De ce i-a arestat doar pe ei?

Ce au în comun Adrian Năstase și Liviu Dragnea? De ce sînt ei emblematici pentru felul în care se tîrîie țara noastră prin istorie, Republica Civilă România?

Amîndoi au fost președinți ai celui mai mare partid din România: PSD. Amîndoi au încercat să echilibreze lupta de putere dintre Partid și Securitate și să restabilească ierarhia de preeminență. Clasa politică dispune, în urma negocierii și compromisului civil. Iar Securitatea este doar un instrument tehnocrat printre multe altele, care doar ascultă și doar face parte din mecanismul civil al societății, nu ia Puterea în mînă.

Miliția. Armata. Securitatea. Toate instituții care, într-o societate civilă, ar putea oricînd să pună mîna pe forța pe care o dețin, să dea o lovitură de stat și să preia puterea. Dar nu o fac. Acceptă rolul subordonat, chiar dacă sînt al naibii de puternice.

E povestea de cînd lumea și pămîntul. Cine îi ține în frîu pe pretorieni? Who watches the watchers?

La noi, din păcate, pretorienii cam ne conduc de ceva timp. Ca în Turcia, pînă recent la Erdogan. Ca în America Latină. Ca prin bantustane.

Năstase și Dragnea sînt singurii președinți de partid care au încercat să schimbe această stare de fapt. Precum Erdogan în Turcia.

Amîndoi au pierdut lupta.

Amîndoi au fost mai întîi demonizați și pe urmă aruncați în pușcărie, pe niște pretexte de mai mare rîsul.

Amîndoi au fost, cu toate bubele lor din cap, cu toate relațiile lor complicate cu serviciile, singurii care au încercat să păstreze o structură democratică a societății. Clasa politică decide. Instituțiile de forță aplică deciziile.

Oricărui om politic cu oareșce pretenții i se poate deschide dosar penal, pe aproape orice motiv, indiferent că e plauzibil sau nu.

Justiția și dosarele penale funcționează în România, la fel ca și în alte țări bantustanice, pe post de necesară coadă de topor în lupta pentru putere. Pentru a înclina balanța în favoarea instituțiilor de forță, în contra instituțiilor civile, politice.

Orice politician poate fi aruncat oricînd în închisoare. De cele mai multe ori pentru că merită, evident. Dar de cele mai multe ori nu e totuși aruncat, căci e umil și docil și util.

Băsescu. Tăriceanu. Ponta. Iohannis. Credeți că ei nu puteau să fie aruncați în pușcărie? Fie că meritau, pe motive reale? Fie că li se făcea o mațocăreală, niște termopane, două fraiere angajate, pe motive inventate? Ohoho! Ce ușor ar fi putut să se întîmple asta! Ohoho...

Apropos, că tot vorbeam de situații penale. Vă mai aduceți aminte cît de elegant își lansa cartea distinsul președinte Iohannis, cu toate mijloacele prezidențiale aflate la dispoziție? Curat abuz în serviciu și obținere de foloase necuvenite.

Dacă făcea Lia Olguța Vasilescu asta, în cîte secunde credeți că i se deschidea dosar penal? Dar Claudiu Manda, proaspăt acuzat că a obținut pe nemeritatelea ditamai 65 de voturi?

Dar Adrian Năstase?

Dar Liviu Dragnea?

Ei bine, la cei din tabăra anti-PSD nu se pune niciodată. La Iohannis? Doamne ferește! Cum să obțină el foloase necuvenite?? Doar a lansat o carte. A cîștigat niște bani. Mare lucru.

Nici la Băsescu nu s-a pus. Nici la Blaga nu s-a pus. Nici la Videanu. Nici la Berceanu. Mai nou, nu se pune nici la Orban, nici la Nicușor Dan, nici la Clotilde Armand, nici la Iohannis, nici la Cîțu, nici la Voiculescu.

La ei nu se aplică niciodată aspra lege obiectivă. Absolut la întîmplare, nu știu cum se face, dar aceste pretexte de ditamai dreptatea și ditamai adevărul și ditamai justiția se aplică doar la pesediști.

De ce? Păi nu tocmai vă spusei? Adrian Năstase? Liviu Dragnea?

E simplu. E ordin pe unitate. Securitatea trebuie să conducă țara, nu Partidul. Instituțiile civile trebuie să fie reduse la tăcere, transformate în fațade ieftine în care să scuipe lumea, să abată furia de la adevărații decidenți. În spate, instituțiile de forță, pretorienii sînt de fapt la putere și conduc cu impunitate.

Impunitate.

Impunitate.

Adică nu pățesc nimic, indiferent ce prostii și ce tîmpenii ar face.

Ei știu întotdeauna mai bine. Nu-i așa că întotdeauna Miliția știe mai bine?

Iliescu e singurul în România recentă care a reușit să mențină regula statului civil: într-un stat conduc politicienii, iar militarii ascultă.

De la Iliescu încoace, trăim într-o continuă lovitură de stat mascată, într-o continuă dictatură militară vopsită frumos pe afară, camuflată așa cum orice militar știe să-și ascunză obiectivul, mascată cu politicieni de fațadă, pe post de chiloți de unică folosință.

Cînd i-ai jegoșit cu rahat, nu-i mai speli. Îi arunci la groapa de gunoi a istoriei și pui alții. Nu te speli nici tu pe dinăuntru, să te întrebi tu cu ce ai greșit și cine e responsabil și ce ar trebui să schimbi. Nu. Doar arunci politicienii mînjiți cu rahat, demonizați și care nu mai prezintă utilitate.

Vlad Vasile Voiculescu. Ah, ce nume predestinat.

Florin Vasile Cîțu. Ah, ce nume predestinat.

Soon. Soon...



.