Cam așa ceva...

. Citeste tot...

Prima semifinală. Avancronica unei seri mult așteptate

Încet-încet, fiesta se apropie de sfîrșit, nu înainte de a crește în intensitate.

În seara asta, la 18:00, avem prima semifinală. Noua Zeelandă întîlnește Africa de Sud. Pe de o parte, o echipă considerată de mulți drept cea mai foarte perfectă din toată istoria jocului. Statisticile și palmaresul susțin această afirmație. În ultimul timp, All Blacks a bătut tot, a strivit tot, a călcat tot în picioare, uneori cu mare aplomb (amintiți-vă meciul de săptămîna trecută cu Franța). Are jucători să dea la încă trei echipe de mare clasă. Are legende vii. Are un antrenor beton. Are o pricepere aproape supraumană în teren de a se adapta pe loc, de a schimba, de a-și ține cumpătul, de a schimba stilul de joc. Sînt fabuloși.

Și totuși… Și totuși, aproape la fel se vorbea și despre alte echipe All Blacks din trecut, și în 1999, și în 2003, și în 2007, cînd de fiecare dată le-a rămas osul în gît prematur (“they’ve chocked”, un termen de tristă amintire pentru toți cei care țin cu All Blacks). Se vor împiedica și acum? Le va face Africa de Sud o nefăcută? Nu cumva această echipă pe care noi o considerăm cea mai foarte perfectă are viermele imperfecțiunii ascuns într-însa, așteptînd cuminte să-și scoată căpșorul diseară, să ne strice fengșuiul?

Africa de Sud, cel puțin pe hîrtie, e o umbră a ceea ce era prin 2007, cînd cîștiga a doua oară Campionatul Mondial. În ultimul timp Bokșii au suferit înfrîngeri rușinoase de la echipe pe care le dominaseră categoric pînă acum (Argentina) sau de la echipe despre care aproape nici nu știau unde sînt pe harta acestui sport (Japonia, într-unul din cele mai surprinzătoare meciuri din istoria rugbyului). Între timp, după ce au mîncat bătaie de la japonezi în primul meci din grupă, parcă-parcă și-au revenit un pic, întorcîndu-se la consacratul lor stil fizic, de mermeleală pînă la epuizare, stil care i-a ajutat să treacă de sferturi în fața Țării Galilor.

Oare va fi de ajuns? Oare această mermeleală unde Shalk Burger și restul liniei a treia sînt maeștri îi va face pe Bokși să ajungă în finală, să înghenunche geniul creator All Blacks care sînt în stare să facă o fază memorabilă din practic nimic, să învîrte mingea pe centimetru pătrat? Naiba știe. Dacă am ști, am fi bogați la pariuri.

Știm că în ultimii ani am văzut niște meciuri memorabile între All Blacks și Springboks în turneul Rugby Championship. De cîteva ori, Africa de Sud chiar a învins, evident la ea acasă, în veldtul cel înalt unde sînt ei stăpîni. Cel mai recent, anul trecut în 2014, Africa de Sud a făcut un meci de mare clasă, de suspans, de infarct. Și i-a învins. Echipa cam tot aia era, modulo niște pierderi datorate accidentărilor (căpitanul de Villiers îmi vine în minte acum). Oare se vor pricepe să răzbească din nou, să învie din cenușa recentelor meciuri proaste și să redevină ce au fost, ba mai mult decît atît?

Mă îndoiesc. Și cu mintea, și cu sufletul cred că All Blacks vor cîștiga și vor merge în finală. Dar de asemenea cred că în seara asta, în cîteva ore, vom vedea un meci memorabil.

Indiferent cine va cîștiga, de fapt rugbyul va cîștiga. Și asta e tot ceea ce contează, în fond și la urma urmei.

Hai! Crouch Bind Set!!



. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

The shape of things to come?

Au trecut si sferturile de finala. Unele rezultate au fost de asteptat, altele - inevitabil - surprinzatoare.

Irlanda in cele din urma si-a aratat virsta. Au obosit in grupe? Li s-a terminat combustibilul emotzional? I-a ajuns din urma vraja din Tinerete fara Batrinete si Viata fara de Moarte? Damn it. Niste celti obositi. Au plecat acasa.

Galezii, in schimb, au fost proaspeti si lupi si fara de zabava. Ca niste lei, ca niste draci, ca niste pui de balauri ce sint s-au batut cu verii lor celti de peste girla si i-au dovedit. A fost o furtuna rosie. Sa fie oare si saptamina viitoare la fel? Da Doamne...

Englezii? Au fost varza. O iesire fara glorie din partea unei echipe care a avut mai multi muci in cap decit ocazii de a juca rugby cu adevarat. Calatorie sprincenata! England goes home, dishonorably discharged.

Francezii? Redemption, frate! Dupa o prestatie jalnica in grupe, cum jucau italienii pe vremuri in grupe la Campionatul Mondial de Fotbal, execrabil, dar se calificau in extremis, cam la fel au facut si francezii. Saptamina trecuta Tonga le-a dat cu terenul in cap. Saptamina asta, in schimb, Doamne-Doamne a schimbat cutia cu jucarii si dintr-o data am avut o alta echipa franceza. Pasionati, mindri, priceputi la mingicareala, fara a face insa rabat de la componenta defensiva. Ca niste lei, ca niste fiare, aspru dar giocoso, cu spuma de Mozart in zburdatul pe teren. Rugby asa cum stim ca Franta joaca, uneori, atunci cind conteaza.

Semifinala din emisfera nordica de saptamina viitoare se prefigureaza a fi un meci pe cinste. Tara Galilor - Franta. May the best win, adica Wales, evident! (PS: v-am spus ca nu-i sufar pe francezi?)

Daca echipele nordice au jucat cu mai multa pasiune si mai mult rugby decit ne-am fi asteptat, in schim, de partea cealalta a calificarilor, echipele din emisfera sudica au jucat mai slab, mai mediocru decit credeam. A fost o saptamina in care cei din nord au jucat ca cei din sud: focos, cu patima, clinic, priceput, un rugby mindru, in forta, iar cei din sud au mermelit-o in stil european: chinuit, cam bicisnic, dar results-oriented.

Africa de Sud a fost cealalta mare echipa batrina a momentului care n-a mai reusit sa tina pasul cu tineretea. Australia, o echipa de pusti in majoritatea sa, ca si Tara Galilor de altminteri, a facut fata babelor experimentate de la Springboks si i-a batut pe jocul lor: strins, inchis, la mermeleala, in forta, cu puncte putine, rezultat chinuit. N-au stralucit, dar s-au calificat. Pocock a stralucit, in rest a fost pe singe si pe oase rupte.

Celalalt meci, Noua Zeelanda - Argentina, se prefigura a fi un galop de sanatate din partea All Blacks. La ei acasa, o echipa cu vreo doua clase peste gaucho, ce vrem mai mult? O sa le dea cu terenul in cap...

Ei bine, n-a fost chiar asa. Argentinienii au reusit cumva-cumva sa-i atraga in jocul lor mermelit pe neo-zeelandezi, la ingramadeala, tocatura pe spatiu marunt, unu-doi metri, hai sa ne mai mermelim un pic. Iar All Blacks, lipsiti de un cap limpede pentru ca Dan Carter a iesit din joc, s-au conformat provocarii intru mediocritate. Primul lor eseu a fost de-abia prin minutul 60 iar majoritatea punctelor au fost obtinute din lovituri de pedeapsa. Noroc cu piciorul de incredere al lui Piri Weepu, caci altminteri ne trezeam ca ne roadem unghiile prin minutul 70, in fata unei surprize de neinchipuit.

In cele din urma, neo-zeelandezii le-au infrint rezistenta argentinienilor, dar prea tirziu si prea putin convingator. Uvertura lor, Colin Slade, inlocuitorul lui DC, a fost varza - de altminteri a si fost schimbat prin minutul 30, chipurile din motive de accidentare. Mils Muliaina, la al 100-lea meci al sau, nu a facut nici el mare lucru - a iesit si el in minutul 50. Nici ceilalti n-au fost cine stie ce. Pe scurt, un rezultat mediocru de la o echipa care a cistigat si cam atit.

Saptamina viitoare ne asteapta semifinalele. Tara Galilor - Franta si Australia - Noua Zeelanda. Cel de-al doilea meci, cel putin, este o adevarata finala. Sa vedem cum vor rezolva sudicii degringolada de la nivelul numarului 10. All Blacks il vor baga pe Weepu la deschidere? Australienii si-l vor recupera pe magicianul imprevizibil si inconsecvent Quade Cooper (azi n-a aratat nimic, a fost varza)?

De partea cealalta, Franta a fost doar one-game-wonder, sau chiar vor sa ajunga in finala? Tara Galilor se va speria de sansa pe care o au si vor da rasol, sau chiar vor sa ajunga in finala si se pricep sa ajunga in finala?

Meciuri echilibrate, pe muchie de cutit. Acest campionat mondial isi arata, in cele din urma, coltii... :)

Citeste tot...

Deci nu uitati sa va uitati

Doamnelor, domnilor,

lucrurile sint cit se poate de clare, sper ca ati inteles deja: televizorul dauneaza grav sanatatii mentale si, in consecinta, trebuie ignorat, dispretzuit, scos din priza, tratat cu suc de tirnacop in mijlocul tubului catodic sau, mai nou, al plasmei, ledurilor, ce becuri are el pe-acolo pe fatzau.

Drept pentru care va recomand cu caldura sa va uitati si miine, si poimiine dimineata, incepind cu orele 8 trecute fix, la televizor, la meciurile de rugby din sferturile de finala ale Campionatului Mondial de Rugby 2011.

Pentru inceput, miine simbata, la orele 8 primul sfert de finala le pune fata in fata pe Irlanda si Tara Galilor. Imi plac atit de mult ambele echipe incit ma doare sufletul, mi se sfisie tricoul cu All Blacks de pe mine si zau daca stiu ce sa va spun. May the best win. O sa incerc sa vorbesc la noapte cu Shefu, sus la cazane, in Rai, poate poate schimba momentan legile realitatii si se califica amindoua, indiferent cine bate.

Dupa aceea, de la 10:30 ora noastra locala si provinciala a Bucurestiului, joaca doua echipe de mare esceptzie jenant-imperialist-capitalista, doua verze de echipa, Anglia si Franta. Imi sint atit de nesuferite amindoua incit tot in convorbirea pe care o voi avea cu Shefu care ne supravegheaza de sus de la cazane din Rai, poate il conving sa faca o compensatie la primul favor si sa le faca sa mearga pe-astea pe amindoua acasa, no matter what the result.

Orisicum, de cind ma stiu francezii mi-au fost cu 0,347% mai antipatici decit englezii, deci ma vad in situatia paradoxala, eu mindru purtator de tricou pe care scrie "I support two teams: Wales and whomever plays against England", ca de data asta, dar doar de data asta, Jul, sa ne fie clar, sa pot sa strig cu berea in fata si cu nodul in git: Go England! Rupetzi-i pe frantzuji. Ca la Waterloo! Ca la Waterloo sa jucati...

Dupa simbata urmeaza duminica. Dupa sferturile emisferei nordice urmeaza sferturile emisferei sudice. Alt rugby, alta pricepere. Aici nu mai bem bere care ne molesheshte, bem whisky care ne face sa dam pasa pe trei sferturi.

Duminica, primul meci, tot de la 8:00 ora locala si provinciala, este cel dintre Africa de Sud si Australia. Dupa cit de echilibrat si de interesant este, parca e si pacat sa-i spunem sfert de finala, este cel putin semifinala, daca nu chiar finala, in mintea acelor eretici care nu cred in puterea supraumana si semizeieasca a All Blacks.

Deci Africa de Sud - Australia. Imi plac la fel de mult amindoua echipele, ma rog, am o oarecare usoara simpatie pentru australieni, dar asta nu ma impiedica sa fiu obiectiv, cum era cazul la irlandezi, galezi, engleji, mama lor de franceji, si sa spun ca totusi Africa de Sud mi se pare ceva-ceva mai buna, desi e echipa mai in virsta. Cred ca boksii au un usor avantaj. Dar cum balonul e al dracului de oval, va fi unul din acele meciuri de tip 50-50, hai maxim 60-40. May the best team win. Rugby-ul oricum va cistiga - va fi un meci pe cinste, poate cel mai tzapan al acestor sferturi.

Si se face si 10:30 si acum intra supraoamenii, semizeii pe teren. Desi l-au pierdut pe zeul sef, pe Dan Carter, care si-a rupt un ligament in zona vintrelor (nu, nu acolo unde va ginditi voi, ci unde se infige piciorul in sold, doar ca pe interior - accident nasol), All Blacks ramin in continuare cei mai zei si cei mai eroi si supermeni si betmeni si chacknorishi si singura necunoscuta la acest meci va fi: cite le vor da amaritilor de gaucho, argentinienilor care nici ei nu mai sint ce-au fost, surpriza de acum patru ani de zile, cind le-au dat cu terenul in cap francejilor de doua ori, si primul meci, si ultimul meci, de i-au facut de rushine la ei acasa, mama lor de frantzuji.

Nu mai stiu, nu-mi amintesc prea bine: v-am spus ca nu-i suport pe frantzuji?

:)

Hai, Crouch Touch Paaaausee ENGAGE! Miine si poimiine, de la 8, toata dimineata. Nu stiu pe TV unde se dau. Noi le vedem in barul irlandez de pe Covaci. Cine nu vine acolo, le poate vedea pe Internet, pe From Sport / Sport Lemon.

V-am spus ca nu-i suport pe frantzuji?

Go All Blacks! Go!

PS: Voi ce ziceti: vedem finala Irlanda - Noua Zeelanda, sau Tara Galilor - Noua Zeelanda? Atentie! Cine zice Anglia - Noua Zeelanda ia una dupe ceafa pe acest blog. Cine zice Frantza - Noua Zeelanda ia doua, poate chiar trei, scurte, indesate, cu pofta trase. Iar cine nu zice Noua Zeelanda deloc, folosim drujba din dotare :p Citeste tot...

Momentul adevarului

Deci e simplu: daca si azi bat, inseamna ca sint cu adevarat cei mai buni. Ca they could have peaked too early, ca mai e mult pina departe, ca stai asha ca nu-i asha si anu asta nu-i anu viitor, nu shtiu nu ma entereseaza.

Ce ma entereseaza este sa fie sportivi, niste gentlemeni, si sa spele pe jos cu mama lor de Springbocsi. Sa vedem un joc frumos, echilibrat, elegant, in care sa le dea cu terenu in cap si sa le dea 50 si restu puncte si sa terminam frate o data cu ambiguitatea asta egzistentziala "Sint cei mai buni", "Nu sint cei mai buni", "Aoleu daca patzim ca acum patru ani opt ani doishe ani", "Daca Gregan avea dreptate?".

Nu shtiu. Nu ma entereseaza. Nu ascult la vocile capului creerului meu. Eu am certitudini: in seara asta ii batem, in fatza fanilor, in fatza a noozeci de mii de spectatori si restu melioane de telespectatori, in templu folbalului ii batem, in mahalaua negrilor, in cutia cu sherpi, sus la altitudine.

Drept pentru care va recomand sa fitzi alaturi de mine si de noi totzi ashtia iubitorii culorii negru cu gheare, cu feriga si cu tatuaje, in celebrarea justei inegalitatzi intre popoare: poporu nostru, adica neozeelandezii, e mai bun shi mai pricipit si mai curajos si mai razboinic si mai tare in aglomerari si mai puternic in gramezi si mai jmecher pe trei sferturi decit poporu vostru, adica sud-africanii. A, si sa nu uit: o are si mai lunga.

Azi, simbata, orele 18 trecute fics, pe Sport.ro. Privim impreuna, da?

:wink:



PS: Mai multe poze aici. Citeste tot...

Un raspuns simplu

Dom'le, sint atitea justificari pentru eshec de te apuca durerea de gologontz. Ca o fi, ca o patzi, ca pisica, Dumnezeu, soarta, curentzii atmosferici, securishtii, temperatura mediului inconjurator, horoscopu, muzica data prea tare sau conditziile adverse din copilaria timpurie.

Din cind in cind, e reconfortant sa o auzi pe-aia dreapta: au fost mai buni, dom'le, decit noi, n-o mai datzi cotita dupa calorifer. Si asta sa o spuna cel care a luat-o, infrintu, nashparliul.

Ca in acest caz de macsima absoluta ecsceptzie, cind antrenorul Africii de Sud a spus-o clar si simplu si fara farafasticuri retorico-emotzionale:

We can't look for excuses.

The All Blacks were better than us, it's as simple as that.

Ceea ce va doresc si Dvs.: sinceritate simplitate responsabilitate.

PS: Meciul a fost de vis. De vis. De vis. Au jucat flacaii aia negri si rai ca niste ciini, ca niste fiare, ca nishte monstrozauri, ca niste robotzi lipsitzi de splina si de mila. A fost un meci asa cum cred eu ca sint meciurile alea transmise la plasmele alea mari montate pe norishori, pentru premiantzii de dupa, de foarte dupa, de cel mai dupa, din Sufrageria de Apoi.

:) :wink:

Citeste tot...

The stuff glory is made of

Viiine!

Despre lupta, despre principii si idealuri, despre rugby, despre politica si etnicitate. Despre viatza. Despre oamenii cu oo ovale si cu mintea limpede si cu inima fierbinte.

Courtesy of Zoso. Despre acest film vorbeam inca de acum jumatate de an. Va recomand sa (re)cititi articolele. Sunt ziditoare.

Deci mergem la film, da? Deci ne bucuram, da? Dar nu prea mult, totushi: atunci cea mai buna echipa din istorie a Noii Zeelande a pierdut finala. Saracu' Zinzan Brooke.

Deci rugby si filme si politica si idealuri si viata, da?

Crouch Touch Movie Engage!




PS: Cei care vor sa vada finala campionatului mondial din 1995, Africa de Sud vs Noua Zeelanda, acel meci de infarct, il pot gasi aici.

Steagul Romaniei, printre celelalte steaguri ale grupei A, la ceremonia de inchidere tinuta inaintea meciului

Capitanul Springbocks, Francois Pienaar

Capitanul All Blacks, Sean Fitzpatrick

Un Lomu tanar (avea doar 20 de ani...) si letal

Mandela coboara pe teren sa dea mana cu jucatorii,
imbracat in tricoul verde SPringboks cu nr 6 (nr. lui Pienaar)

Mandela da mana cu Pienaar

Mandela da mana cu Fitzpatrick

Mandela da mana cu Lomu

Mandela da mana cu Zinzan Brooke,
alt monstru sacru All Blacks
Momentul iconic cand Nelson Mandela
ii decerneaza cupa lui Francois Pienaar


PPS: Titlul filmului, cat si versurile pe care le murmura Mandela (Morgan Freeman) in inchisoare: I am the master of my fate, I am the captain of my soul, sunt din poemul Invictus al poetului englez destul de putin cunoscut William Ernest Henley. In latina inseamna Neinvinsul:

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

Citeste tot...