Ranitul dintre linii

Habar n-aveam ca e scrisa de Demostene Botez. Eu cand zic Demostene Botez, simt in minte gust de Cantarea Romaniei si de Radio Romania I si de camin cultural.

In mintea mea e Mircea Bodolan si discul acela cu copacul albastru pe coperta.

Courtesy of Romania Mare, unde m-am dus pentru totul alte chestii (Basescu Voiculescu Stolojan arme Anvers) si care m-a facut sa caut Demostene Botez pe Internet. Go figure... :blink:


RANITUL DINTRE LINII

Ce plumb ma leaga de pamânt
Ce greu mi-e trupul si ce frânt
Ce liniste-i în jur acum
Mi-e viata numai ca un fum.

Imi cad pe fata fulgi de nea
Ca pe un bulgar de mormânt
Si nu-i nici ploaie si nici vânt
Ce rece e pe fata mea.

De unde-n gura atât cobalt ?
Ce mult as vrea sa-mi fie cald
Sa nu se-auda nici un tun
Ce-nalt e cerul si ce bun.

Toate-s aproape si departe
Si parca-s leganat de ape
Cu ochii în eternitate
Ce stranie singuratate.

Iar ninge tare si mi-e frig
As vrea sa ma ridic sa strig
Cine-i alaturi si ma cheama,
Mama...