Verificindu-mi traficul, am vazut ca cineva a ajuns de pe un motor de cautare la una din paginile din perioada aia intensa din noiembrie 2009. Si cum am mintea scurta si memoria subtire, am citit si eu ce scriam acum aproape 2 ani de zile, ca nu mai imi aduceam aminte ce si cum.
Si am citit. Si mi-am adus aminte. Damn it, mi-am adus aminte. Si am ajuns la concluzia ca am cea mai mare dreptate de pe lume. Ca de obicei...
:(
* * *
Noua senzatie de catifelare inerta
4 noiembrie 2009
Stateam in seara asta, imi luam cina, cu laptopul intins pe masa, printre farfurii si furculitze (shtiu, shtiu: prost obicei), citeam, ajunsesem la comentarii, ma uitam sa vad cati ne mai injura, fiind unul din acele site-uri obiective care, ashadar, au in meniul zilei sa ne injure nediferentziat, noroc cu Sheshe care ne-a luat apararea, cand dintr-o data imi dau seama de o noua senzatzie de prospetzime mentala: nu mai imi pasa.
Whaaaat?
Ma opresc din citit si rotesc cu grija prin sinapse catifelarea cinica, incet, incet, sa nu cumva sa-i scutur papadia, sa n-o stirbesc prematur pe la coltzuri si pe la bara de protectie lateral spate stanga, sa nu-i strivesc corola de nepasare. Ia sa vedem: chiar asha e?
Da. Asha e. Ma doare la basca. Nu mai simt nimic: nici furie nici ura nici bucurie nici entuziasm nici scarba nici nimic. Nada. Nada de nada. Doar un oarecare amuzament clinic, precum etologul care priveshte prin binoclu la haita de hiene patate cum hartzuiesc girafa muribunda.
Cuum? Nu mai imi pasa?
Mai stau, mai citesc inca o data, atent la starile interioare, precum scannerii lui Cordwainer Smith, aia de traiau degeaba. Intr-adevar, nu ma inshelasem. Clar, indubitabil si inexorabil: nu mai imi pasa. Stau la masa, mananc, rasfoiesc Opere Complete Dujmani volumul 4, citesc si ma doare la basca. Nu mai imi pasa nici ca ca, nici ca ca. Nici ca ne injura, nici ca ne lauda (mai putzini, acolo vreo doi, innecatzi in marea de spume colerice: Sheshe shi inca unul inaintea lui).
Si, in acest context de seninatate, de zenninatate vecin cu senilitatea, de usurare insuportabila a goliciunii emotzionale, rememorez cu nostalgia pensionarului impotent cat de mult ma durea sufletul cand citeam mai demult cum suntem injurati pe nedrept. Cum simteam nevoia impetuoasa sa ma duc peste ei si sa le dau capete in gura pana le da sangele pe nas. Sa-i calc in picioare, sa-i sfaram, sa le dau borshul de intelectuali rapace, de mama lor de jurnalisti hoitari, de robespierri de scarna si scarba si scursori, de mama lor de justitziari strambi si perpetratori de stereotipuri cu agenda ascunsa, dar atat de transparenta pentru cine stie cu adevarat sa citeasca.
Si imi dau seama, precum ala care tocmai a iesit de la clinica de dezintoxicare: vai, coane, ce entuziasm naiv. Ce trairi inutile. Cata risipa de energie mentala. Ce ficat crescut degeaba. Cate vene apoplectice. Iar acum... Acum, simplu si clar ca vaselina de la ferometal, ma doare la basca.
Plimb prin creier senzatia cea noua, precum Cabernetul prin cerul gurii, precum Laphroaigul pe limba, o gust, o incerc, o invoc si o evoc foaie verde inorog. Si sa moara pisica daca imi displace. E bine. Ma simt nemuritor si nesimtzit si rece. E bine. E bine, si maine vine iarna.
Si imi dau seama ca asta este primul pas spre cinism si spre cainoshenie shi spre moarte. Ca de-abia de acum incolo e posibil sa fiu in stare de orice. Ca de-abia acum am fost dezvirginat si descarnat si dezambulat si politrucizat. Ca de-abia acum am invatzat cu adevarat ce e aia politica. Necesara sfashiere din care sa iasa cainele, ubermenshul, nazistul care canta la violoncel, Bob Geldof in renashterea lui plina de cioburi in palme, dezumanizatul deziluzionatul descarnatul.
Keyser Söze.
Si mai imi aduc aminte de ceva, la fel de recent, tot in seara asta. Seara trairismelor valorice, a iluminarii cu lampa in ochi. Imi amintesc cum nu mai demult decat acum cateva ore le spuneam studentzilor mei (da, da, am shi de-ashtia; go figure) sa nu se blazeze, sa isi pastreze macar si o mica mica farama de entuziasm si de stea polara si de inocentza. Nu sa fie dreptzi shi batzoshi precum Judecata de Apoi, ca nu se poate asha ceva, dar macar sa stie cum si cand si ce fel de compromisuri sa faca, pastrandu-l macar shi partzial pe Ticutza ala mic inauntru, pe d'Artagnan shi pe Olgutza shi pe Batman si pe Miskin shi pe cine mai au ei drept reprezentari fantasmatico-arhetipalo-culturale ale eroului stralucitor si naiv si inocent.
Si imi dau seama ca e greu sa faci ce zice popa, nu ce zice popa. Dar ca e asha de bine, uneori, sa te doara la basca.
Tzinetzi minte: asha incepe drumul spre moarte. Shi e bine. E bine, si maine o sa vina iarna. Cum zicea cineva recent pe-acilishea: if winter comes, can spring be far behind?
Mai sunt trei saptamani si pe urma doua saptamani si pe urma vine iarna. Winter is coming. Sa nu zicetz ca nu v-am spus.

Citeste tot...
joi, 7 iulie 2011
Te doare, ba, te doare? Da, ma, ma doare. Ma doare-n...
Scris de Turambar at 10:08 7 comentarii
Etichete: Media / Publicitate, Paranoia, Personal, Politics, Responsabilitate sociala, Sondaje, Stari si zile
joi, 17 martie 2011
Da mama cu briciu-n mine si ma-nvata sa ma sinucid bine
Si cum spunea poetul: pentru ca totul trebuia sa poarte un nume, i-au spus Da mama cu biciu-n mine si taie o data dracu funia aia, sa nu mai atirne atit de greu, ca rupe lustra si strica tencuiala.
:/
Pink Floyd: The Post War Dream (The Final Cut, 1982)
The Post War Dream (Waters)
[Car sound, switching on of car radio]
"...announced plans to build a nuclear fallout shelter at Peterborough
in Cambridgeshire..."
[phzzt! of returning]
"...three high court judges have cleared the way..."
[phzzt!]
"...It was announced today, that the replacement for the Atlantic
Conveyor the container ship lost in the Falklands conflict would be
built in Japan, a spokesman for..."
[phzzt!]
"...moving in. They say the third world countries, like Bolivia, which
produce the drug are suffering from rising violence...[fades]"
Tell me true, tell me why, was Jesus crucified
Is it for this that Daddy died?
Was it for you? Was it me?
Did I watch too much T.V.?
Is that a hint of accusation in your eyes?
If it wasn't for the nips
Being so good at building ships
The yards would still be open on the clyde.
And it can't be much fun for them
Beneath the rising sun
With all their kids committing suicide.
What have we done, Maggie what have we done?
What have we done to England?
Should we shout, should we scream
"What happened to the post war dream?"
Oh Maggie, Maggie what have we done?
Citeste tot...
Scris de Turambar at 16:47 4 comentarii
Etichete: Music, Paranoia, Pink Floyd, Stari si zile
luni, 20 decembrie 2010
Paranoia bine temperata nu strica niciodata
Sau de ce e bine sa crezi in teoria conspiratiei, chiar si atunci cind esti ferm convins ca nu poate functiona.
Astazi, doamnelor si domnilor, distinsi cetateni de rit atomico-consumeristo-superficial, un material care sa va faca sa vedeti lucrurile de maniera zzzzzbrrr.
Preiau in integralitatea sa articolul lui Claudiu Tirziu. De ce?
Pentru ca e Craciunul si simt din felul in care forfotiti pe Internet ca v-a slabit vigilenta reactzionara, ca vi s-au inmuiat instinctele patriotico-autoritarian-combative, ca va lasati coplesiti de aceasta contra-ideologie mos-craciunatica si tindeti sa uitati de lucrurile cu adevarat importante.
Romani, adevarat va spui voo: rusul nu doarme. Romani: rusul e la pinda. Ca ursul, sta sa puie mina pe tzarishoara noastra (de parca n-ar fi pus deja... )
Romani, va ordon: trecetzi Internetul! Puneti mina pe Ivan sa il ciomagim plenar!
:lol:
PS: lasind gluma la o parte, lasind la o parte faptul ca materialul are clar o componenta de propaganda anti-sovietica, lasind la o parte faptul ca e realizat in miezul aprins al Razboiului Rece, pe vremea cind Reagan, minca-l-ar mama pe el de actorash de mina a doua, a ingenuncheat fortzili raului sus, gilshiava pi shier, lasind la o parte inevitabilele voastre critici cum ca sunt intzepenit mental intr-o gindire de tip Razboiul Rece,
va rog doar atit: constientizati ideologiile care va sint indesate insidios in creer. Inclusiv asta, da? Nu luati totul nemestecat, ginditi-va care sint scopurile comunicarii, ginditi-va care sint limitarile mass media.
Si, tot lasind gluma la o parte, uitati-va dupa rusi. Sint peste tot...
:wink:
* * *
Cucerirea paşnică a unei naţiuni. În patru paşi
Un fost agent KGB, Yuri Bezmenov defectat la americani, dezvăluie, într-un interviu din 1985, etapele cuceririi unei naţiuni prin ceea ce numeşte "subversiune ideologică".
Indiferent ce am putea crede despre această intervenţie, că e contra-propagandă, că e încă o piesă în teoria conspiraţiei etc., cert este că planul expus de Bemenov se potriveşte perfect cu ceea ce trăim noi, românii cel puţin, de 20 de ani încoace.
Chiar dacă am admite că maeştrii păpuşari ai spălării de creier naţionale nu mai sînt marxişti leninişti, pare-se că au împrumutat metodele bolşevicilor. În tot cazul, consecinţele sînt aceleaşi. Şi nu doar România este vizată.
Bezmenov susţine că "subversiunea ideologică" se face în patru paşi:
1. Demoralizarea, care are drept consecinţă lipsa de repere şi de energie de a te mai opune (durează 15 - 20 de ani). În România de azi foarte puţini mai cred în ceva şi se mai luptă pentru un ideal. Impresia generală este că nu se mai poate face nimic în afară de a te salva personal.
2. Destabilizarea (economică, pe relaţii externe şi apărare), care poate dura între 2 şi 5 ani. După cum observăm, în toate cele trei domenii România depinde exclusiv de puteri exterioare.
3. Criza, care duce la schimbarea violentă a structurilor de putere şi economice şi care se desfăşoară rapid, în numai 6 săptămîni. Ştim că am intrat în criză pe nepusă masă, după un an de creştere economică record de 8%. Criza se prelungeşte şi macină orice opoziţie, ne îndatorează pentru generaţii întregi şi ne pune la cheremul unui "salvator" din afară. Operaţiunea e în desfăşurare.
4. "Normalizarea" - care înseamnă ocupaţia asupra naţiunii care este supusă acestui subversiunii ideologice de către o putere străină şi care nu are o durată limitată în timp.
Yuri Bezmenov a arătat că instrumentele de subversiune sînt intelectualii stîngişti, care, după ce războiul se va fi sfîrşit, vor fi eliminaţi de ocupanţi (aşa cum s-a întîmplat peste tot în lume unde au ajuns la putere marxiştii leninişti). Aviz unei anumite părţi a elitei noastre.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 12:55 5 comentarii
Etichete: Geostrategy, KGB, Media / Publicitate, Paranoia, Politics, Rusia, Russia, Servicii secrete
luni, 29 noiembrie 2010
Nu-l mai injurati, ca nu (doar) el e de vina
Cheia discrepanței dintre rezultatele oficiale și cele oferite de către Exit Poll-uri este simplă: prezența la vot.
Dacă domniile voastre știu unde să se uite, vor intra cu siguranță în paradigmă paranoico-spionistico-conspirațională.
De exemplu, pe pagina oficială a Comisiei Electorale Centrale din Rep. Moldova, cum ar veni un soi de BEC de-al lor, erau pînă mai dăunăzi, adică pînă azi pe la prînz, un boton pe care scria "Prezența la vot" și care putea fi apăsat, accesat, linkuizat, te trimitea la o pagină unde se prezenta – surprize! – prezența la vot.
Dintr-o dată, însă, pe la prînz azi, site-ul CEC a căzut. Cînd și-a revenit, doar botonul din dreapta mai funcționa: "Rezultatele votării". Cel din stînga, pauză gaură istorie neant. Nu merge botonu.
De ce?
Simplu. Pentru că este foarte mare probabilitatea ca alegerile moldovenești să fi fost fraudate, iar urma cea mai ușor călăuzitoare și probatoare către această fraudă să fie prezentarea oficială a prezenței la vot.
Să mă explic.
Pe pagina respectivă, înainte să moară, cifrele după 94,someting % de numărare a voturilor erau următoarele:
Total oficial persoane cu drept de vot: 2,752,373 (adică aprox. 2,75 milioane, ca să nu vă obosesc ochii)
Total persoane care au participat la vot:
A. Listele obișnuite: 1,626,649 (1 milion șase sute mii)
B. Liste suplimentare: 102,872 (o sută trei mii)
Total participare la vot în Rep. Moldova (fără străinătate)? Păi simplu: A + B. Adică, după eforturi artimetice de adunare prin sumă: 1,729,521. Adică 1,73 milioane votanți.
Păi să calculăm participarea: 1,729,521 împărțit la 2,752,373 = 62,84%. Mult, mult. Ce sîrguință civică. Două treimi din alegători au venit la vot. Mai ceva ca în România cea capitalistă. Da, dom'le, chiar au fost alegeri cu miză. Doi din trei cetățeni au venit la vot.
Si asta fără să-i socotim încă pe cei care au votat în afara țării, vreo 55 – 60 mii de votanți, care mai îngroașă și ei cu vreo două procente participarea la vot. Încă nu avem cifre oficiale, nu putem spune o cifră definitivă, că încă îi mai numărăm pe cei din afara țării, dar mari variații nu pot fi. Deci două treimi.
Cuuum? Ce ziceți? Că nu-i așa?
Păi nu-i așa, pentru că nu se face un calcul elementar. Nu se iau în considerare cei plecați în afara Rep. Moldova, căpșunarii lor.
Estimările migrației moldoveni peste hotare variază între 600 mii și 1 milion de oameni. Referințe, galore (vezi la sfîrșit).
Deci în Rep. Moldova ar fi de fapt între 2,75 – 0,6 și 2,75 – 1.
Adică între 2,15 și 1,75 milioane de moldoveni în Moldova.
Acum, dacă ne apucăm să recalculăm din nou prezența la vot, adică acei 1,73 milioane de votanți moldoveni din Moldova, raportat la cîți sînt cu adevărat, adică între 2,15 și 1,75 milioane, rezultă, cf. calculului 1,73 : 2,15 sau 1,73 : 1,75 că ar fi fost la vot între 80% și 99% din moldoveni.
Repet, ca să înțeleagă tot omu: între 80% și 99% din moldovenii din Moldova au mers la vot.
Și babe, și bolnavi, și imobilizați la pat, și copii cu mintea praf, și oamenii interesați de vot și cei care nu sînt, și Ion, și Măria, toți, frate, toți. Cel puțin 80% din cei cu drept de vot.
Waw!
Vedeți, aici e problema lui Dîncu: că nu a raportat prezența estimată la vot. Să zică: băi stimaților, băi kagebiștilor și sieiștilor și analiștilor și triștilor, din numărătoarea noastră de pas statistic riguros menținut, din 7 în 7 sau din 15 în 15 sau cum a avut el pasul acolo, rezultă printr-un calcul de artimetică simplă că prezența la vot a fost atît. x la sută.
Și atunci am fi văzut, de fapt, o estimare destul de realistă a furăciunii celor care au completat participarea la vot pe spinarea celor plecați din Rep. Moldova care, fără să știe, au votat cu mîna altora, de au reușit performanța unică să îi facă pe practic toți din țară să voteze. Auzi tu, între 80% și 99% din moldovenii din Moldova au votat, frate.
Pentru că aici este chichirezul: omul din fața ta, cînd iese din secția de vot și dă nas în nas cu tine, operatorul de interviu de Exit Poll, poate să te mintă fără nici un fel de problemă și să-ți spună că a votat cu Tanda, cînd el a votat de fapt cu Manda. Însă nu poate să te mintă într-un aspect elementar: că a fost la vot, pen' că tocmai a dat nas în nas cu tine în ușa secției de votare, la ieșire de la marele egzerciț democratic.
Și atunci cel puțin o cifră seacă putea să fie simplu estimată de către Exit Poll-uri: participarea la vot. Cît îți iese? Atît. Cît le iese cifra oficială? Atît. Pușcă? Se pupă? Sînt pe-acolo? Dacă da, bine. Dacă nu, undeva e buba, și să moară pisica dacă nu s-ar putea să fie la ăștia cu raportarea oficială.
Asta este una din puterile Exit Pollului, de-aia se face, să se prevină frauda electorală sau, dacă nu poate să o prevină, măcar să o evidențieze. Huooo! Nasoilor! Ați băgat voturi suplimentare în urnă pe care noi nu le-am văzut să fi ieșit pe ușa secției de votare. Huooo! Alegeri fraudate! Huoo!
Ei bine, Dîncu asta nu a făcut. Nu a spus o cifră simplă, clară, care nu poate să fie falsificată de țața Veta cînd iese de la urnă, ea să fi votat cu comuniștii și de fapt să-l mință pe fraerul de operator că a votat cu ai lui Filat. Simpla ieșire a lui țața Veta de la secție îi ajută pe cei care fac Exit Poll să identifice un indicator fundamental al alegerilor respective: prezența la vot. Evident, dacă operatorii sînt suficient de responsabili încît să o facă. De-aia se pun doi operatori pe secție, de-aia sînt coordonatori care merg să-i verifice, de-aia e măsurarea opiniei publice o meserie.
Din datele pe care le am la dispoziție, concluzia mea e destul de clară: au fost în Rep. Moldova niște strălucitori, most probably comuniștii, dragii de kagebiști estici și triști, care au băgat în sac în urnă niște voturi suplimentare, pe spinarea căpșunarilor care nu sînt în țara lor în momentul alegerilor. Iar aceste voturi suplimentare ar fi fost foarte ușor scoase în evidență de către Exit Poll. De-aia și CEC s-a grăbit dintr-o dată să retragă accesul la cifrele oficiale de prezență la vot, deși acelea ar trebui să fie de departe cele mai puțin contestate date.
Țț, țț, țț. Ce comuniști. Ce stahanoviști într-ale mînăririi votului. Ce pricepuți care au avut cel puțin bruma de rest de bun simț să se oprească naibii cu prezența la vot la 1,7 milioane, să nu dea peste buză, peste castron, peste total populație prezentă pe bune în Rep. Moldova.
Deci lăsați-l pe Dîncu în pace, că nu e (doar) el de vină.
:/
PS: Referințe site CEC: aici
http://www.cec.md
Referințe estimări volum migrație din Rep. Moldova:
mai ales aici și aici (pagina 75, vedeți că e varză ca punere în pagină, dar e cea mai recentă sursă)
Alte referințe cu privire la date mai vechi:
http://www.irp.md/item.php?text_id=909
http://www.irp.md/item.php?text_id=756
http://www.etf.europa.eu/pubmgmt.nsf/%28getAttachment%29/542704304F409FAEC12574B90057E51E/$File/NOTE7J5LS7.pdf
http://old.azi.md/news?ID=31491
http://www.irp.md/files/1195738280.pdf
http://www.irp.md/item.php?text_id=405
Citeste tot...
Scris de Turambar at 21:10 19 comentarii
Etichete: Exit Poll, Moldova, Paranoia, Politics, Responsabilitate sociala, Servicii secrete, Sociologie, Sondaje
miercuri, 4 noiembrie 2009
Noua senzatie de catifelare inerta
Stateam in seara asta, imi luam cina, cu laptopul intins pe masa, printre farfurii si furculitze (shtiu, shtiu: prost obicei), citeam, ajunsesem la comentarii, ma uitam sa vad cati ne mai injura, fiind unul din acele site-uri obiective care, ashadar, au in meniul zilei sa ne injure nediferentziat, noroc cu Sheshe care ne-a luat apararea, cand dintr-o data imi dau seama de o noua senzatzie de prospetzime mentala: nu mai imi pasa.
Whaaaat?
Ma opresc din citit si rotesc cu grija prin sinapse catifelarea cinica, incet, incet, sa nu cumva sa-i scutur papadia, sa n-o stirbesc prematur pe la coltzuri si pe la bara de protectie lateral spate stanga, sa nu-i strivesc corola de nepasare. Ia sa vedem: chiar asha e?
Da. Asha e. Ma doare la basca. Nu mai simt nimic: nici furie nici ura nici bucurie nici entuziasm nici scarba nici nimic. Nada. Nada de nada. Doar un oarecare amuzament clinic, precum etologul care priveshte prin binoclu la haita de hiene patate cum hartzuiesc girafa muribunda.
Cuum? Nu mai imi pasa?
Mai stau, mai citesc inca o data, atent la starile interioare, precum scannerii lui Cordwainer Smith, aia de traiau degeaba. Intr-adevar, nu ma inshelasem. Clar, indubitabil si inexorabil: nu mai imi pasa. Stau la masa, mananc, rasfoiesc Opere Complete Dujmani volumul 4, citesc si ma doare la basca. Nu mai imi pasa nici ca ca, nici ca ca. Nici ca ne injura, nici ca ne lauda (mai putzini, acolo vreo doi, innecatzi in marea de spume colerice: Sheshe shi inca unul inaintea lui).
Si, in acest context de seninatate, de zenninatate vecin cu senilitatea, de usurare insuportabila a goliciunii emotzionale, rememorez cu nostalgia pensionarului impotent cat de mult ma durea sufletul cand citeam mai demult cum suntem injurati pe nedrept. Cum simteam nevoia impetuoasa sa ma duc peste ei si sa le dau capete in gura pana le da sangele pe nas. Sa-i calc in picioare, sa-i sfaram, sa le dau borshul de intelectuali rapace, de mama lor de jurnalisti hoitari, de robespierri de scarna si scarba si scursori, de mama lor de justitziari strambi si perpetratori de stereotipuri cu agenda ascunsa, dar atat de transparenta pentru cine stie cu adevarat sa citeasca.
Si imi dau seama, precum ala care tocmai a iesit de la clinica de dezintoxicare: vai, coane, ce entuziasm naiv. Ce trairi inutile. Cata risipa de energie mentala. Ce ficat crescut degeaba. Cate vene apoplectice. Iar acum... Acum, simplu si clar ca vaselina de la ferometal, ma doare la basca.
Plimb prin creier senzatia cea noua, precum Cabernetul prin cerul gurii, precum Laphroaigul pe limba, o gust, o incerc, o invoc si o evoc foaie verde inorog. Si sa moara pisica daca imi displace. E bine. Ma simt nemuritor si nesimtzit si rece. E bine. E bine, si maine vine iarna.
Si imi dau seama ca asta este primul pas spre cinism si spre cainoshenie shi spre moarte. Ca de-abia de acum incolo e posibil sa fiu in stare de orice. Ca de-abia acum am fost dezvirginat si descarnat si dezambulat si politrucizat. Ca de-abia acum am invatzat cu adevarat ce e aia politica. Necesara sfashiere din care sa iasa cainele, ubermenshul, nazistul care canta la violoncel, Bob Geldof in renashterea lui plina de cioburi in palme, dezumanizatul deziluzionatul descarnatul.
Keyser Söze.
Si mai imi aduc aminte de ceva, la fel de recent, tot in seara asta. Seara trairismelor valorice, a iluminarii cu lampa in ochi. Imi amintesc cum nu mai demult decat acum cateva ore le spuneam studentzilor mei (da, da, am shi de-ashtia; go figure) sa nu se blazeze, sa isi pastreze macar si o mica mica farama de entuziasm si de stea polara si de inocentza. Nu sa fie dreptzi shi batzoshi precum Judecata de Apoi, ca nu se poate asha ceva, dar macar sa stie cum si cand si ce fel de compromisuri sa faca, pastrandu-l macar shi partzial pe Ticutza ala mic inauntru, pe d'Artagnan shi pe Olgutza shi pe Batman si pe Miskin shi pe cine mai au ei drept reprezentari fantasmatico-arhetipalo-culturale ale eroului stralucitor si naiv si inocent.
Si imi dau seama ca e greu sa faci ce zice popa, nu ce zice popa. Dar ca e asha de bine, uneori, sa te doara la basca.
Tzinetzi minte: asha incepe drumul spre moarte. Shi e bine. E bine, si maine o sa vina iarna. Cum zicea cineva recent pe-acilishea: if winter comes, can spring be far behind?
Mai sunt trei saptamani si pe urma doua saptamani si pe urma vine iarna. Winter is coming. Sa nu zicetz ca nu v-am spus.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 23:10 5 comentarii
Etichete: Media / Publicitate, Paranoia, Personal, Politics, Responsabilitate sociala, Sondaje, Stari si zile
joi, 22 octombrie 2009
Dumnezeii ma-sii de viata!
Ei spun ca e greseala. Multi vor crede ca noi suntem niste nenorociti. Ei spun ca e o greseala. Unii vor gandi ca au vrut sa ne faca. Baiatul ala spune ca din graba. Ca a primit pe e-mail. Eu fac tot posibilul sa nu ma gandesc la varianta conspirationala. Nu ne-a facut nimeni, suntem doar noi cu nervii in pioneze. Lumea e buna si dreapta si deontologica si obiectiva, dar mai face si greseli.
Ha.
Ha.
Cine? Daca nu ma gandesc la varianta conspirationala, nu stiu.
Cine? Daca imi aprind o tigara, stiu imediat cine. Cel putin doua variante.
Am vorbit cu ziaristul. Am vorbit cu directorul cel mai director. Am vorbit cu redactorul sef. Toti si-au cerut scuze si au spus ca vor face modificarea si vor publica si precizarea: Dintr-o regretabila eroare...
Dar stiti ceva? Daca era doar in varianta electronica, mai era ceva. Insa a aparut si in varianta print. Adica o tara intreaga, modulo ce tiraj vor avea ei acolo, va "sti", va "afla", pentru ca, nu-i asha? tot ce scrie la gazeta este neaparat adevarat si drept si sfant, ca CCSB a facut si a dres. Nenorocitii dracu, sclavii la mogul, vandutii si nemernicii. Stiam eu ca sunt si ca fac si ca dreg. Asa va gandi lumea, pentru ca asa au fost dresati de-a lungul timpului sa gandeasca: ca facem si dregem.
Pai cum mama dracu' sa imi pastrez calmul si sa ii cred ca a fost doar o greseala nevinovata?
Nevinovata. Nevinovata. Nevinovata.
Dumnezeii ma-sii de viata!
PS: Pentru cei care nu cred si / sau nu stiu, va spun eu: e o serie de sondaje facuta de firma aia de sondare care incepe cu B, e din trei litere si se termina cu S, puternic asociata cu liberalii si care nu e la prima chestie de genul asta. Sondajele nu sunt nationale, sunt pe Bucuresti. Si mai ales si mai ales, situatia nu e asa. Pentru ca facem si noi sondaje in Bucuresti.
Iar publicatia care incepe cu C si se termina in L este in stransa legatura cu televiziunea care incepe cu R si se termina in a TV si cu acel institut de sondare care incepe cu I, se termina in R si care tocmai a dat o serie de cifre la care unii au ridicat serios din spranceana.
Inclusiv eu.
Mama ma-sii de viata. Iar incep sa fiu convins ca ne-au facut. :(
E doar o greseala nevinovata. E doar o greseala nevinovata. E doar o ...
PPS: In varianta electronica au facut deja modificarea. Sa vedem maine, in print.
Citeste tot...
Scris de Turambar at 13:12 18 comentarii
Etichete: Alegeri, CCSB, Manipulare, Media / Publicitate, Paranoia, Responsabilitate sociala, Sondaje
