal, ca e uneori prea cald pe-aici prin Bucuresti. Dar prefer zapusheala frigului carcalit din Bucuresti.
Iarna taica, iarna sa stai sus pe creasta, la ora 8, si sa te uiti de jur imprejur. De vis.
Dusa este tineretea. Fusa si se dusa.
Februarie. Cabana Curmatura.
Ora 2 trezirea.
Ora 3 plecarea.
Pana sus, la Lehman, firnul scartiie sub coltari. Avantajul zapezii, ca nu mai trebuie sa ocolesti. Urci de-a dreptul.
Ora 8. Lehman. In stanga creasta.
Pe alocuri, nu depaseste 30 cm latime. De vis.
Ora 14. Varful La Om. Aici sa vezi priveliste. Ca in Lehman :)
Ora 15. Tot La Om.
Scoti binoclul si te uiti tot in stanga, la vale. Daca sunt urme de caprioara pe panta, iti iei sacul de nailon din rucsac, bagi rucsacul in el, te urci, si ii dai drumul la vale. Daca nu sunt urme, o faci pe riscul tau. :)
Din vale, faci la stanga (cam obsedanta stanga asta), zapada are intre 1 si 1,5 m grosime. Din 200 m in 200 m faci schimb de stafeta cu celalalt. Sa vada si el cum e sa tai zapada. :)
Daca te misti bine, pe la ora 18, esti inapoi la cabana.
Nu te arunca din prima la mancare, mai fa o pauza, altfel aia de dinauntru se vor uita la tine ca la un extraterestu.
Nu cred ca vei gasi o explicatie logica la viteza cu care topesti totul din farfurie.
Du-te taica, iarna, n-o sa-ti para rau.
Am fost iarna sus in creasta, in Piatra Craiului. O singura data, ce-i drept, dar am fost. Singura mea problema acum este ca nu am cu cine sa ma duc. Fie sunt eu din ce in ce mai comod (desi pe masura ce trece timpul, am descoperit ca in mod paradoxal fac trasee mai grele), fie cei din jurul meu cu care mi-ar face placere sa merg sunt ei din ce in ce mai gomoshi si mai putzin dispushi sa se expuna la nishte riscuri pe care ei le considera inutile.
Iar intr-o gashca de muntzomani scortzoshi, elitishti, snobi shi trishti sa moara pisica nu ma bag. Mi-e de-ajuns figurile pe care le intalnesc in lumea mea profesionala. Vreau in zona de loisir sa ma simt bine...
N-am cu cine sa merg. Sa-mi pun rucsacul in portbagaj si sa ma duuuc.
o idee ar fi să mergi singur... gasesti pe sus pe cineva cu care sa te distrezi. mai dai refresh anturajului, fie şi temporar.
Trimiteți un comentariu