Între Carbonifer și BLM

În necontenita, apriga cursă pentru bunăstare și putere, țările avansate au un avantaj istoric neîndoielnic.

Acest avantaj a fost realizat îndeosebi în două feluri.

În primul și în primul rînd, prin samavolnicie. Violență. Exploatare. Rapt. Jaf pe față. Povestea civilizației e de fapt povestea mitocanilor cu ghioaga în mînă care în decurs de trei cinci șapte generații au spart țestele dușmanilor lor, au răzbit la putere, au devenit ditamai nobilii dați cu pudră pe perucă și au generat structură socială persistentă, evident în favoarea lor și a progeniturilor lor.

În al doilea rînd, în egală măsură avantajul Occidentului a fost realizat pe bază de acces la densitate energetică, înfigînd paiul lung al nevoii și sorbind din dulceața otrăvită a Pămîntului, din diversele straturi de hidrocarburi fosile aflate în diverse stări de agregare: solid (cărbune), lichid (petrol), gaz (gaz natural, îndeosebi metan).

Mai sînt și alte aspecte de luat în considerare: tehnologie / cunoaștere / competiție / risc / guns germs and steel, vorba omului de știință. Dar să nu ne abatem de la calea marxistă a cunoașterii ideologice, pe bază de lozinci puternice, necesare.

Ecuația e simplă. Bunăstare = Dezvoltare. Dezvoltare = Complexitate. Complexitate = Cunoaștere + Violență + Hidrocarburi fosili. E o ecuație în mod voit simplistă, la fel precum Lenin pe vremuri declara ritos că URSS înseamnă puterea sovietelor plus electrificare.

Dar, atenție! Și el tot despre asta vorbea de fapt, semn că ceva ceva e acolo la mijloc, dincolo de propagandă. Suveranitatea / Hegemonia / Proiecția de putere constau în monopolul asupra violenței și în deținerea resurselor de energie. Trăiască Weber și Marx împletiți într-o explicație atotcuprinzătoare, enervant de simplistă.

Acest proces prin care Occidentul a luat fața restului lumii se întîmplă de vreo trei secole încoace, give or take.

Acuma, acest proces este pe cale să fie întors cu cracii în sus, dat înapoi, reversibilizat. Restul lumii, Lumea a Doua, Lumea a Treia, emite pretenții din ce în ce mai pertinente la bunăstare, dezvoltare, complexitate. Și, evident, la redefinirea echilibrului puterii aferentă redefinirii hărții de complexitate socială.

Acumulările Occidentului puternic și dezvoltat s-au făcut pe seama naturii. Cu samavolnicie, neținînd cont de consecințe. Cu barda. Grow first, clean up later.

Fizica e necruțătoare în această privință. Cum bagi paiul în străfundurile pămîntului să scoți carbon, să-i transformi în lucru mecanic densitatea de energie chimică înmagazinată în legăturile sale promiscue, cum faci buba. Principiul al doilea al termodinamicii scoate capul și-ți dă peste fantasma perfecțiunii, transformând o parte semnificativă a acestei conversii în căldură reziduală.

Ghinion. Nu există perfecțiune pe lumea asta. Nu există perpetuum mobile. Vrei să faci omletă? Trebuie să spargi ouă. Vrei să creezi bunăstare și să deții puterea? Trebuie să exploatezi hidrocarburile. Deci să faci mizerie în jurul tău, îndeosebi mizerie termică.

Ai tupeul să ordonezi lucrurile într-o parte, să turtești entropia în jurul tău, construind organizînd crescînd complexitatea, făcînd pe micul Dumnezeu? Țop, în partea cealaltă sărăcia de entropie scoate capul și mai vîrtos, grămezi grămezi de entropie mare generate de nevoia de a domestici entropia mică, locală.

Entropia informatică omorîtă într-o parte, îndeosebi în urbanul dezvoltat, se compensează cu asupră de măsură cu entropia termică generată în jurul centrului de putere, îndeosebi în atmosferă. H = k log (W), cum v-ar da peste nas Boltzmann și Shannon.

Problema e agravată de faptul că pîrdalnicul de carbon, foarte priceput în a înmagazina energie în mod dens în mațele sale de împletire chimică cu alte elemente, la fel de ușor generează și efect de seră. Fapt care vine să complice suplimentar problema creșterii energiei calorice reziduale în ecosistem.

În consecință, sînt din ce în ce mai multe voci care propun să ne înțărcăm de la carbon, la nivelul întregului glob. Hai să oprim dependența de carbon fără a renunța la consumul de energie. Cum putem face asta?

Hai să nu mai scormonim inutil în marele depozite de carbon din scoarța terestră (carbon sink), să aducem la suprafață și să vînturăm în mod periculos funinginea prin atmosferă.

Hai să ne punem mai eficient în calea fluviilor non-carbonice de energice pe care le primim deja în mod inevitabil de la soare și de la gravitație și care străbat zilnic planeta – vestitele surse regenerabile.

Hai să renunțăm la rezervorul de benzină care ne stăpînește viața și să trecem la baterii, să convertim totul în electricitate obținută din altceva decît din carbon.

Hai să scormonim mai mult în miezul atomului, în energia nucleară.

Hai vedem dacă nu cumva vehiculul chimic numit hidrogen e mai puțin păcătos decît anteriorul vehicul, carbonul.

Încălzirea globală e un fenomen cît se poate de real, viu și primejdios. O ținem în ritmul ăsta, generăm în timp geologic relativ scurt un nou Carbonifer, cînd crocodilii erau cît iahtul, șerpii boa cît TIR-ul, palmierii creșteau la Polul Sud și Ecuatorul dădea încet în fiert, precum ibricul pe foc.

În aceeași măsură, încălzirea globală este un instrument al naibii de convenabil de menținere a actualei situații de putere, în care cei mari și puternici fac tot posibilul să rămînă mari și puternici, pe seama celor mici și mulți și, de preferință, dezbinați. Divide et impera, mare pricepere imperială procedurală.

Cele două narative concurente ce se împletesc în jurul încălzirii globale sînt într-un conflict evident. Pe principul “să luptăm pentru pace pînă nu mai rămîne cărămidă peste cărămidă”, puternicii lumii se bat în ideologii care să justifice de fapt un lucru simplu: legitimarea accederii la putere.

Cei avansați, Occidentul imperialist, afirmă că ei și doar ei se pricep să rezolve această mare, gravă problemă globală. Recunosc că au greșit, că au abuzat de carbon, și că lucrurile trebuie să se schimbe. Dar nu se lasă duși de la cașcaval, nu consideră că trebuie să plătească pentru păcatele generațiilor anterioare, nu se dau jos de pe piedestalul de putere.

Din contră, folosesc acest discurs pentru a-și întări poziția de superioritate morală. Pe baza expertizei întru păcat, ceartă în mod superior și trist pe mai nou-veniții la cursa întru complexitate că strică natura încercînd să genereze bunăstare, complexitate și putere.

Chinezilor, prea mult cărbune ars. Nu faceți ca noi. Renunțați la dorința voastră de complexitate, că nu e bine. Stricați planeta, murim cu toții. Aveți o creștere mult prea nesănătoasă a amprentei ecologice, a amprentei de carbon pe care o apăsați cu talpa pe planetă. Mai încet. Mai ușor. Mai cu milă. Hai că vă arătăm noi cum să fiți sustenabili – code word pentru recomandarea de a renunța la complexitate și a trece înapoi la împletit răchită și la fluierat cu foc din fluieraș de soc.

Cei din Lumea a Doua, China, India, Pakistan, Nigeria, Indonezia, contestă acest narativ și scot în evidență hegemonia simbolică înmagazinată insidios într-însul.

Aha, îmbuibaților. Secole la rînd v-ați îmbuibat pe seama naturii și a noastră, generînd poluare, eliberînd catralioane de milioane de tone de carbon în atmosferă, dezechilibrînd în mod ireversibil și iresponsabil echilibrul naturii. Iar acuma nu faceți absolut nici un sacrificiu din îmbuibarea voastră, doar ne opriți pe noi să fim ca voi.

Vreți să se păstreze diferențialul de bunăstare, voi bogați și puternici, noi săraci și proști. Și veniți cu noua păcăleală ideologică, cu noul instrument de shaming prin care să legitimați inegalitatea inerentă sistemului capitalist.

Sună marxist. Sună suveranist. Sună însă din ce în ce mai credibil și mai pe placul celor din Lumea a Doua. China India Brazilia Nigeria Indonezia Vietnam și restul nu mai acceptă să fie trași de urechi precum școlarii neascultători. Și cer ca secolele de abuz asupra naturii să fie plătite.

Ați ajuns bogați și puternici pe seama naturii? Ați acumulat osînză și bănci și tehnologie și portavioane și multă multă bunăstare violînd Pămîntul? Acuma e cazul să mai renunțați din cele strînse. Să plătiți și voi tribut. Să dați înapoi către cei săraci, nu doar să impuneți condiționalități celor așezați mai tîrziu la masa bunăstării. Hai, fiți generoși, renunțați la poziția de hegemon. Să fie bine să nu fie rău. Să fie pace în lume. Dar nu doar pentru voi, că doar nu s-a întîlnit hoțul cu prostul.

Cele două narative evident se vor izbi la fel de aprig și în anii care vin. Fiecare va ține cu dinții de dreptatea sa. Bogații vor îndesa pe gît celor săraci vina de a fi ineficienți și de a polua în prezent mult mai mult decît ei. Săracii vor bate obrazul celor bogați că e cazul să cam pună genunchiul în pămînt și să ispășească niște păcate comise de strămoșii lor.

La fel precum Black Lives Matter devine un discurs din ce în ce mai puternic în rîndul asupriților urmași ai lui Kunta Kinte, săraci furioși care dărîmă statui de Columb și de Washington și de alți cotropitori și colonialiști și deținători istorici de sclavi, la fel în curînd va veni vremea cînd se va contura un discurs critic la adresa Occidentului dezvoltat pe baza păcatului ecologic al înaintașilor. Să ajungă săracii lumii să ceară bogaților tribut de poluare istorică. Păcatele ecologice ale părinților plătite de copii, pînă la a șaptea spiță.

Aveți cele mai elegante capitale ale lumii construite pe bază de exploatare și poluare? Ați construit Londra New York Florența Viena Paris pe bază de hidrocarburi? Mai tăiați un pic din ele. Mai dați înapoi ce-ați furat. Mai dărîmați un pic, că prea v-a crescut nasul. Fiți și voi un pic mai săraci dacă vreți să jucăm în continuare jocul luptei împotriva poluării și să nu schimbăm narativul, să nu venim cumva peste voi să vă pedepsim cu amarnică pedeapsă că ați stricat lumea cu motorul vostru în patru timpi.

Lumea e într-o continuă zbatere și într-o continuă competiție ideologică. În cele din urmă, într-un fel se vor așeza lucrurile cumva.

Depinde dacă se vor așeza pașnic sau cu violență. Depinde dacă în această zbatere a cine are mai multă dreptate și mai multe portavioane nu cumva Ecuatorul să nu înceapă să dea în fiert din nu, ca ibricul pe foc, ca în Carbonifer.

Depinde dacă cei din Bangladeș și din Nigeria nu vor găsi cumva de cuvință să-și ia calabalîcul amenințat de apele în creștere și de secete și de temperaturile de peste 40 de grade de la ei de-acolo și să se mute peste noi la București, la Telega, la Viena sau la Washington.

Cumva, într-un fel, o să fie. Cum? Habar n-am.

Mai contează?...


. Citeste tot...

Cele cinci lucruri care de fapt sînt trei

Indiferent dincotro vii cu mintea disciplinată, aceleași cinci lucruri despre care unii spun că de fapt sînt trei întîlnești.

Fie că vii dinspre inginerie, dinspre filosofie, dinspre științele războiului, dinspre biologie, chiar și dinspre sociologie dacă vii și știi încotro să te uiți,

ajungi tot la stăpîna științelor, la singura unica și deosebita, cea care le unește găsește și stăpînește, the One Ring of Power.

La fizică.

Și acolo, în cartea galaxiilor și a prafului de stele și a continuumului de la infinitul cel mic, hăt tocmai dincolo de crăpătura lui Plank, de neputința lui Heisenberg, această groapă a Marianelor cuantice, pînă spre infinitul cel mare, hăt dincolo de orizontul observațional al gîngăniilor de oameni,

Ai cinci lucruri care sînt de fapt trei: spațiul, timpul, energia, materia și informația.

Sînt mulți dintre cei cu mintea disciplinată care printre fumurile de hașiș ale semnelor matematice și-au dat seama că spațiul și timpul sînt sîrme diferite de vectori de dimensiuni ale aceleiași manifestări texturi substanțe. Continuumul spațiu / timp.

Și-au dat seama că energia și materia sînt ghemuri diferit înfășurate, mosoare cuantice cînd mai largi, cînd mai aproape, ca o strîngere de ape. Continuumul energie / materie. E = mc2.

Și-au dat seama că informația reprezintă liantul dintre toate ele, dintre toate cele, haosul și ordinea, creația și distrugerea.

La început a fost Cuvîntul, și Cuvîntul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvîntul.

La sfîrșit a fost / era / va fi / va fi fost / a fost dintotdeauna entropia, și entropia era la Dumnezeu, și Dumnezeu învîrtea în oala cu supă entropică și se cățăra pe Muntele Imposibil, pe Informație, pe Structurare, pe Ordine, pe non-Haos. Pe Cuvînt.

Tot ce se întîmplă în universul ăsta, de la infinitul mic la infinitul mare, de la frunză la Soare la umbră la Ponta și Iohannis la cruciați la Wall Street la Picasso la rețeta de sarmale la bomba atomică la Obama la cele șaptezeci și trei de metode de croșetat ciorapi de lînă la combinatele chimice de fabricat plastic la Volkswagen la hittiți la tehnologia oțetului,

tot tot tot

TOT

reprezintă variațiuni ale combinatoricii de spațiu și de timp, care ar cam fi același lucru

realizate cu ajutorul energiei care de fapt ar cam fi același lucru cu materia, cea care umple spațiutimpul

toate fiind croșetate împletite în suc de zeamă de esență de informație / ordine / structură.

Restul sînt consecințe. Povești. Întorlocări de împletiri din ce în ce mai complexe. De la Big Bang la tehnologia oțetului și la Ponta și Iohannis și cum trebuie modificată Constituția.

Dacă țineți minte spațiu timp energie materie informație și dacă sînteți disciplinați și căutați în tot ce vă înconjoară aceste cuvinte, dintr-o dată lumea din jurul vostru se va face limpede și cristalină și plină de zeamă și lucrurile vor fi ceva mai simple, chiar și cînd sînt complicate.

Acoperirea spațiului. Modificarea spațiului. Deplasarea prin spațiu. Adică MIȘCAREA.

Acoperirea timpului. Călărirea timpului. Deplasarea prin spațiu în funcție de timp. Adică delta s pe delta t. Adică VITEZA.

Și sfinta sfiintelor, acel ceva chichirez de mister care face posibilă acoperirea spațiului în timp, adică ENERGIA.

Care umple spațiul timpul cu condensatele sale, cu picăturile sale de acreție cuantică, adică cu MATERIA.

Stropi de energie condensați fractalic și probabilistic în dimensiuni imposibil de mici pînă zeama de energie se transformă în firicele de cuantă care se lipesc unele de altele pînă fac particulele elementare atomii moleculele și toate agregările din ce în ce mai mari, mai complexe, universul chimiei, de la hidrogen și heliu pînă la stele, galaxii și tot ce se află între aceste două niveluri: prea mic, prea mare.

Spațiul timpul sînt umplute cu materie, care e condens de energie. Energia este cea care stăpînește spațiul, pentru că mișcă materia prin el, mai repede sau mai încet. Lucrul mecanic adică mișcare adică schimbare.

Iar această structurare, unde e materia, unde e energia, cum și-a schimbat poziția, adică cum a efectuat mișcare, adică lucru mecanic, cît de repede, poate fi la rîndul ei esențializată transpusă stoarsă și proiectată pe peretele peșterii minții și al conceptelor în INFORMAȚIE.

Care e structurarea? Care e așezarea? Care e modificarea? De cît de mulți pași elementari de informație, de cît de multe cuante de cunoaștere e nevoie pentru a descrie starea sistemului? Sînt diferențe, deosebiri? E deal și vale? E mult și puțin?

Avem nevoie de multe sau de puține “cuvinte” pentru a descrie întru totul starea celor așezate? Sau e otova de colo colo, nici deal nici vale, nici mult nici puțin, ci o neosebită supă de materie și stare de același fel, fără modificare, fără schimbare, cristalul perfect, moartea perfectă, entropia perfectă?

Iată un alt cuvînt cumplit și crunt, de care să avem grijă în călătoria noastră: SCHIMBARE. La început nu era schimbare. Cristalul perfect, frumos și simplu, unul cel fără de însușiri, fără de vălurele cuantice de diferență. Și apoi sămînța primă, prima undă, prima zvîcnire, care a scuturat cristalul cel fără de însușiri și l-a explodat întru infinit. De la unu la infinit.

Întrebări. Întrebările de capăt. Întrebările de căpătîi.

Care e spațiul? Care e materia care îl umple? Care e energia de care e nevoie să se miște materia prin el, adică să-și schimbe coordonatele? Cum se mișcă materia de-a lungul celei de-a patra coordonate, adică timpul, adică de fapt cît de repede se mișcă materia prin spațiu / timp? De cîtă informație e nevoie pentru a descrie în totalitate în cărțile cerești și de dincolo de Univers toate acestea?

Și mai departe, întrebările de neputință, de aproximare, de probabilitate. Întrebările de oameni.

Unde ne oprim cu căutarea perfecțiunii? De unde încolo nu putem pătrunde mai în esență, mai în detaliu în această întorlocare? De unde nu putem purcede mai departe fără a fi zei de dincolo de Univers? Cînd unde cum de ce ne lovim de constanta lui Plank ca de un zid de oțel rece și rău, sau moale și bun?

Întrebări. Întrebările de capăt. Întrebările de căpătîi. Întrebările de neputință. Dincolo de ele zace zeul. Dincoace de ele viermuie consecințele.

Și iată cum așa fizica și filosofia și religia sînt, la capătul stației de metrou galactic, cam același lucru, altminteri spus, cu altă disciplină de vorbe. Ontologia pe placul fiecăruia.

Iar eu cred că e cazul să-l citesc totuși pe Nietzsche, să-l ard, să mă plictisesc de el, să mă lepăd de acest stil pătimaș și bombastic de a-mi limpezi întrebările de patruzeci de ani și restul zile.





. Citeste tot...

Preturi la combustibili, 2000 - 2013

Citeste tot...

[...] folclor sponsorizat de ruşi [...]

Oficialii companiei americane ne-au declarat că, potrivit unui reputat expert austriac în geologie petrolieră, prof.univ.dr. Reinhard F. Sachsenhofer, există informaţii potrivit cărora România ar putea adăposti zăcăminte de gaze de şist mai mari chiar decât cele din SUA, estimate la câteva trilioane de metri cubi, în condiţiile în care cea mai puternică ţară din lume îşi asigură jumătate din necesarul de gaze din astfel de exploatări.

În prezent, Chevron explorează în patru perimetre din Polonia şi se află în tratative cu Bulgaria şi România. Recent, însă, bulgarii au decis să anuleze licenţa de explorare acordată Chevron, românii acordându-le în schimb permisiunea, printr-o decizie luată de guvern, în urmă cu puţin timp. Optimismul americanilor este atât de mare, încât se vorbeşte deja de România ca mare exportator de gaze, dacă Chevron dă cep gazelor de şist din zonele Bârlad şi Constanţa.

Tocmai în acest context, sunt foarte interesante informaţiile potrivit cărora în spatele protestelor anti-Chevron se află importante fonduri alocate de ruşi, care nu vor să piardă statutul ultra-privilegiat de principal funizor de gaze pentru Europa.


EXCLUSIV: Pericolele exploatării, folclor sponsorizat de ruşi?
Chevron crede că România ar putea adăposti zăcăminte de gaze de şist mai mari decât cele din SUA
(Replica, 2 aprilie 2012)

. Citeste tot...

Bîrlad au fost, Bîrlad sînt încǎ

La Birlad, acest tirg domol al Moldovei pe care se intimpla sa il stiu, avind si eu radacini din zona aia, s-a intimplat zilele trecute un egzercitz.

Unii zic un egzercitz de democratzie. Unii zic un egzercitz de manipulare. Altii, mai albastri la suflet si mai negri in cerul creerului, zic ca n-ar fi mare diferenta, ca de fapt tot cam aia e.

Dintr-o data, dulcele nostru tirg al Birladului a devenit centrul lumii care este, axis mundi de la piciorul din stinga spate al camilei intzeleptului din Damasc.

Geopolitica si lupta pentru resurse s-a mutat fix pe malul Bahluiului, KGB-ul sau GRU-ul sau care se ocupa de problema si-au incrucishat manushile peste tara cu CIA-ul sau FBI-ul sau care se ocupa de problema dinspre partea ceastalanta si au facut o mica, dar mare demonstratzie de fortza.

"Vretzi sa luatz gazul de la gura copilashilor noshtri? Vretz sa va extindetz sfera de influentza dincolo de Siret? Au nu stitz voi, dragi consultantzi americani de rit neo-capitalist si feroce, ca Moldova nu e a voastra, nici a urmashilor vostri, nici a lui Stefan cel Mare, ci a Gazpromului si a nepotzilor nepotzilor nostri, la fel cum Rosia Montana nu e a lui Gheorghe, ci a lui Isztvan si a nepotilor lui?

Ce credetz voi, ca putetz sa provocati micro-cutremure fara stiinta si acceptul nostru? Pai mai acestia, hai sa va aratam noi cum se provoaca micro-cutremure, in strada, cu popi cu crucea in frunte!"

Drept pentru care s-a intrunit o preacrestineasca adunare cu ful de popi in cap si cu primar in coada, cu portavoci, boxe, steaguri si alte parafernalii minutios preparate in mod spontan si au demonstrat abitir, dar viguros, impotriva napadirii tarii de toate sleahtele cele occidentale si asupritoare si cotropitoare.

Si daca in Piata Universitatii ingineria sociala a dat rezultate suboptimale, in Birlad in schimb priceperea organizatorica si retorica si agitatorica a fost la inaltimea asteptarilor si pregatirii specifice. Dintr-o data, dulcele tirg unde de regula nu se intimpla nimic s-a umplut de lume. Zice ca 5000, ceea ce este deja mai mult decit s-ar fi asteptat oricine. Lume speriata, lume bagata in lipituri, lume inflamata, lume indignata, lume cu vinisoarele de la git umflate de emotii.

Deci, doamnelor si domnilor, distinsi contribuabili si traitori in umbra marelui urs care libertate ne-a adus, tabla este intinsa, pionii au fost deja desfasuratzi. Ivan nu se lasa. Same old story. The game continues. Hai, noi sa fim sanatosi, ca gaze putem produce oricind, oricum, ca le luam eftin din Siberia.







http://vlad.ursulean.ro/marea-adunare-de-la-barlad/ Citeste tot...

Cum o dai, cum o cotesti, tot in Rusia nimeresti

"Traian Băsescu a dat azi, prin discursul rostit în parlament, un semnal puternic pro-american și anti-rusesc într-un moment în care nervii rușilor sunt întinși la maxim, iar în culisele politicii din mai multe state se pun la cale și se execută lovituri zdravene.

Discursul prezidențial constituie o opțiune fără echivoc într-o chestiune de importanță națională, europeană și chiar mai mult de atît.

E de așteptat ca el să fie urmat de o replică tăioasă a rușilor, într-o formă sau alta, un examen sever care ne așteaptă și care ar putea demonstra în ce măsură Moscova mai poate influența jocurile politice autohtone. Să vedem, însă, despre ce e vorba.

[...] Zăcămintele de gaze de șist sunt considerate a fi, în acest moment, cea mai serioasă alternativă europeană la importul de gaz rusesc.

Grație lor, Europa ar scăpa pentru decenii bune de șantajul Moscovei, iar americanii s-ar bucura și ei, pentru că sunt maeștrii tehnologiei de extracție, deloc ușoară, deci ar încasa bani frumoși.
Or, cele mai mari zăcăminte de gaze de șist se găsesc în România, Polonia, Ungaria și Bulgaria.

Intrată pe piața prospecțiunilor din Bulgaria și România, compania americană Chevron a depistat și obținut licența de exploatare pentru asemenea zăcăminte.
În Polonia, americanii de la ConocoPhilips au început deja exploatările.

Rusia nu putea sta cu mîinile în sîn, urmărind cum îi zboară de sub nas piața pentru unul dintre cele mai importante produse de export, gazul metan.

În consecință, în Bulgaria izbucnesc ”spontan”, acum cîteva săptămîni, proteste de stradă în întreaga țară împotriva efectelor nocive asupra mediului pe care le-ar avea exploatarea gazelor de șist.

Urmarea e că scena politică sofiotă începe să tremure de frică, iar parlamentul dă rapid o lege prin care licența acordată Chevron e anulată, iar exploatarea gazelor de șist e interzisă sine die.

În replică, secretarul de stat american Hillary Clinton își programează o vizită urgentă la Sofia, pentru a lămuri problema. O vizită de nivel înalt într-o țară pe care liderii americanii au cam ignorat-o în ultimii 20 de ani.

În paralel, ieri, Traian Băsescu efectuează o vizită pe platforma Exxon din Marea Neagră, după care anunță, azi, în parlament, că există zăcăminte încă și mai mari decît cele anunțate oficial de americani.

Tot în parlament, el afirmă răspicat că România are nevoie de gazele de șist și de cele din Marea Neagră.

Ambele exploatate de americani.

Ambele, menite să dea frisoane Gazprom și Rusiei.

Spre deosebire de Bulgaria, care a bătut în retragere în fața unor proteste naționale cusute cu ață albă – de unde atîta conștiință ecologică pe capul bulgarilor? -, România dă, prin președintele Băsescu, într-un discurs oficial rostit în fața parlamentului, un semnal clar că a ales o tabără.

Care nu e cea rusească.

Zarurile au fost aruncate, urmează replica Rusiei.

Cum alegerile bat la ușă, e de așteptat ca poziția lui Băsescu să determine imixtiuni mai mult sau mai puțin discrete ale Moscovei în jocul electoral.

Deocamdată, s-au dat doar avertismente de mică anvergură, dacă ne gîndim la ciudata manifestație pusă la cale ieri de cîteva zeci de protestatari, în frunte cu Briana Caradja și Claudiu Crăciun, în fața ministerului Economiei, exact cînd erau primiți oficialii Chevron.

Ai zice că prințesa Caradja arde periodic pentru cîte o cauză națională, de la drepturile homosexualilor la cele ale maidanezilor și, mai nou, la chestiunea gazelor de șist. Și e al naibii de bine informată în legătură cu programul de primiri al miniștrilor.

Mai probabil e că, la fel ca în alte dăți, s-a apelat la niște protestatari ”de profesie” pentru a se crea o anume atmosferă în timpul vizitei americanilor.

E aproape sigur, însă, că lucrurile nu se vor opri aici. "

Bogdan Tiberiu Iacon, "Discursul lui Basescu – o directa napraznica in falca Rusiei" (InPolitics.ro) Citeste tot...

The times, they are a-changin'

Courtesy of Dan Popa

:)

Citeste tot...

Problema lumii in momentul de fata

Dincolo de toate problemele pe care lumea le are in momentul de fata, sintem pe cale sa ne mai inventam inca una.

Uite asta.

Citeste tot...

Cea mai importanta stire a acestui an

Presedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berkdimuhamedov, a anuntat ca tara sa va livra gaze pentru gazoductul Nabucco, care va reduce masiv dependenta Europei de gazul rusesc si care va trece si prin Romania.

"Astazi ne apucam de bazele legale si contractuale pentru a furniza energie turkmena Europei", a spus presedintele turkmen la sfarsitul saptamanii trecute, potrivit Reuters, citata de The Moscow Times.


[...] Implicarea aproape sigura a Turkmenistanului inseamna ca Nabucco va avea, cu siguranta, suficiente gaze sa aprovizioneze toate tarile pe care le va tranzita.


[...] Nabucco va insemna reducerea semnificativa a dependentei Europei de gazele rusesti, precum si mai multa securitate energetica, astfel incat sa nu se repete situatii in care tari europene sa ramana fara gaze, din cauza disputelor dintre Rusia si Ucraina.

Sursa: Ziare.com

Na, sa-ti crape fierea in tine de ciuda, Ivane... :( Citeste tot...

Brown bear, brown bear, burning bright, in the shale coals of the night

Poland’s shale gas discovery has recently given Europe reason to be optimistic in attaining its energy diversification goals and may serve as a means of tackling Europe’s most imminent energy crises. Just the potential for Poland’s offer is enough to make a change.

3 Legs Resources, Exxon Mobil, Chevron, and Talisman Energy are among companies leading the effort to unlock gas trapped in shale rocks from Poland to Bulgaria. This supply may be enough to meet regional demand for almost 80 years, according to the US Energy Information Administration (EIA). Poland has completed seven wells out of a planned 124.

EIA estimates that Eastern Europe may hold as much as 7.1 trillion cubic meters of shale gas. Poland alone may sit atop about 5.2 trillion cubic meters, amounting to more than 300 years of domestic consumption and approximately 55 percent of the estimated shale gas reserves in Europe. This exceeds projected domestic consumer need, indicating Poland may evolve from an energy importer to an energy exporter, a promising sign for Europe’s energy diversification agenda.

[...] Poland is a large net importer of natural gas. Of the natural gas consumed in Poland in 2009, 61 percent was imported, almost all of which was supplied by Russia. Realizing the potential for unconventional natural gas to support its declining conventional gas production, the Polish government has shown strong support for shale gas drilling and has put into place very attractive fiscal terms for shale gas development. "Exploration of our own resources is our chance and our obligation,” Polish foreign minister Radosław Sikorski said. “Shale gas is a chance to limit Poland's and Europe's dependence on imports."

Restul articolului, despre felul in care Uniunea Europeana poate incet-incet sa iasa din strinsoarea cvasi-monopolistica a ursului energetic rusesc, il puteti citi aici: Redrawing Europe's Energy Map: Poland’s Offer. Lectura esentiala, despre lucrurile cu adevarat importante, care ne influenteaza fundamental viata de zi cu zi: energia, securitatea nationala, relatia cu Rusia, cooperarea europeana.

Citeste tot...