Kaze no Tani no Naushika

Sunt cateva nume in cinematografie care merg dincolo de evident, dincolo de apreciere ori de lauda ori de faima. Ele sunt precum apa si aerul, lucruri bune prin insasi fiintza lor, de maniera nefortzata, naturala, fireasca. Ele reprezinta fibra si esentza si viata si istoria si viitorul cinematografiei.

Nu sunt multzi. Dupa gustul fiecaruia, lista variaza pe la margini, pe la franjuri. Unii regizori, unii actori. Cu siguranta pentru toti este Charles Chaplin. La fel cum pentru toti ar trebui sa fie John Ford. La fel cum pentru toti ar trebui sa fie Federico Fellini. Katherine Hepburn si James Cagney si Akira Kurosawa si Gene Kelly si Fred Astaire si Meryl Streep si Max von Sidow si Fritz Lang si Serghei Eisenstein si Jean Gabin si Toma Caragiu.

Repet: lista este dupa gustul si dupa firea si dupa putirintza cinematografica a fiecaruia. In cazul meu, lista poate continua ad nauseam. Depinde cata rabdare avetz voi si cate litere mi-au mai ramas mie pe tastatura.

Insa unul, unul neaparat trebuie sa vi-l spun, sa vi-l propun, sa vi-l graiesc si sa vi-l ivesc si sa vi-l isc si vasilisc. Hayao Miyazaki.

Nu e prima oara cand v-am povestit de el. Cu siguranta nici ultima. Mai demult, va spuneam de Tonari no Totoro, care in our humble opinion este cel mai desen animat posibil. Nu stiu altzii cum sunt, insa noi, noi totzi, toata familia noastra, e in stare sa se uite la Totoro si pe urma sa se mai uite inca o data si inca o data si inca o data si viatza sa ne fie mai frumoasa si mai limpede si mai plina de copilarie si de frumusete.

Insa Miyazaki are si altele. O are si pe Kiki, o are si pe Mononoke, are si stafii, are si castele zburatoare, mai nou are si pestisori in acvariu.

Insa cum a inceput cu adevarat totul a fost cu printzesa Nausicaa. Cu frumoasa, avantata, curata si nevinovata, ecologica si luptatoarea printzesa Nausicaa a vanturilor si a sporilor si a lumii post-apocaliptice. Pe ea vreau sa vi-o prezint azi, sa v-o aduc in fatza ochilor si sa va spun: cautati-o si uitati-va la ea si simtiti-va copii din nou. Kaze no Tani no Naushika. Cu ea a inceput aventura studiourilor Ghibli, acea contrapondere trans-pacifica de bun simt si de imaginatie si de creativitate si de sensibilitate la din ce in ce mai comercialele studiouri Disney.



Deci va rog eu: cautati si uitati-va la Nausicaa. Daca se poate, in varianta originara, in limba japoneza. Nu va bateti joc de timpul vostru sa vi-l pierdeti uitandu-va la vreo pocnitoare dublata in engleza. A, si daca puteti sa gasiti si muzica filmului, cu atat mai bine: inca o capodopera de bun simt si de complexitate si de sensibilitate si de adecvare la subiect. Compozitor: Joe Hisaishi.

Aici gasiti toate filmele lui Miyazaki. O colectie bine construita. Din pacate, nu stiu daca sunt variantele in engleza sau in japoneza. Dupa cum sunt titlurile insa in interiorul colectiei, banuiesc ca sunt the real thing, the Japanese goodies.

Aici gasiti toata muzica pe care Hisaishi a compus-o pentru studiourile Ghibli (el a mai compus si pentru altii, evident, printre care si pentru Takeshi Kitano)

Iar acesta este trailerul filmului.

Enjoy!