Vin alegerile!

. Citeste tot...

Sidi Larbi Cherkaoui: Sutra

Se ia un pluton de cǎlugǎri Șaolin, pe persoanǎ fizicǎ evident, cu bilet de voie de la unitate, de la mînǎstirea lor.

Se oferǎ instructor civil pe teme de ontologie a spațiului, corpului și sensului vieții - un coreograf de dans contemporan, Sidi Larbi Cherkaoui.

Se pune mascotǎ un puștan de ucenic de cǎlugǎr Șaolin, care pînǎ și el face chestii de stǎ mîța în loc. Se iau niște cutii, de mǎrimea coșgiucelor, pe post de decor, pe care sǎ le care șaolinezii dupǎ ei și cu care sǎ facǎ chestii de o complexitate greu de bǎnuit. Se mai face și un set de cutii mai mici, pe care sǎ le mînuie Mînuitorul, Creatorul, Artistul, Fǎcǎtorul, oglindire a realitǎții, joc al umbrelor și ielelor.

Rezultǎ cel mai proaspǎt act de interculturalitate pe care l-am vǎzut vreodatǎ: Sutra. De o rigoare și și tehnicǎ și precizie corporalǎ și coreograficǎ exemplare. Și mai ales plin de sens. Strǎbǎtut ca un fir roșu de întrebǎrile mari: cine sîntem, ce cǎutǎm, cum cǎutǎm, care e soarta noastrǎ pe acest pǎmînt, se meritǎ?

Fabulos. Simply fabulous, cum ar zice polonezul aflat în cǎutarea mîntuirii.

Doamnelor și domnilor, Sidi Larbi Charkaoui și cǎlugǎrii Șaolin în spectacolul Sutra. Neapǎrat de vǎzut și de cugetat cu un pahar de vin în mînǎ pe marginea fabuloșeniei sale :)




. Citeste tot...

Alpha Tango cos de beta

fabulos.

cine nu ride, nu intelege.

cine nu intelege, nu stie matematica.

cine nu stie matematica e fericit: ride cinta si danseaza si-l doare la basca, mama voastra de spontani care nu stiti matematica si avetz creerul limpede, neted, nepenetrat de ginduri, precum cutele cearsafului proaspat calcat, precum tangenta la cerc, precum graficul evolutiei economice a Romaniei pe termen mediu spre lung

aaaargh! unde am pus culegerea Nitza si Nastasescu? unde am pus toporul? dar compasul si echerul? dar raportorul?






. Citeste tot...

La ǎștia nu vin alegerile!

. Citeste tot...

Au trecut alegerile!

. Citeste tot...

De ce danseazǎ îngerii ca niște draci, mamǎ?

Carlos Saura, Flamenco Hoy.

Pentru cei care nu stiu filmul lui Saura, Flamenco... :)

Citeste tot...

Ca un zvîcnet, ca o tăietură, ca un pas de milonga

Unul din primele lucruri pe care le observi atunci cînd vezi demonstrații de aikido îl reprezintă asemănarea cu dansul. De altminteri, mulți și folosesc această comparație în sens depreciativ, cu un dispreț de-abia disimulat: “ce-i și cu baletul ăsta! nu sînteți în stare să bușiți nici măcar o muscă”.

Așa o fi. Despre asta, altădată, despre dacă aikido e în stare să fie marțial (ps: e în stare, stați liniștiți. Dacă știi să-l practici e al naibii de eficient, efectiv, chiar primejdios. Detractorii confundă demonstrația cu chestia pe bune.)

Să ne întoarcem la dans. Dacă atunci cînd vezi aikido te frapează asemănarea sa cu dansul, cu atît mai mult îți dai seama de asta atunci cînd îl practici. Curgere, poziție, ritm, armonie cu partenerul, grație, control, colaborare, energie, agresivitate cumpanită, patimă controlată.

Și instinctiv îți vine în minte și numele dansului cît se poate de punctual, nu ceva vag, general, gen “dans” sau “balet”. Nu. E cît se poate de clar, de la primii pași, chiar înainte să lucrezi cu vreun partener: tango.

De la primele mișcări de tai sabaki, chiar înainte să înveți și primele căderi, de la mișcarea picioarelor, de la ashi sabaki îți dai seama cît de mare e legătura cu tango-ul.

Echilibru zvîcnet concentrare energie stăpînită, precum calul care joacă în frîu. Pas înainte, repede și celălalt după el: okuri ashi. Ține bazinul jos, păstrează echilibrul, ai grijă la kamae, la atitudine, nu fi fleașcă, nu fi pisi, concentrează-te, dar nu fi nici prea țapăn, că nu sîntem la trosneală aici. Fluid. Curgi.

Pe urmă pasul dinapoi care încalecă piciorul dinainte, într-un dezechilibru temporar, ca pisica, repede vino și cu celălalt, ca ninja: tsugi ashi. Plutești precum felina pe deasupra podelei. Ca un dansator de tango care își ațîță partenera, apropiindu-se, dîndu-i tîrcoale, făcîndu-i avansuri, dar în același timp păstrînd distanța: atenție, mușcă fiara!

Pe urmă vine rîndul să înveți tenkan, soto tenkan, și din nou te frapează asemănarea cu tangoul. Mai ales cînd îl faci cu partener, mai ales inserat într-o altă tehnică, e tango clar. Aceeași măturare a piciorului din exterior înspre spate, în timp ce te rotești pe axa piciorului celălalt. Piciorul din exterior mătură razant podeaua, în control, într-un arc de cerc bine stăpînit, furie rotundă și reținută și mișcare de coasă. Tenkan. Din fața lui ai ajuns paralel cu el, în lateral. Tango curat.



Asta dinspre partea de soto tenkan, pe exterior. Dar ce să spunem de uchi tenkan, de întoarcerea prin fața partenerului / adversarului? Păi e tango curat, e control al brațelor și poziție de început de dans. Aceeași nevoie de tensiune în brațe, de atitudine pizdoasă, fermă, dar și stăpînită. Cu mîna liberă îi controlezi mîna sa liberă, ca și cum ai ține o sabie, o iapă nărăvașă, o parteneră focoasă, dată dracului, cu picioarele cabrate și cu poftă de dezmăț pe muzică. Cu mîna prinsă inițial în gyaku hanmi katate dori ai făcut între timp mișcarea aia rotundă, elegantă, spre fața sa, de intrare și de eliberare din strînsoare. Tot ca la tango: un gest de control, de apropiere, de tupeu și de invitație.

Pe urmă, pe măsură ce înveți tehnicile de fixare (katame waza) sau pe cele de proiectare (nage waza), cînd înveți diferența dintre omote și ura, dintre intrare, înaintare, avans, peste el (omote) ori evitare, eschivă, preluare a efortului celuilalt, întoarcere, mers în spatele său (ura), îți dai seama că tot ce este ura waza este de fapt tango waza.



Rotund, în spate, învîrte partenerul / adversarul, fă-l pe uke rotund, profită de năvala și de impetuozitatea sa și dezechilibrează-l, du-l unde vrei tu, nu unde vrea el, fă-l să se învîrtă în spirală, rotund, rotund, pînă jos, și mai dezechilibrat, și mai al tău, tot timpul în control. Poți s-o faci și încet și senin. Poți s-o faci și năvalnic și agresiv, cu draci în tine, ca un cal care mușcă din zăbală, ca o iapă nărăvașă. Depinde de tine.



Dacă vă uitați la posturile dansului de tango, veți vedea o grămadă de situații în care un partener îl dezechilibrează pe celălalt, ținîndu-l în același timp și controlîndu-l, semn de putere, de gingășie, de poftă, de dispreț, de control, de amestec de bine și de rău, de pozitiv și de negativ, dorință și reținere, agresivitate și tandrețe, pasiune și răceală telectuală. Yin și Yang. Omote și ura. Irimi și tenkan.

Și dintr-o dată totul este atît de simplu. Sau, mă rog, ceva mai simplu decît la început.





Hajime!

.
Citeste tot...

Cum arata MTV-ul in anii '20

Tot de tzitze, craci si de Apocalipsa erau preocupati oamenii si atunci...

:wink: :wizeguy:


Citeste tot...

Frentic, furious and fast

Doamne, despre cîte chestii mișteaux ar trebui să vă povestesc.

Să vă spun cum mi-am amintit de CAKE și de Violent Femmes și cum de vreo săptămînă și ceva l-am împușcat pe Bach prin sinucidere și ascult Megadeth și Rage Against The Machine și CAKE și Metallica și Violent Femmes și Iron Maiden și Smashing Pumpkins și Beck și Pearl Jam și Jamiroquai. Și mă simt rău și tînăr și plin de otravă în sînge și viu și șmeker și un semizeu printre dristoreni.

Sau să vă povestesc ce mă țin să vă povestesc de la Paște, despre Sidi Larbi Cherkaoui și despre Sutra și despre imposibila alăturare dintre dansul contemporan și călugării Shaolin, și despre ce se poate face cu două picioare dibace și cu restul mîini, cutii în formă de coșciug, bețe de bambus și multă, multă, multă creativitate. Courtesy of Lanternativa, căreia nu știu cum să-i mulțumesc pentru ce bijuterie de artă ne-a ajutat să descoperim.

Sau despre zilele de trosneală ce stau să vină, la Dieppe mai întîi și pe urmă în mirobolantul, verdele, legendarul tărîm al înfrînților, al celților, al pletoșilor și muzicanților și minerilor, unde ne ducem să dăm din noi tot ce e mai bun, adică sînge și placaje. La Caernarfon, acolo unde toată lumea vorbește Cymraeg. Acolo, la doi pași de Irlanda.

Sau despre sondajul cu tinerii și corupția, să-ți pui mîinile în cap de ce atitudine permisivă la adresa corupției au dragii de tineri, mama lor de tineri, huoooo, la carte, nu la dat șpagă pentru note, rasa voastră de blambeci.

Sau despre sfîșierea sufletească pe care o simți cînd îți dai seama că niciodată, dar niciodată, n-o să poți să scrii atît de tăios și de inevitabil precum John Le Carre. The Night Manager.

Sau despre pozele cu Nana și cu Nănuțu scanate recent de taică-meu. O adevărată istorie a vremurilor care au trecut și n-or să mai fie. Sau tot despre taică-meu, tot despre scanat, tot despre perioada aia: acum scanează monografia Telegii. O să-l ajut cu niște OCRizare să o digitizăm, să dăm Telega la tot Internetu :)

Sau despre meduzele care se regenerează și nu mor niciodată, courtesy of Sorin.

Sau despre discrepanța de venituri dintre bărbați și femei, că tot pomenea Mihaela Miroiu de ea la curs. Am deschis SPSS-ul și baza de date și voila! Cifrele rostește și nu mințește.

Sau despre exasperata, mușcătoarea scrisoare a germanilor către greci. Ce bine știu unii să bată obrazul... :(

Dar las toate astea deoparte pentru moment și vă povestesc despre cît de bine scrie matematicianul, Varujanul. Vecinul meu de cartier de Dristor și de București și de țară, dar mai ales și mai ales vecinul de spirit, de gîndire. Nu că aș gîndi la fel de elaborat precum el, nici chiar așa, însă în creierul nostru bate aceeași vitează inimă de gînd.

Aici. Aici. Aici.

Hai, bucurați-vă că avem astfel de oameni printre noi și nu uitați: ascultați CAKE și fiți furioși. Cînd nu veți mai fi furioși, veți fi blegi și moi și fraeri și flasci și morți și îngropați.

Hai, fiți furioși și fericiți și senini și aprigi și nemișcați. Toate în același timp. Cuuum? Nu știți? Păi atunci nu sînteți zen, măi balcanicilor măi. N-am cum să vă învăț. Trebuie să găsiți zenitatea furioasă și fericită și senină și aprigă și nemișcată acolo adînc, jos, în voi, după colțu creerului, în spatele grăsimii inimii. Căutați, că o veți găsi.

:wizeguy:

:)




* * *
Varujan Pambuccian - Ieșirea din bloc

Îmi plac drumurile. Drumul este un fel de concretizare a neliniștii. Ieși din bloc, ca și cum ai părăsi o crescătorie de oameni și dintr-o dată poți alege între foarte multe feluri de a scăpa dintr-un imens mecanism de ceas vechi, în care roata dințată numită madam Ionescu de la parter care știe de câte ori ai respirat între minutul 283 și minutul 351 al zilei de alaltăieri când ai stat acasă și roata dințată numită vecinul de la trei care știe perfect să demonteze și să monteze orice Dacie făcută în timpul ultimului plan cincinal și roțile dințate de la diferitele componente ale scării numite, habar n-am de ce, apartamente, macină la greu, seară de seară, producția de bomboane agricole pe bordura schimbată anual cu dărnicie de Primărie. Bordura asta este un fel de băncuță bună la toate. Cred că de-aia, ca să simtă lumea că îi crește nivelul de trai, bordurile vor crește odată cu țara ajungând atunci când noi nu vom mai fi pentru a ne bucura de ele, un soi de baraje din vârful cărora lumea se va vedea altfel, mai departe, mai dincolo de chioșcul de la colț, poate că atât de dincolo încât urmașii noștri vor putea privi seara, până la Mac-ul de la Dristor.

CAKE - The Distance


CAKE - Frank Sinatra


CAKE - Friend is a Four Letter Word


CAKE - I Will Survive

Citeste tot...

Nonshalantza

Nonshalantza. Spontaneitate. Naturaletze. Care vine de la sine.

Auzi tu, bre cititorule: de la sine. Adica de dincolo de creeru mamiferian. Din ala sherpilian, din ala reptilian, din matze si din oase shi din muschi si din zvicnire. Din natura de dinainte de cultura lu peshte prajit si a lu neuronu restrictzionat shi schingiuit in fiarele ratziunii.

Deci pentru astazi, stimatzi reptilieni, in loc de cafea, sau pe linga cafea, va propun doo feluri de naturaletze spontano-dezinhibata, de elegantza a sine-lui. Una cu vorbe, alta cu gesturi.

Prima, cea cu vorbe, vine dinspre zona de adinca intzelepciune ironica si cinica si morometziala de care unii dintre noi dau dovada atunci cind vin alegerile. In cazul de fatza, Ion a lu Ciocan sau Iocan sau cum ii zice lui acolo in manualu de limba romana si restu literatura este Moshe & Mordechai, care ne readuce aminte de o perla de scriitura de pe vremea alegerilor localo-parlamentaro-doomiioptare.

Ne spune acolo Moshe & Mordechai cum e cu punga, cu fidelitatea electorala, cu materialele promotzionale folosite pe post de suport de oo (nu, nu la ce va ginditzi voi; mai inocent, mai utilitar, mai ca la tzara), cum e cu sondajele, cu independentzii, cu uninominalu si mai ales si mai ales cu bagatu, procedeu dupe care tinjeshte baba Merlina, "da' sa nu ma doara".

Deci daca nu-l cititzi, nu shtitz ce pierdetz. Moshe & Mordechai, Jurnalu de campanie

Iata o mostra de monstru de scriitura :) :

Azi a venit primaru’ cu unu’. Zicea că ei dă startu’ la campanie, la noi în comună. Se uita lumea urât la ei. Pe urmă au zis ei ca e campanie d’aia, electorală.

“A, aşa da, dom’le” le-a zis moş Filet. P-ormă ne-a dat ăla grasu’ care a venit cu primaru’ sacoşe galbene. Şi a zis că să-l votăm, că ne bagă asfalt. Da’ baba Merlina e surdă şi nu pricepe. Că tot întreba ce ne bagă. I-a zbierat fi’su’ în ureche că ne bagă asfalt. Da’ baba a făcut gura pungă şi a zis că “mie poa’ să-mi bage, da’ să nu mă doară”. La sfârşit ăla a zis că să votăm cu Săgeată şi a plecat. Votează dracu’, că ai lu’ Săgeată e toţi în Italia. A mai rămas numa’ doar a bătrână.

:)

* * *

Al doilea gen de nonshalantza shi de naturaletze si de spontaneitate care de fapt au in spate zeci si zeci de ore de lucru si de sudoare, dar care nu ar fi fost posibile fara baza fundamentului temeliei de talent innascut, de geniu si de gena, de acea scinteie de pornire - unii zic divina, altzi zic "di vina" - vine din zona Hollywoodului. De la acei frumoshi gomoshi ai anilor de represiune ideologica, din zona anilor 50 de un conformism nebun nebun nebun, din zona bombei atomice si a buncarului din curte si a lui Mr & Mrs Smith si a inventziei suburbiei si societatzii de consum.

Atunci, pe vremea aceea, traia un nene. Il chema Gene Kelly. Si stia un singur lucru: sa danseze. Si sa cinte. Si sa joace in filme. Si sa faca oamenii fericiti. Adica sa-i sedeze sa-i hipnotizeze sa-i conformeze.

Ceea ce va doresc si voo. Daca nu va uitatz cum danseaza, ce lipsa de fortzare, ce naturaletze si ce elegantza si ce intuitzie corporala, de tip "asa-cum-trebuie-sa-curga", chiar si in momentele cele mai dificile, ce treceri de la o postura la alta, ce curgere si ce inventivitate a coreografiei, atunci nu stiti ce pierdeti. Eu, dinspre partea mea, dintotdeauna mi-a placut mai mult Gene Kelly decit Fred Astaire. Aici avetzi un exemplu de ce imi place Gene. Patru minute de arta cu miinile si cu picioarele si cu trupul. Adica dans.

:)

Courtesy of Nacafale.



Citeste tot...

Pasiune

Cum danseaza oamenii frumosi si navalnici si celtzi si plini de tango in sangele lor sud-american de mama lor de irlandezi patimashi si sprinteni si frumosi. Sau cum se transforma sudoarea in arta si gestul in zbor si muzica in patima si hormonul in spirit.

Neaparat de vazut, trait, vibrat, cu mindra linga si cu paharul de vin in tubulatura.



Courtesy of Povestiri nesfarsite Citeste tot...

Da mama cu animalu'n mine

Deci asha ceva nu se poate face pe caldura asta.

Deci nu e corect ca asha ceva sa ni se ofere privirii pe caldura asta. Deci nu e corect ca pe caldura asta o doamna nobila si educata si rafinata si stilata sa ne atzatze si intarate in halul acesta. Deci nu e corect ca pe o asemenea caldura sa fii tentat, obligat, cajolat sa te uitzi la asha ceva. Deci pe caldura asta ar trebui sa ne uitam doar la filme de pe Discovery si National Geographics, cu castori si cu alte caprioare, albine si rechini. Dar nu cu blonde care danseaza tango cu Banderas.

Deci aaaargh.

Deci sa moara pisica in chinurile dansului daca nu e cald afara si daca nu s-a incins YouTube-ul de atata pofta blonda.

Deci Tango. Sa moara caldura. Sa porneasca focu. Sa tremure carnea. Sa zbarniie muzica.

Tango.

Courtesy of Belle de Jour, care ne aduce aminte despre nobilele radacini macho ale acestui sport al privirii si transpiratiei si hormonului si dorintzei si elegantzei salbatice.

Tango is a practice already ready for struggle. It knows about taking sides, positions, risks. It has the experience of domination/resistance from within. Tango, stretching the colonized stereotypes of the latino-macho-Catholic fatalism, is a language of decolonization. So, pick and choose. Improvise. Hide away. Run after them. Stay still. Move at an astonishing speed. Shut up. Scream a rumor. Turn around. Go back without returning. Upside down. Let your feet do the thinking. Be comfortable in your restlessness. Tango.

Tango, bai balcanicilor bai. Tango...


Citeste tot...

Passion

Art. Passion. Elegance.

Togetherness.

Tango.

The rest is silence. And knives. And milonga. And Borges, of course.

Good night! :)

Citeste tot...