Acești cocălari aroganți și căruțele lor zburătoare și homerice

Un istoric care scrie intr-o engleza superba despre manierele de cocalar si de Gigi Becali ale eroilor homerici. Fabulos. Nici nu-mi pare ca citesc istorie, ci relatari tabloide din presa recenta :)

"But if what Homer tells us about Mycenaean battle tactics is correct, the European warriors failed to use the chariot's combination of mobility and firepower to good effect.

Instead, Homer's heroes dismounted from their chariots to fight on foot with spears and other close-combat weapons, using their chariots for show and as mere conveniences in coming and going from the field of battle.

However absurd, Homer's report may be accurate. The tactics he described may have been a function of numbers and terrain.

To succeed, a chariot charge required a critical mass - enough arrows and charging chariots to break opposing infantry and persuade foot soldiers to flee.

But in a land like Greece, where hills abound and fodder for horses is short, chariots had to remain few - to few, perhaps, to achieve decisive effect in battle.

Yet, like Cadillacs of the recent past, the prestige of the chariot after its victories in the Middle East was such that every local European chieftain was eager to have one, whether or not he could use it effectively in war."

William H. McNeill - The Pursuit of Power. Technology, Armed Force and Society Since AD 1000 (1982; pp. 11 - 12 and footnotes)





Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Evoluția folosirii Internetului cu vîrsta

România cunoaște o revoluție tăcută, de o amploare și cu consecințe de care încă nu ne dăm seama.

La fel cum pe vremuri am îmbrățișat curentul electric dintr-o suflare, în jumătate de generație, la fel cum pe urmă am recuperat după 1989 distribuția și consumul de TV în maxim 10 ani, acum facem trecerea la Internet în ritm de tsunami.

Tăvălugul adoptării acestei tehnologii și a derivatelor sale de comunicare și socializare este ca la Eminescu: vine vine vine calcă totul în picioare. Aveți în față convergența României cu modernitatea și post-modernitatea.

Doamnelor și domnilor: the future is here, it’s just unequally distributed.

Cine știe cine a spus asta, este deja pe trei sferturi mîntuit.

(faceți click pe poză, că nu știu ce are Internetul ăsta de nu a încărcat cum trebe imaginea cu șerpișorii inevitabilității tehnologice :) )



Citeste tot...

Ia-l de mîner / Că-i făcut din fier

Ne-am instalat Internet la Telega. Fără să vrei, trebe să-ți bagi și telefon. Băga-și-ar sîrmă în nas de Romtelecom, că nu vreau telefon. Mă rog: cine vrea fripturică, plătește și ciorba de praz. Drept pentru care l-am tratat cu dispreț, cu scîrbă: nu l-am pus la încărcat.

De-abia azi, după aproape o lună, fetele l-au înviat prin sfînta mișcare a băgării în priză. Un pic de doi doozeci și gata: telefonul fix care de fapt e un pic mobil a început să lucre. Marta îmbigubează la el. Andra, pe lîngă ea, nerăbdătoare să-și bage și ea nasul. În cele din urmă Marta termină procesul tehnologic.

Andra: “dă-mi și mie! vreau să fac poză”.

Marta, superioară, de la înălțimea preadolescenței: “ce, ai, fato? ăsta nu face poze!”.

Andra, indignată: “cum să nu facă? păi nu e telefon??”

Go figure. Înțelepciunea copiilor de șapte ani și restul tehnologie atomică. Mă simt preistoric: îmi amintesc telefoanele alea cu manivelă, de învîrteai la ele de ziceai că rîșnești nuci. Cuuum? Nici de mașina de rîșnit nuci nu vă mai aduceți aminte? Doamne, pe ce lume v-ați născut, recenților?



. Citeste tot...

Vin alegerile!

.

Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Au trecut alegerile!

. Citeste tot...

[...] The usual reason why we'd want robots in the service of national security [...]

Robotics is a game-changer in national security. We now find military robots in just about every environment: land, sea, air, and even outer space. They have a full range of form-factors from tiny robots that look like insects to aerial drones with wingspans greater than a Boeing 737 airliner. Some are fixed onto battleships, while others patrol borders in Israel and South Korea; these have fully-auto modes and can make their own targeting and attack decisions. There's interesting work going on now with micro robots, swarm robots, humanoids, chemical bots, and biological-machine integrations. As you'd expect, military robots have fierce names like: TALON SWORDS, Crusher, BEAR, Big Dog, Predator, Reaper, Harpy, Raven, Global Hawk, Vulture, Switchblade, and so on. But not all are weapons--for instance, BEAR is designed to retrieve wounded soldiers on an active battlefield.

The usual reason why we'd want robots in the service of national security and intelligence is that they can do jobs known as the 3 "D"s: Dull jobs, such as extended reconnaissance or patrol beyond limits of human endurance, and standing guard over perimeters; dirty jobs, such as work with hazardous materials and after nuclear or biochemical attacks, and in environments unsuitable for humans, such as underwater and outer space; and dangerous jobs, such as tunneling in terrorist caves, or controlling hostile crowds, or clearing improvised explosive devices (IEDs).

But there's a new, fourth "D" that's worth considering, and that's the ability to act with dispassion. [...] Robots wouldn't act with malice or hatred or other emotions that may lead to war crimes and other abuses, such as rape. They're unaffected by emotion and adrenaline and hunger. They're immune to sleep deprivation, low morale, fatigue, etc. that would cloud our judgment. They can see through the "fog of war", to reduce unlawful and accidental killings. And they can be objective, unblinking observers to ensure ethical conduct in wartime. So robots can do many of our jobs better than we can, and maybe even act more ethically, at least in the high-stress environment of war.

Patrick Lin, Drone-Ethics Briefing: What a Leading Robot Expert Told the CIA (The Atlantic, 15 Dec 2011)


. Citeste tot...

Ce pot face doo miini dibace

Miinile ca miinile, da creeru. Ce creer, domle, ce creer.

Courtesy of Laura Dobre, care are niste poze pe FB-ul al al ei de-ti ia mintea din loc si schelalaie si se ascunde rushinata supt canapea, mama ei de decadenta.

:rofl:

Citeste tot...

Acer stinks. Acer stinks. Acer stinks

Ascultati aici la mosu Turambar, care la viata lui a ingenuncheat si killarit si frecat multe laptopuri, incit poate sa faca diferenta between good and bad, heaven and hell: sa nu va cumparati in vecii vecilor Acer. It friggin' stinks. E cel mai naspa leptoc pe care l-am avut vreodata in viata mea. De-abia astept sa-i fac pomana de sapte zile si sa-mi iau altul.

Mama mea, ca am facut arogante de incercari acum un an si ceva, zicind ca totusi nu poate sa fie dracul atit de negru. Uite ca a fost: vraiste vraiste vraiste.

:( Citeste tot...

Stance: Kees Schouhamer Immink

Citeste tot...

Ai dracu nemtzi

Deci daca vretzi sa va stricatzi ziua, va invit sa va uitati la acest film care prezinta o fabrica VW. Dar ce fabrica! Dar ce ...

Dar mai bine nu va mai spun nimic. Nu va uitati, ca va stricati ziua si cadeti din nou in depresie mioritica.

Vaaaaai, ce popor nashpa sintem! Vaaaai, ce am suferit noi din partea istoriei si cum am aparat noi Europa, timp in care ei isi faceau catedrale!

Vaaaai, cum sintem noi buricul pamintului si cum sub muntii Bucegi este o pestera pentru OZN-uri si pentru secretul vietii vesnice, dar nimeni nu e in stare sa faca niste autostrazi ca lumea pentru ca am fost bolnavi cind eram mici si ai dracu europeni ai vazut ce catedrale si-au facut cit timp noi am stat de straja la marginea crestinatatii?

Dar OZN-urile, ai vazut OZN-urile?

Deci mai bine nu va uitati, daca nu vreti sa va stricatz ziua. Sa nu zicetz ca nu v-am spus.

Garcon, o litra de tzuica aici la domnu, de-aia de-a noastra, neaosha shi stramosheasca, pen' ca e trist si ambetat de soarta acestei tzarrrrishoare. Mama lor de nemtzi! Nici tzuica nu stiu sa faca, nazishtii naibii...

Citeste tot...

That monstruous music of thoughts

[...] at any given moment, our most complicated machine will be taken as a model of human intelligence, and whatever media kids favor will be identified as the cause of our stupidity.

When there were automatic looms, the mind was like an automatic loom; and, since young people in the loom period liked novels, it was the cheap novel that was degrading our minds.

When there were telephone exchanges, the mind was like a telephone exchange, and, in the same period, since the nickelodeon reigned, moving pictures were making us dumb.

When mainframe computers arrived and television was what kids liked, the mind was like a mainframe and television was the engine of our idiocy.

Some machine is always showing us Mind; some entertainment derived from the machine is always showing us Non-Mind.

[...]

What we live in is not the age of the extended mind but the age of the inverted self. The things that have usually lived in the darker recesses or mad corners of our mind—sexual obsessions and conspiracy theories, paranoid fixations and fetishes—are now out there: you click once and you can read about the Kennedy autopsy or the Nazi salute or hog-tied Swedish flight attendants.

But things that were once external and subject to the social rules of caution and embarrassment — above all, our interactions with other people — are now easily internalized, made to feel like mere workings of the id left on its own. [...]

Thus the limitless malice of Internet commenting: it’s not newly unleashed anger but what we all think in the first order, and have always in the past socially restrained if only thanks to the look on the listener’s face — the monstrous music that runs through our minds is now played out loud.

A social network is crucially different from a social circle, since the function of a social circle is to curb our appetites and of a network to extend them. Everything once inside is outside, a click away; much that used to be outside is inside, experienced in solitude.

And so the peacefulness, the serenity that we feel away from the Internet, and which all the Better-Nevers rightly testify to, has less to do with being no longer harried by others than with being less oppressed by the force of your own inner life. Shut off your computer, and your self stops raging quite as much or quite as loud.

[...]

Now television is the harmless little fireplace over in the corner, where the family gathers to watch “Entourage.” TV isn’t just docile; it’s positively benevolent. This makes you think that what made television so evil back when it was evil was not its essence but its omnipresence. Once it is not everything, it can be merely something.

The real demon in the machine is the tirelessness of the user.

[...]

But perhaps the instrument of the new connected age was already in place in fantasy. For the Internet screen has always been like the palantír in Tolkien’s “Lord of the Rings” —the “seeing stone” that lets the wizards see the entire world. Its gift is great; the wizard can see it all. Its risk is real: evil things will register more vividly than the great mass of dull good.

[...]

The peril isn’t that users lose their knowledge of the world. It’s that they can lose all sense of proportion. You can come to think that the armies of Mordor are not just vast and scary, which they are, but limitless and undefeatable, which they aren’t.

Thoughts are bigger than the things that deliver them. Our contraptions may shape our consciousness, but it is our consciousness that makes our credos, and we mostly live by those.

How the Internet gets inside us
Adam Gopnik, The New Yorker, 14 februarie 2011
Citeste tot...

De unde ni se trage (si de unde unii ne tragem)

De unde ni se trage? Din fata. Din spate. De pe cal. Din fuga. Din intoarcere. Din orice pozitie.

Stiti voi, dragii mosului, istoria este nu doar colaborare, ci si conflict. Unii spun ca principalul motor al istoriei l-ar reprezenta conflictul, competitia violenta pentru resurse. Ma rog, subiectul este complicat, nu aici il dezvoltam, nu acum.

Forma cea mai bine dezvoltata de conflict de-a lungul istoriei o reprezinta razboiul. Razboiul se bazeaza pe mai multe: numar de oameni, capacitate organizatorica, dotari, mobilitate, aliante... Ma rog, nu intram aici in detalii, ca nu facem curs de stiintele razboiului.

Azi ne oprim asupra componentei tehnologice. Felul in care dezvoltarea de arme mai puternice / perfectionate / ingenioase a influentat deznodamintul razboaielor. Azi scurmam un pic in felul in care popoarele migratoare s-au folosit de doua mari inventii la vremea lor, arcul compus si scara la sa, pentru a deveni a great scourge and bane pentru zona central si vest europeana.

Hunii nu au fost nici singurii, nici cei mai eficienti luptatori in a folosi puterea cavaleriei usoare. Inaintea lor au fost scitii. Unii zic ca scitii au invatat de la popoarele turanice / altaice folosirea arcului compozit. Altii zic ca pe dos. Ma rog, nu conteaza acum. Dupa huni au fost mongolii, the great scourge of Europe. Dupa mongoli, cozi de istorie si zdrente de invazie, au fost tatarii. Insa hunii au fost primii care au bagat cu adevarat frica in oase cu felul in care au folosit arcul de pe cal.

Dar azi nu vreau sa va tin o lectie de istorie militara. Azi vreau sa va arat cum. Prezentarea de mai sus reprezinta doar o minimala, dar necesara punere in context a ceea ce vreau sa va arat: cum se poate trage cu arcul.

Iata un exemplu modern al felului in care trageau hunii pe vremuri cu arcul. Kassai Lajos, un adevarat sensei de arte martiale, revigorind o traditie aproape uitata.

Courtesy of Richard, care mi-a atras atentia asupra acestui film.



Citeste tot...

Un moment istoric ratat

Doooooamnelooor si dooomnilor, o voi fericiti posesori de iPhone, sau de Android, stiti prea bine ca lumea se imparte in doo. Pe de o parte, cei care stiu ce este Angry Birds, la ce este ele bune, ce zgomote absolut oribil-necesare scoate ele inainte sa se faca praf.

Pe de alta parte, cei care urmeaza sa afle acest adevar inevitabil, dar eliberator, sa fie vrajiti de strigatul de lupta ascutit al nobilelor pasari sinucigase, al gainilor si mierlelor si pitpalacilor si pitulicelor viteze care se lanseaza catre moarte si autodistrugere, spre pieirea dujmanului de veacuri, porcul cel nesimtit si verde ascuns dupe ziduri.

Deci daca nu stiti, veti afla. O-ho, ce veti afla. Mai devreme sau mai tirziu veti auzi in metrou sau in Parlament sau prin vreo sala de curs un strigat patrunzator, un tzipurit cam cum facea Bruce Lee cind era apucat de oo, un soi de jale existential-razboinica pe fast forward, si de atunci viata vi se va schimba.

Cei care stiu, va propun sa va delectati cu o parodie delicioasa facuta de evrei, ce face misteaux de negocierile de pace cu arabii, palestinienii sau ce mai sint ei pe acolo.

Enjoy!


// ooooooOOOOOAAAAAAAAARGHHH ///


:rofl:




Citeste tot...

Scurt. Foarte lung. Criptic, dar clar.

Viață.

Moarte.

Biologie. De aici pleacă totul: de la nevoia organismului de a se perpetua.

Principiile vieții. Homeostazie. Metabolism (anabolism și catabolism). Creștere. Schimb cu mediul înconjurător. Informație. Succes: supraviețuirea proprie și succesul reproductiv (transmiterea informației).

Relația cu mediul înconjurător = resurse.

Resurse. Putere = controlul asupra resurselor.

Piramida trebuințelor (Maslow).

Infrastructură vs suprastructură (Marx).

Resurse. Hrană. Maniera de achiziționare a hranei. Plante vs animale. Mobilitate (deplasare / locomoție). Teritoriu. Animale: erbivore vs carnivore. Prădători. Omul, singura primată omnivoră (și prădătoare). Carne. Proteine. Apariția inteligenței (dezvoltarea creierului, dezvoltarea de noi legături neuronale, complexitate) are legătură cu schimbarea modului de hrănire, cu consumul de proteină animală? Creierul, organul care consumă cea mai multă energie în corp.

Analogia dintre maniera de achiziție a hranei și dialectica dintre cooperare și conflict. Violență și negociere. Război și pace. Producerea de resurse și achiziționarea lor de la alții (pradă).

Dinții. Armele. Cursa înarmărilor. Calciul în corpul moale. Evoluția de la nevertebrate la vertebrate. Coloana vertebrală. Notocordul. Dinții. Falca. Osul. Scheletul. Mobilitate. Mărirea corpului.

Rațiune vs instinct. Inteligență. Cooperare.

Competiția nu poate fi falsificată. Analogie cu caracteristicile ostentative la animale (e.g. păun).

Succesul în război nu poate fi falsificat. Cîștigă cel mai înzestrat (energie - stamina, arme, organizare, voință, pricepere, resurse fizice). Cursa înarmărilor din biologie. Analogul său: cursa înarmărilor între societăți. Eficiență, violență, putere, sacrificiu, erou, cruzime: lumea animală. Ineficiență, compromis, complexitate, democrație, negociere, reprimarea agresivității, informația ca putere sublimată: civilizația.

Pacea, de-abia relativ recent predominantă în relațiile sociale. Compromisul, negocierea, sistemul parlamentar. Controlul violenței. Statul ca și controlor privilegiat, monopolistic, al violenției. The taming of the savage (Elias, Marcuse).

Cum gestionezi violența dintre state? Războaiele.

Analogia cu sistemul electoral. Majoritarul: competiție, eficiență, nedreptate la adresa minoritarului. Proporționalul: compromis, negociere, eficiență mai scăzută. Dictatură vs democrație. Making thing done vs killing people and imposing one's will. Libertate. Responsabilitate.

Tensiunea dintre cooperare și conflict. Sisteme teoretice care pun accentul fie pe una (conflict, e.g. marxism), fie pe alta (cooperare, status quo, e.g. funcționalism, structuralism).

Micro – macro. Agency vs structure. Complexitate. Numere mari. Agregări spontane. Structurări. Fractali. Mare în mic. Stucturi recurente, regenerative. Eroul vs structură. Persoana providențială vs instituție. Sociologie. Istorie. Interpretări alternative ale istoriei. Weber. Instituționalizare. Raționalizare.

Tensiunea dintre cooperare și conflict. Cum gestionăm puterea? Cine e mai tare ia totul? Bărbați, violență, război, competiție, evoluție, cursa înarmărilor. Negociem și căutăm binele comun? Femei cooperare blîndețe compromis evitarea violenței. Raționalitate.

Evoluția instituțiilor de la cele inițiale, primare, la cele actuale. Birocratizarea. Weber. Globalizarea. Super-raționalitatea. Consumul. Ritzer.

Analogia cu fizică. Lichidul într-un volum constant. Creșterea temperaturii. Intensificarea interacțiunilor între molecule. Agitația de pe Pămîntul din ce în ce mai suprapopulat.

Istoria ca și poză, urmă a acestei creșteri de populație.

Putem vorbi de o evoluție a omului de la simplu la complex, de la carne la spirit, de la materie la informație?

Cuvinte cheie:

Populație
Teritoriu
Resurse
Controlul resurselor = putere
Achiziția de resurse. Strategii alternative. Conflict vs cooperare. Producție (creație) vs acaparare (război). Carnivorii. Prădătorii. Carnea la primate.
Conflict vs cooperare.
Istorie
Predicție. Estimare. Știință. Teoria științei. Repetabilitate. Paradigme.
Război. Geografie. Geopolitică.
Grup. Etnicitate.
Materie. Informație.
Complexitate. Știința complexității.
Teoria informației.
Teoria comunicării.


Conflictul dintre animal (competiție, instinct, violență) și rațiune (social, colaborare).

Totul pleacă de la faptul că sîntem animale sociale și teritoriale.

De la genă la memă (Dawkins).

Putere. Dominare. Dominare violentă = război. Dominare blîndă = manipulare. Îmblînzirea puterii. Soft power. Win their hearts and minds. Persuasiune. Retorică. Politică. Actor (Reagan). Comunicare. Televiziune.

Responsabilitate. Care este binele comun? Definirea valorilor unei societăți / culturi. Continua negociere.

Doctrine politice. Identificarea tensiunii competiție vs colaborare în doctrinele politice. Libertate vs egalitate. Individualism vs colectivism. Liberali vs socialiști. Democrație vs dictatură. Cine știe mai bine care este binele comun? Cetățenii sau liderii? Democrație vs dictatură. Dictatura luminată. Who watches the watchmen?

Etichetări: Mulțimea, populația, gloata, cetățenii, oamenii, lumea
Etichetări: Liderii, elitele, îmbuibații, profitorii, politicienii.

Violența limbajului. Filosofia limbajului. Distopiile lui Orwell. 1984.

Exemplu: sublimarea războiului în joc. Fotbalul. Rugby-ul. Boxul. Artele marțiale. Sporturile de echipă: colaborare vs competiție. Scoaterea violenței din regulile permise. Violența controlată. Transformarea sălbaticului în om. Civilizarea (Elias).

Societatea afluentă. Resurse din ce în ce mai multe. Tehnologia. Inovația. Cunoașterea. Creația. Consecințele neașteptate (efecte perverse) ale afluenței. Viermele care roade pe dinăuntru. Cicluri istorice.

Viitor: cum va arăta lumea? Provocarea globalizării. Provocarea evoluțiilor demografice. Provocarea avansurilor tehnologice. Cursa înarmării informației / creației / inventivității. Plus valoarea.

Viitorul îndepărtat: Trantor? Decorporalizare / realitate virtuală? Expansiune extra-planetară? Epuizarea resurselor și moartea umanității? Grădina raiului – echilibru și înțelepciune?

Religia.

Energie. Putere. Informație. Înțelepciune. Cum se definește succesul? Valorile? Ce este bine? Sisteme ideatice. Religie. Filosofie.

Materie vs energie. Informație.

Informație.

Putere.

Violență.

Informație.

Citeste tot...

Alergind sa stai pe loc

Acum, daca vrei sa-ti iei telefonul cel mai tare nu-ti mai iei niciunul, pentru ca il tot astepti pe urmatorul.

Glumetzu, pe forum la Softpedia

Mda. Cam asa ma simt eu acum. Era cit pe-aci sa-mi iau HTC Desire. Pe urma cit pe-aci sa-mi iau Samsung Galaxy S. Dar parca e totusi prea de pustoaice. Si e prea ushor. Si e prea shiny. Hai mai bine sa-mi iau Desire. Hopa! Dar urmeaza sa apara Desire Z, ala care are si tastatura reala.

Hopa! Dar mai este si Desire HD, care e si mai bun. Asta chiar e mai bun decit Galaxy S. Pe-asta mi-l iau! Hmmm. Dar are ecranul un pic cam mare. Nu e mai bine sa-mi iau Desire Z? Ca are si tastatura, si e si mai mic? Hmmm. Dar are doar 800 Mz la procesor. Hmmmm.

Damn it. Si uite asa, de vreo doua luni umblu cu o pocnitoare dupa mine, asteptind sa apara telefonul cel mai foarte final. Citeste tot...

La ce e buna tehnologia

Dupa cum stim din romanele cyberpunk, the street finds unexpected usages for things, usages that were not intented initially by those who created them.

Dar in cazul de fata nu strada face chestii, ci chiar oamenii de stiinta. Cum ar fi, de exemplu, tomograful. Sau RMN-ul sau cum naiba ii spune in limbaju ala complicat.

Ce au facut nebunii care au avut acces la aceasta mare cucerire a stiintei moderne? In loc sa remenizeze bolnavi si oase si matze suferinde si articulatii de rugbysti hodorogi, au luat ei frumusel un piton, da, da, un monstru de-ala lenes si luuung care face hap!, i-au dat mincare un sobolan, l-au saltat pe scaun la RMN si pe urma au inceput sa-l remenizeze temeinic, sa vada cum se digera sobolanul inauntru.

Ce a rezultat sint niste imagini spectaculoase, lucru care certifica inca o data ca oamenii de stiinta nu e intregi la cap, nici sanatosi la minte, ca ar trebui sa se constituie o comisie etica formata din episcopi, patriarhi si din moderatori de talk-showuri care sa acorde certificare de libera practica la acesti atei nemernici care smintesc lumea cu inventiile lor dracesti, care distrag atentia oamenilor de la lucrurile cu adevarat importante pe lumea asta: smerenia, piosenia, ascultarea fata de inteleptii preoti si studiul temeinic, necontenit al Bibliei.

Hai, mai bine distrati-va cu sobolanul inghitit de piton, ca iar ajungem sa vorbim de religie si de biserica si iar ma ia cu greatza.

Sursa: Asylum.com (unde gasiti si alte poze, la fel de smintite, de zaticnite si de neprielnice salvarii sufletului). Via 3quarksdaily.com.



Citeste tot...