Scurte, dar pline de ghinion

În Singapore și în Israel s-au vaccinat spre 80% din populație. Vîrfurile valului patru sînt la fel ca ale celui precedent. Încet-încet, pas cu pas, poate vă dați și voi seama că iarna nu-i ca vara și gripa nu-i ca varicela, și că degeaba te vaccinezi, că virusul suferă mutații și răcești din nou sezonul următor. Ghinion.

* * *

A venit toamna. Am primit recomandări de golf. Face bine la sănătate, nici nu e prea scump. E pentru toată lumea, un sport proletar, merge numa bine cu bere și mici. Imediat, Internetul a fost invadat cu meme care de care mai inventive și mai răutăcioase care să scoată în vedere puternica adecvare a acestui sport la fibra noastră strămoșească. Mai ales în mediul rural. E bine cînd se întoarce lichidele în freză? E bine. Ghinion.

* * *

A ieșit Dragnea să facă marile dezvăluiri intergalactice. Ne-a povestit niște chestii atît de răsuflate și de evidente, că mai avea un pic să facă Breaking News să ne dezvăluie că a făcut pușcărie. A, stai că era să uit. Își face și partid. Va fi un succes năprasnic. Estimez ceva cu virgulă. Așa se întîmplă dacă n-ai curaj cînd trebuie. Mintea patriotului sistemic cea de pe urmă. Ghinion.

* * *

A scăzut PNL sub 20%. Ah, ce dureros. Ghinion.

* * *

Zilele trecute tocmai am avut dubioasa onoare să mă roage un taximetrist votant PNL să-i explic eu lui ce se întîmplă dom’le cu PNL-ul și cu Cîțu și cum e posibil așa ceva. Ah, ce ficat de rîs am putut face pe dinăuntru, în mod tăcut, discret, primitiv și medieval, în timp ce-i explicam doct de ce e bine să fii fraier, să ții cu cei care te fac să suferi. Ah, Doamne, ce gust deosebit are Schadenfreude. Ghinion.

* * *

Au crescut prețurile la energie? Și PSD voia să plafoneze prețurile? Și a fost demonizat? Și l-ați băgat la pușcărie pentru asta? Și acuma vreți și voi să plafonați prețurile? Ahaaa... Mai spuneți. Mai spuneți. Mai ales povestea aia cu puterea economiei libere. V-am spus ce gust deosebit are Schadenfreude?? Ghinion.

* * *

V-am spus că Iohannis a scăzut pînă la 15% la încredere? Nu v-am spus. Un pic de dezastru. Un pic de free fall. Un pic de să fie primit. Ghinion.





. Citeste tot...

Ghinion, încă zece ani

Am o veste excelentă să v-o împărtășesc. Mă grăbesc să v-o dezvălui, să vă fac vacanța mai ușoară și viața mai frumoasă.

La următoarele alegeri prezidențiale, cele ce vor fi ținute în 2024 (deși sînt unele voci răuvoitoare care spun că ar fi convenabil niște alegeri prezidențiale anticipate, în 2023 – prietenii știu de ce),

persoana cu pontențialul cel mai ridicat să devină noul președinte al României este...

tu du duuuummm

// tobe, suspans, luminile reflectoarelor stinse, un strigăt de angoasă în întuneric //

tu duuuu duuuummmm

// vum! se aprind reflectoarele pe mijlocul scenei, intră triumfătoare învingătoarea //

... este Laura Codruța Kovesi.

// aplauze ovații mici leșinuri de plăcere //

Nu vă dau date. Oricum n-o să le credeți. Oricum voi credeți în sondaje doar cînd este prea tîrziu.

Sondez de ceva timp acest scenariu și, indiferent cum l-aș măsura, tot aia îmi iese. Cum o dau, cum o cotesc, tot Kodruța nimeresc. Mă doare la bască dacă credeți ce vă spun sau nu. Eu știu ce-mi iese din cifre.

Cînd spuneam încă din 2012 că Iohannis e singurul care îi face față lui Ponta, mi se rîdea în nas. Pe urmă strălucitorii au crezut cînd era prea tîrziu. Cînd spuneam încă din 2017 că Iohannis va cîștiga al doilea mandat în 2019 cu două treimi, iar mi s-a rîs în nas. Îmi aduc aminte de alți strălucitori cu cîtă emfază îl clamau pe Cioloș președinte. Ei, aș. Pînă a cîștigat Iohannis cu două treimi, fix cum îmi ieșea mie în sondaje.

La fel va fi și acum. O să rîdeți, o să disprețuiți cele spuse de mine. Pînă va fi prea tîrziu.

Sînt deja vaccinat de reticența voastră. Mă doare la bască ce credeți. Acuma doar atît vă spun: Laura Codruța Koveși președinte în 2024 (sau 2023, dacă pleacă Iohannis la NATO).

Las asta aici, să fie semn, să rămînă dovadă. Să discutăm această profeție în 2024.

Hai, rîdeți și distrați-vă. Faceți mișto. Cît încă mai puteți. Mai sînt doi-trei ani pînă atunci. O eternitate.

O să fie bine. O să vă placă. O să doară umpic la început, că o să fie fără alifie. Dar pe urmă o să vă învățați și chiar o să dezvoltați un sănătos sindrom Stockholm.

Ghinion.





. Citeste tot...

Agency / Balls / Conspirație

Motto: “Nimeni nu și-a câștigat independența decât dacă i s-a îngăduit. Totul este controlat pas cu pas. A avut oculta un interes de a permis.” (Comentariu, social media)

Parcurgînd comentariile cititorilor mei, în seara asta am avut o revelație minoră, ajutat și de cel mai recent articol al lui Bogdan Duca.

Teoria conspirației merge mînă în mînă cu servilismul.

Totul pleacă de la un set clar de întrebări. De ce e teoria conspirației atît de răspîndită în România? Și de ce prezintă o stratificare socială atît de bine definită?

În seara asta m-a fulgerat. Ești predispus să crezi în teoria conspirației dacă ești predispus să nu ai încredere în forțele proprii .Să consideri că nu ai putere, că nu ai resurse, că nu poți face lucrurile să se întîmple, că nu poți mișca realitatea.

În științele sociale, din care sociologia face parte, termenul este unul inevitabil anglo-saxon. Îi zice agency. Vine, evident, din filosofie și permează gîndirea științelor sociale cum pătrunde cerneala creta (da, știu: nimeni nu-și mai aduce aminte de acea reclamă).

Conceptul face parte dintr-o dihonie și dihotonomie celebră în sociologie: agency vs structure, alături de alte cupluri de concepte care au făcut la fel de multă istorie în științele sociale: nature vs culture, necessity vs randomness.

În nemernicia mea, ca un cîine turbat, nici nu știu cum s-ar traduce agency în română într-un singur cuvînt fără să-i deformezi iremediabil sensul, fără să-i strivești corola de minuni a exactității sale semantice. Sintagma cea mai apropiată ar fi “capacitatea de acțiune”. Potențialul de a face chestii.

Virtutea de a face.

E o virtute, să poți face lucrurile. Aici e miezul filosofic, izvorît din ideea și mai generoasă de libertate, de la Lock și de la Rousseau și de la Nietzche încoace. E o virtute pe persoană fizică, însă iremediabil combinată cu mînjeala necesității sociale, cu mediul social și istoric. Cu dependența de cale, cum ar zice teoreticianul în limbajul său de lemn.

Te simți liber? Crezi că poți face chestii? Că-ți ai soarta în propriile mîini? Atunci ești mai puțin predispus să crezi în teoria conspirației. Tu faci. El face. Alții fac. Toți fac. Rezultanta e complexă și de cele mai multe ori imprevizibilă, deși colo sus, dincolo de persoane, se structurează frumos în predictibile felii de realitate. Da, există șerpilieni care vor să controleze lumea. Dar sînt atît de mulți încît vectorii de forță se încurcă, se aglomerează într-o întorlocare misterioasă, cu viața sa proprie.

Pe dos. Te simți neputincios? Strivit de istorie, de societate, de cei puternici? Simți că nu ai de nici unele? Că ești o muscă în fereastra realității, izbindu-te nevolnic de geamul realității, fără să-ți dai seama unde e piedica, unde e bariera, the glass ceiling? Atunci ești tentat să te lași în brațele teoriei conspirației, care îți mîngîie neputința, îți tămăduiește resentimentul și-ți alină gîfa din gît. Șerpilienii controlează tot, conduc tot, ei sînt atît de pricepuți și de perfecți încît pot să apese cele mai delicate și insignifiante butoane și să facă moțul de la curcan să se încline cu 37 de grade, dacă așa vor mușchii lor perfecți și atotputernici.

O să cad în păcatul generalității și al stereotipului. Dar e vremea și e subiectul. Sîntem un popor care, pe parcursul istoriei, n-am avut parte de autonomie de acțiune. Agency? Yok. Nicht. Nyet. Verboten. Nada. Mereu au decis alții pentru noi. Mereu n-am avut de nici unele. Mereu am fost slugi nevolnice, sugînd țuțuroiul la cei puternici, la turci, la habsburgi, la fanarioți, la sovietici, acum mai recent la bruxelezi și la licurici și la multinaționale, la cine a vrut să vină pe-aici să ne bage țuțuroiul în gură spre a fi supt.

Și asta ne permează existența, valorile, norul de gînduri care ne înfășoară viața. Ce e permis. Ce nu e permis. Cine face. Cine nu. Cine poate face. Cine nu are voie și n-o să aibă neam de neamul lui voie.

Mai mult. Asta ne permează insidios existența încă din primele experiențe de viață, din primii ani, de la țîță și de la scutec. Poporul român a reușit să inculce această supunere în valorile pe care le transmite pruncilor săi, din fragedă copilărie. Socializarea primară, procesul prin care ne internalizăm valorile și ne definim normalitatea pentru tot restul vieții.

Nu fă aia. Nu pune mîna acolo. Nu te juca cu aia. Nu băga în gură. Nu te du dincolo. Pune-ți căciula în cap. Nu deschide fereastra, că te trage curentul. Nu te urca acolo, că pici și n-am bani să cumpăr altul. Nu îndrăzni. Nu-ți băga nasul. Nu te semeți. Nu pleca. Nu ieși afară, că e frig și bîntuie dinozaurii. Nu căuta. Nu te arunca în necunoscut. Stai dracu’ acasă, la țîța lu’ mă-ta, sub poalele ei acoperitoare. Nu îndrăzni. Nu face.

Și așa pe urmă ne tot șoptește vocea în urechea internă toată viața. Nu face. Nu îndrăzni. Nu cuteza.

Și hop, fandacsia și îmbrățișarea teoriei conspirației. Ce înseamnă teoria conspirației? Că unii mari și nasoi și puternici, șerpilienii cei perfecți și puțini, adevărații adulți, nu ca noi niște copii nevolnici, doar ei dețin agency. Doar ei au îndrăzneala să cuteze că concocteze scenarii și să le pună în aplicare. Să tragă sforile. Să influențeze realitatea. Să stăpînească existența doar dintr-o mișcare de deget mic. Doar ei au voie. Doar lor li se cuvine dulcele și asprul fruct al virtuții de a face chestii.

De ce? Pentru că noi nu putem. Nu avem voie. Nu se cuvine să îndrăznim. Noi trebuie să stăm sub poalele protectoare ale fustei mamei noastre simbolice, dominatoare și cață și frecangioacă la cap și interzicătoare, care ne susură în ureche toată viața: nu face, nu te du, nu îndrăzni. Lasă-i pe alții să îndrăznească. Lasă-i pe alții să se semețească și să riște și să cuteze.

Agency. Autonomie. Libertate.

Toate concepte care sînt străine poporului nostru. Dragul nostru popor de slugi și de pămpălăi crescuți de mame sufocante. Mama fizică. Mama simbolică. Mama societate. Mama stat. Tătuca opresorul, dictatorul luminat, pe care-l adulăm și așteptăm de secole, Ștefan Mihai Cuza Antonescu Ceaușescu Iliescu Băsescu Iohannis. Pe care nu-l putem suferi, dar ni-l dorim să facă chestii, în locul nostru. Nevolnicii de noi. Să facă ei, șerpilienii puternici, pentru că noi nu sîntem în stare.

Mother, do you think they'll drop the bomb?
Mother, do you think they'll like the song?
Mother, do you think they'll try to break my balls?

Da, da, cum să nu, maică. Bea încet, că e rece și te trage corentu. Da, maică, they’ll certainly break your balls. Only those shards and pitiful remains that you still got in your innards after I broke them first, kindly emasculating you during your pitiful childhood.

Dă la mama să pupe, mînca-l-ar mama pe el de pămpălău fără coaie. Da, mamă, așa e: șerpilienii e de vină. Da, cum să nu. Poți să ieși la joacă, mămică. Dar doar în curte. Pune-ți căciula, tîmpitule, că e frig afară și te trage corentu! De cîte ori să-ți spun să nu ieși afară fără căciulă-n cap???

Ghinion.

PS: By the way, că tot văz că se dau unii de chinu’ morții de ce nu iese lumea în stradă acuma, cu toate nemerniciile făcute de ăștia în dictatura sanitară covidiană. De-aia nici nu prea știm să ieșim în stradă ori să facem revoluții, decît dacă sînt riguros instrumentate de șerpilieni, de Sergiu Nicolaescu, de Tőkés, de draga de Anaconda. N-avem pur și simplu coaie. Adică agency. Lasă, maică, să organizeze șerpilienii chestii de-astea, că noi nu ne pricepem.

Ghinion again.



. Citeste tot...

Money money über alles

Follow the money. O expresie celebră din zona politicii, înfiptă în mintea oamenilor odată cu scandalul Watergate și cu filmul All The President’s Men.

Ce-mi veni să mă gîndesc la această expresie celebră?

Iaca, mă gîndesc la vecinii și prietenii noștri unguri. La Ungaria, bre, această țară deosebit de apropiată nouă. Și uite-așa, mi-a și venit Follow the money în cap.

Ungaria este țara din Uniunea Europeană pe care zilele astea toți se îngrămădesc s-o îngrămădească. Să-și demonstreze superioritatea morală, virtutea indignată la adresa faptelor sale considerate a fi reprobabile.

Vai, ce nemernici sînt nasoii ăștia de unguri, cum nu vor ei să asculte de înțeleptele precepte ale deontologilor de la Bruxelles. Vai, ce groaznic e Orban. Orban cel Rău, ca să nu creăm confuzii. Căci mai există un Orban cel Bun, aici la noi în gubernia noastră docilă, un mediocru deosebit care nu iese din cuvîntul stăpînului galactic.

Ce face Orban cel Rău, spre deosebire de Orban cel Bun? Păi simplu. Își apără interesul. “Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul”.

Nu știu cum sună Eminescu în maghiară. Probabil cu foarte multe colțuri fonemice. Căci știm cu toții că maghiara nu e neapărat cea mai melodioasă limbă de pe lumea asta a noastră unde indo-europeana e baza, iar ugro-finica e bau-baul de servici.

Dar știu clar că Eminescu, un poet genial, însă un ideolog tare hulit în zilele noastre, se potrivește foarte bine cu gîndirea lui Viktor Orban. Follow the money. Protect your people. Be proud. Repeat. Nevoile. Neamul. Rîul. Ramul.

Bunăoară, de-un par egzamplu, să vedeți belea cum funcționează principiul Follow the money după mintea lui Orban. Orban cel Rău, ca să nu creăm confuzii.

Știți că recent a fost marea discuție cu banii de redresare Covid. Recovery funds, în limba imperială. La noi le zice PNRR. Vestiții bani de reziliență pe care Uniunea Europeană, în marea sa mărinimie, îi varsă peste gubernii să atenueze efectul Covid.

Știți voi, în cazul României ăia ditamai 80 de miliarde de euro care de fapt nu sînt ditamai 80 de miliarde, sînt doar 40.

Ba nu. De fapt nu sînt 40, doar 38.

Ba nu, că nu sînt 38. Sînt de fapt doar 29.

Ba nu. Ce să vezi, din ăștia 29 de miliarde de faptul faptului doar vreo 14 sînt cu adevărat bani. Restul de 15 sînt împrumuturi. Sanchi, oricine poate să ia împrumuturi, că trebuie să-i dai înapoi. Cîțu pur și simplu numai asta face, de cînd a început Covidul: se împrumută cu zeci de miliarde pe an, cît nu s-a împrumutat România în toată istoria ei post-decembristă. Pe cîrca generațiilor viitoare.

Nu mai spun că pentru aceste împrumuturi așa-zis generoase de la Coana Europa te mai și înhami la tot soiul de slugărnicii (le zice “condiționalități”, ca să le mascheze gustul de jujău pus la gîtul oii, să prostească proștii cu cuvinte complicate) pe care orice țară întreagă la cap nu le-ar face în vecii vecilor: mărirea vîrstei de pensionare, concedieri masive, vînzări de bunuri ale statului către străini (le zice “privatizări”, tot spre prostirea proștilor).

Deci nu sînt 80 de miliarde. Sînt doar 14. Adică doar 18% din glorioasa sumă inițial ce s-a vehiculat cu mare tam-tam de laudă, să prostească proștii. Și pentru asta mai și trebuie să muncim cu toții pînă la 70 de ani, adică pînă murim. Nicht pensie. From sparanghel directly țu mormîntăn.

Aha. Doar 18% din ce ni s-a promis inițial. Pe bune?! Ce cool e ursu’.

Ce a făcut Orban în tot acest timp? Orban cel Rău, Viktor cel Orban? Ce să facă? Ce știe mai bine. Și-a apărat interesul. Interesul său. Și interesul poporului său.

S-a așezat la masa negocierilor UE, s-a folosit de instrumentele de putere pe care tratatele UE le pun în mod legal și egal la dispoziție tuturor țărilor componente și, împreună cu Polonia, a făcut o presiune constantă, perseverentă, de neclintit, pînă i-a convins pe distinșii domni europeni să-i dea mai mulți bani decît cei alocați inițial. Și fără condiții oneroase, că încercau să-i bage mortul în casă cu tot soiul de viclenii procedurale și legislative de pus călușul în gură și lațul de gît.

Deci ce a făcut România? A primit mai puțini bani decît cei promiși inițial. Mult mai puțini. Ce a făcut Ungaria? S-a luptat. A folosit instrumentele de negociere pe care le avea la îndemînă. Și a primit mai mulți bani.

Aha.

Și Ungaria e în continuare bine mersi în Uniunea Europeană, n-a zvîrlit-o nimeni afară - și nici n-o s-o zvîrle, stați voi liniștiți, mai ales după Brexit. Și își vede frumos de viața ei și de interesele ei. Naționale. NAȚIONALE.

Repet: NAȚIONALE.

Ce ziceam? Follow the money.

Hai să vă mai zic încă una, tot cu Follow the money. Și tot cu Ungaria. Și tot cu interesul național.

Ați văzut zilele trecute ce frumos s-a jucat meciul Franța – Portugalia din Campionatul European de Fotbal? Cu stadionul nu plin, ci hiperplin. Înțesat. Pînă la ultimul locșor ocupat. 67 de mii de locuri are. Toate 67 de mii au fost ocupate. Ce Covid, frate? Ce precauție? Ce stare de alertă? Ce pandemie? Hai sictir. E meci de fotbal. Se joacă cu tribunele pline. Mamă, ce spectacol a fost. Și pe teren. Și în tribune.

Știți unde s-a jucat meciul? La Budapesta. Acasă la Orban cel Rău.

De ce? Pentru că sperietoarea Covid încetul cu încetul nu mai sperie atît de mult. A început lumea să-și dea seama că a fost puternic instrumentalizată întru scopuri de-alea nasoale, non-democratice, de control social.

Mai mult de-atît. Pentru că Viktor Orban, Orban cel Rău, e un om întreg la cap, care ține cu țara lui. Deoarece acest Campionat European este, dincolo de orice, mai întîi spectacol. Și spectacolul nu se face fără oameni. Oamenii vor în tribune, nu la coteț. Și mai ales pentru că dintr-un asemenea meci se fac bani. Bani frumoși.

Aha. Deci bani. Aha. Follow the money.

Să continuăm cu povestea. Tot despre Follow the money este. Și tot despre Ungaria.

Zice că finala Campionatului European de Fotbal e programată să se joace în Anglia, pe Wembley. Mare stadion. Celebru. Un adevărat templu al fotbalului. Și, pe deasupra, foarte încăpător. Așa e planificarea la acest Campionat European, rezultată în urma unor negocieri aspre, dar severe: finala în Anglia, pe Wembley, unul din kilometrele zero ale fotbalului global.

Zice că, însă, zilele astea în Anglia încă se folosește în continuare tema Covid pentru a speria lumea. Ținută la coteț. Restricții. Alertă. Chestii de-alea de tot am avut parte în ultimul timp. E pericol. E varianta Delta, aia din India. Deci buba. Deci Covid.

Zice că, pe cale de consecință de Covid și de Delta și de buba mare pericol gros, guvernul englez ar fi vrut ca finala să se joace totuși cu tribunele goale. Pandemie, da? Pericol, da? Deci nicht, verboten. Wembley gol. Țuruk țu cotețăn.

Dar, ce să vezi? Degeaba zice guvernul englez că vrea meci de-ăla steril, fără oameni în tribune. Pentru că nu e doar după capul lui întotdeauna. Distinsul guvern englez uneori își mai găsește și nașul.

Zice că UEFA, organizatorul Campionatului European, și-a pus frumos costumul de naș, godfather cum îi zice în engleză și mai ales în italiană, mai ales prin Sicilia, s-a dus frumos doamna UEFA la domnii englezi și le-a pus problema pe masă. O problemă mare, groasă, penetrantă. Ca între gentlemeni: șantaj pe față.

Auzi, bre distinse guvern englez. Băi gentlemenilor băi. Ori permiteți să se joace finala cu tribunele pline, la capacitate maximă. Ca la o finală de Campionat European. Ori mutăm uite-așa, în doi timpi și trei mișcări, finala la Budapesta. Da, da. Ați auzit bine. Nicht Wembley. Jawohl Budapest. La Budapesta, în țara aia acolo unde Orban – Orban cel Rău, ca să nu creăm confuzii – e întreg la cap și dă voie la meciuri de fotbal jucate cum trebuie, cu spectatori în tribune.

Pe bune. Nu e glumă. Nu e poveste. Nu e cu “zice că”. Spun eu așa, ca să mă exprim plastic. De fapt toate s-au întîmplat cu adevărat săptămîna trecută. Cu tot cu șantaj de-ăla elegant, pe față. Le zice “negocieri”, ca să prostească proștii. De fapt îi zice “putere”. De ce i-au amenințat pe englezi că mută finala? Pentru că chiar puteau să o mute. UEFA chiar avea putere pe acest subiect. Putere cel puțin la fel de mare ca și puternicul guvern englez.

Aha. Șantaj. Aha. Putere. Aha. Negocieri.

Știți care e deznodămîntul la aceste negocieri de tip șantaj? Văzîndu-se în primejdie să piardă ditamai finala, ditamai halca de spectacol și de bani, încasările de la 70 de mii de spectatori, nu mai vorbim de pierderea de prestigiu, ce-au făcut vitejii noștri englezi deontologi, atît de dornici să respecte legea și să combată Covidul?

Ce să facă? Au pus banii mai presus de toate. Money money über alles. Au lăsat naibii baltă orice pretenție de precauție, și-au lăsat frumos chiloții deontologi jos și au acceptat presiunea UEFA. Șantaj, șantaj, dar să fie bine, totuși, să nu fie rău. Hai cu penetrarea. Hai cu egalarea.

Da, cum să nu. Sîntem precauți, combatem Covidul, dar nu de data asta. De data asta dați-ne banii, nu vă duceți cu ei la unguri, por favor. Gata. Piua. Am zis și noi, dar de fapt nu vorbeam serios. Haide, bre, că am glumit cu Covidul și cu varianta Delta. Pentru bani ne facem că nu există Covid. Hai cu egalarea. Hai cu penetrarea. Dar hai și cu banii.

Ce spuneam mai înainte? Follow the money.

Deci, dragii mei servili și umili și degrabă ascultători la Coana Europa, toată lumea e cu deontologia în gură și cu marile principii morale în dinți pînă se ajunge la momentul adevărului: la bani. Follow the money. Money money über alles.

Doar noi sîntem mai proști, mai fraieri, mai pămpăli și mai slugi, nu sîntem în stare să ne vedem interesul, să luptăm pentru el, stăm ca floricica, admirăm cu ochii larg beliți deosebitele așa-zis “favoruri” pe care Coana Europa se face că ni le face de dragul nostru, de fapt praf în ochi și prosteală pentru proști, și culegem ca slugile doar ce ni se oferă: firimituri, lături, umilință.

La noi nu e cu Follow the money. La noi e cu Follow the prost.

Ghinion.



(Articol apărut inițial în Evenimentul Zilei)

. Citeste tot...

Hai să plătim păcatele bunicilor lui Franț

Trebuie oare copiii să plătească păcatele părinților? Așa se pare, dacă ținem cont de evenimentele recente.

Mișcarea Black Live Matters afirmă că îmbuibații de occidentali din ziua de azi trebuie să plătească păcatele făcute de strămoșii lor, pînă la a șaptea spiță. Să sufere, mama lor de recenți, pentru felul în care strămoșii negrilor de azi au fost asupriți în sclavie. Le-a venit rîndul să sufere și albilor. Să aplece genunchiul. Apoi să aplece grumazul.

De partea cealaltă a Atlanticului, altfel de păcate se pregătesc să fie plătite de generația de azi. Bunicii îmbuibaților de occidentali au construit autostrăzi și au poluat și au violat cu mare ștremeleag Natura, penetrînd-o cu beton și cu combustibili fosili și cu tot ce putea fi Natura penetrată. Generații de bunici din ce în ce mai aprigi și mai poluanți și, pe cale de consecință, mai îmbuibați au construit diguri, poduri, autostrăzi, au turnat betoane, au asuprit mistreții și urșii și lupii și urșii polari.

Acuma a venit vremea ca nepoții lor să plătească. Nicht distracție. Gata. Aloo, nepoți: capu’ la cutie. A venit vremea plății ecologice. Nu mai facem autostrăzi. Auziți, băi esticilor săraci? Gata, nu mai faceți autostrăzi, căci bunicii noștri au violat natura și au ars prea mult carbon. Nu vă mai industrializați, băi esticilor. Că am făcut-o noi acum trei-patru generații și uite ce nasol este: sîntem bogați și îmbuibați și triști și nu ne mai place nimic, ne tefelizăm și ne pufarinizăm și ne pufoșizăm și așteptăm să vină istoria peste noi, să ne cucerească din nou barbarii care deja bat la porțile Bizanțului din ziua de azi.

Gata, mă săracilor! Nu mai mîncați carne! Nu mai visați la mașini mari! Nicht consum și nicht autostrăzi și nyet coșul de supermarket plin cu tot soiul de chestii pline de colesterol. Gata, săracilor. Verboten. Bunicii noștri și părinții noștri au păcătuit, s-au prea îndestulat. Acuma e vremea ca aceste păcate să fie plătite.

Și pentru că noi, occidentalii îmbuibați, nu avem chef să ne distrugem autostrăzile și să ne dăm jos din Mercedesurile noastre hiperluxoase și hiperpoluante, vă năimim pe voi, noile slugi ale Imperiului, să suferiți în locul nostru.

Să plătiți voi, măi sărăntocilor, păcatele părinților noștri. Să suferiți voi fără autostrăzi pentru că bunicii noștri au construit prea multe la vremea lor. Să vă sfîșie pe voi urșii în curte, că nu mai e voie să fie împușcați. Ursul e ecologic, e necesar la casa omului. Mai ales la casa sărăntocului estic. Că noi oricum nu mai avem urși la Frankfurt și nici la Koln. Urșii trebuie protejați. Acolo la voi la Telega și la Mizil.

Gata. Ne facem ecologiști și morali. Adică stai așa, că poate ați înțeles greșit. Adică noi, îmbuibații modernității, suferim ușor, lejer, de vară. Că stăm cocoțați pe tot ce au construit bunicii noștri, mama lor de penali și de păcătoși, ai văzut cum au omorît ei toți urșii? Iar voi, sărăntocilor, hai suferiți di granda în locul nostru. Fiți mă voi ecologiști și băgați trotinete, nu autostrăzi, și rămîneți săraci, sărăciilor, sărăntocilor, slugilor necesare. Căci sărăcia e curată, ecologică. Fără betoane. Fără autostrăzi. Doar trotinete și urși.

Vă place cum se plătesc păcatele părinților? Părinții lui Franț și ai lui Pierre și ai lui John au păcătuit. Acuma urmașii păcătoșilor îl obligă pe Ion de la Mizil și pe Veta de la Urziceni să plătească păcatele.

Mi se pare normal. De să le plătească ei? De-aia există slugi pe lumea asta. Să sufere în locul stăpînilor. De-aia există Imperiu. Să fie ecologie la Mizil și la Urziceni.

Ghinion.



. Citeste tot...