The wall of shields

Scandinavii si celtii, pe vremuri, se luptau in randuri de scuturi. The wall shield: umar la umar, acoperiti cu scutul, inaintau incet si dadeau piept in piept cu dushmanul. Cei din randul doi incercau sa loveasca printre cei din randul unu. Era o lupta naclaita, de uzura si de fortza si de sincronizare. Cadea unu, repede cineva din spate trebuia sa ii ia locul, sa nu se provoace spartura. Cand zidul ceda, havoc ensued. And blood and slaughter and gore. Bernard Cornwell descrie in mai multe randuri in romanele sale istorice aceste izbiri.

Well, ma uit acum la un meci de rugby si pentru a nu stiu cata oara ma frapeaza similitudinea. Tot doua randuri de oameni care se lupta, ochi in ochi, umar in umar, tot fortza si izbire si rashnire tedioasa si scrashnita si de multe ori lipsita de spectaculozitate. Tot lupta, tot competitie, tot sange si durere, tot fortza fizica, tot indarjire si perseverenta si eforturi uneori supraomeneshti. Si brancardierii care intra din cand in cand sa ingrijeasca ranitzii. Arcade sparte, oase zdrobite, gaturi rupte, ochi umflatzi, pumni pe sub gramada, cravate, placaje care iti iau rasuflarea si te fac sa te zvarcoleshti neputincios pe jos, in cautarea aerului pierdut.

Sublimarea nevoii de agresivitate. Acum o mie cinci sute de ani, se rezolva cu sabia. Acum, cu balonul oval. Touch Crouch Pause Engage.

O mighty clashes of yore... :)